Receptoare Radio 1977

ad GR. ANTONESCU ENEEA BARBU ©. CIULIN V. TEQDORESCU RECEPTOARE RADIO Manual pentiu lice industiale cu profil de electrotehnica, anii IV, V. seoll de malstri si de specializare pestlicealaIng. Gr. ANTONESCU Dr ing. ENEEA BARBU Ing. D. CIULIN Ing. VY TEODORESCU RECEPTOARE RADIO CONSTRUCTIE S| DEPANARE MANUAL PENTRU LICEE INDUSTRIALE CU PROFIL DE ELECTROTEHNICA, ANIIIV—V, SCOLIDE MAISTRI $1 DE SPECIALIZARE POSTLICEALA EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA—BUCURESTI, 1977Capitolul 1 TRANSMITEREA INFORMATIEI PRIN RADIO Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simtit nevoia transmiterii ra- pide a informatiei la distan{&. Prin descoperirea undelor radio s-au putut realiza transmisii de mari cantititi de informatie la distante ce depigese limita orizontwlui_ vizibil. in functie de natura informatiei si de modul ei de utilizare, aceasta se poate prezenta sub forma auditivi, vizuala, electric’ etc. ‘Transmiterea informatiei la distanp& se realizeazi, prin intermediul unui post de transmisie, care prelucreazi (moduleazii) informatia sub o form’ convenabili propagirii ei in spatiu, si a unuia (sau a mai multor) posturi de receptie, care prelucreazi (demoduleazi) informatia primita din spatiu sub 0 forma convenabila util Propagarea se realizeazit prin unde radio, ai ciiror parametri sint vari (modulafi) in ritmul informatiei de transmis. Undele radio se obtin cu ajutorul unor tensiuni si al unor curenti electrici prin utilizarea unei antene. Cu cit viteza de variatie in timp a curentilor clectrici (deci freeventa lor) este mai mare, cu atit dimensiunile antenelor pot fi mai reduse. in funetie de parametrul caruia i se variazi mirimea in eursul modulatiei, se pot distinge : modulafie de amplitudine, modulafie de freoventa, modulatie de fazd, modulatie de cod, modu- : latie de duraté etc. Pentru radiodifuziune si televiziune sint utilizate in special modulatia de amplitudine (MA) gi modulatia de freevenji (MPF). In ultima vreme se utilizeazi si tipuri speciale de modulatie (MA cu banda lateral unick, modulatie pe subpurtitoare etc.), in special pentru receptoarcle stereo gi televizoa in culori, in seopul asigurarii compatibi t8pii (adied, spre exemplu, un receptor ste reo sii poata receptiona gi transmisii monofonice, iar un receptor monofonic si poata receptiona — in monofonie, bineinjeles — si transmisii stereo). In principiu, postul de emisie trebuie s& dispuna (fig. 1.1) de un oscilator 0 de ra- diofrecventi cu o freeventi fixd, care va genera in antenk unda purtatoare. Tesirea acestui oscilator va fi cuplati la un etaj Do demodtators 2 teaductor. 3modulator M, care are ca scop modularea purtatoarei. Btajul modulator va primi deci un semnal modulator obtinut prin intermediul unui amplificator, de la un traductor 7, care transforma informatia ce urmeaza a fi transmis in semnaleeleetrice. lesirea demodulatorului este eventual amplificata gi apoi trecut’ in antend pentru a se obfine underadio, Aceste undese vor propaga pina la antena postului de receptic, care le va transforma din nou in semnale electrice. In scopul obtinerii informatici transmise dup’ o eventual amplificare, semnalele modulate trebuie demodulate prin intermediul unui etaj detector D, apoi eventual reamplifieate (A) si treeute printr-un traductor cu scopul transformirii semnalelor electrice in semnale sub 0 forma corespunzatoare utilizirii (ncustice, optice ete.). A. SEMNALE UTILIZATE IN RADIODIFUZIUNE in vederea asiguririi posibilit&{ii recep{iei oricirui post de emisie de radiodifuziune cu acelasi aparat de radioreceptie, semnalele trebuie si se incadreze intr-un standard dat. Pentru radiodifuziune semnalele MA (U344) vor fi de forma : Tara = Uy c08 (2 fot + vo + J mcos (pit + 90) } (a) in care: U, este amplitudinea purtitoarei ; Jo — freevenja purtiitoarei ; > — faza purtAtoarei ; m, — — indicele de modulatie in amplitudine a semnalului ; p — — pulsatia corespunzitoare informatiei ; t ~~ timpul; qc: — faza corespunzitoare pulsatiei p,; n — numiaul freeventelor de modulatie. Spectiul de ficeven{X ocupat de o asemenca tensiune modula simetric in raport cu pul t&toarea gi are o band’ By, Bug = MEMS = fas? (1.2) in care fax este freeven{a maxin de modulatie). Pentru astfel de semnale JA standardul prevede o banda de numai 9kHz, ceea ce revine la o frecven{i maxima transmisi de 4,5 kHz. In realitate, statiile de emisie emit intr-o band mai larg, urmind ca ingustarea benzii si se faci la receptie, La semnalele MA informatia transmisiei se regaseste in fiecare banda lateral’. Freeventa purtitoare (f,) nu transmite informatia, dar are un rol important in procesul de demodulare. Pentru reducerea benzii spectrale ocupate si pentru marirea puterii transmise in spectrul ce confine informatie se utilizeaz un alt tip de semnal gi anume : MA — BLU, care are o purtitoare cu nivel redus (1/5—1/10) din nivelul co- 4 de modulatie (Ppas este pulsafia maxi 4respunzitor purt&toarei MA) si o singuré band’ lateral’. Pentru semnale MA — BLU se poate scrie in cazul in care se pistreaz’, banda lateral, su- perioarii : Una-nur = Uy Fm cos (2 zfy+ Pt + gto (13) Semnalele MA — BLU se utilizeaz’ in special in traficul radio. Banda aferenta pentru semnale morse este de cifiva herti, iar pentru leg&turi fonice (voce) de circa 2 kEz. Un alt tip de semnal utilizat in radiodifuziune, in special, deoarece permite transmiterea unei benzi largi de frecvente este semnalul modulat, in freeventS Une: Une = Uy eos {fey + Fe vcos tpt + | t+ vo} (14) in care B, este indivele de modulapic in frecvenja a pulsaties p, si este dat de relatia : 0, = tle a Aen. v2 (1.5) a Indicele specific de modulatie va fi: (1.6) Pas Banda de freeventi By,» ocupat’ de semnalul Uyp va fi: Bup = 2(1 +8 + yey Pet (1.7) Standardele previd pentru semnalul cu MF 0 band’ de 300 kHz. Avan- tajul esential al modulatiei de frecvent& const& in aceea ck restringerea benzii transmise nu conduce la restringerea benzii semnalului de modulatie, ci la distorsionarea neliniar& a acestuia. In consecint&, 0 transmisie cu MT va avea distorsiuni de freevent& mult mai mici fat deo transmisie cu MA. Pentru receptia stereofonic’ sint utilizate mai multe tipuri de semnale, neexistind ined o standardizare internationala. n scopul asiguriirii compatibilititii si a unei calitati ridicate a tr misiei stereo, se utilizeaz MF pentru un semnal sum (suma algebried dintre semnalul corespunziitor canalului din dreapta si din stinga) cu o purttoare auxiliard pentru semnalul diferen{i. Modularea purttoarei auxiliare se face mai des in MA. Sint ins& si sisteme la care purtitoarea auxiliar’ este cu MF. Semnalele stereo cu purtitoare ausiliar’ modulati in M.A sint fie de tipul cu purtitoare auxiliar’. suprimata, fie de tipul cu modulatie polard gi purtitoare auxiliars partial suprimat’. Purtiitoarea auxiliard are freeventa de 38kHz pentru caspectrul generats%fieinafara benzii audio (0-15 kHz). Pentru refacerea purtitoarei suprimate, in scopul demodulirii semnalului stereo, se utilizeaz un semnal pilot de 19 kHz (2X 19 = 38 kHz). Pentru refacerea purtitoarei suprimate partial sint utilizate filtre. 5B. GAME DE LUNGIMI DE UNDA Semnalele de RF sint impirjite pe diverse game de frecvente. Dintre aceste game pentru radiodifuziune sint alocate urmitoarele : unde lungi (UL) cu limitele de band’ 150 — 300 kHz, unde medii (UM) cu limitele de band& 500—1 650 kHz si unde scurte (US) cu limitele de band’ 6—25 MHz (gama de US poate avea gi alte limite de unda la diverse tipuri de radioreceptoare, dar in general cu o extindere mai redusi decit 6 — 25 MHz). Semnalele din aceste game de undi au M.A, Pentru semnalele cu MF este alocata o gam& de UUS. Conform standardului OTRT valabil si in fara noastri, limitele de gama pentru UUS sint 64,5—73 MHz. Pentru standardul CCIR sint 88—100 MHz, iar conform standardului american 80 — 100 MHz. Spatiile neocupate dintre gamele de und& alocate radiodi- fuziunii sint desemnate altor scopuri (trafic militar, postal, telefonic, aplicatii industriale). Cc. PERTURBATII La antena de receptie ajung nu numai semnale utile (dorite), ci i semnale per tu batoare, Daca semnalele perturbatoare au freeventa in banda de lueru a radioreceptorului, ele sint receptionate impreuné cu semnalele utile, contu rbindu-le. Semnale perturbatoare cxist% ins& si in circuitele radioreceptorului. Exemple de ascmenea semnale perturbatoare (zgomote) sint : zgomotul de fluctuatie termici, zgomotul de retea ete. Dacd semnalul util induce in anten% o tensiune de RF comparabil% cu nivelul zgomotului de fluctuatie termicé, receptia semnalului util va fi puternic conturbata, find insotit’ (sau ehiar acoperit%) de un figiit puternice. Amplificarea in continuare a semnalului contubat cu zgomot nu mai este utili, intrucit se receptioneazs zgomot. Reducerea nivelulni zgomotelor de agitatie termica se face fie prin utilizarea unor amplificatoare cu amplificare mare si zgomot propriu redus, fie prin metode statistice de extragere (separare) a semnalului de zgomot (codare, filtraj, corelatie, acumulare ete.). D. PROPAGAREA Semnalele de RF ajung in antena radioreceptorului datorit’ propagi- rilor in spatiu. S uprafata de teren pe care poate fi receptionat in conditii acceptabile un po st de emisie dat se numeste zond de recepfie. Datorit& proprietitilor de reflexie gi refractie a undelor, radioreceptia se poate face fie prin unde directe, fie prin unde reflectate (sau refractate). Marimea zonelor de receptie preeum si forma lor, depind de caracteristica de directivitate a antenei postului de emisie, de configuratia terenului (dealuri, munti, platouri ete.), de puterea radiat& de anteni si de Iungimea de undi. Cu undele lungi se asigur 4 receptia numai prin intermediul undei directe zi si noapte, pe zone intinse utilizind ins’ puteri mari, Astfel, postul de radio Bod asigur’ aco- 6perirea intregii {ari (sute de kilometri), incluzind gi zona de munte, receptia fiind sigur atit ziua cit si noaptea. Undele medii asiguri receptii la distante mari (mii gi chiar zeci de mii de kilometri) numai noaptea, prin intermediul undelor reflectate. Ziua, receptia se face prin unde directe la distante relativ mici (maximum sute de kilometri). Cu undele scurte se poate asigura receptia prin undele reflectate la distanje mai mari, chiar dack se utilizeazi puteri reduse. Astfel, cu puteri de ordinul watilor, se poate asigura receptia in orice punct al globului dacd se alege judicios lungimea de unda gi dact se tine seama de condifiile de propagare. Undele ultrascurte asigur’ in general receptia in limita orizontului vizibil. Prin utilizarea unor stafii releu de emisie-receptie (retranslatie) montate fie pe locuri mai inalte (virfuri de munte), fie pe sateliti aparent mobili sau ficgi (satelifii ficsi au o perioadd de revolutie egal’ cu perioada de rotatie a pamintului) se poate obtine extinderea zonelor de receptie pe intreg globul. Datoriti dimensiunilor mari ale antenclor necesare pentru undele Tungi gi medii, pe satelifi se utilizeazd numai undele scurte sau ultrascurte.Capitolul 2 CIRCUITE DE INTRARE SI ANTENE DE RECEPTIE A. ANTENE DE RECEPTIE Antenele de receptie au rolul captirii energiei undelor de RF din spatiu. © anten’ poate fi considerat’ in consecint’ ca un generator de RF cu o anumiti impedanti intern. Tensiunea electromotoare dati de acest genc- rator echivalent depinde de tipul antenei si de intensitatea cimpului de 8 9 2.1, Modul de obfinere . Tipurl de antene capacitive tine amtene enpacttive prin deschi- glo vation; f= ate. Im teu seat tx Geren wut elreult acondst, o> tt ca RF care ajungela anteni. Anteneledereceptic potfi considerate ca uncireuit acordat deschis. ,,Deschiderea” circuitului se poate face ,,deschizind” capacitatea ¢a in figura 2.1 gi in acest caz antena va fi de tip capacitiv—s: din contra ,,deschizind” inductanta, in care caz antena va fide tip inductiv. 6 Fig. 2.3. Tipuri de antene inductive: 4 ~ bueli; b —cadru; ¢ ~ antent pe o a) 6) 4 Antenele capacitive sint antene verticale asimetrice (de tip vergea) (tig.2.2, a, b) sau simetrice, ca in figura 2.2, c. Antenele inductive sint ante- nelede tip bucl& (fig. 2.3, a), cadru (fig. 2.3, b) san antene pe ferit’ (fig. 2.3, ¢). 8Tn cazul antenelor capacitive acordul cireuitului de antend nu poate fi lesne modifieat, astfel incit in aceste cazuri circuitul de antend va fi acordat pe o freeventa fixd. In cazul antenelor inductive de tip cadru san cu ferit&, induetanta antenei fae parte chiar din circuitul acordat al radioreceptorului, astfel incit cireuitul antenei este mereu acordat pe frecventa receptionat’. Da- torité acestui fapt antenele de tip cadru sau pe feriti nu prezint’ in serie cu generatorul echivalent de t.e.m. decit o rezistent& (rezistenta de radiatie). Celelalte antene vor prezenta insi o impedanta, care difer’ de la o antend la alta. Pentru gamele de UL, UM, US sint utilizate in general pentru receptie antene neacordate (aperiodice) asimetrice. Pentru gama de UUS sint utilizate, in general, antene acordate, simetrice. Dac& cireuitul de intrare din radioreceptor este simetric, iar antena utilizata asimetricd (sau daci antena este asimetricd gi cireuitul deintrare simetric) pentru cuplarea autenei la radioreceptor sint necesare circuite de simetrizare si adaptare. Tnaltimea efcctiva h-, a unei antene capacitive este datd de relatia : hy = 8 unde B, este t.e.m. de RF dat& de ante 8 ~ intensitatea cimpului de RF in care este plasat’ antena. Indltimea efectivé a unei antene vei ticale sub forma de vergea depinde de iniltimea fizic& ha vergelei si este egal’ cu jumitate din aceasta, adic’ : hey = Dack antena are gi o portiune orizontaki (antene in [), aceast& por- fiune conduce la mirirea capacitiitii terminale a antenci si deci la modificarea distributiei curentilor i tensiunilor in antend.in sensul méririi inaltimii h,, Pentru o portiune orizontal’ infinit& se obtine he, = h. Antenele inductive de tip cadru genereaz& o t.e.m. cave depinde de cimpul magnetic H de RF, de dimensiunile cadi ului side factorul de calitate al bobinei cadrului, La eresterea dimensiunilor cadrului sit factorului de calitate creste gi t.e.m. generata. Marirea cficacittii antenei cadru ve face introducind un miez de feriti. in acest caz.concentrarea liniilor de fort. ale cimpului H datorit& permeabili- tatii pa feritei permite micsorarea dimensiunilor antenci, pastrind totusi o eficacitate ridicati. Se poate deci observa cd eficacitatea acestor antene depinde de produsul y@. Datoriti modului lor de construetie antenele mai au gi proprietiti de directivitate, adic’ genereazi t.e.m. de valori diferite, in functie de pozitia. in spatiu a antenei gi a postului de emisic generator a cimpului de RI. In cazul diagramei de directivitate intereseazi doar modul cum variaz& t.e.m. generata in functie de unghiul dintre o directie data a antenei si postul de emisie, considerindu-se intensitatea cimpului de RF aceeasi, indiferent de directie. Diagrama de directivitate se obfine unind virfurile vectorului tensiune electromotoare generat’ de anteni. Daed aceasti curb’, reprezen- tativa este un cere, se spune cX antena are o caracteristic’ omnidirectional& (valoarea t.e.m. pentru orice directie @ postului emititor este aceeagi). 9O asemenea antend nu este directiva. In general antenele au propriet&ti directive. Astfel, o anten’ de ferita are o caracteristicd de directivitate bidi- rectional (in forma de 8), Buclele caracteristicii de directivitate se numesc Jobi. Unele caracteristici de directivitate au lobi diferifi ca dimensiuni. Lobul cel mai mare se numeste lob principal. Directivitatea unei antene se poate aprecia dupi unghiul de deschidere a lobului principal. Cu cit acest 2 unghi vafimaimiccuatit antena va 2000 fi mai directiv’, Unghiul de deschidere a lobului principal se obtine 000 ducind la bucla lobului tangentele jz} din origine (din punctul in care ‘0 se afl plasatd antena), Diversitatea mare de_tipuri de antene conduce in mod implicit la necesitatea unor circuite de i trare in radioreceptor, specifice fi x c&rui tip de antend. Deoarece para- i metrii unei antene depind nu nu- \ \ a § 8 mai de tipul, cisi de modul de constructie si de dimensiunile antenei, 20 + este necesard adoptarea unei ante- 0 \ ne ystandardizate”. In acest mod se dispune de un criteriu de apreci- B12 5 0H 0 oo a sensibilititi Tadioreceptoa- #(MHz) relor. Pentru antene de tip capacitiv s-a ales ca antend standard an- Fig, 24, Variatia cu treeventa a rezistenfei si tena ct he = 4m, iar pentru ante- reactanfei antenei artifciale standard, ne de tip inductiv, antena de tip Gipol indoit cu Z, = 300 Q. Pentru fiecare tip de antend standardizata corespunde o anumit4 impe- Jani a circuitului echivalent. In figurile 13.3, 13.4, 13.5, 13.6 se indic& sche- nele echivalente ale acestor impedante pentru diversele tipuri de antene, ar in figura 2.4 modul de variatie a rezistentei si reactantei unei antene arti- ‘iciale standard cu frecventa. Cunoscind impedanta gi t.e.m, dat& de antena standardizata, se pot de- vermina atit sensibilitatea radioreceptorului, cit si condifiile in care adap- ‘area antenei la receptor conduce la performante optime. B. CIRCUITE DE INTRARE 1. GENERALITAT! Circuitele de intrare trebuie si asigure cuplajul cu antena in asemenea ndifii incit variatia impedanfei antenei (spre exemplu datorate faptului vintul mige’ antena gi ci schimbi in consecinti eapacitatea ei fatti de pa- nint) s& aib& o influenf& neglijabilA asupra frecventei centrale si a benzii de recere a acestor circuite. Circuitele de intrare trebuie si asigure o anumité vand& de trecere pentru a atenua suficient frecventa imagine si pentru a nu 10introduce distorsiuni de freevenfa in M.A sau de neliniaritate in MF prin atenuarea benzilor laterale ale semnalului receptionat. Freevenfa central’ a acestor circuite trebuie si poati fi variatd comod. De asemenea, circuitele de intrare trebuie s& asigure fie un cistig in tensiune, in cazul radioreceptoarelor echipate cu tuburi la freevente radio coborite (gamele de UL, UM, US), datorit’ faptului efi in acest caz impedanta de sarcind a cireuitului de intrare (spafiul gril-catod) este foarte mare (de ordinul sutelor de megaohmi), fie adaptarea de putere, in cazul radioreceptoarelor tranzistorizate sau in gama de UUS, deoarece in acest caz impedanja de sarein’ a circuitelor de intrare este redus& (de ordinul kiloohmilor), Cireuitele de intrare pot fi simple (prin utilizarea unui singur cireuit acordat) sau cu filtru de band’. Pentru frecvente radio coborite circuitele de intrare simple se pot clasifica dup modul de cuplaj cu antena. Se cu- nose circuite de intrare cuplate direct, cu cuplaj prin capacitate la capitul cald, cu cuplaj prin capacitate la capatul rece, cu cuplaj prin indue- tan cu priz, cu cuplaj prin inductan$& mutual, cu cuplaj mixt (si capacitiv si inductiv) si cireuite de intrare cu anten4 de ferit& sau cadru. in ultima vreme receptoarele sint echipate din ce in ce mai mult eu circuite de intrare capabile 83 functioneze cu orice tip de antend. 2, CIRCUITUL DE INTRARE CU CUPLAJ DIRECT Acest circuit se utilizeaz’ numai la radioreceptoarele foarte simple, spre exemplu la radioreceptorul cu simpli detectie (fig. 2.5). Condensatornl C are o valoare suficient de mare pentru a permite trecerea semnalelor de RF neatenuate. Considerind circuitul acordat ca avind impedanta Z, la acord, reaulta : X, —*sau C > Bt, 2.2) >> 0 (2.2) unde : to Oe Ga” in aceasta relatie Q este valoarea factorului de calitate al cireuitului de sarcini. Presupunind ca intrarea in radioreceptor prezint& 0 impedan{& foarte mare (capaci- I tatea de intrare se consider’ ca ficind parte din cireuitul acordat), factorul de calitate al cireuitului acordat LC, in absenta conectarii antenei va fi Qo (Q-ul propriu al circuitului). In general Q, are valori intre 50 si 280. In momentul conec- tari antenei, daci Z, = Ry +X, este impe- dana antenei, schema echivalent& a cireuitului de intrare va fica in figura 2.6. ‘Tinind seami de relatia (2.2) se vede c&se poate neglija influenta yg. 9.5, Circuit de intrare eu capacitfii C. Se poate neglija de asemenea gi cuplaj direct . iimpedanta de intrare a radioreceptorului, dack aceasta este mare comparativ cu impedanta circuitului acordat. Datorit’ conectarii antenei, freeventa de acord si Q-ul circuitului LCy se vor modifica. Aplicind teorema Ini Northon se poate trece de la schema din figura 2.6 la schema din figura 2.7, in eareI=—-. Pentru a putea tre- A ce la forma unui cireuit acordat paralel obignuit, se inlocuieste grupul Ry gi X4 serie cu grupul echivalent paralel (Ray $i Xap)» tn calcule Z, se va considera ca find impedan{a echivalent4 a antenei standard, a cAreischems echivalent’ este dat’ in figura 15.3, Aceast’ schema C @ “a fa ‘ Radha , ‘odio t L % zoe @ Ce y receptor & Fig. 2.6. Schema echivalenta a cireuitului Fig. 2.7. Schema echivatenti lin figura 2.4, a cireuitului din figura 2.5. poate fi utilizat& pentru toate lungimile de und% cuprinse intre 2.000 si 10 m. Variatiile elementelor Z,, Fy si X, in functie de frecventa pot fi urmdrite in graficul din figura 2.4. Se observa e& pentru frecvente pin’ aproape de 2MHz se poate considera mare. In consecinfi, pentru A aceste frecvente se poate seri Cr=C, + C4 (2.3) (2.4) 14014 Rap | * Rap xy in care Q’ este factorul de calitate al circuitului acordat LC, cu antena co- nectatii. Din relatia (2.4) se poate observa ck circuitul acordat LC, la eonec- tarea antenei se va dezacorda de la freevenja f, la o alt freeveni f, daté de relatia : 1 RTC Cy) A= (2.5) Se observa de asemenea ci la cuplarea antenei apare si o reducere con- siderabilé a factorului de calitate, ceea ce micgoreazi selectivitatea acestui circuit. Din aceste motive circuitul de intrare cu cuplaj direct nu este intre- buintat decit la radioreceptoarele foarte simple. Circuitul cu cuplaj direct nu are nici cistig in tensiune, Astfel, in eazul circuitului cu cuplaj direct en raaicrreepler Cantens ving este evident 1. 12Dac& circuitul eu cuplaj direct este utilizat la un radioreceptor la care impedanta de intrare este finita (spre exemplu la un radioreceptor eu simpli detectie) se impune si existe 0 adaptare de putere cu aceasta rezistenta. Conditiile adaptarii de putere (transferului maxim de putere) sint : acordut circuitului pe frecventa f, si egalitatea rezistentei antenei (a generatorului) cu rezistenta echivalenté de sarcin& (a radioreceptorului). Tn cazul unei pune adaptari pe sareind se va obtine jumitate din tensiunea de RF in gol a antenei, Cireuituldeintrare cu cuplaj direct poate fi si serie, cain figura 2.8. 3, CIRCUITUL DE INTRARE CU CAPACITATE LA CAPATUL CALD Acest circuit (fig. 2.8) nu se deosebeste ca schem’ de circuitul cu cuplaf direct, singura diferent’ constind in valoarea capacitatii de cuplaj cu antena C care in acest caz are o valoare mick fat de condensatorul G, in scopul c Rovio receplor Fig. 2.8. O alt& varianta a cireuitului de Fig. 2.9. Schema echivalenti a circuitului intrare cu cuplaj direct (cu circuit acor- din figura 2.8. dat serie) micgorarii cuplajului cu antena (C = 25 pF). fn acest mod cuplajul cu antena scade mult, scizind totodata si influenta parametriler antenei asupra cireuitului de intrare. Ou unele neglijiri si utilizind relatiile de trecere a elementelor RC sau LR din serie in paralel se obtine schema echivalent’ din figura 2.9, in care : Rat (2.6) 2.7)Schema din figura 2.9 permite calculul dezacordului relativ 2% @ introdus la cuplarea antenei : = —o_, Cap + Ce ed a variatiei factorului de calitate Q la cuplarea antenei : Qo 4 (2.9) a? ha FOG Gap) HEB) precum si a cistigului in tensiune K, al circuitului de intrare (2.10) in care: = Ry + (Xa + Xe)3 Xe =~ (241) Q By =Q Lo =, ° a Co Deoarece Ry < X4+ Xey $i X4 Ry. Rezultd eé puterea disipata in rezistenta de intrare a radioreceptorulué cregte cu Valoarea condensatorului C, deci la cresterea cuplajului eu antena. Se mai observa de asemenea ed aceastA putere depinde de freeventis. Expresia (2.19) mai poate fi seris& sub forma : 1 eu RIZ) 4 1 E P(Rin) (2.19) Rizal Rezistenja de intrare a unui etaj tranzistorizat scade cu frecventa. Spre exemplu, pentru tranzistorul EFT 317 valorile rezistentei de intrare in funetie de freevent& sint : rn Js ]~ 6 | Rin(kQ) 40 43) sof} 3 | aa] a, 0.22 i 4,7 | 0,35 Deoareceputerea P(R,,) este proportional cu frecventa (v. relatia 2.81), iar adaptarea se stric’ ciitre frecvente ridicate, la care rezistenta 2,, scade- cu frecventa, se poate realiza o variatie relativ redusi a puterii P(Rj,) in gami, Tn cazul radioreceptoarelor tranzistorizate, factorul de calitate in. sarcini va fi dat de relatia: g=— 2, (2.20) 22, 14% Rap deci mai redus decit in cazul radioreceptoarelor cu tuburi pentru acelagi cuplaj cu antena. 4, CIRCUITUL DE INTRARE CU CUPLAJ PRIN CAPACITATE LA CAPATUL RECE Condensatorul C (fig. 2.14) serveste doar pentru a bloca eventualele: tensiuni continue sau alternative de freevente coborite care ar putea fi cap- tate de antend (prin conectarea accidental’ a antenei larefea spre exemplu). 2c, 496 17Capacitatea C, face parte atit din cireuitul acordat L(C,C,), cit si din circuitul de antena, efectuind astfel cuplajul intre antend si cireuitul Z Radha i 7 e ‘ receptor de intrare : GY Xe Oy (2.22) Fig. 2.14. Schema de principiu a cireui- . ‘tulul de intrare cu capacitate De data aceasta cuplajul cu Ja capatul rece. antena, se realizeaz’ prin intermediul condensatorului C, comun intre cir- ¢uitul acordat i circuitul antenei. Mirirea acestui condensator va conduce la reducerea cuplajului. Neglijind condensatorul @ schema echivalenti a circuitului de intrare din figura 2.14 este ea in figura 2.15. Curentul I debitat de anten& (de sursa H) va fi: —o fat Lan (2.28) relatie in care Z, = Ry + jXa% joo Zs5 = —+~ deoarece impedanta o 0G, circuitului LC, este foarte mare fata de X,, (cireuitul are Q@ mare). Cu aceste inlocuiri, relatia (2.23) devine : E jo 204_ eise7rigmions 2 C+ Ca ‘Tensiunea la bornele AB va fi: Gila Cag CQ +Ca jac, Cy +Cg ” Usp = Than & jo (2.24) ‘Tensiunea la bornele condensatorului variabil 0, dack C, < C, va fi de Q! ori mai mare decit Us si deci : a ¢. fe Ue, = QU an eictacs BQ. (2.25) ty 4a=2 KG, LaF Fig. 2.15, Schema echivalent® a cireuitului din figura 2.14. 