Sarcinile administratiei publice

Nica Georgiana
Olteanu AnaMaria Florentina

Notiune
Sarcinile administratiei publice definesc obiectivele pe care statul, respectiv
autoritatile statului, trebuie sa le realizeze in cadrul activitatii executive pe care o
desfasoara. Aceste obiective sunt determinate de necesitatea satisfacerii nevoilor
sociale reale. Sarcina specifica privind dezvoltarea constructiilor de locuinte dintro unitate administrativ-teritoriala are ca obiectiv satisfacerea nevoilor locative ale
cetatenilor din acea unitate.
Sarcinile reprezinta necesitatile sociale valorizate politico-normativ care
presupun interventia organelor statului, inclusiv ale organelor administratiei
publice. Astfel, sarcinile organelor administratiei publice reprezinta necesitatile
sociale, identificate, evaluate politic si consacrate prin norme juridice, indeplinite
de aceasta categorie de organe.
Analiza logica a definitiei ne indica faptul ca sarcinile organelor
administratiei publice reprezinta ansamblul necesitatilor sociale ce reclama
actiunea organelor statului din sfera administratiei publice, care sunt identificate de
puterea politica, ele putand sa prezinte diferentieri de la un regim politic la altul.
Aceste necesitati si nevoia solutionarii lor se regasesc in programele electorale,
mai apoi, in programele de guvernare votate de Parlament, moment in care se face
trecerea de la un fenomen eminamente politic in sfera fenomenului politico-statal
bazat pe principiul entitatii publice.
In vederea realizarii sarcinilor specifice, autoritatile administratiei publice
exercita o serie de atributii legale, sau altfel spus, de o suma de drepturi si
obli-gatii care-i confera autoritatea de a-si realiza obiectivele. Intre sarcini si
atributii exista o stransa legatura deoarece atributiile sunt conferite unei autoritati
publice tocmai in scopul indeplinirii sarcinilor. Diferenta intre ele este uneori
determinata si de categoria autoritatii publice; de pilda, pozitia ierarhica
(supraordonata sau de subordonata), nivelul (local sau central), precum si sfera
competentei materiale (generala sau speciala) a unei autoritati publice pot
determina atributii diferite si un anumit volum de mijloace diferite, chiar daca au
ca scop realizarea acelorasi sarcini.

Clasificarea sarcinilor administratiei publice

Dupa natura lor distingem:
a) sarcini de conducere (organizare, indrumare si control), care se realizeaza prin
actiuni de organizare a executarii si executarea in concret a legii, si consta in
emiterea de acte normative sau norme, instructiuni, avize etc., in diverse domenii
de interes national sau local.
b) sarcini privind prestarea serviciilor publice care vizeaza satisfacerea unor
nevoi sociale concrete ale unei colectivitati sau ale membrilor ei, realizate pe cale
aplicativa, concreta, individuala, fie prin acte juridice (de pilda, organizarea de
servicii publice, eliberarea de autorizatii necesare efectuarii diverselor activitati
private, incheierea de contracte), ori fapte juridice materiale sau operatiuni
administrative (de pilda, recensamantul populatiei, vaccinarea acesteia,
scolarizarea obligatorie prin invatamantul general) etc.
Dupa sfera de cuprindere distingem:
I.

Sarcini cu caracter general se grupeaza, la randul lor, in sarcini de

conceptie si sarcini de directie.
a) Sarcinile de conceptie vizeaza obiectivele cu caracter general de politica
administrativa incluzand sarcini de infor-mare, de prevedere, de planificare
si de organizare.
Sarcinile de informare vizeaza cunoasterea nevoilor sociale reale care
impun o anumita conduita executiva consti-tuind baza informationala a
viitoarelor decizii administrative. Informarea se realizeaza prin
intermediul serviciilor de specia-litate ale unei autoritati (de informare,
de studii, de sinteza etc.) si se intemeiaza pe diverse surse cum sunt
solicitarile adresate executivului in scris sau oral (cereri, reclamatii
sesizari, propuneri etc.), pe semnalarile din presa scrisa si audio-vizuala,
pe constatarile oficiale concretizate in rapoarte si referate, pe
comunicarile altor autoritati, anchete sociologice etc.
Sarcinile de prevedere sau de prognoza vizeaza anticiparea evolutiei
nevoilor sociale carora administratia va trebui sa le faca fata in viitor,
cum ar fi, de pilda, evolutia demografica, gradul de ocupare al populatiei,

