Sunteți pe pagina 1din 30

Universitatea de Stat din Moldova Departamentul Biologie şi Ecologie

Cu titlu de manuscris C.Z.U. 628.35:582.26(043.2)

Donţu Natalia

Algoflora şi rolul ei în procesul de epurare biologică a apelor menajere ale municipiului Chişinău

164.01 – Botanică Autoreferatul tezei de doctor în ştiinţe biologice

CHIŞINĂU, 2014

Teza a fost elaborată în cadrul laboratorului „Algologie”, Departamentul „Biologie şi Ecologie” a Universităţii de Stat din Moldova.

Conducător ştiinţific:

ŞALARU Victor, doctor habilitat în biologie, profesor universitar.

Referenţi oficiali:

1. Laurenţia UNGUREANU, doctor habilitat în biologie, profesor cercetător, Institutul de Zoologie al AŞM;

2. Boris NEDBALIUC, doctor în biologie, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Tiraspol.

Componenţa consiliului ştiinţific specializat:

1. Valeriu RUDIC, doctor habilitat în biologie, profesor universitar, academician, Institutul de Microbiologie şi Biotehnologie al AŞM preşedinte al CŞS;

2. Natalia CIUBUC, doctor în biologie, USM – secretar ştiinţific al CŞS;

3. Elena ZUBCOV, doctor habilitat în biologie, profesor cercetător, Institutul

de Zoologie al AŞM membru al CŞS;

4. Nadejda GRABCO, doctor în biologie, conferenţiar universitar, USM membru al CŞS;

5. Sergiu DOBROJAN, doctor în biologie, USM membru al CŞS.

Susţinerea va avea loc la 08 iulie 2014, ora 11 00 în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D 30 164.01 02 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, pe adresa: str. Alexei Mateevici, 60, Chişinău, MD–2009. blocul III, sala 501.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova (Chişinău, str. Alexei Mateevici, 60) şi pe pagina Web a CNAA (www.cnaa.md).

Autoreferatul a fost expediat la

Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat,

CIUBUC Natalia, doctor în biologie,

Conducător ştiinţific:

ŞALARU Victor, doctor habilitat în biologie,

profesor universitar

Autor: DONŢU Natalia

(©Donţu Natalia, 2014)

2

REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Revoluţia industrială care

caracterizează epoca noastră, precum şi procesul de urbanizare, de chimizare avansată a

agriculturii generează producerea unor cantităţi foarte mari de ape reziduale. Aceste ape au un

impact asupra mediului înconjurător şi anume asupra apelor de suprafaţă. Gradul înalt de uzură a

staţiilor de epurare conduce la deversarea apelor poluate în bazinele adiacente. Toţi aceşti factori

duc la necesitatea cercetării apelor reziduale şi elaborării metodelor de diminuare a nivelului de

poluare a bazinelor de apă adiacente staţiilor de epurare, iar cercetările algologice ocupă un loc

important în monitorizarea calităţii apei.

Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de

cercetare. Situaţia ecologică actuală a apelor de suprafaţă din Republica Moldova devine tot mai

agravată sub influienţa factorului antropic. Consecinţele sunt îndreptate în defavoarea societăţii

umane şi a mediului înconjurător, cauza esenţială fiind creşterea cerinţelor faţă de calitatea vieţii

combinată cu insuficienţa financiară, care conduce la imperfecţiunea sau stagnarea staţiunilor de

purificare a apelor reziduale şi creşterea numărului gunoiştelor neautorizate create în lunca

râurilor. Actual algoflora acvatică a Republicii Moldova este bine studiată. Sunt cunoscute

lucrări care redau componenţa taxonomică şi gradul de abundenţă a algoflorei, care în mare

sură depinde de nivelul eutrofizării apei. În ultima perioadă de timp au fost editate multe

lucrări unde este descrisă caracteristica Staţiei de Epurare Biologică a mun. Chişinău. Aici este

redată starea deplorabilă a construcţiilor şi eficacitea insuficientă de epurare, care contribuie la

poluarea apelor din râul Bâc, la fel şi impactul staţiei asupra mediului ambiant. Din cele

menţionate, putem deduce importanţa analizei apelor menajere de la Staţia de Epurare Biologică

a mun. Chişinău, remarcarea impactului ei asupra r. Bâc şi evidenţierea speciilor ce vegetează în

aceste biotopuri.

Scopul lucrării consta în studierea algoflorei bazinelor de epurare şi a râului Bâc (unde sunt deversate apele menajere de la SEB a mun. Chişinău) şi de a identifica rolul algoflorei în procesul de epurare biologică. Pentru a realiza scopul propus am trasat următoarele obiective:

· analiza structurii taxonomice, ecologice şi saprobiologice a algoflorei bazinelor de epurare a SEB şi a râului Bâc, unde sunt deversate apele SEB a mun. Chişinău;

· identificarea speciilor ce vegetează în aceste bazine, analiza parametrilor cantitativi a lor şi evidenţierea speciilor rezistente la poluare pentru implementarea lor în procesul de epurare biologică a apelor menajere;

· studierea dinamicii sezoniere a algoflorei în bazinele SEB a apelor menajere ale mun. Chişinău;

3

· estimarea rolului algelor Chlorella vulgaris Beijer., Synechocystis salina Wisl., Phormidium foveolarum (Mont.) Gom. şi Tribonema viride Pasch. în epurarea biologică a apelor menajere;

· utilizarea apelor reziduale din SEB a mun. Chişinău ca mediu nutritiv pentru cultivarea microalgelor Chlorella vulgaris, Synechocystis salina şi a algelor filamentoase Phormidium foveolarum şi Tribonema viride, studierea modificărilor morfologice şi a parametrilor cantitativi ale acestor specii cultivate pe medii cu adaos de ape reziduale. Metodologia cercetării ştiinţifice. Drept bază metodologică pentru cercetările la tema tezei au servit lucrările profesorilor Şalaru Vasile şi Şalaru Victor, care au studiat modificările

algoflorei acvatice din Republica Moldova, precum şi lucrările specialiştilor în domeniu:

Ungureanu L., Grabco N. ş.a. Drept suport metodologic şi teoretico–ştiinţific în cercetările

hidrobiologice a servit lucrarea lui Sirenco L. ş.a.; Analiza chimică a apei a fost efectuată după metodele descrise de Alechin O., iar analiza biochimică a biomasei după metodele descrise de

academicianul Rudic V. şi colaboratorii; Clasificarea saprobiologică şi ecologică a speciilor de alge detectate în bazinele studiate a fost efectuată după tabela „Caracteristica ecologică

geografică a speciilor indicatoare”. Prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute a fost efectuată cu ajutorul programei „Statistica 10”.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor. Pentru prima dată a fost studiată

structura taxonomică a algoflorei bazinelor de epurare din toate treptele tehnologice de la SEB a

mun. Chişinău şi din sectorul r. Bâc adiacent staţiei, şi evidenţiate 227 specii şi unităţi

taxonomice intraspecifice de alge din 5 filumuri, 11 clase, 21 ordine, 36 familii şi 66 genuri,

dintre care 26 specii sunt noi pentru ecosistemele acvatice din Republica Moldova; a fost

studiată dinamica efectivului numeric şi a biomasei algoflorei din bazinele cercetate. Pentru

prima dată a fost efectuată clasificarea saprobiologică şi ecologică a algoflorei bazinelor de

epurare cu stabilirea indicelui saprobic specific fiecărui bazin şi identificate speciile comune

tuturor bazinelor de epurare de la SEB a mun Chişinău. A fost estimat rolul speciilor de alge

Synechocystis salina, Chlorella vulgaris, Phormidium foveolarum şi Tribonema viride în

procesul de epurare biologică a apelor menajere şi au fost stabilite concentraţiile optimale ale

apelor reziduale pentru cultivarea speciilor de alge Synechocystis salina, Chlorella vulgaris,

Phormidium foveolarum şi Tribonema viride.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în teză constă în studierea diversităţii

taxonomice a algoflorei bazinelor de epurare din SEB şi determinarea a 227 de specii şi variaţii

intraspecifice de alge, fapt care a condus la identificarea speciilor rezistente la condiţiile de

poluare pentru utilizarea lor ulterioară în procesul de epurare biologică a apelor menajere.

