Poeti romani

Activitatea de jurnalist politic

Activitatea de ziarist a lui Eminescu a nceput n vara anului 1876,
nevoit s o practice din cauza schimbrilor prilejuite de cderea
guvernului conservator. Pn atunci el fusese revizor colar n
judeele Iai i Vaslui, funcie obinut cu sprijinul ministrului
conservator al nvmntului, Titu Maiorescu. Imediat dup preluarea
conducerii ministerului de ctre liberalul Chiu, Eminescu a fost
demis din funcia de revizor colar i a lucrat ca redactor la Curierul
de Iai, publicaie aflat atunci n proprietatea unui grup de junimiti.
La iniiativa lui Maiorescu i Slavici, Eminescu a fost angajat n
octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al
conservatorilor, unde a rmas n urmtorii ase ani.
Dei a ajuns jurnalist printr-un concurs de mprejurri, Eminescu nu a
practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care s-i ctige pur
i simplu existena. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a
face cititorilor educaie politic, aa cum i propusese.
Mihai Eminescu
Studiile universitare
Graba pe care o manifest n obinerea diplomelor universitare (dup
numai un an de studii la Berlin obine la Giessen doctoratul magna
cum laude, dup nc un an, licena n litere i filosofie la Sorbona i,
dup nc un an de studii universitare la Paris, licena n drept) nu
afecteaz seriozitatea pregtirii sale academice; bazele culturii extrem
de solide a lui Maiorescu se instaureaz acum.
Trimite o lucrare, la 3 ianuarie 1857, semnat Aureliu, la Gazeta de
Transilvania cu intenia de a servi ca prezentare a unor traduceri ale
sale din J ean Paul, pe care le trimite apoi revistei. n numrul urmtor
inteniona s publice traducerea unei povestiri de J ean Paul, intitulat
"Noapte de Anul Nou". Dei traducerea nu a fost publicat la acea dat,
scrisoarea editat de Aurel A. Mureianu n Gazeta crilor, nr. 1, 1934
este considerat totui cea dinti ncercare publicistic a lui
T. Maiorescu, titlu sub care a i fost retiprit. n 1858, pe lng
activitatea universitar, pred psihologia la pensioane particulare i
franceza n casa Kremnitz.
Titu Maiorescu