Demonul nopii ine parc-n mni pmntul i sufl peste-o iasc nprasnic s-l aprind. n noaptea asta-n care cad attea stele, tnrul su trup de vrjitoare-mi arde-n brae ca-n flcrile unui ru. Nebun, ca nite limbi de foc eu braele-mi ntind, ca s-i topesc !pada umerilor oi, i ca s-i sorb, flmnd s-i mistui puterea, snele, mndria, primvara, totul. n !ori cnd !iua va aprinde noaptea, "nd scrumul nopii o s piara dus de-un vnt spre-apus, n !ori de !i a vrea s fim i noi cenua, noi i - pmntul.