Semnificaţia teoretică. Rezultatele cercetării prezintă un interes ştiinţific pentru

identificarea speciilor tolerante la conţinutul sporit al poluanţilor, stabilirea calităţii apei şi

4

evidenţierea celor mai efectivi agenţi în procesul de epurare. Rezultatele tezei pot servi la

pregătirea specialiştilor în domeniul algologiei, ecologiei din instituţiile de învăţământ superior.

Valoarea aplicativă. Rezultatele studiului sunt utilizate ca material didactic pentru disciplinele din domeniul botanicii şi ecologiei la Universitatea de Stat din Moldova, Departamentul de Biologie şi Ecologie. Speciile implicate în experienţele date pot fi utilizate în procesul de epurare a apelor reziduale, ca sursă de substanţe biologic active, produse furajere, îngrăşăminte biologice etc.

Rezultatele ştiinţifice înaintate spre susţinere:

· Diversitatea algoflorei din bazinele SEB a mun. Chişinău se modifică de la un sezon la altul;

· În spectrul floristic al algoflorei bazinelor SEB predomină speciile beta–mezosaprobe, iar

majoritatea speciilor indicatoare a calităţii apei sunt indiferente faţă de salinitatea şi

alcalinitatea apei;

· Compoziţia chimică a apelor reziduale din mun. Chişinău care vin la SEB, cât şi cele

deversate în r. Bâc nu s-a modificat mult în perioada anilor 2009–2011;

· Speciile de alge Chlorella vulgaris, Synechocystis salina, Tribonema viride şi Phormidium

foveolarum pot fi utilizate ca agenţi în procesul de epurare a apelor poluate;

· Apa menajeră preventiv epurată în SEB, care este deversată în r. Bâc poate servi ca mediu

nutritiv pentru creşterea algelor. Mediul cu adaos de 1 până la 20% apă menajeră este

favorabil pentru cultivarea algelor Chlorella vulgaris, Synechocystis salina şi Phormidium

foveolarum, iar pentru algele macrofite ca Tribonema viride – mediul cu adaos de 10–30%

apă menajeră.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice: Rezultatele cercetării sunt utilizate la efectuarea

lucrărilor de laborator, lucrărilor de licenţă şi master la Departamentul Biologie şi Ecologie,

USM şi de Centrul Investigaţii Ecologice Chişinău.

Aprobarea rezultatelor. Aspectele principale ale lucrării, rezultatele esenţiale şi concluziile indicate în teză, au fost expuse de către autor la conferinţele naţionale şi internaţionale în cadrul Universităţii de Stat din Moldova, Institutelor Academiei de Ştiinţă din Moldova, Grădinii Botanice din Iaşi (România), Institutul de Botanică din Kiev (Ucraina) ş.a. Publicaţii la tema tezei. Principalele rezultate ale tezei au fost prezentate în 16 lucrări ştiinţifice, inclusiv 5 în reviste recenzate şi 2 în monoautorat. Volumul şi structura tezei: Lucrarea constă din Introducere, 4 capitole, concluzii şi recomandări şi anexe. Conţinutul lucrării este expus pe 134 de pagini, 10 tabele, şi 78 figuri. Lista bibliografică conţine 227 de titluri. Cuvinte-cheie: ape menajere, alge, algoflora, biomasă, structura taxonomică, structura saprobiologică, efectivul numeric, indice saprobic, epurare biologică, mediu nutritiv, substanţe biologic active.

5

CONŢINUTUL LUCRĂRII

INTRODUCERE. Este redată actualitatea temei, descrisă situaţia în domeniul de cercetare şi evidenţiată problema de cercetare, prezentate scopul şi obiectivele lucrării, metodologia cercetării ştiinţifice, noutatea ştiinţifică şi valoarea aplicativă a rezultatelor obţinute, cât şi aprobarea rezultatelor ştiinţifice, şi sumarul compartimentelor tezei.

1. CARACTERISTICA GENERALĂ A APELOR REZIDUALE ŞI METODELE DE EPURARE A LOR

Capitolul dat prezintă o analiză detaliată a lucrărilor ştiinţifice din domeniul de cercetare de ultimă oră şi nu numai, care descriu caracteristica apelor reziduale, în special a celor menajere şi metodele de epurare a lor (fizice, chimice şi biologice), istoricul evoluţiei staţiilor de epurare şi situaţia actuală a staţiilor de epurare biologică din Republica Moldova şi cea din mun. Chişinău. Un compartiment aparte este dedicat algoflorei apelor reziduale cu diferită provinienţă (apele reziduale orăşeneşti, industriale, de la complexele animaliere). Este descris rolul algelor atât microscopice, cât şi macroscopice în procesul de epurare biologică a apelor reziduale. Analiza efectuată în capitolul dat caracterizează rolul studiului structurii taxonomice a algoflorei apelor reziduale, rolul ei în procesul de stabilire a calităţii apei şi importanţa cultivării algelor pe medii cu adaos de ape reziduale în procesul de epurare şi de obţinere a biomasei furajere.

2. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE

În acest capitol sunt descrise metodele de studiu al algoflorei acvatice, metodele chimice de analiză a apei precum şi cea biochimică a biomasei algale. Sunt descrise metodele de colectare, fixare şi studiere a probelor de apă prelevate. Analiza saprobiologică a algoflorei a fost realizată după metodele utilizate în saprobiologie. Analiza chimică a apei reziduale a fost realizată după metodele descrise de Alechin O., iar analiza biochimică a biomasei algale a fost efectuată conform metologiei moderne din biotehnologie. Pentru stabilirea veridicităţii rezultatelor au fost folosite metode de analiză statistică prin utilizarea aplicaţiilor computerizate „Statistica 10 for Windows” şi „Microsoft Office Excel”. Pentru experienţele de cultivare a algelor pe medii cu adaos de ape reziduale de la staţia de epurare a oraşului Chişinău au fost utilizate culturile de alge Chlorella vulgaris, Synechocystis salina, Tribonema viride şi Phormidium foveolarum descrierea cărora este prezentată într-un compartiment separat.

6

3. ANALIZA STRUCTURII TAXONOMICE, SAPROBIOLOGICE ŞI ECOLOGICE A

ALGOFLOREI BAZINELOR STAŢIEI DE EPURARE A MUN. CHIŞINĂU ŞI A

RÂULUI BÂC

Staţia de epurare biologică a oraşului Chişinău este situată în partea nord–est a

municipiului, în zona industrială pe malul stâng al râului Bâc, în apropierea comunei Bubuieci.

SEB constituie un complex de construcţii inginereşti, utilaje şi comunicaţii, care asigură schema

clasică de epurare biologică. Procesul tehnologic de epurare a apelor uzate din municipiul

Chişinău se efectuează în baza experienţei îndelungate de exploatare a instalaţiilor de epurare, în

conformitate cu regulile de exploatare tehnică a sistemelor de alimentare cu apă şi evacuare a

apelor uzate din localităţi.

3.1. Algoflora bazinelor cercetate

Algoflora bazinelor investigate reprezintă un complex variat de specii cu provenienţă

diferită. Structura taxonomică a algoflorei şi caracteristica sa saprobiologică se modifică de la un

bazin la altul. Pe parcursul anilor 2009–2010, în bazinele staţiei şi în râul Bâc, au fost identificate

227 specii şi variaţii taxonomice intraspecifice de alge, care se atribuie la 5 filumuri, 11 clase, 21

ordine, 36 familii şi 66 genuri (tabelul 3.1.1). Un rol principal la formarea comunităţilor algale îl

joacă reprezentanţii filumurilor Chlorophyta, Cyanophyta şi Bacillariophyta. Iar un rol secundar

îl joacă speciile de alge din filumurile Euglenophyta şi Xanthophyta [9].

