Sunteți pe pagina 1din 6

Am facut o incursiune de 6 zile in Festivalul National de teatru si am avut trairi de toate

felurile, de aceea nu am sa pun o eticheta festivalului pentru ca ar fi iluzorie. Trebuie sa


recunosc per total a fost frumos (asa s-a numit si primul spectacol din FNT pe care l-am
vazut, voi reveni mai incolo si asupra acestuia), a fost revelator, a fost o experienta ce eu
cel putin nu o regret deloc. Dat fiind faptul ca sunt din Sibiu si trecand si prin Festivalul
International de Teatru de aici pot spune ca as avea ceva criterii de comparatie desi FNT
e mult mai axat pe teatru decat FITS care s-a extins mult si spre alte arte.

Venind acum mai aproape de subiect am reusit sa vad ceva spectacole pe care le voi
enumera si voi incerca sa spun cateva cuvinte despre ele.

“Frumos”, de Jon Fosse, regia Vlad Massaci; Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti.

DISTRIBUŢIA:

BĂRBATUL (GEIR) – Ioan Coman


FEMEIA (HILDE) – Oxana Moravec
CELĂLALT BĂRBAT (LEIF) – Andi Vasluianu
FATA (SIV) – Ada Simionică
BĂIATUL – Cristian Popa
MAMA – Raluca Zamfirescu

Scenografia: Andu Dumitrescu

Intoarcerea acasa si redescoperirea copilariei e un lucru frumos, sau nu? Spectacolul


creaza un anume spatiu mitic unde frustrarile si trairile interioare ale personajelor ies la
suprafata. Barbatul inmpreuna cu sotia si fiica sa se duc in vacanta in locul unde el a
copilarit. Fiica intalneste un baiat si se ataseaza de acesta, lasand parca la o parte lumea
din care vine. Apare la un moment dat si prietenul din copilarie al barbatului, cei doai
aveau o formatie de rock si cantau intr-un hangar, loc in care femeia ajunge sa se culce cu
prietenul barbatului. Toate sentimentele, si grijile personajelor sunt invaluite in mister,
acoperite parca de o umbra si marcate in spectacol prin taceri. Toti vor parca sa ignore
realitatea dar de fapt exprima tot fara macar a-si da seama. Numele spectacolului
“Frumos” vrea sa exprime exact reversul, un titlu ironic al mediocritatii in care traiesc
personajele.
“Ioana şi focul”, de Matei Vişniec, regia Cătălina Buzoianu; Teatrul de Comedie din
Bucureşti.

DISTRIBUŢIA:

IOANA D’ARC – Dorina Chiriac


POVESTITORUL, CĂLUGĂRUL, BUFONUL HAINSELIN, DUCELE DE
BEDFORD, CARDINALUL, RECTORUL – Marius Manole
REGELE CHARLES VII, CONTELE JEAN DE LUXEMBURG, ACTOR – Dragoş
Huluba
JEFUITORUL, MAESTRUL WILHELM FOUET, MOARTEA, PIERRE CAUCHON,
GEOFFROY THÉRAGE, ACTOR – Şerban Georgevici
MAESTRUL MATHURINE CEA NEBUNĂ, VIRGINA, HAUVIETTE, MARIANNE,
SCHELET, JUDECĂTOR, ISTORIC, ACTOR – Laura Creţ
MAESTRUL TRIBOULET IVONNE, MENGETE, SF. MARGARETA, SCHELET,
JUDECĂTOR, ISTORIC, ACTOR – Mihaela Măcelaru
FECIOARA MARIA, MAESTRUL ENGELBERT, VIRGINA, SCHELET,
JUDECĂTOR, ISTORIC, ACTOR – Teodora Stanciu
MAESTRUL IMATHURINE CEA ÎNŢELEAPTĂ, VIRGINA, SCHELET,
JUDECĂTOR, ISTORIC, ACTOR – Domniţa Ciolacov
YOLANDA DE ARAGON, MAESTRUL COLOMBINA CEA MUTĂ, SCHELET,
JUDECĂTOR, LICORNĂ, ACTOR – Gloria Găitan
MAESTRUL CHICOT CEZARIA, JUDECĂTOR, SCHELET, ISTORIC – Irina Sârbu
ARHANGHELUL MIHAIL, MAESTRUL STOCKSTONE, MESAGERUL,
JUDECĂTOR, ACTOR – Lari Giorgescu
ACTOR MÂNUITOR PĂPUŞI ŞI MARIONETE – Simina Constantin / Roxana Florea

Decorul: Puiu Antemir


Costumele: Anca Răduţă
Măşti, păpuşi, marionete: Liana Axinte
Mişcarea scenică: Mălina Andrei
Muzica originală: Mircea Florian
Light design-ul: Puiu Antemir şi Sorin Vintilă

“Trei surori”, de A.P. Cehov, regia Ada Lupu; Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din
Timişoara.