18de unde rezult& cistigul : K,= (2.26) Se observa c& dac& Q’ este constant in gam&, K, nu depinde de freeventi. Condensatorul (, trebuie sii fie mult mai mare decit C, deoarece in. caz contrar apare o miegorare a intinderii gamei de unda. Astfel, pentru un circuit LC, simply, raportul dintre freeventa maxim’ si minim& a gamei de unda va fi dat de relatia : me Vez ean Fane — Sutn = San| |S Daca in circuitul oscilant intervine si C,, valoarea echivalent& a lui C, va fi (2.27*) Oy = (2.28), Cot Cy iar raportul C+ Comaz Comes 6, +1Cr'ntn (2.29) CominCr — Cemin Cr+ Colmar . G+ Comin vafi deci mai mic decit raportul £2". min Din acest motiv intinderea gamei de undi la radioreceptoarele echipate cu astfel de circuite de intrare este mai redus& decit la circuitele de intrare cu cuplaj la capitul cald. Din relatia (2.29) se observ c& dac& C, > C,nor, atunei se poate neglija C, fata de ©, siraportul 2 Cemes. devine egal ou St Alegerea unei valoré min ‘omin preamari pentru a €, conduce ins la un cuplaj redus eu antena. si deci la un factor de transfer de tensiune (cistig) redus (v. relatia 2.26). Practic, condensatorul C, are valori de ordinul miilor de picofarazi, eaz in. care K este de ordinul unititilor (K <1 ...1,5). Lacuplarea antenei se introduce in circuitul acordat LC, si o rezistenb& serie r, datorit& rezistentei Ry = aa a (2.30) (a) si atunei oly C= TenPentru a calcula dezacordul introdus la cuplarea antenei se va neglija rezistenta intern’ a antenei. In acest caz, dac& antena nu este cuplata, -capacitatea echivalent’ de acord a circuitului acordat va fi C; (v. relatia 2.28), In momentul cuplirii antenei, cu neglijirile de mai sus, va trebui si se considere si C, in paralel pe ©, si deci of = HG +E, (2.28") Cyt C+ Ca Pentru rigurozitate in formula (2.28') in locul lui C, va trebui introdus ¥, = £4. gi in consecinti valoarea dezacordului va fi CH+ly AQ, = Of — Of. (2.31) Pentru cazurile practice AC, este de ordinul picofarazilor, de aceea va putea fi neglijat in raport cu C,(C, = 500 pF) la freeventele coborite ‘din gama. ‘Acest tip de circuit degi nu are cistig supraunitar este avantajos deoarece K nu variaza in gama. Bl se utilizeaz’ in gamele de UM si UL la radioreceptoarele mai simple. Daca iegirea circuitului se cupleazé direct in grila unui tub amplificator sau mixer, apare un zgomot de retea datorita faptului c& tensiunile de refea ajung direct din anten pegrila de comandaatubului, condensatorul C, avind reactant& foarte mare la aceasta’ frecventa. Tensiunile de retea apar la iesirea radioreceptorului datorité modulirii eu zgomot de refea care are loc pe prima grili din cauza neliniariti{ii tubului sau tranzistorului. Din acest motiv schema se completeazé totdeauna prin introducerea in paralel cu condensatorul C, a unei rezistente de ordinul kiloohmilor. Valoa- rea acestei rezistente se alege astfel ca la 50 Hz pe grila de comanda a primului etaj si apard tensiuni de retea neglijabile, iar la f,, Xo,< R. In cazul radioreceptoarelor cu tranzistoare, cuplajul cireuitului acordat cu primul etaj se face dupa principiile expuse in figurile 2.11 sau 2.12 datorit& impedantei de intrare reduse a acestor etaje. 5, CIRCUITUL DE INTRARE CU CUPLAJ PRIN INDUCTANTA CU PRIZA Condensatorul € (fig. 2.16) are acelasi rol ca gi in cazul cireuitului cu euplaj prin capacitate la eapitul rece De aceastit dati cuplajul in circuitul acordat LC, se face pri antena gi intermediul inductantei L,. Mirirea acestei inductante va Lelytlyt2M conduce la mirirea cuplajului gi, in consecinti, laamortiziri si dezacorduri mari. Practic, Rodio\ inductanta L, este de cel putin 4 ori mai mica receptor | Gecit Ly sau de aproximativ 9 ori mai mi decit LL = L, + L, + 2M), adicd priza se ia la cirea 1/3 din numarul de spire al lui L. Daca se consider’ ci cuplajul cu antena Fig. 2.16, Cireuit de intrare ew tr@buie s% fie slab pentru a nu dezacorda gi -cuplaj prin induetanta eu prizi. atortiza mult circuitul acordat LC, Ly< Ly 20si deci se poate considera r = ® ca aparfinind doar bobinei Z,. Cu a te considerente, schema echivalenté a cireuitului cu cuplaj prin indue- tan{ii cu prizi arat ca in figura 2.17. Pentru gamele de UL si UM, neglijind pe R, fap de Xq, si finind seams ch oM <4 se obfine : ‘A Uy = B—A0e : 1 jol,+—— i unde 2, oj =—t-- LaCa Deoarece in ipoteza unui cuplaj slab eu antena L, < L,, Ue, va fi de Q' ori mai mare decit Up, deci Ue, = QU an = (2.33) Se observa c& dact Q’ este constant in gam factorul de transfer AC variaz& relativ mult in functie de freeven{a. Pentru a calcula dezacordul produs de cuplarea antenei se va neglija R, fat. de Xo,. In consecint’, la bornele AB impedanta Z4, vali Zs5 1 & joD, dack antena nu va fi cuplath sau Zin joL, | | Noa cupleazi antena, adict (2.35) Rach - receptor Fig. 2.17. Schema echivalenta a cireuitului din figura 2.16. 21Dezacordul introdus va fi AX, = AX = Zap — Zin = joL, [1 —— 3 fase ok =—jol,— (2.36) oe Deoarece C4 Cy si X_ = joL, iar Xz. = jol, reaulth: AL =. (2.36, a) ot 04 Pentru a calcula factorul de sidera de asemenea X¢,> Ry serie in paralel rezulta : litate Q’ la cuplarea antenei se va con- joM fomax in. CaPCfomaz Si fomin teprezintd frecventele Timitd din gama de Incru. Alegerea frecventei f, in cadrul gamei conduce la o mare variatie a lui K cu freeventa. Din acest motiv acest caz se exclude. © Cazul f,S> fonar este oarecum similar eu cazul circuitului de intrare cu cuplaj pri inductanta cu prizi, Astfel, in gamele de UM si UL, dack ——™ré—“——~—C—SCr Uys = —joM (1.38) jo Ca fn cazul unui cuplaj slab cu antena M < LZ gi atunci Ue, = QU sy = Qe?MC,E. (2.39) Faetorul de transfer va fi deci K,= — 2MC,.Q' (2.39’) Daci se inlocuieste MC, = -4-, rezult& : oF Kaa (SJ e (2.39") ea relafie similar eu cea de la circnitul cu cuplaj prin inductan{a eu prizi. ‘tn consecint4 acest caz este mai putin interesant deoarece K, variazé mult cu freeventa. © Cazul f, M si in consecinta Ca c ieip 5 -= BE (2.40) Uo, = Q'U az = — = QE. (2.41) 23Factorul de transfer are valoarea (2.42) te m ins independent de freeventa (K 4< 1). @ Dac fy se apropie de fomin, Viminind totusi mai mica, relagia (2.42) va trebui modificata. Astfel, curentul in eireuitul antenei va fi I , unde Zyart By +—* 4+ + jok, & jel, + joe * joe, Jot, Z, = joL, [1 _ ty, (2.43) unde Pentru simplificarea caleulelor se va nota y = In acest caz (2.44) jar KQ’ (2.45) Relatia (2.45) difci de relatia (2.42) doar prin introducerea factorului 1 a . : =O = 0,38, Din acest motiv si datorit&’ faptului e& in aceastd regiune, la o mic& deplasare a bobinei, corespunde o varia{ie mai mare a Jui p. bobinele se plaseazi la capatul barei de ferit&. Dack bara de ferit& este utilizatd pentru o singur’ lungime de und, bobina va trebui astfel realizata incit si ocupe toati bara. In acest caz indltimea efectiv’ a antenei va fi maxima. Pentru radioreceptoarele tranzistorizate, la care se cere realizarea transferului maxim de putere din cireuitul de intrare Ja primul etaj al radioreceptorului, factorul de calitate al cireuitului de acord de pe bara de ferit’ va sciidea Ja jumitate. Uneori dack factorul de calitate Q’ nu este suficient de mare pentru ca si se obfind totusi selectivitatea necesara in circuitul de intrare se renunti la o adaptare corect&. In cazul unei suba- daptari, factorul de calitate in sarcind creste rapid, iar nivelul puterii in sareina scade relativ lent, ceea ce permite o dezadaptare de 10 — 15%. Radio | ¥ig. 2.34. Schema de principiu a unui circuit de intrare cu antend pe ferité la un reveplor radioreceptor tranzistorizat. Gireuitul de intrare al unui radioreceptor tranzistorizat cu anten’ de ferit& este dat in figura 2.34. Dacé factorul de calitate al circuitului necuplat la radioreceptor este = be, 27 Q= on (2.70) unde Z,este inductanta bobinei montate pe bara de ferit: r — rezistenta de pierderi a bobinei ; 1, — rezistenja de pierderi a barei de feriti. 32factorul de calitate Q’ cu cireuitul cuplat la radioreceptor va fi: Q Liteon 2.71 aaa (2.71) ren + er t in care r, este rezistenta de intrare a primului etaj tranzistorizat din radioreceptor. Daci se satisfac conditiile de transfer maxim de putere Q =2 Lye Leo 2 ren) Ma! (2.72) Bobina L, se cupleaza cit mai strins cu bobina L astfel ca si se obfind ky = ize cit mai aproape de 1. Daci se dau performantele de selectivi- 1 tate cerute cireuitului de intrare se poate deduce Q’ si pentru o bari dati la care se giseste experimental factorul de calitate in gol se calculeaz cu relatia (2.72) valoarea inductantei de cuplaj. Se mai poate utiliza si cuplajul prin autotransformator ca si in cazul circuitelor de intrare cu priza pe inductant’. Caleulul va tine seam’ in acest eaz de schema echivalent% a autotransformatorului. Un efect nedorit al utilizarii antenei de feriti il constituie posibilitatea receptionirii parazite a unor stafii de emisie din gama de US pegama de UL sau UM datorit& faptului cX infigurarea de baz L, este bobinat’ direct pe bara de ferita si poate acorda impreuni cu capacitatea parazité din montaj pe frecvente din gama de US. Receptia se explick pentru receptoarele cu schimbare de frecvent&, datoriti armonicelor oscilatorului local. Pentru evitarea acestui efect se realizeaz’ o schem’ ca in figura 2.35. Prin interme- — Bard ferite Fig. 2.35. Schema de prineipiu a unui circuit de intrare eu anteni de feritd en care se recepfia paraziti in gama de US. Radio receptor diul proprictiatilor de selectivitate, a cireuitului LZ, se asiguri o rejectie suficienti a semnalelor din gama US, evitindu-se astfel receptionarea. lor. Bara de ferit’ trebuie indepartata de clementele metalice ale radioreceptorului sau de difuzor. In caz contrar, eficacitatea ei va fi redusi. De asemenea, pozitia barei trebuie astfel aleas% pentru a se evita cuplajele parazite cu transformatorul de iesire, transformatorul de retea, si in special cu transformatoarele de FI sau cu alte cireuite acordate, caz in care pot apirea autooscilafii sau alte fenomene nedorite datorit& reactiilor parazite. Apropierea bareide un magnet permanent poate conduce la o miegorare. ireversibild a factorului decalitate, chiar daci ulterior bara este indepartata. eB10, CIRCUITUL DE INTRARE PENTRU UUS In cazul in eare cireuitul de intrare trebuie s& lucreze la freevente ultrainalte, conditiile impuse vor fi diferite de cazul functionarii la freevente radio obignuite. Astfella frecventele ultrainalte antenelese facacordate astfel incit impedanta lor de iesire este redusa si aproape pur rezistiv’. Ante- nele in gama de UUS au impedante fie de 75 © pentru dipolul simplu, fie de 300 © pentru dipolul indoit. Antenele cu mai multe elemente prezin impedanje apropiate de acestea. La frecvente ultrainalte tubul incepe si aib& o impedanté de intrare finit&, iar panta lor scade. Sciiderea pantei este cu atit mai pronuntata cu eit timpul de trecere al electronilor prin tub devine comparabil cu perioada semnalului de amplificat. In plus, panta tre- pbuie considerati ca o marime complexd. Aceasta conduce la micgorarea impedantei de intrare a radioreceptorului, deci la necesitatea realizirii unei adaptiri intre antenii si radioreceptor. Daca se va considera realizat’ conditia de transfer maxim de putere, puterea furnizati de antend va fi (2.73) Ro unde R, este rezisten{a caracteristies a fiderului (eablul de coborire al antenei acoidate). Puterea objinuta pe rezistenta echivalenté de intrare Ry (considerat’ intre gril& si masa la primul etaj) va f = (2.74) Pentru realizaren adaptarii de putere ;trebuie ca relatia (2.73) 5i (2.74) sh fie egale, deci: (2.75) Cistigul in tensiune va fi cu atit mai mare cu cit Ry este mai_ mare fai de Ro. In unele cazuri pentru imbunat&tirea stabilit&tii, primul etaj amplificator lucreazi dup’ o schemé cu grila la mas sau cu punct median la mass. Dack montajul este eu grilalamas&, rezisten{a de intrare a etajului care nu se fine seama de efectele parazite si de freeventa ridicat, ci doar de reactie) va fi Ry at. in eazul etajelor tranzistorizate in montaj WC (emitor comun) si dack fp == este mare fata de freeventele din banda de lucru, adaptarea se va face considerind impedanta de intrare a etajului tranzistorizat la freeventele din banda de lueru (impedanta de intrare la aceste freevente este in general mai redusi decit impedanta la freevente coborite). 34Daci montajul este cu BC (baz comuni), atunci impedanta de intrare este dati de relatia : fy, = ———~: (2.76) s(t +) 8 1 Se observa c4 daca £ >1 atunci rezistenta de intrare R,,c% we Ia tuburi. Deoarece la tuburi § = 1,5... 15 mA/V, iar la tranzistoare §=20...45mA/V, rezistentele de intrare in ultimul cazsint mult mai mici. Yn figura 2.36 se prezinti schema unui circuit de intrare ingama de UUS. Fig. 2.36. Schema de principiu a unui cireuit de intrare la freevenje radio inalte, Condensatoarele @ an rolul compensirit inductantei ZL, la freeventa centrali a gamei deci imetriei montaju- Me rea, S* Uneori se introduce si rezistenta R pentru a se realiza o band& suficienti pentru a cuprinde toaté gama. De cele mai multe ori conditiile adaptarii de putere impun factori de calitate ai cireuitelor foarte redusi, ceea ce conduce la o band’ foarte larga. Din acest motiv in unele cazuri circuitul de intrare are acordul tix pe mijlocul gamei transmise, acordul radioreceptorului asigurindu-se prin intermediul frecventei variabile a oscilatorului local. In cazul frecvenjelor radio ultrainalte se renunta la un factor de calitate bun in favoarea realizirii unei bune adaptiri cu scopul imbunitatirii raportului semnal/zgomot, cu toate eX acest Iucru conduce la unele dezavantaje (atenuari mici ale free ventelor imagine, spre exemplu). Acest lucru este insi absolut necesar deoarece tensiunile de semnal sint mici Tensiunea de zgomot din cireuitul de intrare este dati de relatia : S-au utilizat dou’ condensatoare in scopul real tui. Cuplajul intre bobinele Z, si Z se realizeazi maxim posibil k = Ey, = VAKTRIDAY, (2.78) unde K — este constanta lui Bolzman ; T — — temperatura, in grade Kelvin RAZ) — partea reali ‘a impedantei vizutd la iesivea circuitului de intrare ; Af — banda radioreceptorului. 35irea circuitului de intrare va fi: E, t= 4 K TAS. 2.79 ei if. (2.79) Raportul semnaljegomot va fi dat de raportul : ensivmea de semnal la ot u sitmea de zgomot la iesirea Hp : a oo Deoarece puterea poate fi exprimata prin <>, se poate serie : [= Re(Z) Consider ind relatia (2.80) se observa ci & va fi maxim in cazul adaptarii de putere. In banda de U US receptia se face in general cu MJ’. Pentru indice de modulatie 6 < 0,5 semnale MF fot fi considerate ca nigte semnale MA, iar banda necesara va fi B 2f;noz- Pentru B > 0,5 banda necesari este'm ult niai maze si Toate fi aproximata eu B= %AG+VB t Winer (2.81) 5 KHZ, iat fjmes = 10 15 kHz, deci 8 2 i pentru MF, B= 248 kHz, iar in cazul MA, B = 2%ypaz = 2-15 +108 = 30 kHz. ‘Conform standardului OTR, banda pentru emisiunile cu IEF se consider 300 kHz, iar pentru emisiunile eu M.A,9 kHz. Se observa ed in cazul MF, banda fiind foarte lai ga gi 1aportul semual/zgomot va fi mai redus, cea ce impune adaptarea. Premn (2.80) Prgomet Conform standardelor in vigoare Af = 50 . 41, CIRCUITE DE INTRARE ADAPTABILE PENTRU DIVERSE TIPURI DE ANTENE De multe ori radioreceptorul trebuie si poat& functiona cu mai multe tipuri de antone foarte diferite intre ele. Astfel un radioreceptor portabil in spatiul liber (pe cimp) va utiliza pentru receptia in gamele de UL, UM, antena de ferit’, avind un volum redus si 0 eficacitate mare. Receptia in gama de UUS sau US va trebui insi efectuat& cu ajutorul unei antene capacitive telescopice (vergea vertical). Dack radioreceptorul este utilizat intr-o locuinta cu perete din beton armat sau intr-un vehicul (tren, auto- mobil ete.) este indicat& utilizarea unei antene exterioare deoarece eficaci tatea antenelor proprii radioreceptorului scade datoriti. ecranirii. Aceast’ antend exterioara, de obicei de tip capacitiv asimetric, trebuie si poata fi cuplata la radioreceptor. In figura 2.37 se indic& schema unor cireuite de intrare la care cuplajul antenei exterioare se poate facefie capacitiv, fie mixt, Cum radioreceptorul utilizeaz si antena de ferit&, bobina din cireuitul de antena in cazul cuplajului mixt se realizeaz’ astfel incit prin apro- 36RR Cy a" 9 Fig. 2.37. Cireuite de intrare care permit utilizarea mai multor tipuri de antend: ‘2—modul de cuplare capacitivé a unel antene extoricare la un radiorecento: cu antend de ferttA ‘bmodul de cuplare mixth al unei autene oxterloare la wa radiesecepvor cu antent de forits. piere de bara de ferit& s& realizeze cuplajul dorit. Aceast& bobin’ trebuie astfel realizat’ (cu capacitiiti parazite cit mai mici si cu Q-ul bun) pentru a se evita dezacordul si amortizarea circuitului acordat de pe bara de feriti. Gireuitul 0,L, din figura2.38, b serveste la rejectia semnalelor de freevent& intermediara (in cazul radioreceptoarelor cu schimbare de freevent). In unele cazuri este util, pentru a nu fi necesare mai multe tipuri de antene, s& existe posibilitatea interconectirii, in misura posibilitagilor, a circuitelor de intrare la o singuri anten’ exterioar’ pentru toate lungimile de undi, (pentru antenele interioare radioreceptorului acest lucru nu este posibil datorita eficacit&tii mai miei a acestora). In acest eaz se intereonee- teazi de obicei circuitul de anteni din gama de UUS eu circuitul din gamele de UL, UM,US, ca in figura 2.38. 12. CIRCUITE DE INTRARE CU ACORD ELECTRONIC Pentru realizarea variafiei frecventei de acord a circuitelor de intrare sint utilizate in general fie condensatoare variabile, fie inductante variabile. Inductantele variabile erau preferate la echiparea receptoarelor destinate autovehiculelor datorit& faptului c& puteau fi astfel realizate stabilit&ti mai bune faf& de vibratiile mecanice. Utilizarea inductantelor variabile i pentru acord sub forma variometrelor fie cu variatia factorului de cuplaj intre dou’, bobine, fie a variafiei miezului unei_ sin- fae gure bobine pune insi probleme la funefionarea pe mai multe game de unde si in special in gama de US precum gi la reali- g zarea curbei de pader. Condensatoarele variabile sint preferate la echiparea recep- \ toarelor stationare tocmai datoriti faci- UL,uMus lit&tilor in realizarea circuitelor pentru _ toate gamele de undid. Sistemele de acord Fig. 2.38. Cireuit de intrare care per. deserise mai sus prezint% insi dezavan- ‘i'm gama de UUS ct a in gamele tajul e% implicd complicatii relativ mari eu MA. ws receptor 37pentru a se realiza telecomanda acordului or (motoare, cireuite de actionare ete.). Un sistem care eviti acest dezavantaj este I() __sistemul de acord electronic. In acest scop sint utilizate de obicei diode varycap. £0) Asemenea diode preainti o capacitate variabili in raport en tensiunea continu’, invers. Daci tensinnea alternativi de RF % este mick in raport cu tensiunea continu’ de polarizare, variatia capacititii datorit tensiunii de RF poate fi neglijatt Fig. 2.39. Caracteristica capacitate- astfel ca circuitul poate fi acordat variind tensiune a unei diode varyeap. —_tensiunea continu de polarizare. O schemi tipied de utilizare a diodei varycap este prezentatd in figura 2.40, Capacitatea C este utilizaté pentru blocarea componentei de curent continuu. Valoarea ei se alege mult mai mare comparativ cu capacitatea prezentataé de diodd. Intrucit dioda prezint&é in paralel eu capacitatea si o rezistenté foarte mare, datorat&’ curentului invers a diodei 50 MQ) polarizarea poate fi realizata printr-o rezistent&é R de valoare ridicati. Se pot obtine astfel factori de calitate ai cireuitului suficient de mari. Asa cum rezulté din schema din figura 2.40, acordul va fi realizat prin intermediul potenfiometrului P, obfinindu-se astfel o bund stabilitate fa{& de vibratii mecanice. Pentru circuitele in care tensiunea de RF esterelativ mare (etajele os latoare) motajul poate fi realizat ex in figura 2.41. Acest montaj prezinté avantajul ci tensiunea de RF pe dioda varycap este 1/2 din tensiunea corespunzitoare montajului din figura 2.40. In plus montajul in opozitie a diodelor conduce la 0 compensare a variafiilor parazite de capacitate datorate tensiunilor de RP. Avantajele acordului electronic sint : ibilitatea miniaturizarii ; — posibilitatea executarii comenzii acordului pri generatoare de tensiuni in scar’ sau rampii care si variez: unea de polarizare a diodei varycap (v. cap. 14) ; — posibilitatea de reatizare simpli a telecomenzii ; — posibilitatea de realizare simpli a controlului automat al freeventei (RAF); intermediul unor automat tensi- my, oy Fig. 2.40. Schema tipicd de utilizare a Fig. 241. Schema de circuit de intrare diodes varyeap intr-un circuit de intrare. cw acord clectronie utilizind 2 diode varyeup. 38— posibilitatea de realizare simpli a unei legi date de variatia frecventei in gama de und% sau chiar a posturilor fixe comandate eu clape; — durata de viata mai mare. Sistemul prezinta ins& gi unele dezavantaje si anume : — necesit& diode varyeap cu caracteristici capacitate-tensiune cit mai aproape posibil fata de cele rezultate din proiectare ; tensiuni de polarizare stabile ; — necesitii utilizarea unor circuite de polarizare care s& asigure stabilitatea polarizirii (potentiometre de calitate, spre exemplu). Utilizarea ins& a unor componente si a unor tehnologii corespunzitoare conduc la inkiturarea dezavantajelor enumerate. Sistemul descris mai sus permite realizarea variatiei freeventei_unui circuit acordat in cadrul unei game de undi prin mijloace electronice. Utili- zarea diodelor de comutatie permite realizarea comutarii electronice a gamelor de unda (v. cap. 14). Pot fi astfel realizate radioreceptoare care sii utilizeze doar sisteme electronice de comands gi control. C. ROLUL PIESELOR DIN CIRCUITELE DE INTRARE SI INFLUENTA PARAMETRILOR ACESTORA ASUPRA RADIORECEPTORULUI CIRCUITELE DE INTRARE UTILIZATE. PTOARELE ECHIPATE CU TUBURI ELECTRONICE (PENTRU MA) LA RADIORE Varietatea mare de circuite de intrare oblig& ca analiza sii se faci peo schema mai generalii prezentat& in figura 2.42. ©,, L, reprezintX circuitul de absorbtie a frecventei intermediare. Va- loarea lui 0, depinde de valoarea inductantei L,.O valoare mai mare sau mai micd (abateri de 15 —20%) decit valoarea_proiectath, ingreuiaz acordul si se manifest’ prin pitrunderea semnalelor de RF apropi ate san egale cu FZ in et jele radioreceptorului. F nomenul se manifest acus- tie prin fluierturi de interferent’. 0,(500 — 2.000 pF) este condensatoral de cuplare a antenei la circuite- ledeintrare ; inacelagi timp el indeplineste si rolul de separare. O valoare mai mic& micgoreaz& sensibili- Fig. 2.42, Schema generali a cireuitelor de intrare, Fado receptor 39tatea in gamele UL si UM. O valoare mai mare provoaci dezacordarea circuitelor de intrare la cuplarea antenei. L, (18—-22 pH) este bobina de anten’ pe US.O valoare mai mare sau mai mic la acord influenteaz% factorul de transfer. LZ, (1,4—1,6 pH), L,(170—180 pH), L,(1,7 —1,9 mH) sint_bobinele circuitelor de intrare utilizate la acord pe gamele US, UM si UL. Miezul bobinei este in general reglabil. Blocarea miezului sau reducerea dimensiunilor acestuia influenteazi negativ posibilititile de acord catre capatul inferior al gamei. Cs, Cx, Os (2—50 pF) sint condensatoarele ajustabile pentru acordarea cireuitelor de intrare citre capitul superior al gamelor de US, UM si UL. Micgorarea ecartului intre valoarea minim’ si maxima a capacit&tii afecteazi negativ domeniul de freevente si sensibilitatea eXitre capitul superior al gamelor. G, (2 000—3 500 pF) este condensatorul de injectie a semnalului cules de anteni in cireuitele de intrare pe UM si UL. O valoare mai mare reduce sensibilitatea pe UM si UL din cauza divizorului capacitiv C2, C,; in schimb se micsoreazi dezacordarea cireuitului, O valoare mai mic’ atecteaz’ alinierea si se manifesta prin sensibilitate inegali in interiorul gamelor UB si UL. R, (4—15 kQ) este rezistenja de uniformizare a factorului de transfer de tensiune in banda de lueru. O valoare mai mic% inseamna reducerea factorului de transfer (scade sensibilitatea), iar antena mireste dezacordarea circuitului de intrare. O valoare mai mare nu afecteazi sensibilitatea, inst poate duce la cresterea modulatiei cu zgomot de refea a semnalului receptionat. 2. CIRCUITELE. DE INTRARE UTILIZATE, LA RADIORECEPTOARELE ECHIPATE CU TRANZISTOARE (PENTRU MA) Analiza se refer& la schema dati in figura 2.43. C, (60—80 pF) este condensatorul de valoare fix’ necesar acordului pe UL. Ovaloare mai mare sau mai mies decit valoarea data in schema modificd alinierea circuitelor gi ex rezultat se inriutiiteste sensibilitatea pe o anumiti portiunea gamei UL. . C,(2—20 pF) este conden: Y satorul ajustabil necesar acordului la capitul superior al mn gamei de UM. Modificarea 4itt ecartului intre valoarea mini- ‘ mai si maxima afecteazi nega- i Rodi tiv acordul la capitul superior 5 i receptor 4 4) gamei, inclusiv sensibilitatea. I by, t Ly, L, sint bobinele de acord as 4 7 pe UM si UL, plasate pe bara i de ferita. Alinierea corect& gi | implicit sensibilitatea la capaitul ee inferior al gamelor se datoreste in principal pozitiei pe care bobinele o au pe bara de ferita. a ee canie e Orice modificare a pozitici lor SF LLrr—e afecteazit performantele radiore-ceptorului i necesita o reacordare prin pozitionarea acestora. Pe UL cireuitul de intrare nu se acordeaz’ la capAtul superior al gamei. T, este bobina de cuplaj a circuitului de intrare la baza tranzistorului 7 (de injectie a semnalului cules de antena de ferit’). 3. CIRCUITE DE INTRARE UTILIZATE LA RADIORECEPTOARELE PENTRU UUS Analiza se referd la circuitul de intrare prezentat in figura 2.36. Condensatoarele C plasate simetric la intrare au rolul de a compensa efoctul inductanfei Z, la frecventa central’ a gamei. O crestere respectiv 0 micgorare a capacit&tii deplaseaz’ rezonanta cirenitului etre freeventa inferioar’ respectiv superioar’ din band’. L si C (47 pF) impreun’ eu capacititile parazite ale montajului formeazi cireuitul acordat pe freeventa centrali din gama U US. Modificarile acestor elemente afecteaz’ sensibilitatea in gama UUS. F are rolul de a amortiza circuitul rezonant si implicit de a realiza o banda suficient’ pentru a cuprinde toatk gama, precum gi asigurarea conditiilor de adaptare si imbunatitirea raportului semnal/zgomot. O valoare prea mic% poate duce la atenuari mici ale freeventelor imagine. O valoare prea mare poate afecta stabilitatea amplificatorului gi restringerea gamei. La blocul JUS echipat cu tranzistoare, adesea se recurge la 0 schem cu baza Ja masa, eu divizor induetiv sau eu divizor capacitiv. Modificarea clementelor din divizor duce la dezacordarea circuitului de intrare si la nea- daptare. Efectul global consti in micsorarea sensibilit&tii si a raportului semnaljzgomot. 