Tabelul 3.1.1. Diversitatea taxonomică a algoflorei bazinelor Staţiei de epurare şi a râului

Bâc în anii 2009–2010

Filumul

Clase

Ordine

Familii

Genuri

Specii şi

varietăţi

Cyanophyta

2

3

7

13

57

Euglenophyta

1

1

1

5

28

Xanthophyta

1

2

2

3

5

Bacillariophyta

3

8

11

14

53

Chlorophyta

4

7

15

31

84

Total

11

21

36

66

227

Cianofitele în această perioadă de cercetare au fost în număr de 57 specii şi se atribuie la

2 clase (Cyanophyceae şi Hormogoniophyceae), 3 ordine (Chroococcales, Oscillatoriales şi

Nostocales), 7 familii – Oscillatoriaceae cu 40 specii, Merismopediaceae – 5, Synechococcaceae

– 3, Chroococcaceae – 3, Mycrocystidaceae, Nostocaceae şi Anabaenaceae cu câte 2 specii

fiecare şi respectiv 13 genuri. Diversitatea taxonomică a speciilor cianofite s-a modificat de la un

bazin la altul şi a variat în limitele 28–49 specii [6].

7

În bazinele studiate valorile efectivului numeric al cianofitelor au oscilat de la 2,213 până la 11,735 mln cel./l. Parametrii cantitativi ai cianofitelor au variat de la un an la altul. Aceasta se datorează faptului că în 2010 a fost cercetată şi algoflora biodermei decantorului secundar care este bogată în specii de alge cianofite. Situaţie similară se repetă şi în cazul valorilor biomasei cianofitelor, care în al doilea an de studiu se măreşte de câteva ori. Valoarea maximă a parametrilor cantitativi a fost atestată în luna mai 2010, iar valoarea minimă – în luna ianuarie a aceluiaşi an. Speciile din filumul Bacillariophyta identificate în bazinele cercetate au fost în număr de 53, din 3 clase, 8 ordine, 12 familii şi 14 genuri. Cel mai mare număr al speciilor de alge diatomee a fost detectat în decantorul secundar (41) şi cel mai mic număr în nămolul activ – 9 specii şi varietăţi intraspecifice. Cele mai frecvent întâlnite specii din filumul Bacillariophyta, în această perioadă de timp, au fost Navicula cryptocephala, N. vulpina, Nitzschia hungarica, N. tryblionella, N. sigmoidea, Hantzschia amphioxys, Cyclotella meneghiniana, C. stelligera, Synedra acus, S. ulna ş.a. Mai slab vegetează speciile Nitzschia kuetzingiana, N. linearis, N. angustata. Valorile parametrilor cantitativi ai algelor diatomee au fost mai joase faţă de a algelor cianofite, aceasta se datorează condiţiilor nefaste pentru dezvoltarea lor. Efectivul numeric a variat în limitele 0,045–0,29 mln cel./l, iar valorile biomasei a oscilat de la 0,043 până la 0,393 g/m 3 .

Speciile de alge xantofite joacă un rol secundar în formarea comunităţilor algale din bazinele cercetate. Ele au fost înâlnite sporadic în toate punctele de prelevare cu excepţia bazinului de epurare, unde nu au fost identificate reprezentanţii acestui filum. Parametrii cantitativi ai speciilor de alge xantofite au avut valori minime. Din algele euglenofite au fost întâlnite doar 28 de specii care aparţin unei singure familii Euglenaceae [12]. Valorile efectivului numeric al euglenofitelor au fost cuprinse în limitele 0,001–0,049 mln cel./l, iar a biomasei între 0,007–0,314 g/m 3 . Speciile filumului Chlorophyta, în număr de 84, detectate în bazinele de cercetare pe parcursul anilor 2009–2010 se atribuie la 4 clase, 7 ordine, 15 familii şi 31 genuri. Cele mai frecvent întâlnite specii de clorofite în perioada anilor 2009–2010 au fost Chlamydomonas reinhardii, Scenedesmus ellipticus, S. quadricauda, S. acutus, S. obliquus, Chlorella vulgaris, Dictyosphaerium pulchellum, Oocystis solitaria, Coenococcus planctonicus etc. [6]. Algele clorofite s-au dezvoltat intens în toate bazinele staţiei mai ales în cele cu apa mai slab poluată, datorită condiţiilor mai favorabile pentru dezvoltare. Cel mai mare număr de specii de alge verzi au fost detectate în sectorul râului Bâc (66) şi de această dată cel mai mic număr de clorofite s-au întâlnit în probele de nămol activ – 14 specii şi variaţii intraspecifice. Parametrii cantitativi ai

8

algelor verzi au variat în limite mari şi au înregistrat valori ai efectivului numeric de la 0,732 până la 7,508 mln cel./l. Valorile biomasei au oscilat în limitele 0,116–0,594 g/m 3 . Din numărul total de 227 specii şi unităţi taxonomice intraspecifice de alge, care au fost identificate în bazinele Staţiei de epurare şi în râul Bâc, 139 (61%) sunt indicatoare ale saprobităţii [7]. Cele mai multe specii indicatoare a gradului de saprobitate sunt din filumul Bacillariophyta – 79% din numărul total de diatomee, urmate de algele clorofite – 62% din numărul total de alge verzi. Din cele 139 de specii 45% aparţin grupei β–mezosaprobe (figura

3.1.1).

45% apar ţ in grupei β –mezosaprobe (figura 3.1.1). Fig. 3.1.1. Spectrul saprobiologic (%) al algelor

Fig. 3.1.1. Spectrul saprobiologic (%) al algelor din bazinele cercetate

Speciile α, α-β, β-α mezosaprobe, care indică un nivel de poluare mai înalt, deşi sunt într- un număr mai redus s-au dezvoltat abundent în toate bazinele cercetate cu un coeficient înalt de spândire şi au fost dominante în toate bazinele staţiei, cât şi în sectorul studiat al râului Bâc. Aceste specii de alge au fost întâlnite în toate sezoanele anului, dar cu o abundenţă mai înaltă au fost determinate în perioada estivală a celor doi ani de studiu. Speciile de alge care demonstrează o calitate „mai bună” a apei, adică din intervalul x, x- o, o, o-x saprobe s-au întâlnit mai rar, de obicei în 2–6 probe şi cu un efectiv numeric foarte redus. Aceste specii preferă mai mult bazinele din treapta finală a procesului de epurare şi în mare parte au fost specii întâmplătoare în bazinele cercetate. În urma clasificării ecologice a speciilor s-a constatat că algele detectate în aceste bazine ale SEB şi în segmentul studiat din râul Bâc, în marea majoritate în condiţii naturale, preferă ca habitat mediul planctonico–bentonic (44%) şi planctonic – 22%. Au fost identificate şi 26 de specii care se atribuie bentosului şi specii epifite, şi comune solurilor – aceste specii au fost detectate în bioderma decantoarelor secundare, bazinele de aerare şi în probele de nămol utilizat în procesul de epurare biologică [16]. După cum am observat, în bazinele Sistemei de Epurare şi în sectorul adiacent al râului Bâc o preponderenţă majoră o deţin reprezentanţii filumului Chlorophyta. Din cele 227 specii şi varietăţi intraspecifice de alge, care au fost identificate în punctele de prelevare doar 139 sunt indicatoare ale saprobităţii. Parametrii cantitativi ai algelor au variat de la un filum la altul.

9

3.2. Analiza taxonomică, saprobiologică şi ecologică a algoflorei bazinului de deznisipare al

SEB a mun. Chişinău

Deznisipatoarele sunt bazinele din treapta mecanică a sistemei de purificare, care au rolul

de a îndepărta suspensiile granulare – nisipul, particulele minerale etc. conţinute în apele brute,

în special cele provenite din sistemul de canalizare.

În urma cercetărilor algologice din acest tip de bazin al SEB, în perioada anilor 2009–

2010, au fost evidenţiate 92 specii şi variaţii de alge care se referă la 11 clase, 19 ordine, 26

familii şi 41 de genuri (tabelul 3.2.1). Cea mai mare diversitate numerică a fost în luna noiembrie

2009 cu 30 specii şi variaţii, iar cea mai mică diversitate – luna decembrie 2010 (6 specii). În

primul an de studiu în apele deznisipatorului au fost detectate 71 de specii, iar în următorul an –

74, ceea ce ne demonstrează că condiţiile ecologice de trai din acest bazin nu s-au schimbat de la

un an la altul [15].

