Comisia Europeană – motor al politicii concurenţiale

Una dintre problemele majore ale românului neinformat sau foarte puţin informat în
ceea ce priveşte consecinţele Integrării Europene este viitorul politicii concurenţiale
dintre ofertanţii de produse si servicii, în special el pare a fi confuz în ceea ce priveşte
monopolul. Priveşte cu scepticism predicţia tot mai des auzită a apariţiei titanilor
internaţionali pe piaţa, ce ar avea drept consecinţa falimentul si desfiinţarea afacerilor de
proporţie mică si creşterea preţurilor. De aceea, în această lucrare, propun spre analiză
fenomenul concurenţei (în particular, al monopolului) în cadrul unui stat membru al
Uniunii Europene.
Principiile Tratatului Uniunii Europene stipulează că statele membre ale
comunităţii Europene vor adopta o politică economică „condusă conform respectului
principiilor unei economii de piaţă deschise, cu libera concurenţă”.
Politicile concurenţiale ale Comunităţii Europene urmăresc un scop precis, care este
protejarea concurenţei eficiente pe piaţa comună. Concurenţa este mecanismul de bază al
economiei de piaţă, ce implică oferta şi cererea. Producătorii oferă mărfuri sau servicii pe
piaţă, în efortul de a corespunde cereinţelor. Cerinţe care caută să realizeze cel mai corect
echilibru între calitate şi preţ pentru produsele pe care le solicită. Reacţia cea mai
eficientă are loc datorită concurenţei care se creează între ofertanţi. Astfel, concurenţa îi
face pe toţi cei implicaţi să caute să ajungă la o valoare de echilibru între calitate şi preţ.
Politicile concurenţiale europene se bazează pe un cadru legislativ comunitar,
promovat în esenţă de Tratatul Comisiei Europene (articolele 81-90).
Reglementări suplimentare sunt asigurate de o decizie emisă de Consiliu,
cunoscută sub numele de reglementare a fuziunilor. Pe baza acestui text de lege, politicile
concurenţiale se concentrează pe patru domenii principale de acţiune, dintre care il voi
analiza pe cel al liberalizarii sectoarelor economice sub forma de monopol.
 Comisia Europeană este competenţa care tratează aceste probleme. În anumite
cazuri, această autoritate este aplicată împreună cu jurisdicţia Statelor Membre. În alte
cazuri această autoritate aparţine exclusiv Comisiei Europene (controlul fuziunilor,
controlul subvenţiilor acordate de către stat).
Atât Comisia Europeană cît şi tribunalele din ţările membre au datoria de a urmări
şi controla aplicarea acestor legi.
Autorităţile publice din ţările membre UE pot acorda drepturi speciale, mai ales
drepturi de monopol, anumitor întreprinderi de stat sau particulare, pentru a desfaşura
activităţi în domeniul serviciilor de interes economic general (serviciile poştale,
transportul feroviar, sau producerea şi distribuţia de electricitate). Totuşi, drepturile
speciale nu trebuie să depăşească normele stabilite pentru prestarea serviciilor respective.
Altfel, din punctul de vedere al legislaţiei comunitare, pot să apară situaţii care limitează
concurenţa.
Poziţia de monopol oferită întreprinderilor, atunci când aceasta nu este justificată
de prestarea de servicii de interes economic general, conduce, de regula, la creşterea
preţurilor, la scăderea calităţii serviciilor oferite şi la o intarziere a inovaţiilor şi
investiţiilor. De aceea, Comisia Europeană consideră ca libera concurenţă trebuie
introdusă şi în sectoarele sub monopol , pentru a îmbunatăţi calitatea serviciilor şi a
scadea nivelul preţurilor.
În ceea ce priveşte infrastructura (de exemplu reţelele telefonice sau electrice), cei
care deţin monopolul trebuie să garanteze accesul terţelor părţi care doresc să intre în
procesul competiţional în ceea ce priveşte serviciile oferite prin intermediul acestor reţele
(comunicaţii telefonice sau consum de electricitate). Acesta este principiul general pe
care se bazează directivele de liberalizare ale Comisiei Europene.
Propun acum să observăm modalitatea prin care operează Comisia Europeana în
acest domeniu. În primul rand, Comisia verifică dacă ţările membre, atunci când acordă
drepturi speciale, respectă regulile privind concurenţa (în vigoare în spaţiul comunitar).
Comisia Europeană este deosebit de atentă în a se asigura că autorităţile publice, atunci
când stabilesc condiţiile în care întreprinderile vor presta servicii de interes general,
urmăresc ca acestea să nu depăşească limitele necesare prestării serviciilor respective.
 În al doilea rand, ea are capacitatea de a iniţia procesul de deschidere a pieţelor. În
concordanţă cu condiţiile existente, ea poate adopta o directivă a liberalizării europene
sau poate propune adoptarea unei astfel de directive de către Consiliul şi Parlamentul
European. O directivă este o reglementare a legislaţiei comunitare care fixează atingerea
unui obiectiv comun pentru toate ţările membre. Ţările membre vor include acest obiectiv
în legislaţiile lor şi îl vor aplica. În acest mod a iniţiat Uniunea Europeană deschiderea
pieţelor pentru telecomunicaţii, transport, servicii poştale, gaze naturale şi electricitate.
Comisia Europeană este cea care verifică dacă aceste obiective sunt realizate intr-adevar.
De asemenea, Comisia verifică dacă antreprenorii respectă întocmai regulile
comunitare referitoare la concurenţă, în cazul în care le-a fost conferită posibilitatea de a
presta servicii de interes economic general. Comisia Europeană trebuie să ţină cont de
obiectivele specifice fiecărei întrprinderi. Aplicarea legilor concurenţei nu trebuie să
împiedice atingerea obiectivelor respective.
Pentru a întari ipoteza susţinută în această lucrare, voi finaliza cu un exemplu
concret, si anume cel al televiziunii comerciale VTM din Belgia. Comisia a interzis
dreptul exclusiv de a difuza reclame publicitare deţinut de acest post de televiziune,
acordat de autorităţile comunităţii flamande în Belgia. Acordarea dreptului exclusiv
pentru transmisia din Flandra a reclamelor publicitare, care erau destinate numai
telespectatorilor flamanzi echivalează cu excluderea altor operatori din altă ţară membră
care ar fi dorit să emită în Belgia, pentru a difuza reclame publicitare destinate publicului
flamand, cu ajutorul reţelei de televiziune prin cablu existentă în Belgia. Comisia
Europeană a hotărât că nu există neaparat o relaţie directă între obiectivul declarat de
politica culturala care are drept scop păstrarea pluralismului în presa flamandă scrisă şi
garantarea unei poziţii de monopol unei televiziuni comerciale. Scopul final al acestor
măsuri constituia o formă de discriminare, care afecta şi telespectatorii belgieni din
comunitatea flamandă, cărora li se restrângea posibilititatea de a alege între mai multe
staţii de televiziune.
Bibliografie:

• “Dreptul Concurentei”, curs Facultatea de Drept, specializarea Drept Privat

• “ De la monopol la UE”, articol “Saptamana Financiara” nr. 45, 23 ianuarie 2006
• A. Iancu - “Dezvoltarea economica a României - Competitivitatea si integrarea in
Uniunea Europeana”, Ed. Expert, 2003
• europa.eu.int/publications/ competition_policy_and_the_citizen/brochure_ro.pdf