4, CIRCUITE DE INTRARE CU ACORD ELECTRONIC Diodele varyeap DV,, DV, dinfigurile 2.40, 2.41 constituie particulari tApile acordului electronic. Comanda diodelor se face cu un sistem de rezistente si potentiometre (2, P) ce servese la dozarea, tensiunii de polarizare invers a jonctiunilor. Modificarea valorilor acestor rezistenje afecteazi acordul general si pe cel corespunzitor posturilor fixe, ceca ce se manifesta prin micgorarea sensibilitapii gi a raportului semnaljzgomot, prin modi carea limitelor gamei UUS gi a etalonirii seri.Capitolul 3 AMPLIFICATORUL DE RADIOFRECVENTA A. GENERALITATI Amplificatorul de radiofrecventii (RF) este montat in radioreceptor dupi cireuitul de intrare gi are rolul de a amplifica semnalele RF receptionate de antend. Acest etaj este constituit dintr-un element activ J (tranzistor sau tub) si o impedanta de sarcini 2, care poate fi o rezisten{a sau un circuit se- lectiy acordat (fig. 3.1). In functie de destinatia data, amplificatoarele de RF au_frecvente de lucru gi benzi de trecere diferite. Astfel, cele destinate amplificirii semnalelor emisiunilor cu modulatie de amplitudine din gamele de unde lungi (UL), unde medii (UM) si unde scurte (US) lucreazit aproximativ intre limitele 100 kHz — 30 MHz si au o banda de trecere de ordinul kilohertilor. Cele destinate amplificdrii semnalelor emisiunilor cu modulatie de frecventi, de foarte inalt frecventi (IF) lucreazi, aproximativ intre limitele 30 MHz — 300 MHz si au o banda de trecere de sute de kiloherti. Bt © -© Sore efaju! circuitul ~ Yin 2 Yes > schimbitor ae introre de frecventé |, Schema bloc a ctajului amplificator RF: 41 element activ; 2 redanta de sarcind. Funefionarea unui amplificator de RF este caracterizati printr-o serie de parametri, dintre care cei mai importanfi sint : amplificarea, selectivitatea, distorsiunile gi stabilitatea amplificarii © Amplifiearea (A) se defineste prin raportul intre mirimea tensiunii de iegire Ui gi mirimea tensiunii de intrare U,,, aided (fig. 3.1) ier Tin A= (3.1) Evident, se urmireste ca acest parametru s% aib’o valoare cit mai ridicat& gi cit mai constant’, pentru toate semnalele corespunziitoare frecvenfelor din diferitele game de lucru ale radioreceptorwlui. ___ @ Seleetivitatea reprezint variatia amplificdrii in functie de freeven{is, cind acordul etajului este realizat pe o freevent f,. Practic, aceasta selectivitate este determinati de eurba, de rezonan{’ a cirenitulni oscilant de sareink. 42Conditia principals care se impune in aceast& privinta etajului amplificator de RF este pistrarea unei selectivitati cit mai constante in gamele de Ineru. storsiunile de neliniaritate, desi semnalele receptionate de ctajul amplificator de RF sint de nivel redus, apar datorita neliniarit&fii earacte- risticilor tranzistorului (tubului electronic) amplificator si constau in aceea cd infisuriitoarea semnalului de RF de la iegirea etajului amplificator contine, pe ling’ componentele de audiofrecventa (AF) transmise de la statia de emisie gi o serie de armonici, care sint componente de AF striine semnalului util recepfionat. Prin detectie se vor separa din infiguratoare toate componentele de audiofrecventa existente, deci gi cele nedorite, care vor per- turba audifia. Conditia ce se impune in aceast’ privints este si se aleag’ unastfel de punet de funcfionare al etajului RF, incit zona de utilizare a caracteristicilor tranzistorului (tubului) s& fie cit mai liniara. © Distorsiunile liniare (ale amplitudinii cu freevente) se datorese formei caracteristicii de freevent’ a ctajului amplificator RF cu circuit de ind selectiv, din cauza ckruia la iegire benzile laterale extreme ale semnalului modulat sint amplifieate mai pufin decit purtiitoarea gi benzile laterale centrale (fig. 3.2, 5). 4, Yin ° $646 GHG PF KE & Gt F 9 4 2. Cavacteristica de freeven{a a etayului amplificator RE 4 ~ forma semmallul de la fntrarea amplticatorutut (gq) fn tuneie de freevents; 8 ~ forma semnalutu Is fesrea ampli fleatorulok (Ugg) funele de troventt; 1g ~ fecventa puridtoae: fa ~ frecventa semnalual audio, ‘Tinind seam de forma acestei caracteristici de frecventit, rezulta ed semnalele U,,, aplicate la intrarea amplificatorului de RF gi care au_for- ma prezentaté in figura 3.2, @ nu vor putea fi amplificate uniform. Intr-adevar, deoarece etajul de RF are o curba de rezonan{’ mai strimti decit spectrul de frecventa al unei stati considerate, degi la intrare toate benzile laterale au aceeasi mirime (fig. 3.2, a), la iegirea din amplificator (fig. 3.2, b) nu mai sint egale, benzile laterale extreme (corespunzitoare freeventelor audio inalte) fiind defavorizate fath de cele centrale (corespun- zAtoare frecventelor audio joase). @ Stabilitatea in functionare a amplificatorului de RF este una din caracteristicile sale principale. Functionarea amplificatorului poate fi considerat’ stabild dac& acesta nu intr’ si nu are tendinta de a intra i oscilatie, iar indicii s&i de calitate variazit in limite admisibile, in condi normale de exploatare. Problema de bazit care se pune la realizarea amplificatoarelor de RF, in special a celor selective, este aceea de a reduce posi- 43bilitatea ca fractiuni insemnate din semnalul de la iesire (Uies) 8 ajung’ din nou in circuitul de intrare. Respectarea acestei condifii este necesari deoarece reactia care apare poate micgora sau mari amplifiearea pind la aparifia oscilatiilor. Calea de reactic este asiguraté de existenta unei capacititi €, intre intrarea gi iesirea amplificatorului (fig. 3.3). Aceast& capacitate mu poate fi redusi sub o anumit& valoare si creeazd o reactant de cuplaj | ce seade odati cu eresterea freeventei. i i Referindu-ne la montajul din figura 3.3, se observa ci impedanta sa de sarcind, constituitd dintr-un cireuit oscilant derivatie (Z, C) se compor- t& ca o capacitate pentru freevente mai mari decit freeventa de rezonanti fo i ca o inductan{& pentru freevente mai mici decit fy. Rezulti de aici ci 3.3. Montaj tn care se arata influenfa Semnalul de la iegire nu va fi in anti- C, existentd Intre intrarea” faz&cucel aplicat la intrare, ci va avea fesirea unui amplificator. si un defazaj suplimentar, inainte sau inapoi. Acest defazaj, combinat eu efectul reactantei de cuplaj gi cu cel al reactantei de intrare, poate face ca semnalul transferat la intiare si fie in fazi cu semnalul aplicat initial. Daci valoarea semnalului dereactie atinge peceaasemnaluln initial, atunei semnalul de reactie ajunge s&-1 substituie pe acesta si in astfel de conditii la iegirea amplificatorului RF se obtin semnale, fara ca la intrarea acestuia 3% fie aplieat un semnal exterior. In acest caz etajul inceteaz& a mai fi amplifieator si devine oscilator, functie ce trebuie impiedicata. Este de mentionat cA reactiile parazite din etajele de RF sint su- paritoare nu numai datorit’ pericolului de intrare in oscilatie, ci si pentru c& inaintea intririi in oscilatie reactia pozitivi mireste amplificarea si selectivitatea. Efectul este supSritor reactiei nefiind constantd cu frecventa, radioreceptorul devine instabil. Din aceasti cauzd, combaterea reactiei parazite nu se referk numai la impiedicarea intrarii in oscilatie a etajului amplificator, ci si la asigurarea unui anumit grad de stabilitate, exprimat in functie de parametrii acestuia. In ceea ce priveste utilizarea intr-un radioreceptor a amplificatorului de RF, trebuie spus cé in unele situatii prezenta lui este strict necesar’, iar in altele, facultativa. La radioreceptoarele superheterodind cu modulatie de amplitudine semnalele de la iesirea amplificatorului de RF sint aplicate, in general, ctajului schimbator de frecventi, astfel incit amplificarea acestora pind la detector se face la frecventi inalta, cit si la frecventi intermediard. In conditiile tehnicii actuale tranzistoarele gi_tuburile electronice moderne permit realizarea in etajele de frecventi intermediar’, (FZ) a unor amplificdri si a unei selectivitati cu totul satistiedtoare cerintelor impuse. Din aceasté cauzA utilizarea in aceste scopuri a etajelor de RF la astfel de radioreceptoare nu este in general necesara, ele folosindu-se de obicei in radioreceptoarele de clasi sttperioar’ si in cele de pe autove- hicule, la care condifiile de recepfie impun exigente privind performantele electrice, — 44‘Totusi, introducerea in radioreceptorul superheterodiné a unui amplifieator de RF aduce o serie intreagé de imbunatatiri. Astfel, acest etaj contribuie la mérirea amplificirii totale pind la demodulator, permitind in acest fel ca in etajele de AF si fie necesar’s o amplificare mai mic&. In plus, semnalele aplicate demodulatorului fiind de nivel mare, demodularea se face fard distorsiuni de neliniaritate. Al doilea gi totodatd unul dintre principalele motive al introducerii unui etaj amplificator de RF este imbunitatirea raportului semnal/zgomot. {ntr-adevar, un tub electronic sau un tranzistor, folosit intr-un amplificator de RF, are un zgomot propriu mai mic decit atunci cind este folosit intr-un schimbitor de frecventa. In aceste conditii etajul de RF permite, pe de o parte, ca la intrare si se recepfioneze semnale mai mici, iar pe de alt® parte, furnizeazi la iesire (adicé la intrarea in schimbitorul de freeventi) un nivel al semnalelor mai ridicat fata de nivelul zgomotelor etajului schimbitor de frecventi. Dacd nu ar exista etajul de RF, atunci primul etaj ar fi schimbitorul de frecventii, ale cirui zgomote mari nu ar permite receptia unor semnale atit de mici ca in cazul anterior. Altfel spus, pentru un acelasi raport semnal/zgomot un etaj schimbitor de frecvent& necesit’ un semnal mai mare decit un etaj amplificator, rolul etajului de RF find deci tocmai de a ridica nivelul semnalului pind la valoarea la care acesta depaseste cu mult nivelul zgomotului peste care se aplici. Din aceste considerente in gama de UUS se foloseste totdeauna amplificatorul de RF, pentru a imbunatati raportul semnal/zgomot stiut find c& in acest dimeniu al semnalelor de foarte inalt& freeventd (FIP) perturbafiile sint date in principal de zgomotele circuitului de intrare si ale primului etaj amplificator. Un alt avantaj este ca folosirea unui etaj amplificator RF permite mirirea eficientei reglajului automat al amplificirii (RAA) din radio ceptor, prin aplicarea controlului dispozitivului de RAA si pe acest etaj. Acest lucrn poate fi ficut si la etajul schimbitor de frecventi, insi cu rezerve din cauza influentelor nedorite asupra stabilitatii oscilatorului local. Utilizarea etajelor amplificatoare de RF’ prezint& ins si unele dezavantaje. Astfel, fiind necesari, acoperirea prin acord variabil a unui spectru foarte larg de frecvente, amplificarea si selectivitatea etajului nu rémin constante intr-o band& de freevenje considerat’. In plus, in domeniul undelor scurte si ultrascurte, datorit& cresterii freeventei de Iucra, rezistenta de intrare a etajului amplificator seade, din care cauzi seade atit amplificarea cit si selectivitatea circuitului de intrare. Folosirea etajului de RF duce la cresterea pretului de cost al radioreceptorului, datorita necesitatii utilizdrii unor piese in plus si a complicSrii altora, ca de exemplu utilizarea condensatorului variabil cu trei se Totodaté aceste noi instalatii complied montajul, reglarea si depanarea radioreceptorului astfel realizat. B, AMPLIFICATORUL DE RADIOFRECVENTA CU TRANZISTOARE Schemele de amplificatoare RF cu tranzistoare sint restrinse ca tipuri reprezentative, dar aceste montaje implic’ unele precaufii si luarea unor misuri legate de reactia intern puternic’ a tranzistoarelor, de impedantele mici ale acestor dispozitive semiconductoare si de necesitatea adaptirii. 45in ceea ce priveste tipurile de montaje utilizate se mentioneaz’ ci, in general, pentru frecventele corespunzitoare de UL, UM si US tranzistorul amplificator de RF se monteaz4 cu emitorul comun, iar pentru gama de UUS se monteaz& cu baza comun&. Mai rar se foloseste montajul cu colectorul comun, numit si repetor-emitor, aceast schema find recoman- dati cind se urmareste oseparare mai bunt intre dou etaje sau dou cireuite. Pentru a se asigura un montaj stabil, se utilizeazi tranzistoare eu capacitate de reactie de valoare redust, recurgindu-se in acest sens la tranzistoare de tip mesa sau planar epitaxial. Cu astfel de tranzistoare se obtine o amplificare stabili, pink la frecvente relativ inalte, firX neutrodinare si dezadaptiri importante. Dealtfel pentru un amplificator RF care functio- neazat intr-o banda larg de frecvente, neutrodinarea nu mai este eficace. Pentru o cit mai eficient& utilizare se recomand& alegerea unor tranzistoare cu admitante de intrare gi iesire cit mai mici, in seopul reducerii amor- tizXrii circuitelor acordate din intrarea si iesirea amplificatorului RF gi deci a obtinerii unor selectivitsti cit mai bune. 1, AMPLIFICATOARE DE RF CU TRANZISTOARE PENTRU GAMELE DE UL, UM, US in tehnica actual& a constructiei radioreceptoarelor cu tranzistoare se utilizeaz’ dou’ tipuri de amplificatoare RF : amplificatoare aperiodice si amplificatoare acordate, a, Amplifieator aperiodic eu rezistenta Acest tip de amplificator este folosit mai ales in gamele de UM si UL i mult mai rar in gama de US. Prezint& avantajul c& montajul este simplu si are o amplificare mai stabil& decit cel cu sarein’ acordat’. Tn figura 3.4, 4 34, Amplificator RF cu tranzistor : 4 4~ sees de ovo; b acer eehvalent, 46este prezentatd schema de principiu a unui amplificator de RF’ aperiodic eu tranzistoare, in.montaj cu emitorul comun. Functionarea acestui montaj este urmitoarea : tranzistorul 7, este excitat in cireuitul de baz de teusiunea de semnal de inalt& freeventa U. Baza tranzistorului amplificator este cuplat% prin intermediul condensatorului de cuplaj C, lao prizd a cireuitului oscilant L, Cy, efectuindu-se astfel adaptarea si mentinindu-se un factor de calitate satisficitor pentru acest circuit. Semnalul amplificat de citre tranzistorul 7, este aplicat, prin intermediul condensatorului de cuplaj C,, la baza tranzistorului 7, care, de obicei, constituie etajul schimbitor de frecventi. Condensatoarele ©, si C2 constituie un scurtcireuit pentru semnalul de radiofrecvents. In ceea ce priveste valoarea rezistenfei de sarcin’ Ry (fig. 3.4, a), aceasta este determinat’ in functie de rezistenta echivalentS de sarcink R., component a impedantei echivalente de sarcink Z, a tranzistorului amplificator, impreun cu C,, care este constituit’ din toate capacitiitile parazite dintre iesirea tranzistorului amplificator de RF si intrarea celui urmitor, Amplificarea de tensiune a unui astfel de etaj este (fig. 3.4, 6) Ay = —— ls (3.2) IRs + joCy unde : Cy = Coen + On + Cin, (3.3) 1 1 1 1 1 1 =p tt 3. Rs R, ‘Ry 2 Ry Rs Ring Rezisten{a R,, find determinat& cu ajutorul relatiei de mai sus, se poate calcula marimea rezistentei de sarcin’ Ry: 1 : 7 (3.5) ee Ry | Ry Valorile uzuale pentru 2, sint de ordinul kiloohmilor. Considerind f. frecventa la care reactanta capacit&tii C, devine egald cu rezistenta de sarcin R,, adick frecventa la care cistigul amplificatorului seade cu 3 4B, reaults : (3.6) Pentru a se evita o variafie prea mare a amplificirii in banda de recepfie, se recomandi ca freeventa f, s& se aleag& mai mare decit frecventa maxim& a benzii de receptie. Prezenta in montaj (fig. 3.4, a) a grupului R, (valori uzuale : 3—5 kQ), ©, (valori uzuale : 25—50 nF) este impust de necesitatea separdrii acestui etaj amplificator de celelalte ctaje, prevenind astfel cuplajul parazit prin impedanfa comun’ a sursei de alimentare. Rezistenta R, serveste pentru stabilizare termic& si este decuplath la mas prin condensatorul Cp. Este evident c& utilizarea unui amplificator de RF aperiodic nu aduce imbunititiri in ceea ce priveste selectivitatea radioreceptorului, dar prezint% avantaje in ceea ce priveste protectia etajului schimbitor de frecvents fati de semnalele foarte puternice din antend, cit si in privinta imbunstapirii caracteristicii de RAA. 47b. Amplificatorul RF eu circuit acordat Aceste etaje pot fi intilnite fie in montaje cu circuite acordate cu acord continuu, pe o gam de unde, fie cu acord fix peo frecventd a unei benzi relatiy nt prea mari (amplificatoare semiaperiodice), cu utiliz’iri in special pentru benzile de radiodifuziune din gamele de US. @ Amplificator RF eu circuit acordat, eu acord continu, fn figura 3.5, a este prezentat& schema de principiu a unui astfel de amplificator. Gircuitul de intrare (L,, C,) se cupleazi cu intrarea tranzistorului amplifica~ Circuit ceintrore yt B 2 G . _ Vig. 3.5. Amplificator RF cu circuit i 1 1 ‘acordal on i 1 4.— schemt de principiu; ~ variatia. smpltitell co t 1 1 I freeventa; €,— unde lungi; Cy— unde medil; ! feu Net ‘unde scurte, 4 4) ° tor 7, prin inductan{a mutual’ M’, existent’ intre bobinele L, gi Li. Bobina Lj, care are o inductan}% mai mic& decit bobina L,, serveste la adaptarea circuitului acordat cu impedanta de intrare a tranzistorului, care este de valoare redus&, Solutia prezint& totodat’ si avantajul cA in acest fel circuitul oscilant este mai pufin influentat de impedanta de intrare a tranzistorului 7, gi deci prezint& astiel o selectivitate mai bun’. Polarizareabazei se obtine prin divizorul format din rezistentele R, si Ry. Condensatorul C, este utilizat pentru decuplarea la masi a rezistentei R, din punctul de vedere al curentului alternativ. Rezistenfa R, decuplats 48la mas& de condensatorul Cy serveste pentru stabilizarea regimului de functionare a tranzistorului la variatii de temperatur’. Gireuitul de sarcin’, compus din bobina L, si condensatorul variabil C, (montat pe acelasi ax cu condensatorul variabil al cireuituluide intrare C, si cel al oscilatorului local), este acordat tot pe frecventa semnalului. Condensatorul C,, de capacitate mare (zeci de nanofarazi), decupleazd la mas& cireuitul oscilant pentru curenfii de RF. Semnalul de RF amplificat este transmis, prin cuplaj mutual, de la bobina ,, la bobina Zs, de unde se aplic& mai departe la intrarea etajului urmitor (de obicei schimbatorul de frecventi). Tranzistorul 7, este conectat la o priz& a bobinei circuitului de sarcin’ in scopul reducerii amortizarii cireuitului acordat, produsi de rezistenja de iesire de valoare coborité a tranzistoruui amplificator. Pentru determinarea parametrilor fundamentali ce caracterizeaz’ amplificatorul de RF cu tranzistoare din figura 3.5, se recurge la schema echivalent prezentata in figura 3.6. Tipul tranzistorului ce urmeazi sa fie utilizat intr-un amplificator se determin’ avind in vedere frecventa maxima la care lucreaz’ montajul. Pentru o functionare normal este necesar €8 frer < 0,4 fa- Fig. 3.6. Scheme echivalente ale montajului din figura 3.5: ‘4 — schems echivalenth eu prize pe bobine: 2 — schema echivslontS cu toate elementcle trauserate Ia bornele ofroultulut oecllant 2x0. in figura 3.6, a este prezentatd schema echivalent& simplificaté a etajului amplificator din figura 3.5, a, iar in figura 3.6, 6, schema in care toate elementele din montaj au fost raportate la bornele circuitului oseilant 1,03. Se noteazii eu p, raportul dintre bobina Li si bobina Ls : Li nae (3.7) si cu p, raportul dintre inductanfa mutual’ de cuplaj M gi bobina L,: M : Lalas (3.8) \ 49Cu aceste notafii, elementele raportate la bornele circuitului oscilant capiti urmitoarele valori : Che. = Pi Cress 3 Cing = Bi Cine im = BE oo Gres, = Ph Goer, Ginn = Pi Gna Valoarea conductanjei proprii gy a cireuitului oscilant L,C,, in gol, este : a ela 9 = (3.10) unde Q, este factorul de calitate in gol al cireuitului, iar oy = 2 rfy, in-care fo este freeventa de acord a circuitului de sarcina. Conductanta total’ g, a cireuitului acordat este : It = Jo + Fun + Fins (3.11) Find cunoscuti valoarea conductantei totale, se poate determina factorul de calitate in sarcina Q, al circuitului acordat : Q=—-—1 OL (3.12) Din condifia de adaptare, exprimatS prin aceea ci puterea de RF debitat’ de tranzistorul amplifieator in cireuitul de sarcin’ se repartizeaz’ integral intre pierderile proprii ale circuitului si puterea consumaté la intrarea etajului urmétor, rezult& relatia : ies, = Go + Gina (3.13) inind seam& de valoarea stabilit& pentru g, in relatia (3.11), se obfine : Foy = (3.14) Gin = 2 — Yo (3.15) In aceste conditii se pot scrie pentru p, si p, urmitoarele relafii de dimensionare : (3.16) (3.17)Din aceste egaliti{i rezult& valoarea inductantei 15 (deci pozitia prizei pe bobina L,) si valoarea inductanfei de cuplaj M: ie \f2% (3.18) sien _ |= (3.19) in avind in vedere c& valoarea lui L, se determin’ din conditia de rezonant& a cireuitului acordat.] Valoarea inductanfei bobinei L, se objine din egatatea M=kVI,Ls, unde if are valoarea determinat& mai sus, iar k este factorul de cuplaj intre bobinele 7, si L,. Rezult& pentru LZ, valoarea : 1 Ting eal (3.20) Tensiunea alternativa U; de la bornele circuitului acordat se determin’ din relatia (fig. 3.6, 6) : 3 0; = Bat (3.21) ow sau Uy om 8 sp, f2 3.22 u, Pg, (8.22) unde g, este transductanta (panta) tranzistorului. Amplificarea de tensiune a etajului este : Py Pete (3.23) Tinind seam& de relatia (3.12) expresia amplific&rii poate fi pus% sub forma : Ag = Pr Po Im%oL Quy (3.24) de unde rezult& c%, avind in vedere c& intr-o gam4 unde factorul de calitate Q. are o valoare practic constant%, amplificarea etajului creste odat’ eu freeventa semnalului receptionat, acesta reprezentind un dezavantaj al montajului. Avind in vedere c& exist posibilitatea de a varia cuplajul dintre circuitul primar si secundar se poate aranja ca marimea amplifie&rii sk se pistreze in acelasi ordin de mirime la trecerea de la o gam’ de unde la alta (v. fig. 3.5, 6). In ceea ce priveste selectivitatea etajului, aceasta este dat de relafia : (3.25)in care: Af reprezint’ dezacordul fafa de frecventa de rezonantéi fy pe care este acordat circuitul de sarcind ; Q — factorul de calitate in sarcind al circuitului acordat. Banda de trecere a etajutai (B), considerata la nivelul la care amplificarea scade la valoarea j= din amplificarea la rezonanté, rezult& din conditia : (3.26) de unde: a B= 22. (3.27) Relatia de mai sus aratd, retinind faptul cd Q, este aproximativ constant, ca selectivitatea si banda de trecere nu sint constante in interiorul unei game de unde, ci variazi odati eu frecventa fy a semnalului pe care se acord% radioreceptorul. Yn ceea ce priveste puterea util’ P,, debitaté de amplificatorul RF la ntrarea tranzistorului 7,, aceasta este dats de relatia, B= LUGE oe = ABE 8g, (3.28) 2 _ iar puterea de excitatie a etajului amplificator de RF are valoarea: P= Ui om (3.29) Amplificarea de putere A, a etajului este : 2892 Ay = 2H = Sim Pr Peon (3.30) Pex dim g@ @ Amplificatorul eu acord fix. Acest tip de amplificatoare, care fac legdtura intre cele aperiodice gi cele cu circuit acordat, sint amplificatoare = -—> Spre by oscilator local Fig. 3.7, Amplificator de RF en acord fix. 52de banda largi, la care cireuitul de sarcin& are acord fix pe frecvenfa mijlocie a benzii de trecere. Schema este similar’ cu cea prezentat& in figura 3.5, cu deosebirea ci C, este inlocuit cu un condensator de valoare fix. O amortizare a unui astfel de circuit, realizat& cu ajutorul unei rezistente, permite trecerea intregii benzi, cu o atenuare destul de mick la capete. PO variant’ a acestui montaj, freovent intilnit’, este aceea la care pobina din cireuitul de sarcin’ (v. L, din fig. 3.7) este acordat’ cu capaci- t&file parazite ale montajului (C,), la capitul superior al benzii de recepfionat, putindu-se astfel compensa atit efectul guntirii sarcinii de citre aceste capacitifi, cit si efectul, uneori destul de pronuntat, al scdderii rezistentei de intrare a etajului urmitor. Pentru lirgirea benzii de trecere se foloseste rezistenta de amortizare R,, factorul de calitate in sarciné al circuitului 1,C,, fiind de valoare redusi.. 2. AMPLIFICATORUL DE RF PENTRU UNDE ULTRASCURTE CU TRANZISTOARE, in radioreceptoare amplificatorul de foarte inaltS frecventa este destinat pentru amplificarea semnalului cu modulatie de freeventa. Acest etaj amplificator lucreasi fie in gama (65—73 MHz (norma OTR), fie in gama 87—104 MHz (norma CCIR) fie in alte benzi similare (88—108 MHz ; 87—100 MHz etc.). El constituie, impreun’% cu cireuitul de intrare, cu schimbitorul de frecvent& si cu oscilatorul local pentru canalul de MF al radioreceptorului, o unitate constructiv’ cunoscuté sub denumirea de blocul de unde ultrascurte (UUS). ‘Avind in vedere ck in gama de UUS zona de receptie este limitata, este necesar s& se obfin’, ined din acest etaj de RF, o amplificare cit mai mare, in conditiile unei stabilititi corespunzitoare si a unui raport semnaljzgomot de valoare ridicatS. Rezult% de aici ci amplificatorul de foarte inalt& freevent& din blocul de UUS, prezint o deosebiti importanti in realizarea performantelor ce se impun unui asemenea ansamblu func- ional. ona ind in vedere ef in gama de UUS nivelul perturbatiilor industriale gi atmosferice este neinsemnat, sensibilitatea reali se poate ridica pini ja valoarea la care ea este limitati de nivelul zgomotelor de fluctuatii ale diferitelor elemente ale schemei. Se stie ck sensibilitatea reali a unui radioreceptor este determinati de tensiunea minim& a semnalului de la intrare, care este necesar’ pentru obtinerea la iesire a unei anumite puteri utile, pentru un raport semnal/zgomot dat. Rezulti de aici ek este necesar, pe de 0 parte, s& se obtin’ o amplificare maxim a semnalului receptionat, iar pe de alt& parte sise mentin3 la minimum nivelul zgomotelor interne ale radioreceptorului. In aceste condifii este evident c% aplicarea semnalului receptionat direct la etajul schimbitor de frecventa, aga cum se obignuieste, in general, in cazul radioreceptoarelor pentru emisiuni cu MA, nu este aici o solufie avantajoasi. Asadar utilizarea in lantul de UUS a etajului de foarte inalt& freeventa vine s% rezolve problema imbunit&tirii raportului semnal/zgomot, deoarece el oferi avantajul amplifiesrii semnalului recepfionat la un nivel de zgomote cu mult mai sezut decit schimbitorul de 53freevent&. In plus, prezenta amplificatorului de foarte inalti freeventi duce la imbunititirea selectivité{ii radioreceptorului faf% de semnalele de frecventa intermediaré si imagine, constituind in acelasi timp un important separator intre etajul oscilator (producitor de radiatii parazite) si cireuitul de antend. Toate aceste motive mentionate mai sus fac ca amplificatoarele de foarte inalt& frecvent& si fie utilizate totdeauna la radioreceptoarele MF. In ceea ce priveste tranzistoarele acestea folosite sint de tip drift 75... 100 MHz), mesa (f@; = 150 ... 