Tabelul 3.2.1. Diversitatea taxonomică a algoflorei din deznisipator în anii 2009–2010

Filumul

Clase

Ordine

Familii

Genuri

Specii şi

varietăţi

Cyanophyta

2

3

6

11

33

Euglenophyta

1

1

1

3

14

Xanthophyta

1

1

1

1

1

Bacillariophyta

3

8

9

10

17

Chlorophyta

4

6

9

16

27

Total

11

19

26

41

92

Parametrii cantitativi ai speciilor de alge din algoflora bazinului de deznisipare au avut

valori diferite în dependenţă de filum. Valorile efectivului numeric al algelor cianofite şi

clorofite au variat în intervalul de la 0,00 până 4,76 mln. cel./l (în luna februarie 2009 nu a fost

identificată nici o specie de alge verzi). Reprezentanţii filumurilor Bacillariophyta, Xanthophyta

şi Euglenophyta s-au dezvoltat în apele deznisipatorului cu un efectiv numeric redus (0,001–

0,087 mln. cel./l). Valorile biomasei au oscilat în limitele 0,00–0,28 g/m 3 .

În apele acestui bazin cel mai intens s-au dezvoltat speciile Phormidium tenue,

Synechocystis salina, Gloeocapsosis magma, Oscillatoria amphibia, Ph. frigidum, Navicula

cryptocephala, Nitzschia tryblionella, Chlamydomonas reinhardii, Chlorella vulgaris,

Scenedesmus ellipticus S. obliquus, Oocystis solitaria, S. quadricauda, Kirchneriella obesa ş.a.

Un rol secundar în comunităţile algale le revine speciilor din genurile Microcystis,

Synechococcus, Gloeocapsosis, Anabaenopsis, Lyngbya şi a mai multor taxoni din genurile

Oscillatoria şi Phormidium, cât şi a speciilor Melosira distans, Synedra ulna, Navicula pupula,

10

Cymbella prostrata, Surirella biseriata, Scenedesmus falcatus, Chlorococcum infussionum

Coelastrum microporum, Monoraphidium griffithi ş.a.

Din numărul total de 92 specii doar 57 de specii sunt indicatoare ale saprobităţii. Din

numărul de specii indicatoare ale saprobităţii – 44% fac parte din grupa algelor β–mezosaprobe.

Fiindcă apa din acest bazin se consideră cu un grad înalt de mineralizare, o pondere majoră a

taxonilor detectaţi în deznisipator sunt indiferente la cantitatea de săruri din apă, urmate de algele

halofile. Valorile indicelui saprobic din acest bazin de epurare a oscilat în limitele 2,1–2,47 şi

corespund zonei β-mezosaprobe.

3.3. Analiza taxonomică, saprobiologică şi ecologică a algoflorei decantorului primar al

SEB a mun. Chişinău

Apele uzate, care au trecut anterior prin deznisipator, gravitaţional se transportă în

camerele de distribuţie ale decantoarelor primare radiale, care la fel fac parte din treapta

mecanică a sistemei de purificare. În aceste bazine are loc pomparea nămolului, care ulterior

este transportat pe platforma de nămol.

În anii 2009–2010, în apele decantorului primar al SEB Chişinău au fost identificate 100

specii şi unităţi taxonomice intraspecifice de alge, care se atribuie la 5 filumuri (Cyanophyta cu

32 de specii, Chlorophyta – 32, Bacillariophyta – 16, Euglenophyta – 17, Xanthophyta – 3), 10

clase, 16 ordine, 23 familii şi respectiv 39 genuri (tabelul 3.3.1). Cea mai înaltă diversitate de

specii din acest bazin s-a întâlnit în luna noiembrie 2009 (27 specii şi unităţi taxonomice

intraspecifice de alge), iar cea mai mică – în luna februarie 2009 (6 specii).

Tabelul 3.3.1. Diversitatea taxonomică a algoflorei din decantorul primar în an. 2009–2010

Filumul

Clase

Ordine

Familii

Genuri

Specii şi

variaţii

Cyanophyta

2

2

5

9

32

Euglenophyta

1

1

1

4

17

Xanthophyta

1

2

2

3

3

Bacillariophyta

2

5

5

6

16

Chlorophyta

4

6

10

17

32

Total

10

16

23

39

100

În acest bazin de epurare, în perioada anilor 2009–2010, au predominat numeric atât

algele din filumul Cyanophyta, cât şi cele din filumul Chlorophyta. În apele decantorului primar

algele cianofite au fost detectate pe tot parcursul perioadei de cercetare, algele clorofite mai

abundent s-au dezvoltat în perioadele estivale, speciile de diatomee s-au răspândit intens în

perioada de toamnă, iar algele euglenofite s-au întâlnit sporadic în această perioadă de studiu, pe

11

când speciile xantofite au fost detectate doar în perioada estivală a anului 2010. Parametrii cantitativi ai algelor identificate în acest bazin au valori mici. Speciile comune probelelor de apă din decantorul primar au fost Phormidium tenue, Synechocystis salina, Chlamydomonas reinhardii, Scenedesmus obliquus. Din numărul total de 100 specii, doar 60 sunt indicatoare ale saprobităţii. Din aceste 60 de specii – 25 fac parte din grupa β–mezosaprobă, iar 14 fac parte din grupele β-α, α, α-β mezosaprobe, care indică o cantitate înaltă de substanţe organice în mediu. Marea majoritate a acestor specii s-au întâlnit cu un coeficient înalt de răspândire. Valorile indicelui saprobic din bazinul de decantare primară al SEB au oscilat în limitele 2,23–2,64 şi corespund zonei β-α mezosaprobe. Calitatea apei din acest bazin se atribuie clasei a 3-ea şi parţial a 4-a, ceea ce demonstrează un grad de poluare înalt al apei. Deşi diversitatea taxonomică a algoflorei este mai înaltă faţă de diversitatea bazinului de desnisipare, parametrii cantitativi ai algelor din decantorul primar sunt mai mici.

3.4. Analiza taxonomică, saprobiologică şi ecologică a algoflorei bazinului de aerare al SEB a mun. Chişinău şi a nămolului activ utilizat în procesul de epurare a apelor menajere

Apa menajeră limpezită după decantoarele primare sunt transportate gravitaţional în bazinele de aerare numite şi aerotancuri pentru epurarea biologică. Aceste bazine sunt nişte construcţii în care epurarea aerobă a apei are loc în prezenţa unui amestec de nămol activ şi apă uzată, agitat şi aerat în permanenţă. În total pe parcursul perioadei de investigaţii, în bazinul de aerare şi în nămolul activ proaspăt de la SEB, au fost evidenţiate 102 specii şi variaţii intraspecifice de alge. În algoflora aerotancului au fost determinate 85 specii şi unităţi intraspecifice de alge, care se atribuie la patru filumuri (Cyanophyta – 36 specii, Bacillariophyta – 9, Euglenophyta – 18 şi Chlorophyta – 22), 9 clase, 14 ordine, 21 familii şi 33 genuri. Iar probele prelevate din bazinul de stocare a molului activ care este ulterior introdus în bazinul de aerare au în componenţa lor un număr mai mic de specii de alge. În perioada anilor 2009–2010, în urma unei analize mai minuţioase asupra algoflorei, au fost detectate 65 de specii şi variaţii de alge. Aceste specii se referă la 30 genuri, 18 familii, 12 ordine, 9 clase şi 5 filumuri, dintre care predomină Cyanophyta cu 28 de specii, urmat de Chlorophyta – 14, Euglenophyta – 14, Bacillariophyta – 8 şi Xanthophyta – 1. Diversitatea taxonomică şi parametrii cantitativi ai algoflorei bazinului de aerare şi a molului activ sunt la un nivel mai scazut faţă de bazinele descrise mai sus, acest fapt se datorează condiţiilor nefavorabile pentru dezvoltarea speciilor de alge (nivelul înalt de suspensii în mediu, imposibilitatea pătrunderii razelor solare în bazin etc.). Algoflora bazinului de aerare

