Segment complex, de o mare importanta functionala, coloana
vertebrala este alcatuita din 33 sau 34 de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafete articulare, 23 de discuri intervertebrale si 365 de ligamente cu 730 de puncte de insertie !supra coloanei vertebrale actionea"a nu mai putin de 730 de musc#i cu actiune directa $a toate acestea trebuind adaugate formatiunile nervoase (somatice si vegetative), vasculare, etc Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se numesc vertebre %ertebrele au o parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc !ceste doua parti inc#id intre ele canalul vertebral &orpul vertebral este partea cea mai voluminoasa si are forma unui cilindru scurt, care pre"inta doua fete (superioara si inferioara) si o circumferinta !rcul vertebral are o forma neregulata 'osterior si median pre"inta o apofi"a spinoasa, lateral doua apofi"e transverse, deasupra si dedesubt cate doua apofi"e articulare (in total patru apofi"e articulare dispuse vertical) (ntre apofi"a spinoasa si apofi"ele articulare se gasesc lamele vertebrale 'ortiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi &oloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuita, in mod normal, dintr)un numar fix de vertebre* )regiunea cervicala* 7 vertebre+ ) regiunea dorsala* ,2 vertebre+ ) regiunea lombara* 5 vertebre+ ) regiunea sacrococcigiana* - . ,0 vertebre+ %ertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofunctionale legate de indeplinirea celor doua functii importante ale coloanei vertebrale umane* functia de a suporta greutatea capului, trunc#iului si a membrelor superioare si functia de a asigura o mobilitate suficienta Suprafetele de spri/in ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebra la alta, forma lor fiind determinata de solicitarile dinamice, in regiunea cervicala si in cea lombara, diametrul transversal al corpurilor vertebrale este proportional mai mare decat cel anteroposterior, ceea ce explica posibilitatile mai mari ale acestor regiuni de a reali"a miscarile de flexie si extensie 0iecare vertebra pre"inta si diferentieri morfofunctionale, re"ultate in urma mecanismelor de adaptare la solicitarile staticii si dinamicii bipede Articulatiile (ntre vertebre se reali"ea"a o serie de linii articulare, care se clasifica in * Articulatiile corpurilor vertebrale . Suprafetele articulare ale acestora sunt date de fetele inferioare si superioare (usor concave) (ntre aceste suprafete osoase se gasesc discurile intervertebrale !cestea sunt formatiuni fibrocartilaginoase, constituite dintr)o portiune periferica fibroasa . inelul fibros . si una centrala . nucleul pulpos 1ucleul pulpos nu are o po"itie fixa, el mobili"andu)se in cursul miscarilor 2eplasarile acestuia sunt posibile, deoarece este deformabil elastic si expansibil, aceste calitati fiind legate de continutul de apa 1ucleul se afla astfel intr)o permanenta presiune si este usor de inteles de ce orice defect al inelului fibros care)l incon/oara permite #ernierea lui $imita inferioara a discurilor este alcatuita din lamele cartilaginoase, care prote/ea"a nucleul pulpos de presiunile excesive (n ceea ce priveste vasculari"atia, la individul adult pre"enta vaselor de sange se intalneste numai in conditii patologice 1utritia cartila/ului se face prin imbibitie prin lamele terminale ale suprafetelor articulare vertebrale 3sor de inteles deci de ce in conditiile unor solicitari permanente ale articulatiilor intervertebrale discul nu are posibilitatea unei nutritii corespun"atoare facilitandu)se astfel degenerescenta precoce a acestuia, (prin diminuarea sau c#iar pierderea proprietatilor fi"ico)c#imice ale acestuia) &and discul este incarcat, diminuea"a in dimensiune si se lateste 4rebuie