200 MHz) sau planare 500 MHz). La aceste frecvente foarte inalte unii parametri, cum ar fi faza pantei si modulul ei, capacitatea de reactie, rezistentele de intrare si iegire joacd un rol deosebit de important in functionarea amplificatorului. Se refine de aici c& la frecventele de lucru ale benzii de UUS, tranzistoarele prezinta, in general, o defazare intre curentul de colector si tensiunea de comanda, din care cauzi intervin unele probleme in realizarea schemelor de blocuri UUS eu tranzistoare. in ceea ce priveste schema electricd de principiu, amplificatorul de foarte inalt& frecventa este realizat in patru tipuri de variante : — schema cu emitorul comun; — schema cu baza comuni; — schema eu punet intermediar la mast ; — schema in montaj cascoda. a, Amplifieatorul pentru UUS in montaj cu emitorul comun in cazul utilizixii schemei cu emitorul comun, pentru stabilitatea in functionare a amplificatorului este necesard neutrodinarea. in figura 3.8 este prezentat schema de principiu a unui amplificator de foarte inalt% freevent% in montaj cu emitoral comun gi care, pentra asigurarea stabilitatii, este neutrodinat. Functionarea etajului este urmitoarea: de la cireuitul de intrare prin capacitatea C, (valori uzuale : 10—500 pF), semnalul este aplicat la baza tranzistorului, circuitul de % Sure elajat schimbolor Bela la de frecven{é circu! : deintrane Hy Fig. 3.8. Amplificator de foarte tnalld freeventa in montaj cu emitorul comun. 54sarcink al etajului amplificator find realizat de bobina L, sicondensatorul C,. Semnalul de foarte inalt& freeven{% este aplicat la etajul schimbitor de freevent& prin intermediul condensatorului C, (valori wzuale 2—10 pF). Pentru compensarea reactiei interne a tranzistorului, produs’ prin capacitatea colector-baz’ (Cj), se aduce la intrarea amplificatorului, prin capacitatea Cy (de ordinul picofarazilor) o tensiune egal gi in antifazi cu tensiunea de reactie intern’. Polarizirile emitorului gi bazei sint realizate prin rezistentele Re si Ry (de ordinul kiloohmilor), condensatorul Gz (de ordinul nanofarazilcr) find utilizat pentru decuplarea la mas& a emitorului din punctul de vedere al semnalului de foarte inalti freevent&. b. Amplifieatorul pentru UUS in montaj cu baza comuna In figura 3.9 este prezentat& schema de principiu a unui amplificator pentru UUS, realizat in montaj cu baza comuni, Este montajul utilizat cel mai freevent in scheme de blocuri de UUS. Din punctul de vedere al semnalului de foarte inalta freeventd baza. tranzistorului este conectatd la masi prin condensatorul C. Montajul lucreaza de obicei fra neutrodinare, stabilitatea faja de oscilatiile parazite fiind mare, intr-un astfel de montaj reactia pozitiva, datoriti capacitatii dintre colector si emitor fiind utilizat& pentru cresterea rezistentei de intrare si a rezistentei interne a tranzistorului (cu circa 20%). Cirenitul Z,, 0, acordat de obicei pe frecventa din mijlocul benzii de UUS serveste pentru aplicarea semnalului de la antend la intrarea tranzistorului amplificator. Sarcina etajului de frecventa foarte inalta este circuitul acordat Z,, C,. Rezistenta la rezonanta a circuitului acordat, in gol, este de circa 5 kQ. Ea este amortizata de rezistenta de iesire Ries, a tranzistorului amplificator gi de rezistenfa de intrare R,,, 2 tranzistorului schimbitor de freeventi, la care se cupleazi prin intermediul condensatorului C,. Polarizarea bazei este realizati prin divizorul R,, Fz, iar ceaa emitorului prin rezistenja Rp, decuplata, pentru semnalul de foarte inalta freeventa, prin capacitatea Cx. Sore elajal Schimbator Dela ae frecvenia antena . dipal Fig. 3.9. Amplificator de foarte inalla freeven}A tn montaj cu baza comuna. 55¢, Ampliiicatoral pentru UUS in montaj eu punet intermediar la masi in figura 3.10 este prezentat& schema de principiu a unui amplificator pentru U7 in montaj cu punct intermediar la mas, cu circuit de intrare €u cuplaj induetiv. Avind in vedere c&4 montajul in conexiune cu punct intermediar la mas are o amplificare mai mare si zgomotul mai mic decit montajul cu baza comund, el este utilizat in special in cazurile in care freeventa de lucru se apropie de frecventa de tiiere a tranzistorului, & Spne etaju! schimbélor ‘oe Precvenfa. Fig, 3.10. Amplificator de foarte inalt& freeven{i in conexiune eu punct intermediar 1a masi. Pentru compensarea reactiei interne a tranzistorului, produs& prin capacitatea colector-baz (C,,), se aduce la intrarea amplificatorului, prin capacitatea Cx, 0 tensiune egal& si in antifaz& cu tensinnea de reactie intern’. d. Amplificatorul pentru UUS in montaj caseodd Etajul amplificator de foarte inalt% freeven{a, realizat in montaj cascoda (fig. 3.11) prezint& avantajul unei amplifie&ri mari, al unui zgomot propriu redus gi al unei independenje intre admitanfa de intrare si cea de iegire. Primul tranzistor T, lucreaz& in schema cu emitorul comun, iar cel de-al doilea tranzistor T, lucreazi in schema cu baza comuni. Prezenta condensatorului Oy, permite cresterea selectivit&tii cireuitului de intrare, Avind in vedere c4 montajul cascod& asigur& independent& 2 os -_——_> Spre elajul & schinbefor | colons fl fle de frecvenfé 4y s % $ Fig. 3.11. Amplificator de foarte inalt& freeven{ii in montaj eascoda. 56intre admitanta de intrare si cea de iesire, cresterea selectivitatii se poate face firk a influenta admitanta de iesire a montajului. Pentru a inlitura unele semnale perturbatoare, capacitatea de iesire Ci, & primului tranzistor Z,, impreund cu bobina L,, formeazi un filtru trece-jos pentru frecvenfele in jurul a 30 MHz. ‘Al doilea tranzistor 7, se cupleaza la primul prin intermediul condensatorului C. In colectorul acestui tranzistor este conectat cireuitul de sarcin’ L4, Cy2. Cuplajul cu etajul schimbitor de frecvent’ este ficut prin intermediul condensatorului C,. Polarizarea bazei primului tranzistor este realizat& prin divizorul Ry, Rz, iar cea a emitorului prin rezistenta R,, decuplaté, pentru semnalul de foarte inalt& frecventi, prin capacitatea Cy. La cel de-al doilea tranzistor al montajului cascoda (1',), polarizarea bazei este fcuta prin intermediul rezistentelor Ke 5i Ry, ultima find decuplat’ la mas, din punctul de vedere al semnalului de foarte inalti freeventi, prin capacitatea O,. Polarizarea emitorului este realizat’ prin rezistenta Rs. C. AMPLIFICATORUL DE RADIOFRECVENTA CU TUBURI ELECTRONICE 1, AMPLIFICATOARE DE RF CU TUBURI ELECTRONICE PENTRU GAMELE LE UL, UM, US Pentru etajul RF din radioreceptoarele de radiodifuziune cu 3fA se folosese tuburi pentode de inalt& frecvent’, cu capacitatea dintre anod gi grila de comand4 cit mai mic% (de ordinul a 0,005 pF), cu rezistentés interna R, mare (de ordinul a 1 MQ), eu pant& de valoare ridicat& (> de 2 mA/V) si variabili, pentru a permite utilizarea tubului in sistemul de RAA. Ca tipuri reprezentative de amplificatoare RF cu tuburi electronice se menfioneazi : ~amplificatorul de REF aperiodic ; —amplifieatorul de RF acordat. a. Amplifieatorul de RF aperiodic In figura 3.12 este prezentat& schema de princi, aperiodic, tubul folosit fiind o pentodi. Impedanja de sarcin& este constituité din rezistenta R, in paralel cu rezistenta de grili a tubului schimbitor de frecventi Rj si cu capacitatea parazit& C, (formata din capacitatea de iesire a tubului ampliticator Oj; de circa 4 pF, capacitatea de intrare a etajului urmitor C,,, de circa 5 pF, si de capacitatea montajului C,, de cirea 10 pF). Valoarea rezistenfei R, este aleasé suficient de mick (citiva kiloohmi) pentru ca la cap&tul superior al gamei de receptionat si nu se manifeste prea puternic efectul de suntare al capacitiitilor parazite, rezistenta Ri, putind fi neglijata, avind in vedere ci valoarea acesteia este de circa 1 MQ. ntr-adevar, reactanta prezentat& de aceste capacititi parazite iu a unui amplifieator 57st ind cu freeventa, sunteaz% din ce in ce mai puternice rezistenta R,, i din aceast’ cauzk valoarea impedantei de sarcin’ se reduce si odata cu ea se reduce si amplificarea obfinut’. Pentru ca accast& scidere si apart deasupra capitului superior al gamei de receptionat, rezistenta de sarcin& trebuie si aibi o valoare mai mick decit reactanta capacitipii parazite la freeventa superioar’ a acestei game. Solutia duce insi la o reducere important a amplificirii fafi de condifiile obisnuite, impunind totodat& utilizarea de tuburi cu pant’ de valoare ridicaté. Din accasté cauzt amplificatorul aperiodic descris se intilneste mai freevent in gamele de UL si UA simairarin gamele de US. ehyjul Thinbilor we Precvenfa Lela aincuttal deintrare Fig. 3.12. Amplificator de RF aperiodic. Transmiterea tensiunii amplificate a semnalului util (objinuté la bornele impedantei de sarcind a amplificatorului RF), la grila de comand’ a tubului etajului urmitor (schimbatoral de frecventa), se face prin intermediul condensatorului de cuplaj C, (valori uzuale : 100 —300 pF). In ceea ce priveste calculul parametrilor unui astfel de amplificator acesta este apropiat de cel al amplificatoarelor RF cu tranzistoare. b. Amplificatorul RF cu cireuit acordat Dupi modul de conectare al circuitului oscilant in circuitul anodic al tubului, exist urmétoarele tipuri reprezentative de amplificatoare de RF : —amplificatoare cu cuplaj direct ; —amplifieatoare cu cuplaj prin inductanti mutual’. © b, Amplificatorul de RF cu cuplaj direct. In figura 3.13 este prezentaté schema unui etaj amplificator cu circuitul oscilant de sarcin’, conectat direct in cireuitul anodic, de unde dealtfel ii vine si numele de amplificator cu cuplaj direct. Funcfionarea acestui montaj este urmétoarea : tubul T, este excitat in cireuitul de gril de tensiunea de semnal de inalti freeventi U,, obtinuts de la cireuitul de intrare. Sarcina acestui tub este constituit’ din cireuitul oscilant derivatie format in principal din inductanta L si capacitates variabilé G,,. Condensatorul C, avind capacitatea mult mai mare decit 58capacitatea maxim’ a condensatorului variabil gi fiind montat in seri cu acesta, modifick foarte putin capacitatea total de acord. intr-ade capacitatea serie echivalenti C, este : (3.31) Cum s-a presupus ci C,> Cy,, rezult e& raportul & <1 gideci prae- 7 tie C, = Ore Dela civewifal Ce iatrare —_ Cireuitul oscilant find acordat prin monoreglaj, pe aceeasi freeventi cu circuitul de intrare, adic’ pe freevenfa semnalului de RF cu care a fost excitat etajul, la bornele sale se obfine tensiunea de semnal de radio- frecventi amplificaté (U,). Acest semnal este aplicat, prin condensatorul de cuplaj C,, circuitului de gril al tubului urmitor 7, care constituie etajul schimbiitor de frecventi. Condensatorul C, (de valori cuprinse intre 100 si 500 pF) prezinté pentru tensiunea de semnal reactant foarte mick fata de rezistonta R,. In aceste condifii tensiunea de la grila tubului 7, este practic egali cu tensiunea de la bornele circuitului oscilant. Grupul F, C, din cireuitul de catod al tubului 7, reprezint& grupul de negativare ‘automat. Rezistenta Rj» foloseste pentru polarizarea grilei ecran (valori de ordinul zecilor de Kiloohmi) si este decuplati in curent alternativ de condensatorul C,» (cu valori de ordinul zecilor de nanofarazi). Rezistenta R, (citeva mii de ohmi) setveste impreund cu condensatorul G, (zeci de nF) pentru filtrarea tensiunii anodice. Pentru a determina amplificarea gi selectivitatea etajului de RF descris mai sus, se recurge la schema echivalenta in curent alternativ din figura 3.14, a. In aceasti schem’ se pot neglija condensatoarele C, si , care reprezint’ un seurtcireuit pentru semnalele de RF. Compunind intr-una singuré toate capacitiifile conectate in paralel pe cireuitul acordat rezultd : C = Op, + Cin, + Cin (3.32) 59unde : Cy, este capacitatea circuitului oscilant ; Cin — capacitatea de iesire a tubului 7, (de ordinul a 5—10 pF) ; Ci — capacitatea de intrare a etajului urmitor (de ordinul a 10 pF). ‘Trecind in serie cu inductanta L rezistentele R, gi Ri, care se gisese in paralel eu aceasta, cu ajutorul relatiei cunoseute : o? 1? Nate = 3.33 1 Raaricaite _ se obtine : op L! ran +% (3.34) io unde : 7, este rezistenta bobinei cireuitului oscilant ; Rp, — rezistenta de intrare a etajului urmitor (de ordinul unitatilor de megohmi) Rezult& in acest fel circuitul echivalent simplificat in figura 3.14, b, in care C si 7 au semnificatiile din relatiile de mai sus. Fig. 3.14. Cireuitul echivalent al amplifieatorului de RF din figura 3.13 4 ~ schema echivalenta eu toate elomentele; 6 — schema simplifieats, Spre deosebire de amplificatoarele aperiodice, unde capacititile parazite inrfut&tesc conditiile de functionare si nu pot fi transformate in elemente utile, in acest caz ele sint folosite ca elemente ce particip’ la stabilirea acordului, impreun& cu condensatorul variabil. La rezonant& circuitul oscilant din figura 3.14, b se prezint& ca o rezistent’ : Ry == = ol Qs (3.35) iar amplificarea Ag a etajului are urmitoarea expresie : (3.36)Deoarece 4+ < 1 (in acest etaj se folosese numai pentode de inalts ; frecvent& a cdror rezistent’ intern’ R, este foarte mare —de ordinul a 1 MQ — in comparatie cu impedanta la rezonant& R, a cireuitul oscilant — zeci de mii de ohmi), amplificarea Ag se poate serie: Ag = SR = Sao LQs. (3.37) Gind R, si R;,, sint foarte mari fati de impedanja la rezonant&’ a circuitului oscilant, atunci cele dou’ rezistenfe pot fi neglijate sin acest caz amplificarea capit’ valoarea maxim’ : Anas = 86> LQy (3.38) unde Q= 24, (3.39) te Asa dup% cum rezult& din relatie, amplificarea la rezonanti Ag depinde de panta tubului, care este de dorit si fie cit mai mare, in acest fel find imbundtatit si raportul semnal/zgomot la intrarea etajului. Considerind o gama de unde in care, lucrindu-se cu aceeasi inductanti, factorul de calitate Q, rimine practic constant, amplificarea etajului creste odatd cu frecventa semnalului receptionat, aceasta reprezentind un dezavantaj al montajului. |Apl+ in plus, la schimbarea bobinei circuitului oscilant (adic’ atunci cind se trece de lao gama de und& la alta) se schimba si ordinul de m&rime al amplificirii etajului, pentru cA odat& cu modificarea valorii inductantei_ se schimba si impedanta circuituluioscilant. Ast- fel, amplificarea scade cind se Fis. 3.15. ja amplificarit etajalul “RF trece de la gama de unde lungi la eu cuplaj direct : unde medii si respectiv de la unde — «~ unde Jungl; of~ unde medi; ¢ ~ unde seute, medii la unde scurte (fig. 3.15). In ceea ce priveste selectivitatea etajului amplificator, ea se determit cu ajutorul relatiei : I 1Aol Sane (3.40) Paige si reprezint& modul de variatie, in funefie de freeventa, a amplificdirii [A } faf& de amplificarea |g| de la rezonanfa, unde : Af reprezint’ dezacordul fat’ de frecventa de rezonanti f, pe care este acordat circuitul de sarcing a — factorul de calitate total si egal ens 3 a+ Re RR, - rezisten{a interna a tubului electronic. 61Banda de trecere (2Af) a etajului, considerata la nivelul la care ampli- ‘ 7eain amplificarea de la rezonanfii, rezulté din condit IAL eat 3. iol (At) de unde : fe eaga, 341 if Or ( ) Relafiile de mai sus aratt c& selectivitatea si banda de trecere (2Af) nu sint constante in interiorul unei game de unde, ci variazA odat& cu freeventa fy a semnalului pe care se acord& radioreceptorul. Considerind c& intr-o gama de und& factorul de calitate @, este practic constant, rezult& cA banda de trecere 2 f creste, iar selectivitatea scade atunci cind frecventa purtitoare f, creste. O problem’ important& de care trebuie mut seam la acest tip de scheme este aceea a determinarii unei amplifickri maxime pentru care este asigurat montajului un anumit grad de stabilitate, socotit acceptabil. Se poate anita ci, pentra un amplificator de RF cu cuplaj direct, functionarea este considerati stabil daci este satisfleuts inegalitaten : SRi Ry oy C, < (0,18 0,32) (3.43) unde : S — este panta tubului; Rik, — impedanta la rezonanf’ a cireuitului acordat din grili, respectiv din anod ; ©) — pulsatia semnalului; C, — capacitatea de reactie a elementului amplificator. © Amplificatorul RF cu cuplaj prin induetanti mutual. Acest etaj are circuitul oscilant cuplat, printr-un transformator de ialti freeventé, cu circuitul anodic al tubului amplificator 7, (fig. 3.16). Functionarea etajului este urmatoarea: tubul 7, este excitab in cireuitul de grili cu tensiunea de semnal de inalté frecvent’ U,, obtinut& de la cireuitul de intrare, acordat pe frecvenfa statiei pe care dorim s-o Fig. 3.16, Amplificator RF eu cuplaj prin inductan}a mutualr 62receptionam. in circuitul anodie al tubului curentul de RF, corespun- zétor semnalului aplicat, induce in infisurarea secundard (bobina L), prin intermediul inductan{ei T,, ot.e.m. de inductie de aceeasi frecvent. Cum cireuitul secundar este acordat prin monoreglaj pe i frecvent& cu circuitul de intrare, tensiunea U, la bornele rig. 3.17. va sale are o valoare maxima. eu cuplaj Amplificatorul eu cuplaj prin 4~ wie tunet transformator se foloseste in mod curent in radioreceptoare. In comparafie cu cireuitului oscilant, aceastd schema permite si se aleagt cuplajul dorit intre circuitul oscilant si tub. Avind posibilitatea de a varia cuplajul cireuitului secundar gi deci marimea amplificirii, se poate obtine prin aceasta un mare avantaj si anume acela ci amplificarea nu mai are salturi bruste de marime cind se trece de la o gama la alta (fig. 3. 17). Problema se rezolv& prin alegerea unui astfel de cuplaj incit ordinul de marime al amplificdrii si fie acelasi pe toate gamele de unde. Important de retinut la amplificatorul cu cuplaj prin inductanta mutual este faptul c& lipseste grupul de cuplaj spre grila tubului urmator, acesta nemafiind necesar deoarece circuitul oscilant L, Cy, este izolat de tensiunea continu anodicd, iar polarizarea grilei tubului 7’, se asigura, prin bobina L. Ca dealtfel toate tipurile de etaje de RF si acesta prezint’ dezavan- tajele c& amplificarea creste, iar selectivitatea scade cu cresterea frecventiei purtitoare a statiei receptionate. In ceea ce priveste amplificarea la rezonant& A, a unui astfel de etaj aceasta are valoarea : Ay =SRop =S0yLQ,, (3.44) ctajulul RF mutual: \de medi; ¢ ~ unde scurte. chema cu cuplajul direct al unde Dup& cu se vede, expresia ampl cu cuplaj prin inductanti mutual este acceasi ea si pentru amplificatorul cu euplaj direct, eu deosebirea e& se inmulfeste cu factorul p <1. Rezult& de aici e& amplificarea etajului cu cuplaj prin inductant% mutual este mai mica decit cea a amplificatorului eu cuplaj direct. Dac rezistenta de intrare R,, a tubului urmator este foarte mare, cuplajul intre L, si L este slab si dac& pentru tubul 7, (v. fig. 3.16) se foloseste o pentoda (pentru ca F, si fie mai mare), atunci selectivitatea etajului este dat& de expresia : Jat “Ty care este identicd cu relatia corespunzitoare etajului eu cuplaj direct. (8.45) 632. AMPLIFICATORUL DE RF PENTRU UNDE ULTRASCURTE CUTUBURI ELECTRONICE, Pentru amplificatoarele RF lucrind la foarte inalté freeventa (FIP) apar o serie de probleme, deosebite fafa de cele intiInite in gamele de UL, UM si US, din cauz’ cd la aceste frecvente foarte inalte inductantele parazite ale tuburilor electronice si timpul de tranzit al electronilor micso- vezi, foarte mult rezistenfa de intrare (R;,) a acestor dispozitive. In aceste condifii menfionate mai sus, rezistenta de intrare R,, are valoarea : Rn = $ (3.46) unde : (3.47) 2S (Le Cye + k in care: 8 este fanta tubului electronic ; E, — inductanfa parazita a catodului tubului electronic ; Cye — capacitatea grili-catod ; ik” — constant& caracteristicA structurii constructive a tubului electronic si egal, in general, cu 1/20; timpul de trecere al electronilor de la catod la anod. Din expresia lui X,, se observ’ o& la tuburile lucrind la foarte inalti freeventi rezistenta de intrare scade rapid cu freeventa, eXpatind valori foarte reduse. Tipurile de scheme care se utilizeazi cel mai freevent in gamma de UUS sint : —schema cu catodul comun (la mas%) ; schema cu grila comund (la masi) ; —schema cu punet intermediar la mas’. In majoritatea cazurilor cel mai fulosit tub electronic este trioda datorit’ avantajelor pe care acesta le are fati de tuburile eu mai multe grile: un nivel redus al zgomotelor proprii si o impedanti de intrare suficient de mare, calitiii care due la cresterea raportului semnal/sgomot, la imbunktitirea coeficientului de transfer al circuitului de intrare si a selectivitifii, in raport cu semnalele externe perturbatoare. Utilizarea tubului triodi in etajele amplificatoare de foarte inalta frecventh prezint& ins& gi uncle dezavantaje, in sensul ci valoarca ridicat’ a capacitiitii parazite dintre anod gi gril (C,,) provoacd instabilitate in functionarea montajului, deficient, care se poate ins% inkitura prin neutrodinare. a, Amplifieatornl pentru UUS in montaj cu catodul comun In figura 3.18, a este prezentat& schema unui amplifieator de foarte inaltd freevent’ in montaj cu catodul comun. Semnalul din anten% este transmis prin bobina L, circuitului acordat LC si de aici la grila tubului amplifieator. Sarcina amplificatorului de 64wm fom ay SqIEANIDe ooENDA|a AWAKE ~ 9 YUEN wf IeTYARULeAUE 9p ayund ~ p iysctu of zo;pouonU ound Ho euayoe — 2 FUT v] AAS uO TUNER Ese M no mfewom eplusasay wyjvuy aqavoy cp aoyeoyrdwy “gr puasoay ap Uosoguryas jnloja asdy 65foarte inalta frecventa este constituité din circuitul oscilant D,C,, alimentarea cu tensiune anodicd find realizat’ prin intermediul rezistentei Ra, decuplata la mas% pentru inalta frecvent& prin condensatorul 0, de capacitate mare (de ordinul a 2—3 nF). Negativarea etajului este obpinut& prin rezistenta de catod R,, decuplata la mas’ prin capacitatea C,, care prezinta un scurtcireuit pentru semnalul de foarte inalta frecventa. Avantajele montajului prezentat sint : impedanja de intrare mare si obfinerea unei amplificari de valoare ridicat&. Din cauza capacitafii importante dintre anod si gril (C,,) are loc insi o reactie pozitiv’s intre iesire si intrare si schema functioneazi instabi Intr-adevar, in etajul de amplificare impedanta intre grilA si catod poate avea, in functie de acordul circuitului de griki, caracter inductiv, capacitiv sau rezistiv. Tensiunea anodicd este divizatd intre capacitatea, anod gril C,, si impedanfa grili-catod. La frecvenfe mai mici decit freevenja de acord a circuitului rezonant de gril, impedanfa acest are un caracter inductiv si produce un defazaj suplimentar al tensiuni de reactie, care face ca la gril si se aplice o component de tensiune in faz& cu tensiunea de intrare. Cu toate c& exist posibilitatea neutrodinarii, acest montaj este rareori utilizat, unul dintre motive fiind gi acela c% o astfel de schema permite ca radiatiile parazite ale oscilatorului local si ating’, de obicei, niveluri peste valorile acceptate de norme. eomuni b. Amplifieatorul pentru UUS in montaj eu gril Schema cu grila comuni (fig. 3.18, b) are o bunk stabilitate, aceasta datorit& faptului ci valoarea capacitigii parazite intre anod si catod C,, este mick gi deci reactia nedorit intre cireuitul de iegire si cel de intrare nu este important. Dup& ctm se constati ins% din schemi, componenta alternativis a curentului anodic I, trece prin cireuitul de intrare si din aceasti cauzi impedanta de intrare a tubului este foarte mick si deci si factorul de transfer este mie. ¢. Amplificatoral pentrn UUS in montaj eu punct intermediar la masa Un compromis intre schema, cu catodul la mas gi cea cu grila la mask i prezintai schema cu punct intermediar la mast (fig. 3. ‘Acest punct este comun atit pentru circuitul de intrare, cit si pentra cel anodic. Notind cu m raportul Zé, se observ ci pentru m =0 se obfine 1 schema cu catodul la masi, iar pentru m —1, schema cu grila la mask. In figura 3.18, d este reprezentat circuitul echivalent al puntii de neutrodinare pentru montajul din figura 3.18, c. Cind puntea se afli la echilibru, nu existd reactie intre iesire si intrare, adic& factorul de transfer intre iesirea etajului (circuitul Z,, %) si intrarea etajului (Z, C) este nul. 66Neglijind inductivitatea mutual’ M intre L, si L,, precum gi efectul rezistentei de iesire R,., 2 tubului, puntea se giseste la echilibru daca este satisficuth conditia : (3.48) Valoarea rezistentei de intrare K,, intr-un astfel de montaj, in conditiile in care schema este neutrodinata’, se poate determina considerind cireuitul echivalent din figura 3.18, e. Presupun Tinind seam de notati m = Ye uy recut: . ui _ ut 4 Bot mt, Uy. 3.5L Rin Ry we " Ct) siconsiderind Cireuitul de sarcin’ al amplificatorului fiind la rezonan' nitul anodic valoarea impedantei lui egal cu R,, se poate serie pentru ci urmitoarea ecuatie (fig. 3.18, ¢) : (u-+m) Uy =1,(R; + Ra); (3.52) unde R, este rezistenta intern’ a tubului electronic. Rezult’ pentru Iq: . (3.53) avind in vedere ci p> m. Tnlocuind valoarea lui I, in expresia (3.51) se obtine : 44 ms Roy Re Ri Se observit ci pentru m = 0 se obfine valoarea rezistentei de intrare pentru montajul cu catodul comun, iar pentru m — 1, pentru montajul cu grila comun’, Valorile recomandate pentru factorul m in cazul montajului cu punct intermediar la masi sint in limitele 0,3—0,6. Rezult& de aici c&, in funetie de alegerea punctului de legare ln mas, componenta alternativa a enrentului anodic strbate o impedant& mai mare sau mai mic’ in cireuitul acordat din gril& (fig. 3.18, ¢). Cu eit punetul de legare la mas& este mai apropiat de eatod, cu atit impedanta de intrare este mai mare, dar in aceeagi misurd ereste gi importanta influentei capacit&tii parazite Oy, si invers. In cazul cind punctul intermediar este suficient de apropiat de grili, in general, se poate renunta la neutrodinare. Trebuie mentionat (3.54) 87faptul c priza median’ poate fi realizatS nu numai pe bobin’, ea in figura 3.18, ¢, ei i prin intermediul a douk capacititi, de valori convenabil alese ca in figura 3.19, a. Montajele prezentate in figurile 3.18, c si 3.19, a sint curent utilizate in schemele practice, alegerea punctului intermediar find dictat&, de reguli, de realizarea unui compromis intre conditia de adaptare de putere si condifia de adaptare in ceea ce priveste zgomotul la intrarea etajului amplificator. Pentru a ilustra modul in cz Fig. 3.19, Amplificator de foarte inalté freeventa a ~ schema de prinepiu; 6 — punte de neutrodinare tntre intrarea ef eyiren amplifleatorulul, figura 3.19, 6 este prezentaté schema unei astiel de punti care se refer’ Ja amplificatorul de foarte inalt& frecventi din figura 3.19, a. Intr-adevar, dup& cum reiese din figura, intr-o diagonali a punfii care se formeaz’ in felul acesta este conectat circuitul anodic acordat al etajului amplificator de foarte inalti freevent& (Z,, O,), iar in cea de-a doua diagonala este conectat circuitul grili-catod al tubului (L). Neglijind inductanta L, care este o bobin’ de soc pentru RF, puntea este echilibraté cind : 0,/C, =,,/C.. n aceste conditii intrarea si iegirea amplificatorului sint complet separate si deci nu se mai poate apliea tensiune din circuitul anodie in circuitul grili-catod, prin capacitatea intern’ a tubului C,,. d. Amplificatorul pentru UUS in montaj caseod’t O alt& combinafie intre avantajele montajului cu catodul comun (impedanja de intrare mare) si ale montajului cu grila comund (stabilitate mare si patrundere mic’ a tensiunii de freeventa oscilatorului local la intrarea radio-receptorului) este aga-numitul amplificator de tip cascoda. Tn montajul prezentat in figura 3.20, a, prima triod’ este conectata in montaj cu catodull comun. Impedanta de sarcinis a acestui etaj este constituita din rezistenta de intrare a tubului din etajul urmator, conectat cu grila la masi. Deoarece si la montajul cascod’ exist pericolul unei injectii de semnal din circuitul de anod in cel de grili, prin intermediul capacitatii parazite anod-grilé C,,, etajul cu catodul comun este neutrodinat. 