fluctuatia fortei de munca, fenomenul navetismului si migratiei

demografice, constructia de locuinte etc.
Sarcinile de planificare se refera la alocarea mijloacelor materiale si
financiare, precum si a resurselor umane necesare realizarii in acord cu
sarcinile de prevedere. Ele tind sa concretizeze solutii in vederea
realizarii obiectivelor.
Sarcinile organizatorice releva rolul ordonator al administratiei, fiind
numeroase si variante, vizand atat realizarea cadrului institutional, cat si
de actiune, pentru infaptuirea sarcinilor ei specifice (de exemplu,
institutionalizarea minorilor abandonati).
b) Sarcinile de directie ale administratiei pun in evidenta actiunea directoare
sau actiunea de orientare a acesteia asiguradu-se unitatea de comanda si de
actiune executiva la cele mai diferite nivele si structuri administrative,
inclusiv realizarea controlului utilizarii mijloacelor si al executarii
dispozitiilor.
II. Sarcinile specifice sau tehnice ale administratiei vizeaza obiective concrete,
precis determinate, la nivelul fiecarei autoritati, iar dupa continutul lor
constau in sarcini economice, educative si de instruire, de aparare, de
reprezentare, iar dupa aria de cuprindere sunt nationale si locale.
a) Constituie sarcini specifice de nivel national, de pilda sarcinile de
reprezentare a statului in exterior prin autoritati ale administratiei publice de
specialitate cum este Ministerul Afacerilor Externe, sau sarcini privind
apararea nationala prin Ministerul Apararii Nationale.
b) Sarcinile de gestiune la nivel national sau local sunt realizate prin
intermediul institutiilor publice (invatamant, sanatate, cultura), al regiilor
autonome (transportul feroviar, telecomunicatiile, distributia energiei
electrice, termice, gazului metan) sau a societatilor comerciale cu capital
privat sau mixt (alimentarea cu apa, transportul public de calatori,
salubritatea etc).

Criterii necesare indeplinirii sarcinilor administratiei publice

n afar de clasificarea prezentat a sarcinilor administraiei, sunt folosite i
criterii de realizare optim a sarcinilor, dintre care se remarc:

a) criteriul dublei ntrebuinri, care are n vedere eliminarea paralelismelor n

activitatea instituiilor sau organelor publice. Aplicarea acestui criteriu permite
identificarea situaiilor n care se impune desfiinarea unor compartimente inutile;
atunci cnd mai multe organe ale administraiei publice urmresc ndeplinirea
acelorai misiuni, fr ca acestea s se refere la compartimente de activitate
distincte, se impune, fie fuziunea lor, fie desfiinarea unora dintre ele. n mod
concret, se analizeaz care dintre asemenea organe administrative se vor suprima,
urmnd ca resursele umane, materiale i financiare, ale activitilor desfiinate, s
se utilizeze n alte scopuri;
b) criteriul simplificrii, care urmrete evitarea supraaglomerrii i reducerea
volumului lucrrilor din administraie. Simplificarea trebuie conceput i efectuat
n concordan cu cerinele reale ale organelor administraiei, deoarece fcut
neraional, n unele cazuri, poate avea consecine duntoare.
c) criteriul raionalizrii i al randamentului maxim. n raport cu acest criteriu, se
urmresc obiective cum sunt:

creterea operativitii instituiilor publice;

sporirea eficienei activitilor de conducere i execuie;
utilizarea judicioas a forei de munc;
reducerea la strictul necesar a numrului funcionarilor administrativi.

d)criteriul utilitii i al valorii sociale. n raport cu acest criteriu, creterea

eficienei n activitatea din sfera administraiei publice nu reprezint un scop n
sine ci se subordoneaz utilitii pe care serviciile administrative o au pentru
societate. ntr-un stat de drept, valoarea admi-nistraiei se apreciaz n funcie de
modul cum au fost ndeplinite sarcinile, de caracterul democrat, legal i moral al
activitii desfurate.

Adaptarea administratiei cu sarcinile atribuite

Adaptarea administraiei la sarcinile sale nseamn un efort continuu de
organizare interioar, raional i eficient a acesteia, precum i o aciune de
coordonare a activitilor desfurate de ctre instituiile publice.

Analiza sarcinilor administraiei pune n eviden multiplicarea, caracterul

eterogen al acestora i strnsa lor interdependen. O enumerare detaliat a
sarcinilor administraiei nu ar prezenta interes tiinific. Atunci cnd analiza unei
anumite sarcini devine necesar, aceast sarcin urmeaz a fi descompus n mai
multe diviziuni, care, la rndul lor, pot fi subdivizate n activiti elementare.
Examenul detaliat al sarcinilor administraiei evideniaz diversitatea lor, n
ceea ce privete natura activitilor, a mijloacelor utilizate, a mediului social i a
zonei n care acioneaz funcionarii publici. De aici decurge dificultatea cercetrii
acestor sarcini, determinat de caracterul eterogen al scopurilor care le sunt
atribuite i de interdependena lor. Aceste cauze explic i greutile generate de
repartizarea sarcinilor ntre organele administraiei.
In realitate, pot exista tot attea structuri adecvate, cte probleme de
coordonare se pun. Existena acestor dificulti impune studierea lor n scopul
mbuntirii activitii administraiei. Pentru a remedia situaiile de
supraaglomerare a structurilor birocratice, de cumulare de ctre un singur organ al
administraiei a unor sarcini multiple, n tiina administraiei se studiaz reguli,
metode i soluii, a cror aplicare variaz, de la un caz, la altul.
n toate mprejurrile, se procedeaz la adaptarea activitii i structurii
administraiei la sarcinile primite i nu invers. Pe plan mondial, adaptarea
administraiei la transformrile economico-sociale constituie una din problemele
importante din ultima jumtate a secolului al XX-lea.