remarcat faptul ca nucleul pulpos are o mare forta de imbibitie, marindu)si volumul in repaus, putand da (prin insumarea maririi volumului tuturor discurilor) o alungire de pana la 3 cm a coloanei vertebrale la subiectul tanar, sanatos 1ucleul pulpos nu este inervat (nelul fibros este inervat de ramurile nervoase provenite din nervii sinuvertebrali care inervea"a si ligamentul vertebral comun posterior (aceasta explica si caracterul durerii din #ernia sau tasarea discului intervertebral) 5olul discurilor intervertebrale este multiplu* a) contribuie, prin re"istenta lor, la mentinerea curburilor coloanei+ b) favori"ea"a, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de ec#ilibru dupa terminarea miscarii+ c) transmit greutatea corpului in toate directiile diferitelor segmente ale coloanei vertebrale+ d) amorti"e"a socurile sau presiunile la care este supus fiecare segment in mod special in cursul miscarilor sau eforturilor
(n consecinta mena/area discurilor intervertebrale fata de solicitarile inerente repre"inta o obligativitate fata de insusi corpul nostru si trebuie urmarita pana si in cursul luarii celor mai banale po"itii, cum ar fi, de exemplu, statul pe scaun &and spetea"a este inclinata inapoi lordo"a lombara normala dispare, articulatia coxofemurala se extinde si solicitarea discurilor intervertebrale este mai importanta (n mod corect se sta astfel incat lordo"a lombara sa se mentina, ceea ce atrage o mai buna ec#ilibrare a coloanei vertebrale 4e#nica unui exercitiu fi"ic este cu atat mai corecta, cu cat respecta mai mult legile biomecanice de protectie impotriva solicitarilor discurilor intervertebrale Articulatiile lamelor vertebrale . (ntre lamele vertebrale nu exista propriu "is articulatii 4otusi, ele sunt unite prin ligamente speciale denumite ligamente galbene, alcatuite din fascicule de fibre elastice, care prin structura lor permit apropierea si indepartarea lamelor vertebrale una fata de alta Articulatiile apofizelor spinoase . &a si lamele vertebrale apofi"ele spinoase sunt unite intre ele prin doua feluri de ligamente* ligamentele interspinoase si ligamentul supraspinos 'rimele se gasesc intre doua apofi"e spinoase iar ultimul este un cordon ce se intinde pe tot lungul coloanei vertebrale (n regiunea cervicala, ligamentul supraspinos este deosebit de bine de"voltat si prin extremitatea lui proximala se insera pe protuberanta occipitala externa+ el este denumit ligamentul cervical posterior si are rolul sa mentina pasiv capul si gatul pentru a nu se flecta inainte Articulatiile apofizelor transverse . !pofi"ele transverse sunt unite prin ligamente intertransverse Articulatiile apofizelor articulare sunt plane si permit numai simpla alunecare a suprafetelor articulare una peste alta Articulatia occipitoatlantoida este o diartro"a bicondiliana Suprafetele articulare ale occipitalului sunt repre"entate de cei doi condili occipitali, care privesc in /os si inainte si in afara si au o forma convexa in toate sensurile Suprafetele articulare ale atlasului sunt repre"entate de cele doua cavitati glenoide, ce privesc in sus, inainte si inauntru si au o forma concava in toate sensurile 4oate aceste patru suprafete articulare sunt acoperite de un cartila/ #ialin Suprafetele articulare sunt unite intre ele printr)o capsula subtire, intarita de doua ligamente, unul anterior si altul posterior !paratul ligamentar principal al coloanei vertebrale este alcatuit din doua ligamente (ligamentul vertebral comun posterior si ligamentul vertebral comun anterior), care formea"a doua ben"i ce se intind pe toata lungimea coloanei vertebrale Segmentul motor $a ba"a mobilitatii coloanei vertebrale se afla segmentul motor, alcatuit din discul intervertebral si ligamentele acestuia, gaurile