Vasile Voiculescu

Doamne
n vrful copacului Tau sunt o floare...
Pe cea mai nalta ramura a lumii
Ma leagan n talazul de azur si soare.
Slava Tie ca n-am ramas n temnita humii,
Ci sloboda, spre cer, nfloritoare
Inima mea nu mai ntrzie:
Zbucneste afara n limpezi petale
Sa lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburatoarelor mparatiei Tale.
Petala mi-e cu aripa ruda,
Miresme, cntec gata sa s-auda.
Zmbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umfla n ele
Paunii noptii cu cozile-n stele.
...Scuturati-ma vnturi mladii ori haine,
Singura moartea e o dincolo de fire
Prapastie cu adnc de fericire.
Furtuna extazului ma va urca, poate,
Peste vamile si stavilele toate,
ntr-o pala de parfum, Doamne, pna la Tine,
Cerul arunce-mi napoi jos ruina.
Floarea cazuta din mparatie
A vazut Cerul si a sarutat Lumina.