68Datorit% faptului c& amplificarea de tensiune a primei triode este practic egali cu unitatea, efectul capacit&pii anod-grili este mai redus gi din aceast& cauzd este posibil si se realizeze un cireuit de neutrodinare care si asigure o bund stabilitate a montajului pe o intreag’ gama de frecvente de receptionat. In figura 3.20, b este prezentat&% schema primului etaj, cu cireuit de neutrodinare in punte. Daci este indeplinit conditia : Log _ Ex Fig, 3.20. Amplificator de foarte malta freeven{a de Up caseoda : ‘2 — schema de prlnciniu: & — schema ta punte a eiteuitulut de neulrodinare, atunei tensiunea de iesire Up, de pe una din diagonalele puntii, nu mai manifest nici un fel de influent& asupra tensiunii de intrare U, de pe cealalt& diagonali a puntii de neutrodinare. Din considerente economice montajul cascod% este ins& rar_utilizat (pentru amplificatoarele de foarte inalt& frecvent’ din radioreceptoarele de clasi superioara, in special pentru cele stereofonice). D,. INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR COMPONENTE ALE ETAJULUI ASUPRA PERFORMANTELOR RECEPTORULUL 1, AMPLIFICATOARE DE. RADIOFRECVENTA CU TRANZ ISTOARE PENTRU GAMELE UL, UM $1 US (sute do ohmi) decuplat’ de Cy din figurile 3.4, 3.5, 3.7 are rolul de stabilizare termicd. Daci Rescade ca valoare, stabilizarea cu temperatura seade. Condensatorul de decuplare Cz micsoreazit amplificarea in misura in care valoarea acestuia scade. R, (6—30 kQ), Rp (2—5 KQ) din figurile 3.4, 3.5, 3.7, formeaza divizorul de tensiune pentru polarizarea tranzistorului 7,. O’ valoare mai mare pentru 2, si mai mied pentru KR, mireste tensiunea de polarizare (curentul 69de colector creste). O valoare mai micd pentru H, si mai mare pentru Ry reduce tensiunea de polarizare (curentul de colector scade). In primul az exist& pericolul de stripungere a jonctiunii bazi-emitor (supraincar- carea tranzistorului), In cazul al doilea scade amplificarea, seade raportul semnal/zgomot si se marese distorsiunile de intcrmodulatie. R, (fig. 3.4) este rezistenja de sarcin’ a tranzistorului 7, eu valori uzuale de ordinul kiloohmilor. Dac& R, este prea mied atunei freeventa Ja care cistigul amplificatorului seade cu 3 dB ereste si invers dack R, are valoare mai mare. R, (3—5 kQ), C, (25—50 nF) din figurile 3.4, 3.7 si Ry, O, din figura 3.5, reprezinté grupul de separare a etajelor alimentate in curent continuu, respectiv de filtrare a tensiunii de alimentare. O valoare mai mic& pentru R,(R,) si C, (C,) inseamné o filtrare si decuplare insuficienta ce se manifest’ prin modulatie cu brum, oscilatii parazite (instabilitatea amplificatorului). O valoare mai mare pentru R, (fg) duce la micgorarea amplificdrii. Ly, C, (fig. 3.5) formeaza circuitul de sarcind al tranzistorului Ty. Colectorul este conectat: la o priz& a bobinei L,. Pozitionarea diferité a prizei poate influenta factorul de calitate al cireuitului, conditiile de adaptare cit. si selectivitatea. Ry (v. fig. 3.7) este rezistenja de amortizare care permite trecerea intregii benzi cu o atenuare suficient de mic’ la capetele benzii. 2. AMPL. ICATOARE PENTRU UIE a. Amplifieatoare eu tranzistoare ©, (10—500 pF) din figura 3.8 este capacitates de cuplaj, iar Le si C, cireuitul de sarcin’. Cy (de ordinul picofarazilor, v. fig. 3.8 si 3.10) este capacitatea de neutrodinare care compenseaz& reactia intern’ a tranzistorului, produs% de capacitatea colector-baz&. Modificarea acesteia influenteazi negutiv stabilitatea amplifieatorului (oscilatii parazite). ©, C, (v. fig. 3.10) reprezinta divizorul capacitiv cu punct intermediar la mas%, Rolul acestora este prezentat in cap. 2 §C, pet. c. b. Amplifieatoare cu tuburi cleetronice R, (100-300 Q) si C, (150—300 pF) din figura 3.18 formeazii grupul de negativare automata a grilei amplificatorului de UIF. O valoare mai mare sau mai mick pentru F, inseamni deplasarea punctului de functionare in regiunea neliniara. In primul caz se micgoreaz’ amplificarea si creste zgomotul de fond, iar in cazul al doilea apar distorsiuni de intermodulatie. O valoare mai mic pentru C, duce la seXderea amplificdrii. L,, CG, formeazi circuitul de acord conectat la anodul tubului amplificator de ULF. Acordul variabil se realizeaz% prin monocomanda lui C,. Exist si monocomanda miezurilor bobinei Z, prin deplasarea unor miezuri diamagnetice (cu rol de spire in seurteireuit) in cimpul bobinelor. Solugia 70acordului inductiv este superioard celui capacitiv, deoarece reduce influenta variatiilor cu temperatura. R, (0,4—3 kQ) si C, (1—5 nF) formeazé reteaua filtranta a tensiunii anodice de alimentare anodic’ i de separare a etajelor. Atributiile acestor elemente de circuit corespund cu R, si O, din figurile 3.4 si 3.7. Cy este capacitatea de neutrodinare care asiguri ech (v. fig. 3.18, d) conform relatiei (3.48). Moditicarea acestuia are ca efect o functionare instabil& deoarece intervine reactia pozitiva produsi de capacitatea anod-grilé, 6, si Cy (fig. 3.19) au rolul prizei din figura 3.18, c. O valoare mai mare pentru 0, $i mai mick pentru C, aduce amplificatorul etre schema cu gril comund (fig. 3.18, b) care se bucurd de o stabilitate bun’ insi cu impedant& de intrare mic& gi implicit cu factor de transfer mic. © valoare mic& pentru C, gi mare pentru C, aduce amplificatorul cdtre schema cu catodul comun (fig. 3.18, a) car nare, impedanta de intrare mare si amplifiedri de valoure ri ul puntiéCapitolul 4 SCHIMBATORUL DE FRECVENTA A. GENERAL ITATI Schimb&torul de freeven{a este un etaj caracteristie radioreceptorului superheterodini si este utilizat pentru a transforma tensiunea modulata de alt’ freevent& a semnalului receptionat intr-o tensiune de freeventa fix’, numitd freevent intermediar& (FZ), fr& a schimba caracterul modulatiei. Dacé in cazul semnalelor modulate in freevent, avind in vedere felul in care este realizat% modulatia, nu apar astfel de probleme, in cazul semnalelor mo- dlulate in amplitudine se impune ca, atunci cind se schimbi frecventa inalti purtitoare, forma si frecvenja infisuritoarei s& rimin’ neschimbate. In figura 4.1 este reprezentat& forma tensiunii de la intrarea si cea care trebuie s& se obtin’ la iesirea unui schimbator de freeven{a in cazul semnalelor modulate in amplitudine. Fig. 4.1. Forma tensiunii de la intrarea (a) si iesirea schimbator de freeventa (b). in principiu schimbarea de frecventi este de fapt o translatare a spec- trului semnalului aplicat la intrarea schimbitorului de frecvent’. Pentru realizarea unei schimbiri de frecventa este necesar ca la intrarea etajului schimbitor (realizat cu tub sau tranzistor), si se aplice, in afari de semnalul de RF receptionat, de freeven(ai f,, gi un semnal RF nemodulat, dat de un oscilator local, cu freeventi f,, gi cu amplitudinea mult mai mare decit a semnalului de recepfionat (fig. 4.2). Etajul schimbitor de frecven{& fiind un element neliniar (curentii de iesire nu variazi, proportional cu tensiunea aplicati), la i acestui etaj apar o serie de componente, printre care se giiseste si componenta de frec- 72vent’ egal cu diferenta dintre frecventa oscilatorului local si frecventa semnalului de receptionat, adick componenta de freevent’ intermediari! : i= h— fe i Betrafioren semnalului de freevenfi intermediari se realizeaz cu ajutorul unui cireuit selectiv, acordat pe aceast’ freeventa, de exemplu cu un circuit singular, sau cu un filtru de banda, format din dou’ circuite oscilante cuplate. Semnal de FL GBB Semnal de RE recepfionat Schimbitor ae trecvent Fig, 4.2. Schema-bloc a unui etaj schimbator de freeve Sempala| de RF al ascilotorutui local @ Dup% modul in care se face schimbarea de freeventi aceste etaje se pot clasifica in: — etaje de schimbare de freevenfét aditivd, la care atit semnalul de recepfionat cit si oscilatia loeal% se aplicd in circuitul de intrare al tubului sau tranzistorului schimbitor (astfel, de exemplu, in cazul unui tub electronic cele doud semnale pot fi aplicate fie ambele pe grilX, fie unul pe gril si altul pe catod, iar in cazul unui tranzistor, cele dou semnale pot fi aplicate fie ambele pe emitor, fie unul pe baz si altul pe emitor) (fig. 4.3, a) ; & Us | Schimbstor Schimbitor Yes de freovenfa BOYS | de frecveaté 4. Oa a 4 % Oszilatar & local Us oN | & ‘Schimbitor 4 de frecvenfa 9) Fig. 4.3, Scheme-bloc ale etajului schimbitor de frecven|& tal schimbator ia cate semnalul recentionst gf osclatin looals ge aplieS Ia aceeasl intrare; b otal scbimbitor 10 ‘care sexnnalul receptions si oscilatia locals. se aplics fa Intrin! diferite; 2 eta} convertor-autooeci ster — etaje de schimbare de freevenjit multiplicativé, la care semnalul recepfionat se uplic& pe un electrod de comands, iar oscilatia localA pe un alt electrod de comand’. Deoarece tranzistoarele uzuale nu oferé posibilitatea ® Freevenja intermediard la radioreceptoarcle fabricate in R,S. Romania este de 455 kHz. pentru emisiunile cu MA si 10,7 MHz pentru emisiunile eu ME. 73unei duble comenzi, astfel de montaje sint caracteristice numai schimbi- toarelor cu tuburi electronice care, prin constructia lor, pot dispune de mai mulfi electrozi de comanda (grile) (fig. 4.3, b) e in afard de aceasti clasificare se mai intilneste si o alta, care tine seama de modul realizarii oscilatiei locale. Din acest punct de vedere se deo- sebesc urmitoarele scheme : ~— schimbdtor de frecventa cu tub (tranzistor) amestecdtor sau mizer, la care oscilatia local este produsd de un oscilator separat (fig. 4.3, a si 4.3, b) ; — schimbdtor de frecvenfa cu tub (tranzistor) convertor, montaj in care este inclus si oscilatorul care produce oscilatia local numit, din aceasta eauzi, si schimbitor de frecvent& (convertor) autooscilator (fig. 4.3, ). Este important de retinut faptul ci variatia amplitudinii curentilor rezultati la iesirea schimb&torului de frecventa urmareste variatia amplitu- dinilor eelor dou semnale aplicate la intrare (Us, U,). Rezult& de aici c& si tensiunea U;,, obfinutd la iesirea etajului, urmareste variatiile amplitudinii semnalului receptionat Us, aplicat la intrare. Astfel, in cazul schimbirii de frecventa aditiva tensiunea U,., de la iesirea mixerului, etaj la a carei intrare se aplic&d tensiunea semnalului modu- jat si tensiunea oscilatiei locale, are valoarea : Cis = af a? ae Cos (on — wt feos erty (4.4) hn in care tensiunea semnalului, presupus pentru exemplificare modulat in amplitudine, are forma : Us = Tyc08 wst, (4.2) unde : Uy = Us(L + m C08 &nf) (4.3) iar tensiunea oscilatici locale este : tt, = U0 et. (4.4) Din relatia (4.1) se observa ci, dack amplitudinea oscilatiei locale este constant&, tensitinea de iesire este proportional’ cu semnalul receptionat si ¢& pentru obtinerea, oscilafiei de freevenf& intermediar’, este necesar s& se separe una dintre infSsurXtoarele oscilatiei U,,,, separatie care nu este posibild decit daca elementul de circuit al schimbitorului de frecventa are caracteristica de transfer neliniar’. In cazul schimb4rii de frecvent& multiplicativ’, expresia curentului de freevenfii intermediar’ (Zy.,) de la iesirea mixerului are valoarea : Lig = Ser Uy (4.5) unde S, se numeste pantd de conversie gi valoarea ei este direct proportional’ eu tensiunea oscilatorului local, Avind in vedere cai: Dig = Bs Less (4.6) iy = SR, (4.7) relatie care arat& de asemenea cf gi in cazul acestei schimbiri de freeventa tensiunea de iesire este proportionald cu semnalul receptionat, R, fiind 0 din relafia (4.5) rezult& : 74marime constanté si reprezentind impedanta de sarcina in freeventi inter- mediaré a etajului schimbitor de treeventa. La schimbarea de frecvent& in cazul convertorului autooscilator (fig. 4.3, ¢) semnalul receptionat se aplic% la intrarea oscilatorului local, consi- deratd intre acele borne ale dispozitivului activ la care se aplict energia de reactie din circuitul de iesire. Panta de conversie S, a unui astfel de convertor are valoarea : 8, 1 5 Sess (4.8) unde Sper este panta maxims. a oscilatorului, corespunziitoare pulsului maxim de Curent, valoare dependenta de clasa de functionare a oscilatorului : _8 — sinO 0080 y= : (1 — cos 0) (4.9) 26 reprezentind deschiderea unghiular’ a pulsului de curent al oscilatorului. O problems important’ ce apare la schimbatorul de frecventa din radioreceptoarele superheterodin& este aceea a acordului circuitelor oscilatorului local si de semnal pentru receptia emisiunii dorite. Tinind seam’ de faptul c& relatia de baz& in functionarea unui radioreceptor superheterodin’ : f,= n—f, trebuie si fie satisfieuta pentru orice frecventa din gama de lucru, se impune ca odat& cu modificarea freeventei semnalului receptionat sii se modifice in mod corespunziitor si ireevenfa oscilatorului local, aceasta avind in vedere c& frecvenja intermediar’ f, nu-si modifici valoarea. Pentru co- moditatea manipulirii, numirul manevrelor de executat la receptia orick- rei emisiuni trebuie si fie cit mai redus. De aceea nu se face 0 comand’ sepa- raté pentru acordul circuitelor de semnal si alta pentru acordul oscilatorului local, ci cele dou comenzi se fac simultan, adic& se realizeaz’ un monoreglaj. Pentru aceasta se cupleaz impreund rotorul condensatorului varia~ bil al oscilatorului local gi cel al circuitului de semnal. Schimbitorul de frecvent& trebuie si indeplineasc’ o serie de conditii tehnice, dintre care cele mai importante sint mentionate in cele ce urmeazi. Ampliticarea etajului s& fie cit mai mare, condipia find impusi de necesitatea obtinerii unei sensibilitXti cit. mai mari pentru radioreceptor. Amplificarea schimbitorului de frecventi: se defineste ca raportul dintre tensiunea de FI de la iesirea sa si tensiunea de inalt% freevent’ a semna- Tului receptionat, aplicat la intrarea etajului schimbator de frecvent’. Selectivitatea etajului trebuie si fie cit mai mare, pentru a atenua suficient tensiunile de freevente diferite de cea a semnalului util. Selectivitatea schimb&torului de freeven{& este determinata in special de valoarea frecventei intermediare, de calitatea si de numirul circuitelor oscilante acordate pe frecvenja intermediar’ (de obicei dou’ circuite cuplate simairar un circuit derivatie), Gradul de distorsiuni trebuie s& fie cit mai mic. La fel ca si in celelalte etaje ale radioreceptorului, in schimbitorul de freevent& pot apiirea distorsiuni liniare (de freeventil) gi neliniare. In cazul emisiunilor cu modulatie de amplitudine gradul de distorsiuni de freevent& este caracterizat prin reducerea amplificarii benzilor laterale extreme ale semnalului modulat, fat% de purttoare si benzile laterale centrale. 73Distorsiunile de neliniaritate se refer’ la deformarea infasuritoarei semnalului de FI de la iesirea etajului schimbator de frecvenfi, aceasta putind surveni in cazul semnalelor de nivel mare aplicate la intrare. Practice distorsionarea infigurdtoarei de modulatie a semmalului de FI este de micd important, semnalul aplicat fiind, in majoritatea cazurilor, suficient de mic pentru ca porfiunea de caracteristicd a tubului (tranzistorului s& poatd fi ugor asimilaté cu o parabol& care, asa dup& cum se poate demonstra pe cale matematici, nu introduce distorsiuni ale infasurdtoarei semnalului, O importanta mare o au ins distorsiunile de intermodulatie, care se produc atunci cind pe electrodul de comanda al schimbatorului de freeventa ajunge, pe ling’ semnalul util, si un semnal perturbator, cu amplitudinea suficient de mare pentru a fi comparabilé cu amplitudinea semnalului util. In acest caz, in timpul absenfei modulatiei semnalului util, sau in timpul transmisiei semnalului util cu un grad de modulatie redus, la iesirea radioreceptorului apare modulatia distorsionaté a semnalului perturbator. ‘Aceste distorsiuni pot fi reduse substantial printr-o alimentare cores- punzitoarein curentcontinuua tubului (tranzistorului), care si asigure acestora o functionare intr-o regiune mai liniari a caracteristicii care exprim’ dependenta intre semnalul aplicat la intrare si curentul de la iegirea schimbitorului de freeventi, evitindu-se porfiunile cu o variatie bruse’ a curburii. De asemenea, cregterea selectivitatii circuitului de intrare reduce distorsiunile de intermodulatie, in aceste conditii cireuitul atenuind tensiunea semnalului perturbator la o valoare la care nu se mai poate produce intermo- dulatia. Interferengele trebuie si fie cit mai reduse. Aceast’ cerint& este conditionat& tot de regimul de functionare al etajului schimbitor de frecventa si de selectivitatea cireuitelor de semnal conectate la intrarea acestui eta). Producerea acestor interferente se datoreste faptului cA, pe lings tensiunea de semnal si cea a oscilatorului local, apar la intrarea etajului schim- bittor de frecvenfa si tensiunii ale diverselor statii perturbatoare. In aceasta situatie se ajunge la o crestere importanté a numarului de freevente de com- binatie gi prin urmare la posibilitatea ca una sau citeva frecvenje de com- binatie si se giseasc’ in banda de trecere aamplificatorului de FI. Din aceas- t& cauzi influenta statiilor perturbatoare se poate manifesta prin cresterea numirului si a intensitdfii semnalelor rezultate din interferente. Stabilitatea in funefionare a etajului schimbitor de frecvent& trebuie fie cit mai bund : variatia frecventei oscilatorului local produce variatii ale frecven{ei semnalului translatat in frecventa intermediar’. Aceasta nu se mai incadreaz& corect in banda de trecere a cireuitelor de FT, deci cele doua benzi de trecere sint amplificate inegal, facind ca dupa detectie si aparé distorsiuni, Din aceast& cauzé cuplajul intre circuitul de semnal si circuitul oscilatorului local trebuie si fie mai cit mai redus, pentru ca frecventa oscilatorului local sa fie stabil&, iar selectivitatea etajului si nu fie influentata de pozitia acordului. incazulincare intrecirenitul de semual i cel al oscilatorului local exist’ un cuplaj parazit, tensiunea indusa in circuitul de semnal poate fi atit de mare incit si influenteze tensiunea de polarizare a tranzistorului (tubului). Din aceasti cauzai infaguritoarea de modulatie a semnalului aplicat va rezulta distorsionat’, iar circuitul de semnal va fi amortizat, deci se vor reduce selectivitatea si sensibilitatea etajului. 76Zgomotul propriu al etajului schimbitor trebuie s& fie cit mai redus. Procesele fizice care au loc in etajul schimbator de frecvent% produc in cireuitul oscilant din circuitul de iesire o tensiune parazitd (zgomote), chiar cind la intrare nu se aplic’ nici un semnal. Diferitele tipuri de tuburi si tranzistoare au niveluri diferite de zgomot reprezentate conventional prin rezistenfe echivalente de zgomot. Cu cit acest nivel de zgomot este mai mic, cu atit mai mica este si influenta nedorit% a 2gomotului in etajul schimbator. Influenta tensiunii oseilatorului local asupra cireuitului de semnal trebuie s& fie minim’ pentru a se evita radiatiile pe freeventa f, prin circuitul de antenk al radioreceptorului. Se impune din aceast’ cauzi necesitatea izolirii intre ele, atit din punet de vedere electric cit si din punet de vedere constrnctiv, a cireuitelor oscilatorului gi de semnal, in privinta radiatiilor find limitiri de valori stabilite prin standarde. ‘Tinind seam’ de performantele ce sint cerute unui etaj schimbXtor de freevent’, calitatea unui montaj ales poate fi apreciat& prin acesti parametri, Astfel, etajul cu schimbare de frecvent’ aditiva are avantajul rea- lizSrii unei pante de conversie de valoare ridicati, a unei amplificiri mari, asigurind un zgomot propriu redus. Prineipalul dezavantaj const’ ins’ in interactiunea dintre circuitul de semnal si circuitul oscilatorului local, datorit cuplajului realizat prin cireuitul de intrare. Etajul cu schimbare de freeventa multiplicativé asigur’, in comparatie cu cel cu schimbare de frecvent& aditiva, 0 mai bunk separare intre cireuitul de semnal si cel al oscil torului local, in schimb are o pantit de conversie mai mied si un zgomot mai mare datorit& utilizirii unui tub cu mai multe grile. B. SCHIMBATORUL DE FRECVENTA CU TRANZISTOARE in etajul schimbitor de frecvent& de la radioreceptoarele cu tranzistoare se utilizeaz’ dou& tipuri reprezentative de scheme : — etaj schimb&tor de freevent& cu tranzistor convertor autooscilator, Ja care elementul activ pentru schimbarea de frecventi serveste si ca oscilator pentru producerea oscilatiei locale ; — etaj schimbiator de freevent& cu tranzistor amestecdtor la care osci- Jatia locala este produsi de un etaj oscilator local separat. In ambele cazuri schimbarea de frecvent’ este aditiva, adic& atit semnalul receptionat cit i oscilatia local sint aplicate intre aceiagi electrozi bazii-emitor, tranzistoarele uzuale neoferind posibilitatea unei duble comenzi. Din motive de economie, majoritatea radioreceptoarelor cu tranzistoare construite in prezent au etajul schimbitor de freevent& cu tranzistor autooscilator, desi cel de-al doilea montaj prezint& avantajul unei functionari mai stabile. ‘Tranzistoarele utilizate trebuie si aiba, in functie de tipul schemei adop- tate, o frecventa limita f, sau fy de valoare ridicat& pentru a se obfine o amplificare suficient’ in ‘frecven} intermediari, de asemenea capacitatea intern’ de reactie trebuie si fie mick pentru ca interacfiunea intre tensiunea de semnal si cea de oscilator s4 tie cit mai redusa. in cele ce urmeazi vor fi analizate citeva scheme reprezentative dintre cele doud tipuri de schimbitoare de frecven{4 mentionate mai sus. 171, CONVERTOR AUTOOSCILATOR CU CIRCUITUL ACORDAT AL OSCILATORULUI CONECTAT IN EMITOR in figura 4.4 este prezentat& schema de principiu a unui etaj schimbitor de freevent’ cu tranzistor convertor, cu circuitul acordat al oscilatorului conectat in emitor, adie& un tranzistor care indeplineste simultan atit funcfia de oscilator, cit si cea de amestec. Se foloseste de obicei in gamele de UL, UM, US. Circuitul oscilant al oscilatorului local este compus din bobina Ly si condensatorul variabil de acord Cy, gi este cuplat Ja cireuitul de intrare al Fig. 4.4. Convertor-autooscilator cu circuitul acordat al oscilatorului conectat in emitor. tranzistorului (cireuitul bazi-emitor) prin intermediul condensatorului Ce. Rezistenta Ry serveste ca impedant’ de sarcin& pentru aplicarea tensiunii oscilatiei locale, find utilizat% totodat& si pentru stabilizarea curentului de emitor la variatiile de temperaturi. Bobina de reactie a oscilatorului L, este intercalath intre colectorul tranzistorului schimbitor de freevent& si cireuitul de FI (C,L,). Din punct de vedere al oscilatorului, baza tranzistorului este conectat’ Ja mas& prin condensatorul C, gi bobina ,, ambele elemente prezentind reactante mici la frecventa oscilatiei locale. Semnalul din antend se aplici prin intermediul condensatorului C, in cireuitul bazi-emitor, la fel ca si oscilatia local, pentru semnal tranzistorul fiind montat cu emitorul la mast (condensatorul C, si bobina Is prezint’ reactante mici pentru frecventa de semnal). Aceasta solutie ca tranzistorul si funcfioneze pentru semnal in montaj cu emitorul comun si pentru oseilator in montaj eu baza comuni, prezinté avantajul c& se reduce interactiunea intre cireuitele acordate de semnal gi de oscilator local. Cireuitul Z,C,, conectat la iegirea tranzistorului este acordat pe frecventa intermediara pentru a selecta, dintre componentele existente in curentul de colector, componenta de freevent& intermediar’ f,. Polizarea bazei tranzistorului se obtine prin divizorul compus din rezistentele Ry gi Rye. Rezistenta R, serveste pentru polarizarea colectorului, fiind decuplat& la masi pentru inalta frecvent& prin condensatorul C,, 782, CONVERTOR AUTOOSCILATOR CU_CIRCUITUL _ACORDAT AL OSCILATORULUL CONECTAT IN COLECTOR ‘Montajul prezentat in figura 4.5 este intilnit in special in radioreceptoarele pentru care este prevazut’ functionarea in afar de UL, UM gi in gama de unde scurte (U8). Circuitul acordat al oscilatorului (Zs, C.2) este conectat in cireuitul de colector, in serie cu cel de FI (Ls, 0,), aceasta fAr& a deranja functionarea montajului ca oscilator, condensatorul C, prezentind un scurtcireuit, pentru frecventa oscilatorului local. Grupul RyCyserveste pentru neutrodinarea montajului, inscopul asign- rari unei bune stabilitati in functionare, in gama de unde scurte. Intr-adevir, considerind c& montajul functioneaz’ pentru gama de US, in acest az admitanta de reactie a unor tranzistoare intre emitor si baz& (Rar in paralel cu Cpe din fig. 4.5) este destul de mare si deci la intrare se va transfera o tensiune important? de freevent’ egali cu cea a oscilatorului, efectul acestei tensiuni de reactie fiind echivalent cu reducerea tensiunii produsi de oscilatorul local si deci eu seiderea am plifie3rii de conversie, Dac& se fine seat de faptul c& aceasti conductanta creste cu frecventa, rezult& de aici c& influenta acestei reactii se face simfit& in special cdtre capatul superior al benzii de US. Pentru inliturarea acestui efect nedorit, se procedeazi la neutralizarea admitantei interne emitor-baz& a tranzistorului, realizat& prin cireuitul compus din Rx, Cx. in figura 4.6 este prezentat’ schema echivalent’ in punte a cirenitului de neutrodinare. Se observa cA, in conditiile fig. 4.6. Schema echivalenta in punte in care puntea se afld la echilibru, tensi- a cireuitului de neutrodinare pentru unea transferata la intrare prin admitan- montajul din figura 4.5, fa internd emitor-bazi este neutralizata 79de o tensiune egal’ si defazat’ cu 180°, aplicati pe baza tranzistorului prin impedanta formatd de Ry, Oy. In acest mod se rezolvi problema, variatiei valorii pantei de conversie, se inlitur& pericolul de tirire a frecventei oscilatorului local de citre sem: nalul de intrare si se reduce radiatia parazit& a oscilatorului prin circuitul de intrare. ‘Tranzistorul schimbator de freevent Iucreazi, pentru majoritatea montajelor, cu un curent continuu de colector de 0,5 —1 mA, iar tensiunea oscilatiei locale, misurati pe rezistenta dintre emitor si masi este de 125 — 250 mV. Cresterea tensiunii oscilafiei peste aceasti limit’ nu mai duce la mirirea pantei de conversie, deci a amplificirii etajului, ci numai la producerea de interferente supiritoare. Intr-adeviir dack se traseazi curba de variatie a pantei de conversie (Sc), in functie de tensiunea oscilafiei aplicate (fig. 4.7, a), pentru un tran- Se Se [nav] Lmaju] “ 3 8 Sey e S& é 6 E> 4 4 2 2 7 Oo a an "G7 _ = 2 YU, tv) Ig (mA) a) 9 Fig. 4.7. Curbe de variatie a pantei de conversie : ‘0 ~ fm functle de tensiunea seilatlel locale; b — tn functie de curentul de colector zistor funcfionind la o freeven{% mult mai joas& decit cea de tdiere, se observ od exist’ un maxim destul de plat, care corespunde unei tensiuni de aproximativ 150 mV. Panta de conversie poate fi modificat’ numai daci se schimbé conditiile de alimentare ale tranzistorului, Astfel in figura 4.7, b, unde se prezint’ variatia pantei de conversie So, in funetie de curentul de colector Ic, se observa c& valoarea sa maxim& creste odat& cu cresterea tensiunii de alimentare, ambele curbe prezentind un maxim pentru un curent de colector de circa 1 mA. In etajele moderne, in general, se utilizeazi tranzistoare la care conductanta de trecere inversi este practic nul si deci nu mai este necesar’ neutrodinarea. 