Adaptarea: Codruţa Popov, Ciprian Marinescu

DISTRIBUŢIA:

ANDREI – Victor Manovici


NATALIA – Ana Maria Cojocaru
OLGA – Paula Maria Frunzetti
MAŞA – Alina Reus
IRINA – Claudia Ieremia
KULÎGHIN – Cătălin Ursu
VERŞININ – Ion Rizea
TUZENBACH – Ioan Strugari
SOLIVNÎI – Damian Oancea
CEBUTÎKIN – Traian Buzoianu
FEDOTIK – Doru Iosif
RODE CARLOVICI – Benone Viziteu
FERAPONT – Vladimir Jurăscu
ANFISA – Mihaela Murgu

Scenografia: Velica Panduru


Muzica: Dan Simion
Light design-ul: Florian Putere

Hm, Cehov. Trei surori care pleca la Moscova dar nu pleaca de fapt niciodata. Un text
clasic in regia Adei Lupu ce vrea sa ne introduca in Rusia din vremea lui Cehov si
reuseste. Un element ce ajuta la aceasta apropiere de acea perioada este scenografia si
pozitionarea scenei central, astfel intimitatea dintre actiune si public realizandu-se mult
mai usor. Un spectacol dinamic desi a durat aproape 3 ore cu pauza, va spun sincer nu am
simtit, m-am trezit brusc intr-o camera de conac rusesc inca de la intrarea in sala, si asta
mi-a trezit un sentiment placut, doar pauza m-a facut sa ma trezesc la realitate. In rest,
Cehov este Cehov si merita vazut cu orice ocazie, mai ales acum in perioada acesta cand
avangardismul ne loveste atat de tare, daca vrei un spectacol old-school te duci la Cehov,
desi ceva elemente moderniste apar si in acest spectacol dar putine.

“Krum”, de Hanoch Levin, regia Theodor Cristian Popescu; Teatrul Naţional din Târgu-
Mureş.

DISTRIBUŢIA:

KRUM-ECTOPLASMĂ – Mihai Crăciun


MAMA LUI KRUM – Elena Purea
SHKITT-TACITURNU’ – Ion Vântu
TUGATI-CHINUITU’ – Csaba Ciugulitu
DULCE, BERTOLDO, FOTOGRAFUL – Rareş Budileanu
FELICIA – Anca Loghin
TAHTI-GIUVAER, DOCTORUL SCHIBEUGEN – Costin Gavază
TRUDA-ZĂLUDA – Roxana Marian
DUPA-FÂSTÂCICA – Vero Nica
TSWITSA-TURTURIŢA – Ionela Nedelea
INFIRMIERUL, FRIZERUL, MIRELE, CIOCLUL – Luchian Pantea
INFIRMIERA, MIREASA – Mihaela Mihai

Scenografia: Andu Dumitrescu


Coregrafia şi mişcarea scenică: Eduard Gabia
Muzica originală şi sound design-ul: Vlaicu Golcea
Light design-ul: Theodor Cristian Popescu şi Andu Dumitrescu

Sunt multe pareri si impresii despre acest spectacol, unele bune altele rele. Orice opinie
trebuie respectata si nu trebuie ignorata in niciun caz. Recunosc am avut discutii cu mai
multi oameni care se pricep cat de cat la teatru si cei care l-au apreciat in felul in care l-
am apreciat si eu au fost destul de putini. Acum ca sa intru in subiect intru direct in
psihicul personajului Krum (Mihai Crăciun); e un ratat, da un ratat, nimic mai mult. Nu
este nimic de filosofat pe tema aceasta, e un fapt concret, rateaza tot in viata. Fascinant in
acest spectacol nu este Krum ci Tugati (Csaba Ciugulitu), un personaj ciudat, straniu care
se complace cu suferinta, nu stie sa traiasca, nu vrea sa traiasca, se crede tot timpul
bolnav desi nu e, iar atunci cand reuseste sa-l distruga pe acel Tugati si naste un altul,
plin de viata, casatorit, toate asa zisele sale drame devin realitate si moare intr-un final in
spital singur asa cum a si trait toata viata, aproape fiindui doar Krum care poate
impartaseste aceeasi soarta fara sa realizeze. Un alt personaj important este mama lui
Krum(Elena Purea) care vegheaza asupra fiului ei printr-o prezenta permanenta in coltul
din dreapta, spate al scenei. In momentul in care aceasta moare, intreaga lume a lui Krum
se spulbera, ultimele sale sperante, dupa atatea esecuri, sunt curmate. In final de spectacol
are loc aceasta ultima si apoteotica ratare, refuza sa accepte moartea mamei. O drama a
ratari, asta este spectacolul Krum. Atat.