12

are foarte multe specii comune cu cele din componenţa nămolului activ (doar acest nămol este introdus în aerotanc pentru procesul de epurare biologică), însă există 12 specii care în bazinul de aerare dispar. Din numărul total de specii avem şi 5 specii care au fost comune celor din perioada anilor 2000–2011 şi anume Microcystis aeruginosa, Oscillatoria putrida, Cyclotella meneghiniana, Euglena viridis şi Chlorella vulgaris. Din numărul total de specii detectate în bazinul de aerare şi în componenţa nămolui activ, doar 59–60% sunt indicatoare a cantităţii de substanţe organice din mediu. Ca şi în algoflora celorlalte bazine cercetate şi aici predomină algele din grupa β–mezosaprobă (36–38% din numărul total de specii). În spectrul saprobiologic al algoflorei din bazinul de aerare a crescut numărul speciilor din intervalul α, β-α mezosaprobe, care indică prezenţa unei cantitaţi mai mare de substanţe organice dizolvate în apă. Aceste specii s-au întâlnit cu un coeficient înalt de spândire. Valoarea indicelui saprobic a fost mai mare faţă de a bazinelor de desnisipare şi decantare primară, ceea ce demonstrează o cantitate mai ridicată a substanţelor organice. El a variat de la 2,1 până la 3,12 şi se atribuie grupelor β, α mezosaprobe. Calitatea apei a bazinului de aerare se atribuie clasei a 3-ea şi a 4-a. În concluzie putem constata că, în apele bazinului de aerare al SEB şi în componenţa molului activ în anii 2009–2010 au predominat speciile de alge cianofite, urmate de cele verzi. Spre deosebire de bazinul anterior algele diatomee au fost în minoritate, cedând în faţa reprezentanţilor filumului Euglenophyta. Speciile comune ale acestui bazin, în această perioadă, au fost Synechocystis salina, Phormidium tenue şi Chlamydomonas reinhardii.

3.5. Analiza taxonomică, saprobiologică şi ecologică a algoflorei din decantorul secundar al SEB a mun. Chişinău

Decantoarele secundare sunt o verigă finală a lanţului de bazine ale sistemei de epurare şi fac parte din treapta mecanică. În decantoarele secundare apa în amestec cu nămolul activ este reţinută un timp suficient de îndelungat pentru sedimentarea nămolului. În timpul cercetării algoflorei apelor decantorului secundar ne-a trezit interesul straturile humificate de pe pereţii decantorului acumulate în timp. De aceea, în al doilea an de studiu, am analizat şi algoflora biodermei decantorului secundar. Algoflora bazinului de decantare secundară în per ansamblu costituie din 180 specii şi variaţii intraspecifice de alge. În apele decantorului secundar de la SEB a mun. Chişinău au fost identificate 136 de specii şi unităţi taxonomice intraspecifice, care se atribuie la 5 filumuri, 10 clase, 19 ordine, 32 familii şi 51 genuri (tabelul 3.5.1). Cel mai mare număr de specii a fost

13

detectat în luna noiembrie 2009 – 34 specii şi variaţii de alge, iar cel mai mic număr – în luna

aprilie 2009 (12).

Tabelul 3.5.1. Diversitatea taxonomică a algoflorei decantorului secundar în an. 2009–2011

Filumul

Clase

Ordine

Familii

Genuri

Specii şi

variaţii

Cyanophyta

2

3

7

10

32

Euglenophyta

1

1

1

4

11

Xanthophyta

1

2

2

2

2

Bacillariophyta

3

8

11

13

41

Chlorophyta

3

5

11

22

50

Total

10

19

32

51

136

În componenţa algoflorei biodermei decantorului secundar, în anul 2010, au fost

identificate 137 de specii şi variaţii, care se referă la 5 filumuri (Cyanophyta cu 49 specii,

Bacillariophyta – 38, Euglenophyta – 27, Chlorophyta – 21 şi Xanthophyta – 2), 9 clase, 17

ordine, 29 familii şi 45 genuri. Numărul mediu de specii detectate în fiecare probă prelevată de

pe pereţii decantorului au fost 30, ceea ce denotă o diversitate înaltă a speciilor – cea maximă a

fost în luna septembrie (45 specii), iar minimă – în luna iulie (28 specii).

Diversitatea taxonomică a algoflorei apelor decantorului secundar a crescut de 1,6 ori faţă

de ultimul bazin analizat (aerotancul), de 1,5 ori faţă de deznisipator şi 1,4 faţă de decantorul

primar, ceea ce ne demonstrează încă o dată că apa în aceste trepte ale sistemului de epurare se

purifică. Aici au predominat algele verzi, urmate de diatomee şi abia pe locul 3 se află speciile

cianofite, (în celelalte bazine cianofitele erau taxonomic cele mai numeroase). În acest bazin apa

este mai curată ca în bazinele precedente cu toate acestea aici speciile dominante şi active au fost

practic aceleaşi: Phormidium tenue, Chlamydomonas reinhardii, Chlorella vulgaris, Navicula

cryptocephala, Hantzschia amphioxys, Nitzschia hungarica, N. tryblionella ş.a. Cele mai mari

valori ale parametrilor cantitativi le-au avut algele cianofite şi clorofite din acest bazin. Algoflora

biodermei decantorului secundar la fel este foarte bogată – 137 specii şi variaţii de alge. Tabloul

structurii taxonomice a algoflorei biodermei arată diferit faţă de a bazinelor analizate, aici

predomină algele cianofite, urmate de cele diatomee. Numărul maxim de specii euglenofite din

toate punctele a fost detectat în bioderma decantorului secundar. Algele verzi s-au aflat în

inferioritate numerică spre deosebire de cele identificate în apele decantorului secundar.

Spectrul saprobiologic al algoflorei decantorului secundar constituie 64–68% din numărul

total de specii identificate în apele decantorului secundar şi în bioderma sa. Speciile indicatoare

de saprobitate, detectate în apele acestui bazin, în majoritate (44%) aparţin gradului de

saprobitate β–mezosaprob. Speciile cu gradul de saprobitate α, α–β şi β–α mezosaprobe

14

constituie 18–22%, deşi în decantorul secundar are loc ultima treaptă de epurare prezenţa lor

denotă persistenţa poluanţilor în apa menajeră. O deosebire importantă faţă de bazinele analizate

anterior poate servi creşterea numărului de specii care preferă apele mai curate (fac parte din

intervalul grupelor x, x-o,o, o-x, o-β, β-o saprobe), ceea ce ne demonstrează eficacitatea

moderată a staţiei de epurare. Valorile mai mici ale indicelui saprobic al decantorului secundar

demonstrează mişcorarea cantităţii de substanţe poluante din apele acestui bazin. Ele au variat în

limitele 2,01–2,38. În corespundere cu aceste valori calitatea apei a fost de clasa 3-ea.

În urma analizei ecologice a speciilor care populează apele decantorului secundar putem

constata că 46% din numărul total de specii preferă în condiţiile naturale mediul de viaţă

planctonico–bentonic. Speciile de alge din decantorul secundar sunt indiferente faţă de cantitatea

de săruri din mediu, iar unele sunt chiar halofile. Faţă de reacţia pH-ului din mediu algele

detectate în acest bazin sunt indiferente, iar un număr redus de specii preferă pH-ul neutru.

3.6. Analiza taxonomică, saprobiologică şi ecologică a algoflorei sectorului râului Bâc, în

punctul de revărsare a apelor reziduale epurate de la SEB a mun. Chişinău

Râul Bâc este recipientul în care se revarsă apele epurate de la SEB Chişinău. În apele

râului Bâc, în limitele oraşului Chişinău, diversitatea algoflorei a fost redusă (30–50 specii), însă

în perimetrul staţiei algoflora este mai bogată, acest fapt se datorează influenţei apelor menajere

de la SEB. În urma cercetărilor algologice în sectorul râului Bâc analizat în perioada 2009–2010

au fost evidenţiate 156 de specii şi variaţii de alge care se atribuie la 60 genuri, 34 familii, 20

ordine, 11 clase şi 5 filumuri: Chlorophyta – 57, Bacillariophyta – 33, Cyanophyta – 26,

Euglenophyta – 2 şi Xanthophyta – 3 (tabelul 3.6.1).