de con/ugare, articulatiile interapofi"are si apofi"ele spinoase cu ligamentele lor Segmentul motor poate fi impartit intr)un stalp anterior si unul posterior Stalpul anterior este mai putin mobil, mai solid, pre"inta relativ rare insertii musculare si constituie elementul principal de sustinere mecanica pasiva a coloanei vertebrale Stalpul posterior pre"inta numeroase insertii musculare si repre"inta elementul principal motor al coloanei vertebrale Vascularizarea maduvei spinarii (rigatia maduvei spinarii se reali"ea"a de o maniera cu totul aparte si cunoasterea ei este indispensabila cunoasterii sindroamelor isc#emice (de deficit sau lipsa a circulatiei sanguine), cu deficitele lor neurologice grave care pot sa survina in urma diverselor afectiuni 6aduva cervicala este irigata de mai multe artere importante, care provin din arterele spinale anterioare si posterioare (ramuri ale arterei vertebrale si ale arterei cerebeloase posterioare) 6aduva lombara este irigata de artere care provin din arterele sacrate laterale, iar maduva dorsala este irigata de arterele cervicale si lombare 7ona vasculara cea mai critica se gaseste la nivelul 2 4, la limita celor doua teritorii vasculare Muschii coloanei vertebrale 6iscarile coloanei vertebrale sunt produse de un mare numar de musc#i, care se insera fie pe coloana, fie la distanta de ea, cum sunt unii musc#i ai gatului si musc#ii abdominali Muschii gatului* musc#iul sternocleidomastoidian+ m scaleni+ m drept anterior al capului+ micul drept anterior al capului+ lungul gatului+ (pielosul gatului+ splenius al gatului si al capului+ fasciculul superior al m trape") Muschii abdomenului* marele drept al abdomenului+ marele oblic al abdomenului+ micul oblic al abdomenului+ transversul abdomenului+ musc#ii lomboiliaci (patratul lombelor, psoasul iliac) Muschii posteriori ai trunchiului* musc#iul trape"+ m marele dorsal+ romboidul+ ung#iularul+ micul dintat posterosuperior+ micul dintat posteroinferior+ musc#ii cefei (splenius, marele complex, micul complex, transversul gatului, marele si micul drept posterior ai gatului, marele si micul oblic posterior ai gatului)+ musc#ii spinali, se gasesc in santurile vertebrale formate din apofi"ele spinoase si coaste (m sacrospinali, paravertebrali) sunt in numar de trei* iliocostalul, lungul dorsal si spinotransversalul+ m intertransversali si musc#ii interspinosi Statica coloanei vertebrale &oloana vertebrala se poate compara cu un catarg a carui po"itie corecta depinde de intinderea paramelor 8 deficienta a paramelor poate sa constituie o cau"a a devierii sau frangerii catargului CATRG, catarge, s. n. ! St9lp de lemn sau tub metalic care se montea": vertical pe o nav: pentru a sus ine p9n"ele sau antenele de telegrafie f:r: fir+ arbore "! &onstruc ie de metal care ;nlocuie te turnul de extrac ie ;n industria petrolier: #AR$M%, parme, s. f. 0r9ng#ie ori cablu textil, metalic sau din material plastic folosit la bordul unei nave C&R'&R()* C+)+A,*( (n ortostatism si in repaus coloana vertebrala are o directie verticala si o forma usor sinuoasa mai ales in plan sagital &urburile atenuea"a socurile si favori"ea"a mentinerea ec#ilibrului coloanei pe ba"in, usurand deci eforturile centurii musculare a coloanei !ceasta atitudine si aceasta forma se mentin datorita /ocului tonicitatii musculare, elasticitatii ligamentelor si discurilor, precum si datorita imbinarii anatomice a celor 24 de segmente osoase din care este compusa coloana vertebrala, segmente care isi adaptea"a unul altuia diferitele suprafete articulare !titudinea coloanei vertebrale depinde de varsta, sex, profesiune, stare de oboseala, stare psi#ica, stare de sanatate, etc 'entru pastrarea ec#ilibrului in statiune bipeda se instalea"a, la inceputul celui