3. SCHIMBATOR DI ECVENTA CU TRANZISTOR AMESTECATOR Schimbiitoarele de frecven{i cu tranzistor amestecitor, la care oscilatia local& este produs’ de ciitre un etaj oscilator local separat, sint intilnite in radioreceptoarele de calitate, in scopul de a reduce la minimum interacfiunea dintre circuitele de semnal gi cele ale oscilatorului local, Tipul de schemi prezentat in figura 4.8 se utilizeaz’ in gamele de UL, UM,US. 80In plus, la montajul schimbator de freeven{& cu oscilator separat, tranzistorul amestecdtor lucreazd in conditii mai usoare si amplificarea de conversie ob{inut& este mai mare decit la etajul autooscilator. Schimbatorul de frecventa este realizat cu tranzistorul T,. Tensiunea de semnal, receptionata de circuitul acordat Z,, O,, este aplicat& pe baza lui Z,, prin intermediul condensatorului C,. ‘Tensiunea oscilatiei locale este aplicata in circuitul de emitor al tranzistorului schimbator, prin intermediul bobinei de cuplaj L,. Circuitul Z,C;, conectat in cireuitul de iesire al tranzistorului schimbator de freeventa este acordat pe frecventa intermediara, pentru a selecta semnalul eu freeventa f,. Rezistentele R,, K, constituie un divizor rezistiv pentru polarizarea pazei tranzistorului schimbator de frecventa&. Rezistenta R, serveste pentru stabilizarea termied a curentului de emitor, iar condensatorul C,, pentru decuplarea rezistenfei de emitor. Rezistenta Re. decuplaté la masi de 5 B al lau ca Mec” t fy e Fig. 4.8. Schimbator de freeventa cu tranzistor amestecdtor si cu oscilator local separat. condensatorul C;, serveste pentru polarizarea colectorului, constituind totodaté si un filtru cu rolul de a separa patrunderea curentilor alternativi din alte etaje in etajul schimbXtor de frecvent&, prin intermediul sursei de alimentare. Oscilatorul local este realizat eu tranzistorul 7. Cireuitul acordat Lz, Cray este conectat in circuitul de colector, iar bobina de reactie L, este legatad la baza tranzistorului prin intermediul condensatorului de cuplaj C2. 4, SCHIMBATORUL DE FRECVENTA CU TRANZISTOARE PENTRU UNDE ULTRASCURTE in general ctajul schimbiitor de freevent pentru UUS este de tipul convertor-autooscilator, realizat in montaj cu baza comuni. Sint utilizate si montaje de schimbitoare de frecventi.cu tranzistor amestecktor, dar necesitind inc3 un tranzistor pentru producerea oscilatiei locale, are o mai restrins’ raspindire. ‘Toate aceste tipuri de schimbatoare de freevent utilizeaz’ tranzistoare moderne cu difuzie, cu cimp intern sau tranzistoare mesa, la care frecventa de tiiere f, este de ordinul sutelor de megaheri. 81in figura 4.9 este prezentatd schema de principiu a unui etaj schimbitor de frecventi, utilizat intr-un radioreceptor pentru modulatie de frecventii, cu tranzistor convertor-autooscilator. Schimbitorul de freeven{ai (tranzistorul 7,) serveste totodat& si pentru producerea oscilatiei locale. Circuitul acordat al oscilatorului, format din Fig. 4.9. Schimbator de freeventa cu tranzistor con vertor-autooscilator. Ls, C,a,0, este conectat la colector prin condensatorul G,, a cArui reactant capacitivis este neglijabild la freeventa de lucru a oscilatorului local. Oscila- tia se obfine datorité reactiei pozitive aplicate de la iegire (colector), prin condensatorul €,, la intrare (emitor). Bobina Z, serveste la compensarea fazei tensiunii de reactie a oscilatorului, adic% face ca tensiunea de reactie aplicat& de la iegire 88 fie in faz cu tensiunea de la intrarea tranzistorului, Condensatorul C; constituie un scurteireuit la freeventele de lucru ale oscilatorului local. De asemenea si condensatorul C, are 0 reactai neglijabil’ la aceast& frecvent’, permifind ca montajul s& lucreze ca oscilator cu baza comun’. Schimbarea de freeventa este de tip aditiv, tensiunea de semnal fiind aplicat’ prin condensatorul C,, pe emitorul 'tranzistorului schimbitor, impreuna cu oscilatia local’. Semnalul de FJ din circuitul de colector este selectat de cireuitul acordat L4, C, bobina L, prezentind practic un seurtcireuit pentru freeventa intermediar’. Datorit’ aplicSrii pe elementul neliniar emitor-baz’ a tensiunii semnalului si a oscilatiei locale, in circuitul de intrare al etajului schimbitor de frecvent apare gi o tensiune de comand’ avind freeventa egal cu frecventa intermediara. Tinind seam& de faptul ci reactanta bobinei L, este neglijabili la frecvenja intermediar&, circuitul echivalent al tranzistorului schimbator de frecventa, in freeven}i intermediar’ este de forma prezentat’ in figura 4.10, a. Pentru prevenirea unei reactii in freeventa intermediar’ gi deci a instabilit&tii, se egalizeazd la aceast’ freevent tensiunile ce ajung pe emitor si baz prin admitantele interne si externe dintre colector-emitor si colector- 82bazii. Aceast neutralizare se realizeazii printr-o alegere convenabil’ a valorilor capacitXtilor condensatoarelor C, gi C,, Cind puntea de neutrodinare din figura 4.10, b pentru frecventa intermediar’ este la echilibru, se obtine independent’ intre cireuitul de iesire si cel de intrare la aceast® frecventa. Fig. 4.10. montajului din figura 4.9: 2 ~ cireuitul echivalent al etalulot eebimbator de freowents. pentru. trec- va intermediars yb eireuitnl Cchivalent pentra neutzodinare la ‘recventa intermediard. Dacd se noteaz’i cu ye admitanta dintre colector si emitor si cu yes admitanta dintre colector si baz, la echilibrul puntii se poate serie : Her. Yon aaaca (4.10) Pentru inliturarea inconvenientelor ce apar la tranzistorul schimbitor autooscilator, care serveste in acelasi timp si pentru producerea oscilatiei locale, la radioreceptoarele MF de calitate se utilizeazi schimbitorul de frecventi cu tranzistor amestecitor, oscilatorul local fiind realizat eu tranzistor separat. In figura 4.11 este prezentat& schema de principiu a unui astfel de montaj, echipat cu tranzistoare de tip npn. Btajul schimbitor de freevent’- este realizat cu tranzistorul T,. Tensiunea de semnal U, obfinut& de la iesirea amplificatorului de foarte inalt& freevenfii, se aplic’ pe emitorul lui Tensiono de f % semnal Uy 4 — ~ Tens. stobilizota Fig. 4.11. Schema de principin a unui etaj schimbator de freeventa pentra UUS ‘eu oscilator local separat. Ty, iav tensiunea oscilatiei locale U, se aplic& pe baza aceluiasi tranzistor prin intermediul condensatorului C,. Circuitul acordat pe frecventa intermediara este realizat dintr-un filtru de banda, constituit din bobina L, si condensatorul C,, respectiv bobina Z, si condensatorul Cy. 83Oscilatorul local, realizat cu tranzistorul 7, lucreaz& in conexiune cu baza comuni. Circuitul acordat al oscilatorului, format din bobina L, si condensatorul C,, este conectat in colector printr-o prizi a bobinei Ly, aceasta cu scopul de a micgora efectul capacitatii de coleetor asupra freeventei oscilatorului. Reactia pozitiva intre iesire si intrare este realizata prin intermediul condensatorului @,. Rezistentele R,, R,, Ry, pentru tranzistorul 7,, respectiv Ry, R, pentru tranzistorul 7,, servesc pentru realizarea polarizirilor necesare la electrozii celor doud tranzistoare. . SCHIMBATORUL DE FRECVENTA CU TUBURI ELECTRONICE Pentru schimbarea de freevent& la radioreceptoarele cu tuburi electronice pot fi utilizate triode, tetrode, pentode de inalta freevent’i, hexode, heptode, octode cu functiuni fie de tuburi convertoare, fie de tuburi de amestec. In prezentin radioreceptoarelecu MA, pentru gamele de undelungi, medii si scurte, in majoritatea cazurilor, se utilizeazi tuburi convertoare si de amestec de tip pentagrile triode-hexode ete., tuburi care au zgomot propriu redus, in raport cn zgomotele care insofesc semnalele din aceste game, In cazul emisiunilor din gama de UUS, deoarece zgomotele care inso- tese semnalul sint mult mai mici decit in cazul emisiunilor cu M.A, pentru 4 mari sensibilitatea, in etajele schimbitoare de irecventi se utilizeaz’ tuburi care au un zgomot proprin redus (triode si mai rar pentode). In cele ce urmeazi se Vor prezenta montajele de schimbitoare de frecventa utilizate curent in constructia radioreceptoarelor moderne, 1, SCHIMBATOARE DE FRECVENTA CU TUBURI ELECTRONICE, PENTRU UNDE LUNGI, MEDII $I SCURTE a, Schimbatorul de freeventa eu hexoda amestecitoare Constructiv, hexodaare patru grile ale ciror functiuni sint urmitoarele : prima grild, cea mai apropiati de catod, este grila de semnal ; a doua coi stituie ecranul dintre grila de semnal si cea de-a treia grild, pe care se apl tensiunea oscilatiei locale ; grila a patra ecraneaza grila a treia, de anod si este conectat’ in interiorul tubului cu grila a doua, in montaj ele find alimentate de la un potential pozitiv fata de mas La un astfel de tub, cuplajul intre grila pe care se aplici oscilatia local: si grila de semnal este foarte redus, din care cauzit hexoda este mult folosita pentru schimbarea de freeventi. Oscilatia local este produsi, de obicei, de © triod’ separat&, inclu in acelasi tub eu hexoda. in figura 4.12 este prezentata schema de principiu a unui etaj schimbitor de freevent% cu o triodi-hexod’, sectiunea de trioda find utilizaté pentru oscilatorul local. Modul de functionare al acestui schimbator de freeven{a este urmétorul : Semnalul de KF receptionat este aplicat la grila de comand prin intermediul cireuitului ZC... Prin grupul CR se aplicd de la dispozitival de RAA o tensiune de negativare a grilei intii a schimbitorului. Grila de comandi 84a triodei oscilatoare este legata direct in interiorul tubului cu grila a treia a hexodei schimbitoare de freeventis. Capacitatea C, pentru decuplarea ecranului (grila a patra) se alege de valoare suficient de mare pentru ca. la varia- fia negativarii primei grile, in timpul aplicdrii semnalului de RF, tensiunea ecranului si se pistreze constant L__<— pas Fig, 4.12. Schimbator de freeventa cu triodd-hexoda, Trebuie retinut faptul c& alegerea unei tensiuni optime pentru oscitatia local permite obtinerea unei pante de conversie de valoare maxima, pentru care schimbatorul de freevent& are o rezistenti echivalent’ de zgomot mini- m4 si o rezistent& intern& mare. Un dezavantaj al hexodei ca tub amestecitor este acela c% in functia de amplificator prezint& efectul de dinatron, adie&, daci potentialul anodului ajunge la un moment dat mai coborit decit cel al eeranului, apare emisiunea secundar’ a anodului si functionarea schemei devine instabil&. Un astfel de montaj are tendinta de a produce oscilatii parazite, cunoscute sub denumirea, de oscilafii de tip dinatron. Pentru evitarea acestui fenomen tensiunea de alimentare anodick trebuie 88 fie aleas% la o valoare mai mare decit cea de ecran, avind in vedere e& in functionare tensitnea alternativa de pe anodul hexodei este cel mult de ordinul voltilor. O astfel de rezolvare nu este totdeauna posibilA, fie din cauz ci alegerea unui punct optim de functionare impune 0 tensiune de ecran de valoare ridicati, fie din cauz4 ci nu totdeauna se dispune de o tensiune continud, dorit%, ca de exemplu, in cazul radioreceptoarelor alimentate de la refeaua de c.a. de 120 V, cind tensiunea anodic& devine, in mod obligatoriu, egali eu tensiunea ecramului (circa 100 V). Din aceste motive, utilizarea hexodei ca amestecitoare este multrestrinsa. b, Schimbitorul de freevenfii eu heptoda amestecitoare Pentru suprimarea efectului dinatron intilnit la hexode, a fost realizat tubul heptod’ (pentagril’), obfinut prin introducerea unei grile supresor (antidinatron), intre grila 2 patra (ecranul) si anodul hexodei. La un astfel de tub grila supresor este conectat% in interior la catod ; grila de semnal, cea mai apropiati de catod, serveste pentru aplicarea ten- 85siunii de semnal si reglajului automat al amplificdrii (#24 A), tubulavind pan- t& variabil& ; grila a treia este utilizat& pentru aplicarea tensiunii oscilatiei locale ; grilele a doua si a patra sint legate intre ele si conectate in montaj la un potential pozitiv fatt de mask. Heptodele de amestec moderne se construiese sub forma nor tuburi compuse, ce contin gi o triod’, in care se produce oscilatia local. Pentru ca cele douk unitati s& fie independente intre ele si s& poata fi utilizate separat una, de alta si in scopuri diferite grila triodei nu este conectata intern la grila_a treia a heptodei. in figura 4.13 este prezentat& schema de principiu a unui etaj schimbitor de freevent& cu o triod’-heptod%, sectiunea de triod’ find utilizat& pentru oscilatorul local, Semnalul receptionat este aplicat la grila intii a schimbtorului. Oscilatia local’, produsi de trioda oscilatoare, este transmisi la grila a treia a echimb&torului, printr-o legitur’ galvanic’ a acesteia eu grila triodei. e, Schimbatorul de ireeven{a cu tub convertor Pentru schimbitorul de frecvent& cu tub convertor se utilizeaz’ tuburile pentagrile. Din aceast’ cauz& heptoda convertoare se deosebeste fundamental din punct de vedere constructiv de heptoda de amestec. In figura 4.14 este prezentati schema de principiu a unui schimbitor de frecventé cu o pentagrilé. convertoare. Catodul, impreun’ cu grila intii sia doua constituie o triod’ utilizaté ca oscilator local, intr-un montaj cu reactie, eu cireuit acordat in gril& (La; Cre). Semnalul receptionat este aplicat la grila a patra, grila a treia fiind legata la o tensiune pozitiv’ fata de masi; pentru inalta frecvenja grila a treia este conectat’ la mas& prin condensatorul C,, astfel ineit ecraneazd, grila a patra de grilele intii si a doua ale partii de oscilator. In timpul functionarii convertorului, cind semnalul pe prima gril& are 0 variatie pozitiva, intre grila a treia si a patra se formeaza un catod virtual constituit dintr-un flux de electroni care pulseazi cu freevenja tensiunii oscilatorului local. In aceste conditii prin tub cirewk un curent anodic. In 88cazul alternantei negative a oscilatiei locale, negativarea primei grile este atit de mare, incit catodul virtual dispare. Catodul virtual, grila a patra (grilade semnal), grila a cincea (care este legata cu grila a treia la aceeasi tensiune pozitiv) si anodul formeaza o tetrod, al cZirei curent este comandat de tensiunea grilei de semnal, comanda fluxului de electroni din catodul virtual find ficut& ins& de tensiunea aplicat pe prima. gril’ (tensiunea oscilatorului local). Cum tensiunea alternativa de pe grila a doua este in opozitie de fazi fat de tensiunea de pe prima grill, ea are o actiune contrar’ asupra curentului anodic si din aceasta cauzi se produce osc&dere a pantei de conversie. Pentru imbunatifirea acestui parametru este necesar si se aplice pe prima Fig. 4.14, Sehimbator de freeventii eu heptoda convertoare, gril o tensiune mai mare (motiv pentru care cireuitul acordat este conectat Ta aceasti gril’), iar pe de alti parte influenja grilei a doua asupra curentului anodic trebuie si fie redus% la minimum din care cauza aceasti grild se realizeazi constructiv de dimensiuni eit mai reduse. ‘Tinind seam’ de cele prezentate mai sus, rezult’ cA pentagrila convertoare are dezavantajul c&, intrucit catodul virtual pulseazis cu freevenya oscilatici locale, pe grila a patra (grila de semnal) se induce din aceasti cauzi tensiune avind freeventa oscilatorului local, si a cirei valoare va- Tiazd de la un capit la altul al benzii in corespondenta direct& cu variatia impedantei circuitului de semnal la freeventa oscilatorului. Din aceas cauzi panta de conversie nu rimine constant’ in band’, deci nici ampli carea, Pentru a inltura acest cuplaj nedorit se aplic& pe grila de semnal 0 tensiune opus’ ca faz tensiunii induse de variatia sarcinii spatiale, in acest sens conectindu-se un condensator de mic capacitate (circa 2 pF), intre grila oscilatorului local gi grila de semnal (0, din figura 4.14). Analizind schema din figura 4.14 se poate observa ugor c% heptoda cou- vertoare este constituité de fapt dintr-o tried’ oscilatoare (catod, grila 1, grila 2), si o tetrod’ schimbitoare de freevent& (catod, grila 4, grila 5, anodul), separate intre ele printr-un ecran (grila 3), Avind in vedere aceasti structura, este evident c&, la fel ca hexodele de amestec, nici pentagrilele convertoare nu mai functioneaz& normal daca tensiunea anodului devine mai mie% decit cea a ecranului, adici si ele prezint& efectul dinatron. Solu- 87pentru inkiturarea acestei deficienfe const% in introducerea unei grile supresor intre ecran si anod, obtinindu-se astfel tubul cu opt electrozi numit octod’. SCHIMBATORUL DE FRECVENTA PENTRU UNDE ULTRASCURTE Etajul schimbitor de freevent& pentru UUS (care este de fapt un etaj convertor) reprezinta una dintre part; ‘le mai importante ale radioreceptoarelor destinate pentru receptia emisiunilor cu MF. El trebuie si inde- plineased citeva cerinte esentiale : si aib& o amplificare cit mai mare, o stabilitate a freeventei oscilatorului local cit mai bund, zgomote proprii cit mai mici, Semnalul de FT, obtinut dup’ schimbarea de freeventa, este modu- Jat in freeventain mod identic ca semnalul initial de freeventa ultra-inalta, adic etajul schimbitor de freeven{i transpune modulatia de frecventa de pe un semnal de frecventi ultrainalt% pe semnal de FI. Tuburile folosite curent pentru schimbarea de frecvenfa sint triodele, deoarece nivelul de zgomot al acestora este de citeva ori mai mic decit al schimbatoarelor cu tuburi cu mai multe grile. Tn plus, impedanta de intrare in gama de UUS a schimbatoarelor cu triode este mai mare decit cea a schimbatoarelor cu tuburi cu mai multe grile, la care aceasta se reduce din cauza influentei inductantei conexiunii de catod si a timpului de trecere al electrozilor (v. cap. 3). in figura 4.15 este prezentatd schema de principiu a unui schimbitor de freevent’ realizat cu o trioda, tub care indeplineste totodatd si functia de oscilator local. Fig. 4.15. Schimbator de freeventa pentru gama de UUS. Oscilatorul local este de tipulcu reactie, cu circuitul acordat L, ae. 2+, Cry conectat in gril, bobina de reactie find L Schimbarea de freeventé este aditiva, tensiunea de semnal , si tensiunea oscilatorului local Uy tind aplicate pe aceeasi gril, Semnalul de FT este separat prin intermediul filtrului de banda (Zs, C, + C, $i D4, C,), valoarea reactantelor condensatorului Cy sia bobinei 1, fiind neglijabile pentru frecventa intermediard. 88Deoarece atit circuitul acordat al oscilatorului local, eit gi cel al amplificatorului de foarte inalti freeven}& sint conectate la acelasi efectrod, apar 0 serie de fenomene nedorite, ca de exemplu : — influenta reciproc’ dintre acordul unui cireuit si acordul celui de-al doilea 5 — pitrunderea tensiunii oscilatoruluilocal in circuitul acordatal amplifieatorului de foarte inaltk frecvent’ si de aici trecerea mai departe in antend ; — pitrunderea tensiunii semnalului in circuitul acordat al oscilatorului local gi de aici pericolul tiririi frecventei oscilatoralui ; — micgorarea puterii semnalului i inriut&tirea sensibilitAtii reale a radioreceptorului. Pentru evitarea acestor deficiente se utilizeaz’ un schimbitor de f venti in montaj cu putere echilibrata. fn montajul din figura 4.15 exis astfel depuntecare realizeaz’ separatia intre cireuitul acordat al amplificatorului de foarte inaltS freevent& si circuitul oscilatorului local. Schema acestei punti este redatii simplificat in figura 4.16, a, in care au fost neglijate reactantele capacitatilor O, si Cg, suficient de mici faf& de celalte elemente din circuitele considerate. De asemenea, rezistenta de gril R, este mult mai mare decit reactanja capacitiv’ a condensatorului C,, si nu influ- enteazii echilibrul puntii. Cind punteaeste echilibrata, la bornele eircuitului de semnal (L,, r:)nu exist tensiune de frecventa oscilatorului local, iar Ia bornele circuitului acordat al oscilatorului nu apare tensiunea semnalului. In acelasi timp insk pe grila de comanda a tubuluischimbator de frecventi este aplicat’ simultan tensiunea semnalului (prin C,) si cea a oscilatoralui local, astiel ¢& schimbarea de frecvent& este posibili in ceea ce priveste separarea intre circuitul oscilatorului local si cel al amplificatorului de foarte inaltd freeventit, pe de o parte, citi a circuitului de FT, pe de alt& parte, aceasta se realizeaz’ ugor datorité freeventelor de Incru foarte diferite ale celor trei tipuri de circuite. Fig. 4.16. Punji de neutrodinare la etajul_ convertor autooscilator din figura 4.45: Fetcllel” negative” in Troevents ‘intermediara, Din cauza c& rezistenta intern a tubului schimbitor de_treeventé este foarte mici (10—15 kQ), cireuitul primar al filtrului de FI (Ls, C,, C;) este puternic suntat si amplificarea etajulni scade, selidere accentuatt si de reactia negativa produsi prin capacitatea anod-grild ((,,) a tubului schimbi. tor de freevent{. Pentru inkiturarea acestor fenomene nedorite se realizeazi un montaj in punte pentru FT (fig. 4.16, 6) punte constituit% din elemen: tele : capacitatea anod-grild C,,, capacitatea C,, capacitatea de reactie O, 89in FI si capacitatea C, in paralel cu Cj, in eapacitatea C; fiind inclus% C,, capacitatea anod-catod, C,., cit $i capacitatea parazit% a montajului C,,. Laee librul puntii se obtine : (4.11) si intre intrare si iesirenu mai exist& nici un transfer de energie. In montajele reale, pentru mirirea rezistentei interne a tubului schimbator la 0 valoare convenabila (deci gi a amplificarii etajului), cit si pentru cresterea selectivi- tpi acestuia, valoarea condensatorului O, este astfel aleas’ incit si se obtin& o supracompensare a puntii, adic& se introduce o mic& reactie pozi- tivé in freeventa intermediara. D. INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR COMPONENTE ALE ETAJULUI ASUPRA PERFORMANTELOR RADIORECEPTO- RULUI 1, VERIFICAREA ETAJULUE SCHIMBATOR DE FRECVENTA Etajul reclamd urmatoarele verifickri : — verificdri de continuitate cu radioreceptorul nealimentat ; — verificarea regimului de alimentare « tubului sau a tranzistoarelor — verifiearea ett semnal. a. Verificarea circuitelor Verificirile de continuitate se execut% cu ohmmetrul gi numai la radioreceptoarele echipate cu tuburi electronice, eu radioreceptorul nealimentat. ‘La radioreceptoarele cu tranzistoare, astfel de verifickri sint indicate numai asupra cirenitelor deschise sau care nu includ tranzistoare. Verificarea cu ohimmetrul constd in urmiarirea continuit&tii infagurarilor, a validititii condensatoarelor, a rezistentei de izolafie faj% de mast, a rezistentei contactelor comutatorului de game. b. Verificarea regimului de alimentare Verificarea regimului de alimentare a tuburilor, tranzistoarelor gi cireuitelor integrate se executa cu voltmetrul de c.c. cu rezistent& interna de valoare mult mai mare decit rezistenta elementelor de circuit care asigur’é tensiunile de Iueru. ‘Tranzistoarele se verifi capitolul 19. in circuit cu ajutorul aparatului descris in ¢. Verificarea cu semnal Verificarea ou semnal a etajului se realizeaz’ cu montajul dat in figura 4.17. Se verifick toate gamele radioreceptorului. Freeventele de verificare se aleg din tabela 19.2, grupa III, sau apropiate de acestea. 99Lj Schimbélor de frecventé Fay elector Fig. 4.17, Verificarea etajului schimbator de freeventa cu semnal. Succesiunea operatiilor pentru verificare este urmitoarea : — comutatorul de game se comutd pe gama ce se verified ; — acul indicatorului de acord se pozitioneazt pe scari, in dreptul frecventei de verificare ; — nivelul semnalului de la iesirea generatorului se regleaz potrivit condifiilor de misurare a sensibilititi — se ajusteazi freeventa semnalului modulat de la iesirea generatorului saul acordul radioreceptorului pind se obtine indicatia maxima la un milivoltmetru de ea. Pentru o informare complet’ asupra functionarii etajului se recurge la osciloscopul catodic. Vizualizarea formelor de unda araté dac& indicatia voltmetrului de AF corespunde semnalului analizat sau unor oscilafii par: zite ete, Oscilogramele prezentate in figura 4.18 au urmitoarelesemnificati a) semnal de AF normal; | ca D) PD) Ad ZW Fig. 4.18, Oscllograme obfinute pe ecranul unui osciloscop conectat du ctajul demodulator. 91b) oscilatie parazitX de inalt freevent’; c) semnal AF insotit de perturbatii datorite in special sensibilit&fii excesive a etajului; @) semnal AF modulat cu brum ; e) semnal AF perturbat de oscilatii de RF. Etajul schimbitor de irecvent& poate fi verificat din punetul de vedere al functionarii pe criteriul amplificarii freeventei intermediare (functionarea ca etaj de FZ). Pentru aceasta, la intrarea etajului se aplicX semnal de FI modulat cu 1000 Hz, cu o adincime de modulatie de 30%, Comutatorul de game se fixeazi pe pozitia UM, iar condensatorul variabil de acord se last complet deschis. Se msoari sensibilitatea intii cu oscila~ torul in stare de functionare si apoicu oscilatorul blocat. Dac& in ultimul caz amplifieatia creste aproximativ de dow’ ori (6 dB), inseamn% e& etajul schimbitor funcfioneaz’ corect. INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR ASUPRA PERFORMANTELOR ETAJULUT a, Schimbiitor de freeventi cu tranzistoare pentru gamele UL, UM si US Roy Rup din figurile 44, 4.5, si Ry, Ro, Roy R; din figura 4.8 sint rezistentele de polarizare a bazei tranzistorului. Modificares, valorii acestora, a a fost prezentatd in capitolul 3. R,, Cy din figura 4.4, Ry, Cg $i Rg C; din figura 4.8 formeazii reteaua de filtrare a tensiunii de alimentare a etajului si implicit de separare a etajelor pentru a impiedica reactia prin intermediul sursei de alimentare. Modifica- rea valorilor elementelor de circuit a fost prezentat’ in capitolul 3. Tn, Cry (fig. 4.4) formeazi circuitul acordat al oscilatorului conectat in emitor. Abateri de la valorile nominale modificd freeventa oscilatorului local. R, (fig. 4.4 gi 4.5) de valoare 1,5 — 5 kQ este rezistenja de emitor. Are rolul de stabilizare cu temperatura $i de rezistent’ de sarcini a oscilatorului (la bornele acesteia se aplick tensiunea de reactie emitor-bazi si totodath tensiunea necesar& pentru schimbarea de frecvent’). O valoare mai mare contribuie la cresterea distorsiunilor gi a interferentelor, iar o valoare mai mic& provoaes o amortizare mai mare a circuitului oscilant, In ultinul ea se reduce sensibilitatea si stabilitatea etajului. €,(5 — 50 nF) din figurile 4.4 gi 4.5 este condensatorul de cuplare a bobinei J, respectiv L, in circuitul baz4-emitor al tranzistorului. El are rolul de separare galvanic a tensiunii de la bornele rezistentei din emitor de cireuitul oscilant al oscilatorului. O valoare mai mare nu modified regimul de functionare, deoarece pentru semnalul aplicat in circuitul bazi-emitor, tranzistorul functioneaz’ in montaj cu emitorul la mas. O valoare mai mic& afecteazt stabilitatea oscilatorului datorit’ atenuarii tensiunii de reactie. Co (fig. 4.4) serveste la aplicarea semnalului din anten’ in circuitul bazii-emitor, iar din punctul de vedere al oscilatorului, condensatorul Cp impreuni cu bobina J, asigur’ funefionarea tranzistorului in montaj cu baza comun%. O valoare mai mick a lui C, afecteaz’ sensibilitatea, cit gi functionarea, oscilatorului. 