De ce port bocanci, de ce ma imbrac si ma tund ciudat? Imbracamintea si felul
n care arat reprezinta prima forma de protest si nemultumirea fata de societatea n care traiesc; o lume bolnava si nedreapta, u nde oamenii se nasc saraci si bogati, unde intotdeauna cei saraci au ghinionul de a deveni sclavii celor bogati. Sunt punkist pentru ca nu suport lacomia, risipa, luxul, atata timp cat exista s aracie. Sunt revoltat de nepasare, egoism, lasitate, violenta, cartierism, orase nism, nationalism, rasism, uniformizare si adaptare sociala. Sunt punkist pentru ca imi pasa ce se intampla cu mine si cu tine; ca de la u n timp, nici noi paduchii, nu mai tragem unul la altul si devenim tot mai singuri, fara putere n fata patronilor care ne exploatea za si ne fura munca, ori n fata statului care ne talhareste cu tot felul de taxe si impozite, de pe urma carora politicienii isi impart salariile, iar noua ne voteaza legi. Creeaza armate si criminali, sustin razboaie, iar noua ne opun politia si jandarmeria sa ne apere pe noi de noi. Dupa ce ne vampirizeaza constant munca si energia creat oare, ne arunca vietile n niste cartiere de beton, cu gunoaie imputite la fiecare colt de bloc, ghetouri intunecate fara aer si soare, care seamana tot mai bine cu niste lagare. Ne inghesuim unii peste altii ca vitele, gata oricand, din foam e si disperare, sa devenim din boi - lupi si sa ne mancam beregata unul altuia. Sunt punkist pentru ca nu m-a prostit inca televizorul, munca sau familia si inca imi mai dau seama cand mi se baga mana n buzunar. Dar noi trebuie sa ne obis nuim cu ideea ca suntem prosti si ca avem nevoie sa fim condusi, iar pentru asta trebuie sa platim. Eu nu vreau sa fiu condus, sa mi se spuna ce e bine si ce e rau, nu vreau sa fiu aparat ori salvat, nu vreau sa platesc. Dar sunt obligat! ...asa ca sunt punkist...