Sunteți pe pagina 1din 3

URMARIREA PENALA

Obiectul urmaririi penale


Activitatea principala: strangerea de probe, mai mult decat in orice alt moment al
procesului penal.
Activitatea principala se face cu privire la:
- existenta infractiunilor;
- identificarea persoanelor care au savarsit infractiunea;
- stabilirea raspunderii penale a acestora.
Toate acestea pentru a se vedea daca este necesara sau nu trimiterea in judecata =>
scopul.
285, 16, 315, 305, 396 => linia care trebuie urmarita in procesul penal.
Trasaturile urmaririi penale
1) Lipsa de publicitatea a urmarii penale (singura trasatura reglementata in mod
expres in lege) - trebuie analizata prin raportare la publicitatea fazei de judecata; vorbim
despre o neparticipare a publicului la urmarirea penala, insa dintre subiectii procesuali,
participa: avocatul, partile.
2) Necontradictorialitatea urmaririi penale - inseamna ca in prima faza a procesului
penal, probele nu sunt puse in discutie si nici modul de desfasurare a urmaririi penale.
3) Preponderenta formei scrise - consta in aceea ca isi produc efectele doar actele in
forma scrisa (de exemplu: daca inculpatul recunoaste savarsirea faptei dar nu da o declaratie
de recunoastere, ci doar spune procurorului acest lucru, nu are niciun efect d.p.d.v. juridic,
neurmata de o declaratie in scris in acest sens).
4) Subordonarea ierarhica in activitatea de urmarire penala - cea mai importanta
subordonare este cea intre organul de cercetare penala si procuror (isa poate fi si urmatoarea
situatie: de exemplu: un procuror ierarhic superior poate sa preia cauze de la un procuror
ierarhic inferior).
Organele de urmarire penala
In cursul urmaririi penale isi desfasoara activitatea:
- procurorul 2 mari directii de activitate => conduce si controleaza activitatea de
urmarire penala a politiei judiciare si a organelor de cercetare penala speciale +
supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala in cauzele pe care le conduce si le
supravegheaza. Urmarirea penala se face in mod obligatoriu de procuror, de exemplu in cazul
infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta apartine ICCJ sau CA, in
cazul infractiunilor savarsite cu intentie depasita, care au avut ca urmare moartea unei
persoane etc (pt mai mult vezi art. 56 CPP).
- organele de cercetare penala, care se impart la randul lor in doua categorii:
- organele de cercetare penala ale politiei judiciare - acestea au o competenta
materiala generala, art. 57 CPP alin. (1), arata ca org. de cercetare penala ale politiei judiciare
rezolva toate cauzele care nu sunt date in competenta organelor de cercetare penala speciale
sau procurorului, precum si alte cazuri prevazute de lege;
- organele de cercetare penala speciale art. 57 CPP alin. (2) - au in
competenta anumite infractiuni savarsite de militari, infractiuni de coruptie sau de serviciu

prevazute de CP savarsite de personalul navigan al marinei civile, daca acestea aduc atingere
sigurantei navei sau navigatiei ori a personalului.
Actele organelor de urmarire penala
Ordonanta - cel mai important act al organelor de urmarire penala. Este actul generic
pentru ca ori de cate ori legea nu dispune altfel, actul prin care se iau masuri/dispozitii este
ordonanta. Exemple: ordonanta de incepere a urmarii penale, procurorul dispune prin
ordonanta solutia clasarii, instiuirea sechestrului asigurator, luarea masurii controlului
judiciar, efectuarea unei expertize tehnice in cursul urmaririi penale s.a.
Alte acte ale procurorului in cursul urmaririi penale:
- proces verbal - intocmirea procesului verbal de sesizare din oficiu, constatarea
declaratiei orale a unei persoane se constata intru-un proces verbal s.a.
- propunere - pentru luarea masurii arestarii preventive si masurii arestului la
domiciliu - acestea sunt de competenta judecatorului de drepturi si libertati, procurorul face
propunere de arestare preventiva sau de luare a masurii arestului la domiciliu s.a.
- cerere - pe care o adreseaza judecatorului de drepturi si libertati pentru emiterea
mandatului de supraveghere tehnica sau pentru emiterea mandatului de perchezitie
domiciliara s.a.
- rechizitoriu
Alte acte ale organului de cercetare penala:
- proces verbal - plangerii formulate oral, sesizarea din oficiu;
- referat - in cazul terminarii urmaririi penale, intocmeste un referat pe care il
inainteaza procurorului, in care apare solutia pe care organul o considera legala si temeinica.
Sesizarea organelor de urmarire penala
Actele de sesizare a organelor de urmarire penala:
1) Plangerea - este incunostintarea facuta de persoana vatamata cu privire la savarsirea
unei infractiuni. Forma acesteia (cum si de cine poate fi formulata):
a) Personal, in scris sau oral, daca este formulata in scris trebuie semnata de persoana
vatamata insasi, iar in cazul formularii orale se cosemneaza in procesul verbal de
catre organul judiciar care o primeste;
b) Persoana vatamata poate formula plangerea penala si prin intermediul postei
electronice, conditia de validitate fiind aceea de a aplica semnatura electronica.
c) Plangerea poate fi formulata si prin mandatar, conditia fiind aceea a existentei unei
procuri speciale care sa ramana atasata plangerii;
d) De asemena plangerea poate fi formulata si prin intermediul substituitilor judiciari,
si anume sotul pentru celalalt sot si copilul major pentru parinte.
e) In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, plangerea se face de
reprezentatul lor legal. In cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa,
persoana poate face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea
civila. In cazul in care faptuitorul este persoana care reprezinta legal sau
incuviinteaza actele persoanei vatamate, sesizarea organelor de urmarire penala se
face din oficiu.
2) Denuntul - reprezinta incunostintarea facuta de o persoana care a luat la cunostiinta
despre savarsirea unei infractiuni in orice mod. Forma denuntului: scrisa sau orala, cu
aceleasi reguli ca si in cazul plangerii.
Nu se pune problema de formularea denuntului prin reprezentanti, el se face in nume
propriu. Ipoteze in care acesta este obligatoriu => 266 + 267 CP.

Denuntul poate constitui in anumite ipoteze cauze de nepedepsire autodenunt, alteori


poate consitui cauza de atenuare a raspunderii penale pentru anumite infractiuni, si
anume pentru infractiuni de coruptie
3) Sesizarea din oficiu
4) Sesizari facute de organele de constatare
5) Moduri speciale de sesizare

S-ar putea să vă placă și