92Cx, Ry sint elementele de circuit care asigur’ neutrodinarea_montaj Jui. Modificarea valorilor acestor elemente afecteaz echilibrul puntii (fig- 4.6), ceea ce duce la instabilitatea montajului, in special eXtrecapitul superior al benzii de US, apare pericolul de_tirire a frecven{ei oscilatorului local de clitre semnalul de intrare gi de radiatie parazita a oscilatorului prin circuitul de intrare. R, (fig. 4.8) decuplat’ la masi prin O, serveste la stabilizarea termicd a. curentului de emitor. Modificarea valorii acestei rezistente in sensul majo- rari afecteaz& punctul de functionare in timp ce micgorarea valorii afec~ teaz stabilitatea eu temperatura. b. Schimbator de freeven{a eu tranzistoare pentru gama UUS Analiza se refer’ la schema dati in figura 4.9. , (10—20 pF) , Z;, Cry (2—12 pF) formeaza cireuitul de acord conectat- la colectorul tranzistorului 7. Acordul variabil se realizeaz& cu condensatorul variabil @,,. Abaterile de la valorile initiale de acord modifica limitele gamei UUS si inrautiteste sensibilitatea. ©, (300—1 000 pF), C, (300 — 500 pF) apartin puntii de separare a ctajului oscilator de circuitele de FI- C, asigura conectarea la masi a inductantei aus L,. C, conecteazi baza tranzistorului la mas’. Modificarea capacitiitilor din puntea de echilibrare duce la intrarea in oscilatie a etajului pe freeventa intermediara. C, (10—12 pF), Ci, (2—12 pF), Ls formeazii cireuitul de acord al oscilatorului local. Condensatorul 0, de tip ceramic stabilizeaz’. termic freeventa- oscilatorului datorit% coeficientului de temperatura negativ. Abaterile de la valorile initiale de acord modificé limitele gamei UUS, inrautafese sensi- Dilitatea si deplaseaz&t etalonarea scXrii. 0,(2—-10 pF) este condensatorul de cuplare si de adapiare a etajului sunteazi cireuitul de reactie gi duce la blocarea oscilatorului local. O val mai mic modifick adaptarea etajelor ica urmare scade amplificarea gi ra-~ portal semmalfagomot. C, (4 — 6 pF) este condensatorul de reactie pozitiva al oscilatorului local. O valoare mai mare sau mai mick modified regimul de oscilatie. In primul caz oscilatiile devin instabile, iar in al doilea caz se pot intrerupe. L, este inductanta auxiliari, pentru corectarea fazei tensiunii de reactio si in acelasi timp impreun’ cu C, formeaz& un filtru acordat pe FT. C, (20-50 pF) impreun’ cu L, formeaza cireuitul de acord pentru semnalul de #'L, bobina L, prezentind practic un scurtcireuit pentru frecven{a. intermediar’. Modificarea valorilor acestor elemente influenteazd sensibilitatea si selectivitatea etajului. R, (400—800 2), Ry (5 — 10 kQ), Ry (20-50 kQ), au aceeasi semnifi- cafie si influenjeaz’ asupra performanjelor etajului casi Rey Rasy Ryy Ray Rg, R; din figurile 4.4, 4.5 si 4.8 ta de filtrare si de decuplare a etajelor i L, duce la modulatia cue, Sehimbator de freeventd cu tuburi eleetronice pentru gamele UL, UM si US Analiza se refer la schemele din figurile 4.12 si 4.13. R, (20—50 kQ) este rezistentadealimentarecu tensiune anodic& a tubu- tui oscilator. Valoarea optim’ corespunde la sensibilitatea maxim’ a etaju luischimbator de frecventa sila o rezistenta echivalenta de zgomot mini O valoare mai mare inseamna sensibilitate mai mick a etajului schimb&tor, radiatia mai mare a oscilatorului in antend si un procent marit de armonice. © valoare mai micd inseam’ o amortizare mai mare a circuitului acordat, fenomen ce se manifest’ prin instabilitatea oscilatorului (nu este indeplinit’ conditia de oscilatie) si prin prezenta unui numr mai mare de armonice la iesirea generatorului (fluierturi de interferent’). R, (20-50 kQ) este rezistenta de alimentare a ecranului tubului. O valoare mai mic% inseamné putere mai mare disipat& pe grila ecran, putindu-se depisi valoarea admisibili. O valoare mai mare reduce amplificarea etajului. in cazul hexodei, daci R, este prea mic apare fenomenul dinatron (functionare instabil si oscilatii parazite de tip dinatron). G, (2—50 nF) este condensatorul de decuplare a grilei eran. O valoare mai mare nu afecteaz’ functionarea etajului deoarece la variatiile negativa- ri primei grile in timpul aplicirii semnalului de RF, tensiunea ecranului se pastreaz4 constant&. O valoare mai mic reduce apreciabil reactia pe ecran si implicit amplificarea. R (0,5—2 MQ) este rezistenta de negativare a primei grile a hexodei, respectiv a heptodei. O valoare mai mic& inseamni amortizarea mai mare pentru cireuitul de intrare pentru lantul MA si amplifieare mai mick. O valoare mai mare favorizeaz modulatia cu brum. ©;, L, formeazii cireuitul rezonant acordat pe freeventa intermediar’. Abaterile lui Q, si Z; de la valorile de acord se manifest’ prin miesorarea sen- sibilitifii, a selectivitatii si prezenta distorsiunilor. d. Schimbator de freeventa cu tuburi pentru gama UUS Analiza se refer’ la schema dat& in figura 4.15. nm (2—12 pF) si L, formeazi circuitul de acord conectat la anodul tubului amplificator de UTP. Acordul variabil se realizeaz’ prin monocomanda miezurilor diamagnetice ale bobinelor L, si L,. !Modificarea valorii capacititii Cp, afecteaz’ limitele gamei UUS. Ry (0,5—3 kQ) gi 6,1 — 5 nF) formeaz’ reteaua de filtrare a tensiunii de alimentare anodic& (de separare a etajelor). Modificarea valorilor acestor elemente corespunde cu R, gi Cy din figura 4.8. R, (10-50 kQ) este rezistenta de alimentare a oscilatorului side decuplare a etajului schimbator de freeventi. O valoare mai mare pentru Ry inseamna amplificare mai mic& gi funetionare instabil& a oscilatorului local, in timp ce o valoare mai mic&i micgoreazs decuplarea si favorizeazd aparitia oscilatiilor parazite. G, (50—500 pF) este unul din condensatoarele puntii de separare a oscilatorului local de circuitul FI — MF (fig. 4.16, 6). O valoare mai mare sau mai mic modificd echilibrul puntii si favorizeazX sutooscilatia etajului pe freeventa intermediari (oscilatoral local). 94€, (10 pF), C, (14 pF) si C, (10 pF), apartin punfii de separare a amplificatorului UIF de oscilatorul local (fig. 4.16, a). Prin aceast& punte se rea- lizeaza injectia de semnal ULF in etajul schimbitor de frecvent& (divizor capacitiv). Modificarea capacitXtilor din puntea de echilibrare duce la modificarea frecventei oscilatorului local (tirirea freeventei pe UZF) si la radiatia oscilatiilor prin antend. L, gi Cr, (2—12 pF) formeazi cireuitul de acord al oscilatorului Jocal. Modificarea acestora produce efecte similare cu ale cireuitului Ly, Cn. B,(0,1—1 MQ) este rezistenja de negativare a grilei oscilatorului local. O valoare mai mare sau mai micd deplaseaz punctul de functionare citre regiunea neliniar’ a caracteristicii. In ambele cazuri seade amplificarea etajului schimbator de freevent&. In primul caz apar fenomene nedorite datorit& oscilatiilor parazite si oscilatiilor de blocare. In cazul al doilea creste amplitudinea oscilatiilor locale si gradul de armonice. €, (30 pF) apartine punfii din figura 4.16, b si are rol similar cu Og, in plus separd galvanie circuitul de alimentare anodic’ de infigurarea de reactie L, a oscilatorului. Modificarea, capacit&fii duce la tirirea freeventei. oscilatorului local pe frecventa intermediar’.Capitolul 5 OSCILATORUL LOCAL A. GENERALITATI Oscilatorul local utilizat in radioreceptoarele superheterodina este destinat si asigure tensiunea alternativa de radiofreevent& necesari etajului schimbator de frecvent& pentru a transforma tensiunea de semnal recep- tionati in antend intr-o tensiune de frecventi fixi numit& freevent’ intermediara. : Oscilatia local se caracterizeazd prin freeventd si amplitudine. fn ceea ce priveste frecventa oscilatorului local aceasta trebuie s& se pastreze cit mai constant pentru orice valoare stabilité prin sistemul de acord al radioreceptorului, Amplitudinea oscilatiei locale se impune s& aib& o forma cit mai sinusoidali. Deformarile acestei unde indic& existenta armonicilor oscilatiei, care prin prezenta lor produc in- terferentesupiritoareinradioreceptor, In figura 5.1 este prezentatd schema-bloc a unui oscilator, unde este reprezentat de fapt un amplificator (A) realizat cu un element aetiv (tranzistor sau tub electronic), la eare, ne- Fig. 5.1, Sehema-bloc a unui oseilator. Maiexistind sursa exterioard de semnal, se transfera, de la iesirea amplificatorului, printr-o retea de reactia (6), Ja intrarea acestuia tensiunea necesara ca oscilatia de radiofrecventa (RF) s& fie intrefinut&. Elementul amplificator realizeazd o amplificare A, cu 0 defazare @ intre Uses si Uin, adici: ins | — A= Vit — | Alen, (5.1) Rejeaua de reactie introduce si ea o defazare y intre U; i Uiny eX- primat& sub forma: _ Us 8 = Te =[B/e%. (5.2) Pentru ca sistemul si oscileze trebuie ca: [Al [Bl =1 (5.3, @ e+ yao (5.3, b) 96Prima relatie reprezint& conditia de amplitudine, cea de-a doua, conditia de faz, din care rezult& valoarea freeventei de oscilatie, care practic este determinati de elementele L, € ale circuitului acordat, find insé influenjate, intr-o oarecare misuri si de parametrii elementului activ. ‘Avind in vedere ci amplitudinea oscilatiilor obtinute depinde de amplificare, este necesar s& se asigure un regim de oscilatii stationare, regim asigurat cu ajutorul elementului activ, care, fiind gi neliniar, indeplineste si functia de limitator de amplitudine a oscilatiilor, acesta consumind energie care ereste mai repede decit proportional cu patratul amplitudinii oscila- iilor. yeotAltfel pust problema, se poate spune ei oscilatorul local utilizind pentru funcfionarea sa un element activ (tranzistor sau tub electronic), transforma energia primit& de la sursa de alimentare in energie utild oscilatiilor de, radiofrecvent’, la freeventa de oscilatie elementul activ creind o rezistentii negativ care compenseaza pierderile in rezistentele celorlalte pirti ale circuitului, inelusiv in impedanta de sarein&, in figura 5.2 este prezentat un amplificator din care s-a indeprtat sursa exterioar’ de semnal. Se stie c& amplificarea de putere a unui tranzistor (tub) este maxim in cazul in care impedantele de intrare gi iesire ale acestuia sint adap- tate. Aceast& conditie este insi valabil& in ipoteza c& impedantele de intrare si iesire ale tranzistorului (tubului) au partea reali pozitiva, indiferent de valoarea impedanfei de sarein’ sau a impedantei interne a Fis, 5.2. Sehema-bloc a unui osci- sursei. In cazul in care aceast ipotezd’ nu '*t0r &¥ rezistenti negativi. mai este satistieuti, cistigul maxim de putere este infinit, ceea ce inseamna ca circuitul poate oscila dack valorile impedantelor conectate la bornele elementului active sint convenabil alese. Se consider, de exemplu, ci pentru o anumit% valoare a admitantei de sarcind y, (fig. 5.2), admitanta y,, are partea reali negativa, adic& : Yen = — |@en| +) Ben (5.4, @) unde : =y, — 2 5 Yin Ua (5.4,.b) ‘tye teprezentind admitanta de sarein’, celelalte elemente find parametrii elementului activ. Avind in vedere ei : = Gr + 5B, (5.5) si Inind : G, = |Gin| >0 iar B= — Bey (5.6) admitanta totald a buelei de intrare a circuitului este nuld, ceea ce aratih c& poate circula un curent chiar in absenta unei surse exterioare de energie. Se poate vedea ugor c4 in acest caz admitanta buclei de reactie este de asemenea nula, Rez latiile de mai sus reprezint’ de fapt conditia necesari de amorsare a THe 406 97‘Tipurile reprezentative de oscilatoare, utilizate atit in radioreceptoarele cu tranzistoare, cit si in cele cu tuburi electronice, sint urm&toarele : — Oscilatoare cu reactie prin inductanja mutuald de cuplaj, cu circwit acordat conectat fie la intrare, fie la iegire, fie cu circuit acordat cuplat inductiv, atit la intrare cit si la iegire. — Oscilatoare tn. trei puncte, cu refea de reactie fie cu prizd pe bobind (os- vilator Hartley), fie cu priza pe capacitate (oscilator Colpitis). Indiferent de schema electrica a oscilatorului, acesta trebuie si indepli- neasci o serie de cerinfe tehnice, printre care cele mai importante sint urmatoarele : © Oonditia de oscilatie sa fie ugor indeplinita si tensiunea obfinuta sd fie suficienta pentru a asigura ofunctionare normald a schimbdtorului de frecventd, in toaté gama de lucru. In plus, aceast& amplitudine trebuie sé fie constatat’ in banda freeventelor receptionate, variatia ei producind sc&derea pantei de conversie a schimbitorului de frecventa si deci variatia sensibilit&tii radioreceptorului. © Oscilafiile produse sé fie stabilite ca frecvenja, adic& s& fie cit mai putin influenjate de variatiile tensiunii de alimentare si de variatiile de temperatur’. Tn cazul in care frecventa f, a oscilatorului variaz’ in timp astfel incit frecventa diferent& f, intre aceasta frecventa f, si frecventa purtatoare f,asemnalului de receptionat nu mai este egal cu frecventa intermediara f,, pe care este acordat cirenitul la iegirea din schimbatorul de frecventi, spectrul de frecvente al semna- Jului nu mai este simetric fata de mijlo- 1 benzii de trecere a filtrului de FI 3). Aceasta duce la aparitia distorsiunilor liniare si neliniare, iar in cazul unui dezacord mai puternic, la reducerea intensit&tii auditiei, sau chiar la suprimarea complet a receptiei dorite. Aceste fenomene se manifesta cu atit mai intens cu cit frecventa receptionat’ este mai inalta si banda de trecere a amplificatorului de FI este mai ingust’. rig Deplasarea rcealal oe ee © Oscilatorul sé nu oscileze parazi- vente sl unui semnal modulat, faté de tar pe o alta freeventa si nici sd treacd garts & alectitate ampliintort ruse cn oacilatia peo alla freoven *"‘oscilatorului local. © Oscilatiile produse sé confind vit mai putine armonici, deoarece acestea produc interferente suparatoare, importanta Jor crescind si mai mult in condi- fille in care amplitudinea oscilatici locale este de valoare ridicata. B. OSCILATOARE CU TRANZISTOARE In majoritatea cazurilor, la radioreceptoarcle superheterodina cu tran- aistoare, oscilatorul local este realizat impreuna cu schimbatorul de frecven{a utilizindu-se un acelasi tranzistor. Un oscilator cu tranzistor separat fiind costisitor, se foloseste mult mai rar, dar o astfel de schema permite realizarea unei stabilitti de frecventa ridicate si a unei influente reciproce reduse intre circuitul oscilatorului 51 cel al semnalului, 98Avind in vedere importanta remitantei care poate crea pericolul unor oscilatii necontrolate, la montajele de oscilatoare cu tranzistoare se urméreste reducerea, pe cit posibil, a influenfei acestei reactii inverse de la iesire la intrare gi realizarea unui cireuit de reactie extern tranzistorului. Existenta Ja tranzistoare a admitantei mari de intrare duce la necesitatea adaptarii intre cireuitul oscilant si tranzistor. Aceast& adaptare se realizeazi fie prin cuplaj prin inductant& mutual, fie prin prizi pe bobini, fie prin prizi pe capacitate. in scopul obtinerii unei funcfiondri cit mai stabile si cit mai sigure, cele mai multe montaje de oscilator local cu tranzistor separat se construiesc cu baza comuns, tipurile de oscilatoare folosite mai freevent fiind cele cu reactie, prin inductanta mutual’ si oscilatoarele de tip Hartley. 1, OSCILATOARE CU REACTIE PRIN INDUCTANTA MUTUALA Aceste oscilatoare sint intilnite atit in varianta cu cireuitul oscilant conectat in circuitul colectorului, cit si in aceea in care circuitul oscilant este conectat in circuitul de emitor. in figura 5.4,a este prezentat& schema de principiu a unui oscilator eu reactie, cu circuitul oscilant conectat in cireuitul de colector, in montaj eu emitorul comun. Bobina de reactie L, este conectats in cireuitul bazei prin intermediul condensatorului de cuplaj C,. Condensatorul , permite trecerea curentilor de RF, dar blocheazii tensitinea continu’ de polarizare a bazei, realizati prin divizorul rezistiv R,, 2a. In acelasi timp condensatorul C, stabilizeaz’ La schimbétora) La schimbilorel de frecvenfé in Uae Fig. 5.4. Oscilator eu cireuitul acordat conectat in colector : ‘a ~ ou emitor comin; 6 — schema ecbivaleats = montajului dia figura 6.4, 0: ¢ ~ cu basa comunt, 99amplitudinea oscilatiilor, inciireindu-se, in timpul alternantei negative aplicate pe baz, prin bobina de reactie si descArcindu-se in timpul alternantei pozitive. Se asiguri astfel aproximativ o functionare in clasi B a oscilatorului, Colectorul este conectat lao prizda cireuitului oscilant (L, Cy), aceasta pe de o parte pentru a se realiza adaptarea de impedante intre generator (tranzistor) gi sarcin’ (cireuit oscilant), iar pe de alt% parte pentru a nu fi amortizat prea mult circuitul acordat de cktre impedanta de iesire a tranzistorului, Cuplajul oscilatorului cu etajul schimbitor se realizeaz prin intermedi] une) infdyurdri auxiliare Z,, euplaté cu bobina L a cireuitulut ose lant. Rezistenja R, este folositd, pentru alimentarea colectorului, fiind decuplata la mast, ca gi cireuitul oscilant, prin intermediul condensatorului C. Rezistenta R, este utilizat& pentru stabilizarea termicd a tranzistorului, iar condensatorul €, serveste pentru conectarea la mas’ a emitorului din punetul de vedere al semnalului de RF. In figura 5.4, b este prezentat& schema echivalent’ a oscilatorului din figura 5.4, a, unde tranzistorul a fost substituit prin generatorul de curent constant p; JnUse, iar elementele de la prizé au fost transferate la bornele cireuitului acordat. Conductanta echivalent’ G, are valoarea : Gee = Fy + PE Gees (5.7) unde : aa Pi geste transconductanta tranzistorului ; G, — conduetanta la rezonanta a [circuitului oscilant L, Oy; ry — rezistenta proprie de pierderi a circuitului oscilant; Jie — conductanta de intrare a tranzistorului ; Si, — conductanta de iesire a tranzistorului. Calculind amplificarea si factorul de reactie p, din relafiile (5.3) rezult& conditia de oscilatie : L - Mz St 4 =f (5.8) Fin si freeventa de oscilatie : @ = 0) | /——_t ie (5.9) 1+ 4 etn gies 4 MP ge Hey Cr L Gp O varianta a schemei din figura 5.4, a este prezentat’ in figura 3.4, ¢ la care bobina de reactie este montat’ prin intermediul condensatorului de cuplaj @,, in circuitul emitorului, montajul Iucrind cu baza comun’. Polarizarea bazei este asigurat& prin divizorul rezistiv R, Ry gi rezistenta auxiliard R,, intercalat& in montaj pentru stabilizarea amplitudinii tensiunii de oscilatie. Condensatorul C, serveste pentru decuplarea la mash a bazei din punctul de vedere al semnalului de R/. Grupul J, C, formeaz’, un filtru de decuplare, care are rolul de a impiedica pitrunderea, prin cireuitul de alimentare, a curentilor alternativi din alte etaje, in etajul oseilator. 100Rezistenta R, serveste pentru stabilizarea termic& a emitorului, nefiind decuplata din punct de vedere al semnalului de RF pentru a nu scurtcireuita la mas& bobina-de reactie L,. Cuplajul oscilatorului cu schimb&torul de frecvent& se realizeaz% prin intermediul bobinei auxiliare L,, cuplatS cu pobina circuitului oscilant. figura 5.5 este prezentat’ schema de principiu a unui oscilator cu reactie, cu cireuitul oscilant montat in emitor, in montaj cu baza comuni. Emitorul este conectat la o prizd a circuitului oscilant, prin intermediul condensatorului de cuplaj C,. Stabilizarea termick a emitorului este realizat& prin rezistenja R, nedecuplat& pentru a nu scurtcircuita porfiunea dintre emitor si mas% a bobinei de acord a cireuitului oscilant. Divizorul rezistiv R,, R, serveste pentru polarizarea bazei care, din punct de vedere al semnalului de RF, este conectat& la mas& prin intermediul condensato- rului_,. Cuplajul oscilatorului cu etajul schimbator se realizeazd prin intermediul unei infSsurari auxiliare (Z,). }——> La schimbitorat 1. gefrecrenfa’ Fig. 5.5. Oscilator cu circuitul acordat Fig. 3.6. Oscilator cu reactie eu dou conectat in emitor. etiplaje prin inductanta mutuala, in figura 5.6 este prezentat’ schema unui oscilator eu reacfie la care cireuitele emitorului si colectorului sint cuplate cu circuitul oscilant prin inductanje mutuale de cuplaj. Intre bobina L, si L, existA gi un cuplaj inductiv nedorit, care poate duce la oscilatii parazite pe frecvente mult mai mari decit cea de lucru, in cazul in care factorul de calitate al circuitului oscilant LC este prea mic. 2. OSCILATOARE IN TREI PUNCTE a. Oseilatorul in trei punete en prizii pe capacitate In figura 5.7 este prezentat& schema de principiua unui oscilator Colpitts. Cireuitul oscilant (Z gi C, in serie cu C,) este conectat intre colector gi “bazi, reactanta condensatorului C, fiind neglijabil& la freeventa de lueru a oscilatorului. Prin intermediul condensatoruiui 0, emitorul este legat la masi impreund cu punctul comun al condensatorului C, si C,. Tensinnea alternativa de la bornele condensatorului €, constituie tensiunea deiesire, jar tensiunea de la bornele capacitiii C, se aplic in cireuitul de intrare al tranzistorului, prin intermediul condensatorului de cuplaj C,. 201Polarizarea bazei este asigurata prin divizorul rezistiv R,, Ry. Stabili- zarea termicd a tranzistorului este realizat’ prin rezistenta R,, decuplat’ la mas’ pentru curentii de RF prin condensatorul C,. Rezistenja R, serveste pentru alimentarea colectorului. Referindu-ne la schema electricd din figura 5.7 circuitul echivalent in curent alternativ al acestei scheme este prezentat in figura 5.8, a si poate fi privit ca fiind obfinut prin punerea in paralel cu tranzistorul a unui cuadripol pasiv de tip n. Rezistenta R reprezint% pierderile in bobind si in Fig. 5.7. Oseilator Colpitts. Fig. 5.8, Cireuite echivalente ale schemei ‘din figura 5.7: 2 ~ cfreuit echivatent pentru eurent alteraativ: b — clrcult ecul- valent folosiad parametel de cuadeinol 1” ai trausiseorut sareind. In figura 5.8, b este prezentat ansamblul tranzistor si cuadripol pasiv, sub o now’ form’ echivalenti, unde : . 1 5 n= jo + yu tye =>: (5.10) a = jo, + yor + He (5.11) iar y1y Yay Yorr Yoo Sind parametrii de cuadripol ,.y ai tranzistorului. Conditia de oscilatie pentru montajul din figura 5.8, b se poate serie sub forma : = Ym ZyZy = 0, + Ba te (5.13) ‘Tinind seam de faptul c& pentru aaveao oscilatie cit mai sinusoidal, factorul de calitate echivalent al circuitului acordat serie (Z, -+ Za + Z,) este de valoare ridicati (> 10), se pot neglija componentele rezistive in membrul sting al relatiei (5.13), obtinindu-se in acest caz Yo Xy-t, = Ry + Ry + Ry (5.14, a) @, + &, + & = 0- (5.14, b) 102In conditia de rezonant& (relatia 5.14, b) intervin si componentele reactive ale admitanjelor de cuadripol al tranzistorului (capacititile emitor- bazii si colector-bazi). Pentru a miegora efectul acestor eapacitditi, imbundta- tind astfel stabilitatea frecventei oscilatorului, capacitAtile exterioare trebuie 8% fie cit. mai mari rminind insd in limitele conditiei de intretinere a oscilatiilor (relatia 5.14, a). Pentru calculul practic se poate aproxima cui freeventa de rezonanta a sistemului are valoarea : S ct =z) ore. (5.15) b. Oseilatorul in trei punete eu priz& pe hobink In figura 5.9, a este prezentata schema de principiu a unui oscilator Hartley in montaj cu baza comund. Colectorul se conecteaz& la o prizi a bobinei cireuitului oscilant L, C pentru a realiza adaptarea de impedante si totodata pentru a nu amortiza prea mult cireuitul acordat. Emitorul se conecteazi la o prizi mai coborit’ a bobinei, alegerea sa find dictat’ de respectarea conditiei de oscilatie pentru montajul in trei puncte. Conden- satoarele de cuplaj O,, respectiv C, servese pentru blocarea tensiunii continue de alimentatie spre bobina L. Prin intermediul condensatorului C, baza tranzistorului este legata la masi din punctul de vedere al semnalului de RF, adied este conectata la celi- lait capat al cireuitului oscilant. Fig. 5.9. Oscilatorul Hartley : 4 ~ tm montaj eu ara comund; ~ In monts} eu emitorul comun, Rezistenta R, serveste pentru stabilizarea termicd a tranzistorului, iar rezistentele R, si Rz, pentru polarizarea bazei. Alimentarea colectorului se face prin rezistenja K,, care permite totodatd mentinerea unei tensiuni de oscilatie mai constante. Exist’ scheme de oscilatoare Hartley la care colectorul este alimentat in serie cu sursa de alimentare. Astfel de montaje sint mai simple decit primele datorit& disparitiei condensatoarelor de blocare a tensiunii continue spre cireuitul oseilant. 103Fig. 5.10. Scheme echivalente ale montajului din figura 5.9, b: 4a ~ schema int ousdripolulul de reactie: 6 — scheme echivalenté ta cuadripo- Tulai'de reactie: ¢ ~ olreultul eohivalent pentru curent allernativ 4 ~ circultal fechivalent folosind parametrii de cuadripol yy" a tranz In figura 5.9, b este prezentat& schema de principiu a unui acelasi tip de oscilator in trei puncte, dar cu emitorul comun. Se observa ca la o astfel de schemi cuadripolul de reactie este de tip T (fig. 5. 10, a). Pentru a se putea face un calcul simplu, similar cu cel de la oscilatorul Colpitts, cuadripolul de reacfie din figura 5.10, a a fost transformat intr-un cuadripol x (fig. 5.10, b) unde : 6) (5.17) (5.18) relatii stabilite in condifiile in care s-a considerat o& factorul de cuplaj If intre inductantele L, si L, este mic. 104Circuitul echivalent, in curent alternativ, al tranzistorului din figura 5.9,b este prezentat in figura 5.10,c. Ansamblul tranzistor-cuadripol pasiv este prezentat sub forma echivalenta in figura 5.10,d, unde : Stat a= ze (5.19) =%.