de al doilea an de viata, curbura lombara cu convexitatea inainte (lordo"a compensatorie) <c#ilibrul intrinsec $a adult, in statiune verticala, linia gravitatiei trece prin tragus, deci inaintea articulatiei atlantooccipitale, prin partea anterioara a umarului, usor posterior fata de o linie care ar uni cele doua capete femurale, prin mi/locul fetei externe a marelui tro#anter, anterior axului transversal al articulatiei genunc#iului si putin posterior celui tibiotarsian 2atorita curburilor coloanei, proiectia centrilor de greutate ai diferitelor segmente nu se gaseste pe linia proiectiei centrului general de greutate al corpului 2e aceea, actiunea gravitatiei determina de la o vertebra la alta, solicitari rotationale, care tind sa accentue"e curburile si care trebuie neutrali"ate, deoarece altfel coloana s)ar prabusi <lementele care se opun solicitarilor rotationale sunt ligamentele $a coloana dorsala proiectia centrului de greutate trece anterior coloanei !ceasta s)ar prabusi inainte daca nu ar interveni forta ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentelor interspinoase si a ligamentelor galbene Situatia este inversa la coloana lombara si cervicala+ proiectia centrului de greutate trece posterior coloanei, iar fortele care se opun prabusirii sunt repre"entate de re"istenta ligamentului vertebral comun anterior $igamentele vertebrale au deci rolul de a absorbi o buna parte din solicitari !lte elemente care au rolul de a absorbi solicitarile sunt discurile intervertebrale <le nu stau in tensiune ca ligamentele, ci sub presiune (ntre aceste doua categorii de elemente anatomice, ligamentele pe de o parte si discurile de alta, supuse unor forte contrare, se stabileste o anumita stare de ec#ilibru, denumita ec#ilibru intrinsec (n afara ec#ilibrului intrinsec coloana dispune (dupa cum am mentionat) de un mare numar de grupe musculare, care prin tonicitatea lor ii asigura si un ec#ilibru extrinsec, corsetul muscular T(#&R()* -* T(,&TA <c#ilibrul coloanei vertebrale nu se reali"ea"a in acelasi mod la toti indivi"ii normali !ceasta face ca tinuta coloanei vertebrale sa difere de la individ la individ si ea trebuie pusa in legatura cu accentuarea sau diminuarea curburilor din planul anteroposterior, ca urmare a gradului de inclinare inainte a ba"inului
Se deosebesc astfel cinci tipuri generale de tinuta* = Spatele normal <ste tipul de tinuta in care curburile vertebrale pre"inta o arcuire normala <ste tinuta de drepti >ostasesc? , in care inclinarea ba"inului este normala = Spatele rotund <ste un tip de tinuta foarte frecvent intalnit &onvexitatea dorsala coboara si cuprinde si vertebrele lombare, iar concavitatea regiunii lombare se micsorea"a si ca intindere si ca profun"ime @a"inul este inclinat usor inainte si in /os = Spatele plat <ste un tip de tinuta mai putin frecvent intalnit &onvexitatea dorsala si concavitatea lombara dispar, dar inclinarea ba"inului ramane mica Scapulele apar reliefate inapoi !cest tip de spate provoaca scolio"ele cu evolutia cea mai grava = Spatele concav . plat (sau lordotic) <ste si mai putin frecvent intalnit &oncavitatea lombara se accentuea"a mult prin inclinarea puternica a ba"inului inainte, in timp ce convexitatea dorsala dispare = Spatele concav . rotund <ste tipul de postura cel mai putin intalnit &oncavitatea lombara se accentuea"a, de asemenea mult, dar concomitent se accentuea"a si convexitatea dorsala &oloana vertebrala trebuie considerata ca o unitate functionala si fiecare tip de postura trebuie considerat ca o adaptare spontana la anumite conditii deosebite de statica si dinamica 2e asemenea trebuie luat in considerare rolul deosebit al ba"inului in determinarea atitudinii coloanei vertebrale @a"inul se costituie in suportul functional