Tabelul 3.6.1. Diversitatea taxonomică a algoflorei din râul Bâc în perioada 2009–2010

Filumul

Clase

Ordine

Familii

Genuri

Specii şi

variaţii

Cyanophyta

2

3

7

12

38

Euglenophyta

1

1

1

4

10

Xanthophyta

1

2

2

2

3

Bacillariophyta

3

8

11

14

39

Chlorophyta

4

6

13

28

66

Total

11

20

34

60

156

Cea mai mare varietate de specii s-a întâlnit în perioada estivală a anului. Luna cea cu cea

mai mare diversitate taxonomică a fost septembrie 2010 (42 de specii), iar cu cea mai mică

martie 2009 (17 specii).

15

În comparaţie cu bazinele Staţiei de Epurare varietatea algelor în acest sector al râului este mai înaltă. Cele mai răspândite specii în apele acestui sector de râu au fost Chlorella vulgaris, Chlamydomonas reinhardii, Oocystis solitaria, Scenedesmus obtusus, S. quadricauda, Navicula cryptocephala, Nitzschia hungarica, Phormidium tenue, Oscillatoria amphibia, O. rupicola, O. chalybea şi O. subtilissima etc. Algele din filumurile Euglenophyta şi Xanthophyta au jucat aici un rol secundar. Deşi apele reziduale epurate au îmbogăţit algoflora râului cu speciile comune bazinelor de epurare, totuşi s-au înâlnit şi taxoni specifici doar râului, dintre acestea au fost – Anabaenopsis elenkinii, Heleochloris pallida, Pediastrum simplex, P. boryanum, Coenocystis subcilindrica, Coenonochloris ovalis, Tetraedron incus, Siderocystopsis fusca, Lagerheimia marsonii, Coelastrum spaericum, C. indicum, Synedra rumpens, Cocconeis pediculus, Cymbella ventricosa, Nitzschia linearis ş.a. Parametrii cantitativi ai algelor din algoflora sectorului r. Bâc diferă de la un filum la altul. Valorile efectivului numeric al algelor care s-au dezvoltat în râul Bâc a oscilat de la 0,001 până la 1,497 mln cel./l, iar a biomasei a variat de la 0,001 până la 0,320 g/m 3 . Din numărul de 156 de specii, doar 106, sau 64%, sunt indicatoare ale saprobităţii. O pondere majoră din algele depistate în acest sector al râului fac parte din grupa β–mezosaprobe, ceea ce demonstrează un grad sporit de poluare organică a apei. Majoritatea speciilor din această grupă sunt din filumul Chlorophyta. O mare parte din specii (17) indică un grad înalt de poluare, adică se află în intervalul α, α-β, β-α–mezosaprobe. Plasarea unui număr mare de specii indicatoare spre această zonă a saprobităţii denotă prezenţa unui grad înalt de poluare organică a râului. Doar 25 de specii sunt indicatoare a purităţii apei, însă majoritatea din ele s-au întâlnit cu un coeficient mic de răspândire. Valorile indicelui saprobic al algoflorei sectorului râului Bâc studiat au variat în limitele 2,01–2,60. Calitatea apei acestui sector al râului se atribuie zonei mezosaprobe şi indică calitatea apei de clasa 3 şi periodic de clasa 4. Speciile întâlnite în sectorul studiat al r. Bâc sunt specifice mediului de viaţă planctonic, planctonico–bentonic şi chiar bentonic. Un număr mic de specii (13) sunt comune mediilor planctonice şi bentonice cât şi solului [2, 8].

3.7. Dinamica anuală şi sezonieră a algoflorei bazinelor staţiei de epurare a mun. Chişinău şi a râului Bâc

Pe parcursul anilor de investigaţii (2009–2010) au avut loc schimbări esenţiale în componenţa algoflorei [3, 4]. În anul 2009 structura taxonomică a algoflorei acestor bazine a fost formată din 5 filumuri (Chlorophyta – 31%, Cyanophyta – 27%, Bacillariophyta – 25%, Euglenophyta – 16% şi Xanthophyta – 1%). În următorul an algoflora a fost mai bogată, ea fiind

16

prezentată de 220 de specii şi varietăţi de alge, creşterea diversităţii se datorează studierii suplimentar şi a biodermei decantoarelor secundare. Din numărul de 220 de specii identificate în anul 2010, 47% le revine speciilor de alge din filumul Chlorophyta, 34% – Cyanophyta, 30% – Bacillariophyta, 17% – Euglenophyta şi 3% – Xanthophyta. Algele cianofite s-au dovedit a fi mai variate în anul 2010, numărul speciilor ajungând la 57, ceea ce este cu 20 taxoni mai mulţi ca în anul 2009. Filumul Bacillariophyta, în aceşti doi ani de cercetare, a fost prezent cu 53 specii (34 specii în anul 2009, iar în anul 2010 – 51). În anul 2009, în apele decantorului secundar, a fost identificată o specie de xantofite – Chloridella neglecta, iar în următorul an au fost determinate deja 5 specii. Filumul Euglenophyta a întrunit 28 de specii în perioada de investigaţii, iar pe parcursul acestor doi ani de studiu numărul speciilor euglenofite a variat de la 22 la 28 specii. Diversitatea speciilor din filumul Chlorophyta a constitituit 43 în anul 2009 şi 73 în anul 2010. Unele specii de alge verzi au fost depistate numai în anul 2009 (Pediastrum boryanum, Tetraedron caudatum, Monoraphidium irregulare, Ankistrodesmus falcatus, Scenedesmus parvus şi S. wisconsiensis). Structura taxonomică a algoflorei bazinelor cercetate se modifică în dependenţă de perioada anului. În timpul de iarnă în toate bazinele predomină algele bacilariofite, primăvara – eugleninele. Vara predomină clorofitele în temei din clasa clorococcoficeelor (Chlorophyceae) şi xantofitele, iar toamna – cianofitele şi unele euglenine. În rezultatul cercetărilor efectuate, în general, s-a observat că unele specii, în măsură egală, se dezvoltau pe parcursul întregii perioade de vegetaţie, ca de exemplu Phormidium tenue [14], Synechocystis salina, Navicula cryptocephala, Hantzschia amphioxys, Nitzschia tryblionella, Chlamydomonas reinhardii, Chlorella vulgaris, Oocystis solitaria, Dictyosphaerium pulchellum. În acelaşi timp am stabilit că unele specii preferă o anumită perioadă a anului. În rezultatul cercetărilor noastre au fost evidenţiate 26 specii noi pentru bazinele acvatice ale Republicii Moldova, dintre care 8 specii fac parte din filumul Cyanophyta, 4 – Bacillariophyta, 1 – Xantohyta 7 – Euglenophyta şi 6 – Chlorophyta.

4. ROLUL ALGOFLOREI ÎN PROCESUL DE EPURARE BIOLOGICĂ A APELOR MENAJERE ALE MUNICIPIULUI CHIŞINĂU

În ultimii ani, datorită funcţionării ineficiente a staţiilor de purificare, cantitatea de substanţe poluante din bazinele adiacente staţiilor depăşeşte concentraţia maximă admisibilă permisă de normativele în vigoare. Cultivarea microalgelor şi algelor filamentoase pe medii cu adaos de ape reziduale poate rezolva două postulate: purificarea acestor ape şi obţinerea biomasei în condiţii mai ieftine [1, 11, 13]. În acest capitol este redată caracteristica chimică a

17

apelor menajere din mun. Chişinău. Sunt descrise experimentele de estimare a rolului algelor în procesul de epurare biologică a apelor menajere, cât şi particularităţile lor de dezvoltare.

4.1. Caracteristica compoziţiei chimice a apelor menajere din SEB a mun. Chişinău

După compoziţia chimică, apele reziduale menajere diferă de la o localitate la alta. Compoziţia chimică a apelor reziduale din muncipiul Chişinău este variată şi depinde de un şir de factori cum ar fi diversitatea şi tipul producţiei finale a întreprinderilor municipale ale căror deşeuri sunt deversate în Staţia principală de pompare a SEB Chişinău, condiţiile metereologice etc. În perioada anilor 2009–2011 compoziţia chimică a apelor reziduale supuse procesului de epurare în SEB nu a suferit schimbări esenţiale de la un an la altul.