“Cum traversează Barbie criza mondială”, de Mihaela Michailov, regia Alexandra


Badea; Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.

DISTRIBUŢIA:

Victor Manovici
Sabina Bijan
Colin Buzoianu
Alina Reus
Catalin Ursu
Sabina Reus

Scenografia: Velica Panduru


Coregrafia: Emanuel Pelmus
Light design-ul: Lucian Moga
Muzica: Dan Simion

Sa spunem ca acest spectacol ne vorbeste despre o globalizare excesiva, o manipulare in


masa dusa spre extrem, in care Barbie este simbolul acestui fapt, se stie popularitatea de
care dispune acest “personaj”. Trebuie sa recunoastem nu e o revelatie, e un spectacol
usor, presarat cu putin umor, dinamic si cu siguranta avangardist. De remarcat
scenografia realizata de Velica Panduru., niste carcase de plastic realizate din panouri
transparente, panouri ce sunt dispuse in anumite momente in diferite locuri realizand un
labirint cu ostacole. Mai mult trebuie sa vedeti pe viu, in cazul in care sunteti fani ai
teatrului modern.
“Psihoză 4.48″, de Sarah Kane, regia Răzvan Mureşan; Teatrul Naţional „Lucian Blaga”
din Cluj.

DISTRIBUŢIA:

Patricia Boaru
Ileana Negru

Regia: Răzvan Mureşan


Decorul: Răzvan Mureşan, Arhidiade Mureşan
Costumele: Kuncy
Video: Marius Mureşan

“Sinucigaşul”, de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa; Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”
din Bucureşti.

Traducerea: Maşa Dinescu


Versiunea scenică: Felix Alexa

DISTRIBUŢIA:

SEMION SEMIONOVICI PODSEKALNIKOV – Dan Puric


ALEKSANDR PETROVICI KALABUŞKIN – Costel Constantin
SERAFIMA ILINICINA – Adela Mărculescu
MARIA LUKIANOVNA – Ileana Olteanu
ARISTARH DOMINIKOVICI GRAND-SCUBIK – Marius Bodochi
EGORUŞKA – Marius Manole
MARGARITA IVANOVNA – Tania Popa
PĂRINTELE ELPIDI – Andrei Finţi
KLEOPATRA MAKSIMOVNA – Maria Buză
VIKTOR VIKTOROVICI – Silviu Biriş
RAISA FILIPPOVNA – Lamia Beligan
ZINCA – Rodica Ionescu
NICHIFOR ARSENTIEVICI PUGACEOV – Florin Lăzărescu
CROITOREASA – Tatiana Constantin
UN CHELNER / UN CIOCLU – Vitalie Bichir
UN CHELNER / UN CIOCLU – Mihai Cuciumeanu
O FEMEIE – Mădălina Ciupitu
COPILUL – Nikita Dembinski

Scenografia: Diana Ruxandra Ion


Ilustraţia muzicală şi light design-ul: Felix Alexa

Nu stiu daca se mai poate spune ceva despre acest spectacol, e o adevarata opera de arta.
Pe mine unul m-a surprins intr-un mod incredibil, ma asteptam la ceva de calitate dar
asteptariile mi-au fost cu mult depasite. Poate ca exagerez dar nu m-am mai simtit atat de
relaxat si prins de un spectacol de foarte multa vreme, timpul parca a luat viteza din
momentul in care spectacolul a inceput. Comedie, da o comedie adevarata asta a fost si in
general nu imi plac comediile dar cand e ceva facut atat de bine nu mai conteaza. Am
inteles ca nu a fost aceasta ce am vazut-o eu cea mai reusita reprezentatie si am stat si m-
am gandit, chiar se poate mai mult? Nu vreau sa vorbesc despre subiectul spectacolului
pentru ca nu stiu daca este atat de relevant, oricum titlul spune multe, pe scurt e vorba de
un om care vrea sa se sinucida dar in final nu o mai face. Apar personaje multe care vor
sa se faca cunoscute sau sa promoveze anumite valori folosindu-se de sinucidera sa
incerca sa il ajute sa o faca dar el nu o mai face. Pare banal, si e banal tocmai asta e ideea.
Mergeti sa il vedeti, chiar daca nu va place tot o sa radeti macar.