al coloanei vertebrale, participand activ la statica si dinamica acesteia 8rice disfunctie la nivelul acestuia (suferinta, asimetrie functionala sau statica) avand severe repercursiuni asupra ansamblului functional . biomecanic al coloanei vertebrale @a"inul impreuna cu membrele inferioare se constituie in suportul biomecanicii coloanei vertebrale 'iomecanica organului a.ial /coloanei vertebrale0 6iscarile coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe, in care intervin mai multe segmente vertebrale <le se reali"ea"a prin cumularea usoarelor deplasari ale corpurilor vertebrale, care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul celorlalte articulatii !ceste miscari sunt limitate de re"istenta ligamentelor, forma articulatiilor intervertebrale si de gradul de compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din care este alcatuit discul 6icile deplasari intervertebrale sunt posibile numai gratie pre"entei nucleului pulpos, care trebuie sa aiba consistenta, forma si ase"are normale 6iscarile vertebrale se executa pe nucleul pulpos ca pe un ax, nucleul /ucand rolul unei adevarate bile mecanice (rulment) Se poate intelege ca pe un astfel de suport toate miscarile sunt posibile+ totusi, acestea vor fi limitate ori calau"ite de feluritele conformatii si po"itii ale apofi"elor articulare, de ligamentele coloanei vertebrale si de corsetul muscular al acesteia 'rin tensiunea lic#idului ce se afla intre elementele sale componente, nucleul pulpos are proprietatea de a fi elastic 2atorita acestei proprietati sunt posibile miscarile coloanei vertebrale si sunt inlaturate efectele daunatoare ale presiunilor excesive sau ale socurilor suferite de ra#is (ntr)o atitudine de flexie fortata are loc o apropiere a corpurilor vertebrale . in partea lor anterioara . prin comprimarea partiala a discului in /umatatea lui anterioara si prin impingerea usoara posterioara a nucleului pulpos, in extensie lucrurile se petrec invers 2aca nucleul pulpos trebuie considerat rulmentul pe care se executa miscarile coloanei vertebrale, inelul fibros ramane elementul cel mai important al discului intervertebral, care re"ista fortelor de compresiune si decompresiune 2in punct de vedere al goniometriei normale coloana vertebrala pre"inta miscari complexe re"ultate din micromiscarile cumulate ale tuturor articulatiilor intervertebrale* flexie . extensie, inclinare laterala, rotatia, si ca o re"ultanta a acestora . circumductia 6iscarea de flexie ventrala a trunc#iului pe membrele inferioare se reali"ea"a prin participarea nu numai a coloanei vertebrale ci si a soldurilor Sacrul fiind fixat, restul coloanei poate sa execute in intregime o miscare de flexie, dar nu toate segmentele participa in aceeasi masura !mplitudinea cea mai mare in flexie se reali"ea"a in regiunea cervicala si in cea lombara 6iscarea de flexie are cea mai mare amplitudine la nivelul ultimelor doua vertebre dorsale si al vertebrelor lombare !rcul cu concavitatea anterioara pe care)l formea"a coloana in intregul ei, nu este un arc de cerc, ci o linie curba, compusa din trei segmente, si anume* unul cu ra"a mai mica, pe care il formea"a coloana cervicala, unul cu ra"a mai mare pe care)l formea"a coloana dorsala, si unul cu ra"a mica, al regiunii lombare (n miscarea de flexie, portiunea anterioara a discurilor intervertebrale este comprimata, in timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos si musc#ii spatelui sunt pusi sub tensiune (n po"itie ortostatica, musc#ii care initia"a miscarea de flexie sunt cei ai peretelui abdominal, mai ales dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac, precum si musc#ii sub#ioidieni si sternocleidomastoidieni 8data miscarea initiata, grupul antagonist al extensorilor intra