4.2. Estimarea rolului algelor în procesul de epurare biologică în urma cultivării lor pe

medii cu adaos de ape menajere din mun. Chişinău

În experienţele efectuate în condiţii de laborator au fost antrenate microalgele Chlorella vulgaris şi Synechocystis salina şi algele filamentoase Phormidum foveolarum şi Tribonema viride. Apa uzată implementată în experienţe a fost prelevată din colectorul apei menajeră deja epurată, care este deversată în râul Bâc. Pentru fiecare specie apa reziduală a fost prelevată separat şi în zile diferite, de aceea există mici diferenţe în compoziţia chimică. Unul din obiectivele propuse în experienţele de cultivare a fost stabilirea concentraţiei optimale de apă reziduală orăşenească. Culturile algale au fost crescute timp de 10 zile pe medii cu adaos de 1, 5, 10, 15, 20, 25, 30, 40, 50, 75 şi 100% apă reziduală colectată de la ieşirea din SEB. Din rezultatele investigaţiilor efectuate putem constata că, pentru cultura de Chlorella vulgaris cele mai optimale medii de creştere sunt cele cu adaos de 1, 5 şi 10%, pentru algele cianofite Synechocystis salina şi Phormidium foveolarum – mediile cu adaos de 10, 15 şi 20%, iar pentru specia xantofită Tribonema viride – 10, 30 şi 50% adaos de ape menajere [5].

4.2.1. Rolul microalgei Chorella vulgaris în procesul de epurare biologică a apelor menajere ale mun. Chişinău

În scopul estimării rolul speciei Chlorella vulgaris în procesul de epurare biologică a apelor reziduale orăşeneşti au fost iniţiate experienţe de cultivare a acestei specii pe mediu cu adaos de ape menajere. Ca mediu de cultivare au fost utilizate variantele cu adaos de 1, 5 şi 10% de apă menajeră prelevată din canalul de evacuare a apelor reziduale de la SEB a mun. Chişinău. Particularităţile de dezvoltare a speciei Chlorella vulgaris crescută pe medii cu adaos de apă reziduală orăşenească au fost analizate după următoarele criterii: efectivul numeric, modificările dimensionale ale celulei algale şi dinamica biomasei algale. Perioada optimală

18

pentru dezvoltarea chlorelei este de 10-15 zile. La a 15-ea zi de cultivare pe mediul cu adaos de

5% apă menajeră celulele de chlorellă s-au dezvoltat în număr maximal de 11,158±0,510 mln.

cel./l, ceea ce contribuie la obţinerea şi a unei cantităţi maximale de biomasă (17,545±1,724 g/l).

Această cantitate de biomasă este mai mare de 1,93 ori faţă de cantitatea acumulată în această

perioadă de timp pe mediul Tamia (9,090±2,174 g/l).

Paralel cu creşterea biomasei şi a efectivului numeric are loc reducerea cantităţii ionilor

din mediile de cultură. Datorită procentajului mic de adaos de apă reziduală cantitatea ionilor

analizaţi (NH 4 + , NO 3 - , NO 2 - , PO 4 3- ) este mică. În dinamica concentraţiei ionului de amoniu a fost

observată scăderea continuă a valorilor sale în toate variantele experimentale şi oscilaţii evidente

în proba martor (figura 4.2.1.1).

i oscila ţ ii evidente în proba martor (figura 4.2.1.1). A B C Fig.4.2.1.1. Modificarea concentra

A

i oscila ţ ii evidente în proba martor (figura 4.2.1.1). A B C Fig.4.2.1.1. Modificarea concentra

B

oscila ţ ii evidente în proba martor (figura 4.2.1.1). A B C Fig.4.2.1.1. Modificarea concentra ţ

C

Fig.4.2.1.1. Modificarea concentraţiei ionilor NH 4 + din apele menajere sub influenţa algei

Chlorella vulgaris. (A – 1, B – 5, C – 10% apă menajeră)

După 10–15 zile de cultivare cantitatea ionului de amoniu se reduce complet în variantele

cu inoculat. Micşorarea cantităţii ionilor de amoniu depinde direct de creşterea cantităţii de

biomasă algală.

Cantitatea ionilor de nitrat, nitrit şi polifosfat iniţial era mică, de aceea sub influienţa

speciei Chlorella vulgaris a fost redusă total în primele zile de la expunere.

Rolul speciei Chlorella vulgaris în procesul de epurare a apelor reziduale este estimat

prin reducerea totală a cantităţii ionilor analizaţi în primele 10–15 zile de la expunere din mediu,

iar în sedimente aceşti ioni nu au fost depistaţi şi în urma creşterii cantităţii de biomasă din

această perioadă de timp ne face să concluzionăm că aceşti ioni au fost asimilaţi de către algă.

4.2.2. Rolul microalgei Synechocystis salina în procesul de epurare biologică a apelor

menajere ale mun. Chişinău

Din datele obţinute în urma cultivării speciei Synechocystis salina pe medii cu adaos de

10, 15 şi 20% putem conclude că, perioada optimă de dezvoltare a speciei Synechocystis salina

în mediile cu adaos de ape reziduale de la ieşirea din SEB a mun. Chişinău este de 10–15 zile, iar

mediul optimal pentru cultivare este cel de 20% adaos de ape reziduale. Pe acest mediu au fost

19

obţinute cele mai bune rezultate, şi anume, asimilarea totală a ionilor analizaţi, care se datorează creşterii în masă a numărului celulelor (13,769 mln.cel./l) şi măririi cantităţii de biomasă algală – 16,556 g/l. Analiza compoziţiei chimice a mediului nutritiv a demonstrat că în primele cinci zile sub influenţa dezvoltării algei Synechocystis salina scade considerabil cantitatea ionilor de amoniu din mediu. După 10–15 zile de cultivare în totate mediile cantitatea ionului NH 4 + s-a redus complet. În a 20-ea zi concentraţia ionului de amoniu are o tendinţă de creştere, datorită procesului de alterare a biomasei. Cea mai intensă reducere a concentraţiei ionului NH 4 + are loc sub influenţa algei Synechocystis salina cultivată pe medii de 20%, iar în variantele de 10 şi 15% asimilarea ionilor de amoniu a fost mai lentă. În linii generale cantitatea ionilor de nitrat este asimilată total de către algă la a 15-ea zi de cultivare. Iar în a 20-ea zi din cauza alterării biomasei algale creşte cantitatea ionului nitrat în mediu. Datorită cantităţii iniţiale mici a ionilor nitrat nu au fost observate deosebiri semnificative în procesul de asimilarea lui din probele cu inoculat faţă de cele fără inoculat. În experimentele noastre ionii de nitrit şi fosfat au fost în concentraţii foarte mici, de aceea ei au fost asimilaţi total în primele zile de cultivare, atât în probele cu inoculat, cât şi în cele martor. Cantitatea acestor ioni are o tendinţă de creştere în a 20-ea zi de la expunere, datorată procesului de alterare a biomasei de Synechocystis salina. Rolul speciei Synechocystis salina în procesul de epurare a apelor reziduale poate fi explicat astfel: în primele 10–15 zile de la cultivare are loc reducerea totală a cantităţii ionilor analizaţi, în sedimente aceşti ioni nu au fost depistaţi, iar în urma creşterii cantităţii de biomasă din această perioadă de timp ne face să concluzionăm că aceşti ioni au fost asimilaţi de către algă.

4.2.3. Rolul speciei Phormidium foveolarum în procesul de epurare biologică a apelor menajere ale mun. Chişinău

În experienţele de cultivare a speciei Phormidium foveolarum pe medii cu adaos de 10, 15 şi 20% ape reziduale de la ieşirea din SEB nu au fost observate modificări în dimensiunile celulare. Dar datorită proprietăţii speciei de a forma mănunchiuri de filamente a facut imposibilă calcularea efectivului numeric al celulelor. Prin rezultatele expuse anterior am stabilit că mediul nutritiv cu adaos de 10% apă reziduală de la ieşirea din SEB a mun. Chişinău este mediul optim pentru dezvoltarea culturii algale Phormidium foveolarum, pe când mediul cu 20% este mai favorabil pentru dezvoltarea multor specii în special din clorococoficee. Cele mai mari cantităţi de biomasă algală a fost obţinută tot în a 15–ea zi de cultivare, iar după 20 zile cantitatea biomasei scade.