in actiune si graduea"a flectarea trunc#iului, invingand fortele gravitationale (n ceea ce priveste miscarea de extensie in po"itie ortostatica, in extensie, lucrurile se petrec exact invers 6usc#ii santurilor vertebrale, deci musc#ii extensori, sunt cei care initia"a miscarea, apoi miscarea este controlata de grupul anterior 2aca insa miscarea de extensie se reali"ea"a in po"itia de decubit ventral, extensorii vor continua sa sustina miscarea (n miscarea de extensie, portiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate, in timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune <xtensia este blocata in ultima fa"a de intrare in contact a apofi"elor articulare si in ultima instanta si a apofi"elor spinoase 6iscarea de inclinare laterala are maximum de amplitudine in segmentul dorsal &and are loc si un oarecare grad de rasucire a coloanei, atunci trunc#iul se inclina si mai mult lateral 6iscarea de rotatie este maxima in regiunea cervicala &oloana dorsala se roteste putin si numai daca se inclina lateral, in coloana lombara miscarea de rasucire se executa cand coloana este in extensie, mai ales in segmentul dorsolombar &and coloana este flectata, miscarea de rasucire din segmentul lombar nu este posibila, deoarece condilii vertebrelor sunt ase"ati vertical in articulatii si opresc miscarea+ din aceeasi cau"a, in flexie nu se poate face nici inclinarea laterala a segmentului lombar 'iomecanica articulatiei atlantoa.oidiene /dintre vertebrele atlas si a.is0 6iscarile care se reali"ea"a intre atlas si axis pre"inta unele particularitati, deoarece intre aceste doua vertebre nu exista nici o articulatie intre corpii vertebrali, atlasul neavand corp vertebral !tlasul nu pre"inta nici apofi"e articulare inferioare, care sunt reduse la simple suprafete articulare, aflate pe fetele inferioare ale maselor lui laterale (mpreuna cu acestea, apofi"ele superioare ale axisului reali"ea"a articulatiile atlantoaxoidiene laterale, articulatii plane ca si cele dintre apofi"ele articulare ale celorlalte vertebre <xista insa in plus o articulatie atlantoaxoidiana mediana de partea axisului reali"ata de apofi"a lui odontoida, iar de partea atlasului de un inel osteofibros in care patrunde apofi"a odontoida (n articulatia atlantoaxoidiana se face numai miscarea de rotatie a capului (n timpul acestei miscari apofi"a odontoida ramane pe loc, ca un pivot, in timp ce inelul atlasului se roteste in /urul ei 'entru ca rotirea atlasului sa fie posibila, acesta aluneca pe fetele articulare axoidiene laterale 6iscarea de rotatie permisa de complexul articular atlantoaxoidian este de numai 30A pe ambele parti (stg , dr ) 5otatiile de amplitudini mari se fac prin participarea articulatiilor vertebrelor subiacente 'iomecanica articulatiei occipito1atlantoide !ceasta articulatie permite miscari de flexie si de extensie si miscari de inclinare laterala a capului dar nu permite miscari de rotatie 6iscarea de flexie . extensie se face in /urul unui ax transversal ce trece prin partea superioara a cavitatilor glenoide ale atlasului, capul actionand pe coloana ca o parg#ie de gradul ,, unde forta este data de musc#ii cefei, re"istenta este data de greutatea capului ce tinde sa cada inainte, iar punctul de spri/in este pe coloana !mplitudinea de flexie a capului permisa de articulatia occipitoatlantoidiana este de circa 20A, iar cea de extensie de 30A !ceasta amplitudine nu este suficienta decat pentru miscarile capului, prin care se confirma ceva 6arirea amplitudinii de flexie extensie este posibila numai prin participarea vertebrelor subiacente 6iscarea de inclinare laterala este limitata la numai ,5A in articulatia occipitoatlantoida si se face in /urul unui ax sagital, care trece prin fiecare condil occipital