20

Pentru a stabili rolul speciei Phormidium foveolarum în procesul de epurare am studiat şi

modificările unor parametri chimici ai apei reziduale de la ieşirea din staţia de epurare în urma

cultivării acestei specii. În toate loturile experimentale concentraţia ionilor a fost redusă complet

în primele 5–15 zile.

Concentraţia ionilor de amoniu din apa menajeră depinde de intensitatea creşterii

biomasei algale şi în primele zile datorită faptului că în proba martor s-au dezvoltat multe specii,

în special chlorofite, astfel în toate loturile expuse cantitatea acestui ion s-a redus practic

asemănător atât în proba cu inoculat, cât şi în cea martor. Conţinutul ionilor scade treptat până la

0 mg/l în a 15–ea zi, iar la 20-ea zi cantitatea începe să crească.

În dinamica concentraţiei ionilor de nitrat, de asemenea, au fost reduceri remarcabile în

variantele experimentale, iar în proba martor valorile înregistrate au oscilat (figura 4.2.3.1).

martor valorile înregistrate au oscilat (figura 4.2.3.1). B Fig. 4.2.3.1 . Modificarea concentra ţ iei ionilor
martor valorile înregistrate au oscilat (figura 4.2.3.1). B Fig. 4.2.3.1 . Modificarea concentra ţ iei ionilor
martor valorile înregistrate au oscilat (figura 4.2.3.1). B Fig. 4.2.3.1 . Modificarea concentra ţ iei ionilor

B

Fig. 4.2.3.1. Modificarea concentraţiei ionilor NO 3 - din apele menajere sub influenţa algei

Phormidium foveolarum (A – 10, B – 15, C – 20% apă menajeră)

A

C

Ionii de nitrit şi fosfat se află în cantităţi infime în proba iniţială, de aceea în primele cinci

zile experimentale concentraţia lor este 0,00 mg/l şi această situaţie se păstrează până la sfârşitul

experienţei.

Rolul speciei Phormidium foveolarum în procesul de epurare a apelor reziduale este redat

prin reducerea totală a cantităţii ionilor analizaţi în primele 10–15 zile de la expunere din mediu,

iar în sedimente aceşti ioni nu au fost depistaţi şi în urma creşterii cantităţii de biomasă din

această perioadă de timp ne face să concluzionăm că cantitatea acestor ioni a fost redusă în urma

dezvoltării acestei specii de algă.

4.2.4. Rolul speciei Tribonema viride în procesul de epurare biologică a apelor menajere

ale mun. Chişinău

Pe parcursul experienţelor de cultivare pe medii cu adaos de ape a speciei Tribonema

viride au fost observate modificări morfologice ale filamentelor de tribonemă. Concentraţiile de

10 şi 30% sunt favorabile pentru dezvoltarea filamentelor de Tribonema viride, în special

concentraţia de 30%, unde a fost stabilită cantitatea maximală a biomasei algale (2,10±0,03 g/l).

21

Rolul speciei Tribonema viride în procesul de epurare a apelor reziduale este estimat prin reducerea totală a cantităţii ionilor analizaţi în primele 5–10 zile de la inoculare din mediu, iar în sedimente aceşti ioni nu au fost depistaţi şi în urma creşterii cantităţii de biomasă din această perioadă de timp ne face să concluzionăm că aceşti ioni au fost asimilaţi de către algă [10]. În linii generale, concentraţia ionilor de amoniu scade activ sub influenţa algei inoculate în mediul nutritiv cu adaos de 10, 30 şi 50% apă menajeră (figura 4.2.4.1). După prima jumătate a perioadei experimentale (10 zile), au fost obţinute cele mai bune rezultate din toate loturile experimentale expuse cu tribonema şi anume cantitatea ionilor de amoniu a fost redusă cu 99,1 – 99,8%, iar în varianta martor datorită dezvoltării abundente a speciilor de alge clorofite conţinutul acestui ion se reduce cu 92–97%. După a 15-ea zi a experienţei concentraţia de ionilor de amoniu treptat creşte, datorită procesului de alterare a biomasei. Iar în probele martor cantitatea acestui ion practic este stabilă.

martor cantitatea acestui ion practic este stabil ă . A B C Fig. 4.2.4.1. Modificarea concentra

A

martor cantitatea acestui ion practic este stabil ă . A B C Fig. 4.2.4.1. Modificarea concentra

B

martor cantitatea acestui ion practic este stabil ă . A B C Fig. 4.2.4.1. Modificarea concentra

C

Fig. 4.2.4.1. Modificarea concentraţiei ionilor NH 4 + din apele menajere sub influenţa algei Tribonema viride (A – 10, B – 15, C – 20% apă menajeră)

Cel mai mare coeficient de reducere a concentraţiei ionilor de amoniu este în mediul cu adaos de 30% apă reziuală în 10–ea zi (99,8%). Concentraţia ionilor de nitrat nu depăşeşte DLA în proba de 100%, de aceea rezultatele au fost vădite încă din primele zile. După 10 zile de experienţă cantitatea acestor ioni s-a redus cu 81,8–87,3%, iar în proba martor datorită numărului mai mare de specii cantitatea a scăzut doar de 2,6 ori faţă de cea iniţială, nedepăşind-o pe cea din proba cu inoculat. În partea a doua a experienţei cantitatea ionilor de nitrat creşte treptat, iar în proba martor scade, datorită dezvoltării unor specii din genul Scenedesmus. Cantitatea ionilor de nitriţi şi fosfaţi s-a redus total în primele 5 zile, mai ales că cantitatea lor în aceste tipuri de mediu nutritiv cu adaos de ape menajere era infimă. Dar în varianta martor cantitatea ionului nitrit a crescut de aproximativ 30 ori. În cazul ionului de fosfat în proba martor cantitatea este redusă total în a 10-ea zi şi rămâne fără modificări până la sfârşitul perioadei de experiment.

22

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

CONCLUZII GENERALE

Cercetările ştiinţifice şi practice cu referire la studierea algoflorei bazinelor SEB şi

implementarea algelor în procesul de epurare biologică a apelor menajere au generat următoarele concluzii:

1. În bazinele Staţiei de epurare biologică a mun. Chişinău şi în sectorul râului Bâc au fost identificate 227 de specii şi variaţii intraspecifice de alge, care se referă la 66 genuri, 36 familii, 21 ordine, 11 clase şi 5 filumuri. Din numărul total de specii, 26 sunt noi pentru ecosistemele acvatice ale Republicii Moldova.

2. În urma analizei saprobiologice s-a stabilit că din numărul total de specii identificate în aceste bazine doar 139 sau 61% sunt indicatoare ale saprobităţii, dintre care 45% aparţin grupei β-mezosaprobe, urmate de cele α-saprobe şi o-α saprobe.

3. Structura taxonomică a algoflorei diferă în dependenţă de anotimp, bazin etc. În timpul de iarnă, în toate bazinele, predomină algele bacilariofite, primăvara – eugleninele. Vara au dominat clorofitele şi xantofitele, iar toamna – cianofitele şi unele euglenine. S-a demonstrat că cea mai bogată taxonomic a fost algoflora din apele sectorului râului Bâc – 156 de specii, iar cel mai mic număr de specii (65 specii), a fost determinat în probele de nămol activ utilizat din bazinele de aerare.

4. Au fost identificate speciile specifice fiecărui bazin în parte, cât şi cele comune pentru toate bazinele, care s-au dovedit a fi: Phormidium tenue, Ph. foveolarum Synechocystis salina, Oscillatoria amphibia, Microcystis aeruginosa, Rhabdogloea elenkinii, Navicula cryptocephala, Hantzschia amphioxys, N. tryblionella,