+ 9a t Ia = ze (5.20) = Yet jo +7 = (5.21) in care rezistenja R reprezint& pierderile in bobind si in sarcin’, iar y,,, ‘Jia Yor Yoo Teprevints parametrii de cuadripol ,,y“ ai tranzistorului. Conditia de oscilafie pentru montajul din figura 5.10, d se poate serie sub forma : =m By-Zy = Zy + By + Bey (5.22) de unde caleulele pot fi conduse ca gi in cazul oscilatorului Colpitts. Daci se Increazis la freevente relativ joase, cind se potneglija componentele reactive ale parametrilor tranzistorilui, frecventa de oscilatie se determini aproximativ cu relatia (5.14,t) din care rezulta : o°O(L, + Ty + 2M) =1, (3.28) adic tocmai conditia obisnuité de rezonanté pentru circuitul acordat. 3, OSCILATOARE CU TRANZISTOARE PENTRU UNDE ULTRASCURTE (UUS) Oscilatorul pentru foarte imalt& frecventa este utilizat in blocul de UUS al radioreceptoarelor superhcterodin’ cu modulatie de freeventi, fiind realizat fie impreuna cu schimbatorul de frecventa, utilizindu-se un acelasi tranzistor, fie ca etaj independent, asa cum se intilneste cu montajele radioreceptoarelor de calitate. In figura 5.11 este prezentat’ schema de principiu a unui oscilator in montaj comun cu schimbatorul de freeventi (convertor-autooscilator). Eta- dh “iat caine 1 ti ‘Spre umplificaporu! Precvente (Bly ee Precvenfo jintermediard ‘4 + Fig. 5.11, Oscilator pentru UUS utilizind acelasi tranzistor cu schimbitorul de freeven}i. 105jul lucreaz cu baza comuna din punctul de vedere al oscilatiilor de frec- Venti foarte inalt’, conectarea bazei la masi find realizaté prin intermediul condensatorului C,. Cireuitul oscilant Cy, este conectat in colector, reactanta condensatorului C, find un scurtcireuit pentru frecventa de lucru a oscilatorului local. Tensiunea de reactie pozitiv’ a oscilatorului este aplicat& la intrare, prin intermediul condensatorului C,. Tensiunea semnalului de la amplificatorul de foarte inalti frecventa este aplicati, prin intermediul condensatoralui C,, pe emitorul tranzistorului, unde existi si oscilatia localé. Amestecul are loc in jonetiunea bazi-emitor, iar din spectrul de freeventa rezultat din conversie, cireuitul selectiv L,, C, (cireuitul L,, Cy find un scurteireuit pentru semnalul de FZ) extrage semnalul de frecventa intermediara, care este transmis la urmatorul etaj amplificator de FI, prin bobina de cuplaj L,. Polarizarea bazei este realizati prin divizorul rezistiv Ry, Rs, pentru polarizarea emitorului find utilizat’ rezistenta Ry. Grupul Z,, 0, formeazi un filtru acordat pe frecventa intermediari, care impiedic3 intrarea in oscilatie a montajului pe aceasta freeventa, filtrul scurtcireuitind intrarea tranzistorului pentru frecventa intermediari. Bobina L, serveste totodati gi pentru corecfia de faz’ a tensiunii de reactie a oscilatorului. Oscilafiile in acest. montaj au loc datorité admitantei de trecere invers% y,., valoare marit’ prin a- 4 ugarea unui condensator intre Ly & “? circuitul de iesire si cel de intrare (€, din fig. 5.11). Datorit’ freeven- feide lucru foarte inalti, panta tranzistorului are o faz importan- e ti, care face ca intre tensiunea apli- ___ eaté la intrare (UJ) si curentul de la Fig, 8.12, Cireuitul echivatent al montejulut jesirea tranzistorulul (Z,) si apard ee un defazaj care nu poate fi neglijat. Referindu-ne la schema echivalen- t& (fig. 5.12) a montajului din figura 5.11, si considerind aplicat& la intrarea tranzistorului tensiunea U, reaulté c& gencratorul de curent yo,U, produce la iesire curentul : Ty = Uy eo (5.24) in care 9, reprezinté decalajul intre tensiunea U, gi curentul Z,. Conside- rind o valoare a lui y,, ~ 90°, uzuala la frecventele obisnuite din gama de UTS gi avind in vedere c& circuitul acordat al oscilatorului L,0y este la rezonanfi, el se va comporta ca o rezistent& puri si deci tensiunea U, la bornele sale va fi in faci cu Z,, deci decalat’ cu 90° fap de tensiunea U, de la intratea oscilatoralui (fig. 5.13,a). Considerind in prim’ aproximatie ci in figura 5.11 inductanta LZ, nu este conectati in circuit, atunci tensiunea U; transmisi de la iegire la intrare prin divizoral C,, R,, are valoarea si faza aratate in figura 5.13,b, adic’ intre tensiunea U, amplificat’ de tranzistor si tensiunea Uj transmis’ la intrare prin calea dé reactie exist’ un defazaj, pentru compensarea ciruia este necesar si se introduc’ in circuit bobina L,. In aceste conditii curentul de 106reactie Z,, care stribate condensatorul C, (v. fig. 5.12), se divide in curentul I, , care circu prin bobina L, si in curentul I, care cireul prin rezistenta #,, a tranzistorului. Referindu-ne din nou la tensiunea de reactie Uj care se stabileste in aceste conditii la bornele circuitului de intrare, se observ’ c& si in acest caz curentul I, este in fazé eu U, (fig. 5.13,c). Curentul Z, este Fig, 5.13. Diagrame vectoriale ale tensiunilor i curentilor la cireuitul echivalent din figura 5.12: ‘a diagracaa vectorals reprezntiod defazajul dltze U, ot Us: b~ dlagrama veotorinls representind deferajl dintre Us 4 Uf mm abventa inductantet Ly; ¢~ dlagrama ‘vectorial, reprezentind defasaial dintre Uy el UY pentra fo valoase oatecare » Tui Ly; d-~ diagrams vectorisihreprezentind defusaul diate Uy ol Uf pentrs ovaloare corectats 1 i Zy eotespunattoare corel de fash defazat in urmi cu 90° fata de U; deci si fata de Zp. Curentul rezultant, reprezentat prin suma I, -+ I, este curentul J,, care circuli prin condensatorul C, (fig. 5.13,¢). Rezulta ca, in funetie de marimea reactanfei bobinei Z,, curentul Z;, care circuli prin ea, va fi mai mare sau mai mic, de unde rezulta c% faza curentului Z, se poate regla prin potrivireareactantei bobinei Ly. In ceea ce priveste tensiunea U, de la bornele condensatorului C,, aceasta este decalata in urmé cu 90° fata de curentul J. Tensiunea rezultanta intre U; gi U, este Uy (fig. 5.18,). Alegind 0 valoare convenabili pentru Ly se poate gisi o fazi corespunzitoare pentru curentul Z,, astfel ca Us (tig. 5.13,d) sh fie decalat& eu 90° fat de tensiunea Uj, transmis’ de Ja iesire la intrare prin calea de reacfie, si s& se obting deci ¢a U, si fie in fazi en Uj, adic’ sistermul s& aiba, indeplinits conditia de oscilatie. Asa dup’ cum s-a mentionat mai sus, in radioreceptoarele de calitate oscilatorul pentru frecvente foarte inalte este realizat cu un tranzistor separat. In figura 5.14 este prezentat& schema de principiu a unui astfel de oscilator, realizat in montaj eu baza ecmuna, conectarea la masé find fa- cuté, din punctul de vedere al curentului alternativ, prin intermediul con- densatorului_ C. Circuitul oscilant LC, este conectat in cireuitul de colector, reactia pozitiva fiind realizatd prin condensatorul de reactie C,. Principiul de functionare a oscilatorului este similar eu cel prezentat in cazul schemei de oscilator schimbator din figura 5.11. De remarcat: ins& lipsa in acest montaj a bobinei auxiliare de corectie a fazei si prezenta unui condensator de corectie C;. Aceastd solutie este necesar s& fie adoptat& atunci cind tranzistoarele folosite pentru etajul oscilator au o fazi a pantei cu mult mai mica de 90°. intr-adevir, dact se considera eX la frecvenjele de lucru ale oseilatorului faza, pantei este de ° (9° < 90°), curentul alternativ de colector 2, este defazat, fath 107de tensiunea alternativi U, dintre emitor si baz’, cu aceasta valoare (fig. 5.16, a). Tensiunea U, de la bornele circuitului acordat, intrucit acesta se afl la rezonanté, este in fazi cu curentul I,, deci tensiunea U, este decalat& tot cu 9° faté de tensiunea U, de la intrare. Impedanta de intrare a tranzistorului este practic o rezistenté (R,, din figura 5.14). In absenfa condensatorului €,, tensiunea de reactie Uj este defazata : oe Sore oly "ae del schignbal ae trecvente Fig. 5.14, Schema de prineipiu a unui oscilator pentru UUS. fafa de U, (fig. 5.15, 6). In cor ile in care se introduce condensatorul C,, ae I, ce strabate reactanta de reactie, reprezentatis prin condensatorul C,, se divide in curentul Zo, care circula prin condensatorul Q; si in curentul Tn, care uli prin rezistenta R,,. In figura 5.15, ¢ se arat& modul in care, prin utilizarea condensatorului C, se poate modifica faza tensiunii de Fig. 5.15, Diagrame vectoriale ale tensiunilor si curenfilor de la montajul din figura 5.14: 4 ~ defaaajul date Uy, of Up: B~ detazjuldlatre U; ol Ut absentacondenestorutu Gy; @ ~ defasaul distr Uy at Ty pentru 0 valosre oarecae a Tul Oy: d — defasaful ante Uy ol UY pentru o valoare coreetS & lul Ccoresunsstosre eoreetet de fark. reacfie Uj. Alegind o valoare convenabils pentru G,, cit si pentru condensatorul de reactie C, se poate asigura o astfel de faz pentru curentul I, incit intre tensiunea U, $i tensiunea de reactie Uj si fie defazare egal cu ¢° gi deci sistemul si aibé indeplinit& conditia de oscilatie. 108C. OSCILATOARE CU TUBURI BLECTRONICE Dup& modul cum este conectat cireuitul oscilant si dup& cum se obfine semnalul de reactie, se disting urmatoarele tipuri de oscilatoare : oscilatoare ou reactie prin inductan{é mutuala si oscilatoare in trei puncte. Tuburile electronice folosite in astfel de oscilatoare sint, in mod uzual, triode sau parti triode din tuburi complexe (heptode, octode ete.). Aceste oscilatoare functioneazi, de obicei, in clas% B sau C. 1, OSCILATOARE CU REACTIE PRIN INDUGTANTA MUTUALA, Astfel de oscilatoare sint realizate in dou’ variante : — oseilator cu circuit oscilant conectat in cireuitul anodic ; ee cu cireuit oscilant conectat in cireuitul de intrare (de gril). ta figura 5.16 este prezentat’ schema de principiu a unui oscilator cu circuit oseilant coneetat in cireuitul anodic, Tensiunea alternativa, de la bornele bobinei Z, induce in bobina de reacfie L,, montat& in cireuitul de grilk, © tensiune alternativ’ care serveste drept tensiune de excitatie pentru tubul oscilator. Aceasti tensiune este amplifi- cath gi regisité la bornele circuitului oscilant anodic si procesul se repet&, la un moment dat producindu-se insi, o limitare a amplitudinii de oscilafie. In- tr-adevar, odati eu cresterea amplitudinii oscilatiei creste si semnalul aplicat pe gril, creste curentul de gril si deci negativarea se miireste (are loc o detectie Fig. 5.16. Oscilator cu circuit oscilant paralel in spatiul grilé-catod al tubului conectat tn clreuttul anodic, electronic, elementele de circuit fiind rezistenta R, si condensatorul C,). Panta tubului scade gi odat& cu ea scade si amplificayea. Cresterea curentului de gril duce totodatd si la o amortizare mai puternicd a circuitului oscilant, factorul de calitate in sarcini, seade, scade impedanta de sarcin’ a tubului gi amplifiearea se reduce. ‘Tinind seam’ cd gradul de reactie 6 este exprimat prin raportul U,/Ue, conditia ca oseilatorul si-functioneze este : M> a, (5.25) unde Bf este inductanta mutual dintre bobinele L, si Le; Cy — capacitatea de acord a circuitului oscilant ; r. — rezistenfa serie a circuitului oscilant de sarcin’ ; S — panta tubului. Din aceast’ relatie rezult% eX, pentru ca sistemul s& oscileze cit mai ugor, adicé la un cuplaj M cit mai slab, este necesar sf se utilizeze un tub 109cu pantd, mare si ca circuitul oscilant s& fie cit mai putin amortizat (rezistenta r si aibi o valoare cit mai redusi). Daca se neglijeaz’ influentele introduse in circuitul oscilant de rezistenta intern’ K, a tubului si de rezistenta R, din circuitul de alimentare, frecventa de oscilatie f este practic egal cu freeventa proprie a cireuitulut oscilant fo, adick : 1 Seho= (5.26) nb Ta Ce in figura 5.17 este prezentatd schema de principiu a unui oscilator cu circuitul oscilant conectat in cireuitul de grili. Dintre tensiunile alternative ce apar la bornele bobinei de reactie L,, in cireuitul de gril se induce numai tensiunea a cdrei freevent corespunde cu fiec- venta de acord # circuitului oscilant. $4 La grila tubului oscilator apare o tensiune de excitatie U, de Q, (factorul de calitate in sa: Z cind al cireuitului oseilant) ori Fig. 5.17, Osellator ex circuit ascllant conectat maj mare decit tensiunea indus, oy ea Ot care este apoi amplifieat& si re- gisiti la bornele bobinei de reactie Z,. Limitarea oscilatiilor gi negativarea tubului se realizeazX in acelagi mod ca la oscilatorul cu circuit oscilant anodic. Condifia de oscilatie este : M> oR, (5.27) unde: M este inductanfa mutual& intre bobinele L, si L,; Cy — capacitatea de acord a cireuitului oseilant ; R — rezistenta paralel a cireuitului oseilant ; S — panta tubului. Freeventia de oscilatie f este practic egal cn frecventa proprie a circuitului oscilant fy, aceasta in condifiile in care rezistenja proprie a bobinei L, se neglijeazs fat de rezistenfa intern’ a tubului electronic. Valoarea ei este dati de expresia : Selo on VI Gr Determinarea acestor valori este ficut’ cu o aproximagie mai buna decit_in montajul precedent. Schema prezentaté are avantajul fafa de prima c& factorul de calitate al cireuitului oscilant este mai bun gi deci conditia de oscilatie este mai usor de indeplinit. Prezint& insé dezavantajul c& frecventa de lucru este i fat& de capacitatea grili-catod, a cirei valoare depinde de. cond funefionare ale tubului. 1 (5.28) 1102. OSCILATOARE IN TREI PUNCTE Aceste oscilatoare sint realizate in doud variante : —oseilator in trei puncte eu prizd pe bobind (oscilator Hartley) ; —oscilator in trei puncte cu prizd pe capacitate (oscilator Colpitts). Schema de principiu a unui oscilator Hartley este prezentata in figura 5.18. Cireuitul acordat L, Cy este conectat intre gril si anod, iar catodul tubului, la o priza situat la capitul inferior al bobinei L. Valoarea condensatorului C, este astfel aleasi incit la freeventia de lucru reprezint& un seurteireuit. Tensiunea alternativa ce ia nastere intre anod yi catod (la bornele bobinei L,) este indus in bobina Z, si aplicaté de aici la gril, pentru excitatie. Se poate observa ugor ci, tensiunea de reactie produsi este in fazi cu tensiunea de la intrare. Intr-adevar Fig. 5.18. Oseilator Hartley. dacd se ia ca referinf& potentialul prizei 2, atunci capetele bobinei (Z si 3) oscileaz& in antifazd, adicd sint defazate intre ele la 180°. Cum un capit al bobinei 3 este conectat la anod (condensatorul C, reprezint’ scurtcircuit la freeventa de lucru) si altul la gril (1), defazajul de 180 creat de tub intre tensiunile U, si U. este compensat de defazajul de 180° creat in bobina L intre tensiunea anodici gi cea de gri Prin modul in care este conectat cireuitul acordat, montajul prezinti avantajul c& reduce cuplajul intre tub si cireuitul oscilant si deci neglijab influenfa variatiei parametrilor tubului asupra freeventei de lucru a oscilatorului. Pozitia optima a prizei din partea dinspre mast este aproximativ de la o cincime pind la o treime din numirul total de spire al bobinei Z si se determini pe cale experiment: In cazul acestui montaj negativarea se realizeazi prin curentul de grili care trece prin rezistenta R,. Rezistenta R, serveste pentru reducerea tensiunii anodice la valoarea dori In figura 5.19 este prezentati schema de principiu a unui oscilator Colpitts. Circuitul acordat este conectat intre gril si anod, reactanta condensatorului C, find neglij Dild la freeventia de lucru a oscilatorului. Catodul este legat la masi, impreun’ cu punetul comun al condensatoarelor (, si (;. Montajul se aseamand cu cel precedent, cu deosebirea ed priza este luat’ nu pe bobina, ci pe condensator. Tensiu- nea alternativa, existent la bornele capacititii 0, constituie tensiunea de iesire a oscilatorului, iar tensiunea de la _bornele capacitatii C,, tensiunea de intrare gi se aplici la grila tubului oscilator. In schemele Fig. 5.19. Oseilator Colpitts.uzuale intre CU, si C, exista relatia : U, = 2C;, relatie stabilita in corespon- dent cu gradul de reactie pozitiv’ necesar pentru intrefinerea oscilatiei. Frecventa de lucru a oscilatorului depinde cu atit mai putin de parametrii tubului, cu cit valorile condensatorului C, si C, sint mai mari. In aceste conditii influenta capacititii grili-catod (C,,) asupra frecventei de acord a cirenitului oscilant L, 0,, C, este practic inkiturata. Oscilatoarele in trei puncte cu priz& pe capacitate, asigurind o stabilitate de frecvent’ mult mai ridicata decit oscilatoarele tip Hartley, au olargé aplicabilitate, in special in gama de unde scurte. 3, OSCILATOARE CU TUBURI ELECTRONICE UTILIZATE IN UNDE ULTRASCURTE In radioreceptoarele superheterodin’ pentru semnale cu MF etajul oscilator este realizat, de obicei, impreun% cu schimbitorul de frecvent’, tubul utilizat fiind trioda, care asiguri schimbiitorului de freeventi un nivel de zgomot redus si o impedantii de intrare in gama de UUS mai mare decit, aceea a tuburilor cu mai multe grile. in principiu, tipul de schem’ folosit pentru oscilatorul local este éel cu reactie prin inductant4, cireuitul oscilant putind fi conectat fie in cirenitul anodic, fie in cel de grili. Cea mai dificil problem’ la realizarea montajului de oseilator local combinat pe acecasi tried’ cu schimbitorul de frecventi este asigurarea independentei acordului celor trei circuite (cireuitul de semnal, circuitul oscilator gi filtrul de FZ) si obtinerea unei radiatii cit mai mici a oscilatorului. Aceasta inseamn’ e& schema electricd, trebuie astiel realizaté incit acordul unui cireuit sk nu modifice acordul celuilalt si tensiunea oscilatorului local si nu ajungi la circuitul de semnal. Satisfacerea simultan’ a acestor condifii pare dificil, deoarece in sistemul schimbitor-oscilator tensiunile de semnal si de oscilator se aplici pe una $i aceeasi gril a triodei. Problema poate fi rezolvati dacis cireuitele de semnal gi oscilator se conecteaz& intr-o schem% de punte echilibrati. In figura 5.20, a este prezentat schema de principiu a unui oscilator- schimbitor de frecvent’, in varianta cu circuitul oscilant conectat in cireuitul anodic, iar in schema din figura 5.20, 6, in varianta cu circuital oscilant conectat in cireuitul de grili. Referindu-ne la schema din figura 5.20, a se poate observa usor cit oscilatorul este realizat dup% schema obignuit& cu euplaj inductiv, cireuitul acordat Dy, Cp find conectat in circuitul anodic prin intermediul condensatorului C, care permite stabilirea cuplajului dorit intre tub si cireuitul oscilant. Pentru inkiturarea dependentei reciproce a acordului circuitului de semmnal (Z, , Ca) gi de oscilator si pentru a micgora tensiunea oscilatorului pe circuitul de semnal, acesta din urm este conectat in diagonala unei punfi (fig. 5.21) constituits din jumatafile bobinei de reactie L, si capaci tile C,, Co, care asiguri echilibrarea puntii, dack intre aceste marimi exist relafia : IntM _G, IntM G (5.29) unde Mf este inductanta mutual dintre bobinele Lj, si Lr. 112Delo omglificataral de trecventé. foarte iaalt La omplifivatora! de 2 Ta, trecvents inlermediors Deloomplificatory! | Lal de frecvenli OF foarte inate "| “7 amplificatoru! de | AE? Tos Arecventé intermodierd 5.20. Oscilator realizat cu triodd utilizata si ca schimbator de freevenfa; acu elroultal coolant conectat tq clpeuitul anodic; & ~ eu citewitl oscllant conectat tn elreultul ae ad. Aceastii punte, care realizeazi separatia intre cireuitul acordat al amplifieatorului de foarte inalti frecvenfa si circuitul oscilatorului, nu impiedicé ins ca tensiunea de semnal obtinuta la bornele circuitului L,C, si se aplice, prin condensatorul de cuplaj C., la priza median a bobinei Z, si de aici, impreund eu tensiunea oscilatorului local, la grila triodei schimbatoare de frecvent’, spre a se realiza schimbarea de freeven{i. Tensiunea de semnal, dup& schimbarea frecventei si amplificare, se extrage cu ajutorul filtrulni de FZ constituit din L,, Cy, C, (pentru semnalul FT circuitul oscilator lui Z,, C, se prezintd ca un seurtcireuit) si este transmisd mai departe etajului urmitor de FT prin grupul L,, C,. Datorit& faptului c& freevenja intermediar’ f, este mult diferiti de frecventa oscilatorului f, si de freeventa de semnal f,, cuplajul dintre filtrul de FI gi cireuitele oscilatorului gi c. 496 113 Fig. 5.21 Schema punfil de separatic intre circuitul acordat al _amplificato- rului de foarte tnalti frecventa si circuitul oscilatorului pentru montajul din figura 5.20, a.semnalului este neglijabil. Aceasta permite ca bobina L, a primului filtru de FI, avind o reactanfa relativ mare pentru freeventa f,, s& fie utilizat& ca bobini de goc in schema de alimentare in paralel a oscilatorului. Pentru freevenfa intermediar’, condensatorul C,, impreund cu condensatoarele C2, Coy $i Ce (Ce = Cy + C;), formeazd o punte pentru reactie pozitivé in frecventa intermediar’, realizat& in scopul imbunatatirii factorului de calitate al cireuitului I,, €,. Condensatorul C,, in afar’ de rolul de capacitate de acord a filtrului de FI, formeazi totodat’, impreun’ cu condensatorul C,, un divizor. capacitiv care realizeazi cuplajul la valoarea dorit’ a cireuitului acordat al oscilatorului cu tubul electronic. Condensatorul G, are un rol deosebit in realizarea stabilitatii oscilatorului faf& de oscilatiile parazite la frecvente foarte inalte, capacitatea sa de valoare ridicat& (zeci de picofarazi), suntind eventualele cireuite oscilante formate din capacititile parazite ale montajului, ale tubului electronic si inductantele conexiunilor de legitur’ ale montajului sau tubului. Rezistenta de gril R, prezint& o impor- tanf foarte mare pentru functionarea oscilatorului local. Alegerea necorespunztoare a valorii acestei rezistenfe duce la nasterea de oscilafii autoblocate. Valorile uzuale variazi, in functie de schemé, intre 150 kQ si 1 MQ. In ceea ce priveste montajul de oscilator local cu circuit acordat in gril& (fig. 5.20, 6) semnificatia valorilor parametrilor din schema sint similare montajului din figura 5.20, a. Vig. 5.22, Schema punfii de se- Puntea de separatie intre cireuitul acor- parafie Intre eircuitul acordat a) dat al amplificatorului de foarte inalt& frec- amplifictoralul de foarte inalt4 en si circuitul oscilatorului este format dip pentru montajul din figura 5.20, 6. condensatoarele ©, Cz, C. si Cy.) reactanta condensatorului C, find un seurteireuit pentru frecventa oscilatorului gi cea a semnalului (fig. 5.22). —D. SPABILITATEA DE FRECVENTA A OSCILATORULUI LOCAL a dup’ cum s-a aritat, alunecarea frecventei f, a oscilatorului local duce la obfinerea unei frecvenfe intermediare diferitd de cea exacta, din care cauz& se produc distorsiuni liniare gi neliniare in spectrul de modulatie al semnalului recepfionat, iar in cazul unui dezacord puternic se poate ajunge chiar la suprimarea completh a receptiei dorite. Problema se rezolvi: prin asigurarea unei mari stabilitXti a freeventei oscilatorului local. Practic, se cere ca alunecarea freeventei f, fafi de valoarea nominal si nu fie mai mare de 0,1—0,2 din banda de trecere a amplificatorului de FI. Pentru a putea realiza la un oscilator local stabilitatea de freeventa, dorit&, este necesar mai intii si fie cunoseute cauzele care pot provoca instabilitatea unui oscilator, intrucit numai aceste elemente ne pot indica misurile ce trebuie uate pentru a se obtine performantele impuse. Valoarea frecventei de oscilatie fiind dependenta de parametrii L, C ai cireuitului oscilant, de cei ai tubului (tranzistorului) oscilator gi indirect de 114influenta etajului schimbitor, este evident c& pentru asigurarea stabilitatii de freevent& trebuie gisite valorile optime si conditiile cele mai bune de lucru pentru ca-Variatia acestor parametri si nu influenteze, peste limitele acceptate de norme, stabilitatea freeventei oscilatorului local. In cele ve urmeazi se vor lua in diseutie cauzele principale care produc instabilitatea frecventei oscilatorului local si masurile ce se iau pentru inkiturarea lor. parametrilor cireuitului oscilant.Datorit’ schimbarii temperaturii, principalii parametri ai pieselor care alc&tuiesc circuitul oscilant sufer& modificiri. Astfel, de exemplu, dilatarea conductoarelor cu care sint realizate bobinele, sau a armiturilor condensatoarelor modificd inductanta, respectiv capacitatea gi, deci, freeventa de acord. fntrucit, in general, efectul temperaturii este de a mari inductanta si capacitatea, solutia adoptat&, de obicei, consti in compensarea acestor cresteri prin utilizarea unor condensatoare ceramice al cAror dielectric isi micsoreaz’, constanta dielectric’ cu temperatura. Folosirea condensatoarelor ceramice fixe cu coeficient de temperatur’ negativ (exemplu Tz, = — 750-10-®- -1/°C) permite stabiliziri termice in limitele a zeci de kiloherti in gama de US si sute de kiloherfi in gama de UUS, pentru variatii de temperatura cuprinse intre —20° si +50°0. Stabilitatea de frecventi oferit’ in aceste conditii este, in general, satis- fSclitoare pentru montajele uzuale de radioreceptoare. Bineinteles ci, pentru a micgora variatia acestor parametri in functie de temperaturi, trebuie luate misuri ca circuitele oscilatorului s& fie amplasate cit se poate de departe de sursele de edldur’ din radioreceptor (tuburi electronice, transtormator de refea etc.). In gama de UUS, pentru a se reduce influenta variatiilor temperaturii, inductantele se bobineaz& prin metalizarea direct’ pe carcase care au un coeficient de dilatare mic. Totusi, utilizarea in circuitul oscilant a condensatoarelor cu un coeficient de temperatura negativ rimine solufia cea mai intilnit& si cea mai eficace Ja astfel de montaje. Din acest punct de vedere, in gama de UUS este mai potrivit s& se utilizeze acordul circuitului prin bobiné variabil& si nu prin condensator variabil, care are un coeficient de temperatur’. mai mare decit bobi @ Variatia parametrilor tram: i electronic) oseilator. Circuitul oscilant este influentat direct de capacit&tile de intrare gi iesire ale tranzistorului sau tubului oscilator, in acest fel fiind influentat’ indirect si frecventa de oscilatie. De exemplu, variatia de temperaturd a electrozilor tubului produce o schimbare a distantei dintre acestia si deci variatia capacit&tii de intiare si iesire, cea mai mare variatie prezentind-o capacitatea de intrare a tubului, adick capacitatea dintre gril4 si mask. Ea este compust din capacitatea staticl, la care se adaugi o component’ dinamici ce depinde de regimul de functionare a tubului, care poate suferi modificSri din cauza variatiei tensiunilor de alimentare. Rezultk de aici cl dact circuitul oscilant este conectat intre grili si mas%, stabilitatea frecventei este mai redusi decit daci el este conectat intre anod si mast, capacitatea de iesire fiind mai putin influentat& de tensiunile de alimentare. Pe ling’ aceste influent, tranzistorul (tubul) mai contribuie la sciderea stabilitatii de oscilatie prin armonicile produse si prin variatia pantei. 115Efectul confinutului de armonici al curentului de iesire al oscilatorului local creste odat% cu schimbarea regimului de lucru al acestuia, acesta fiind la rindu-i determinat de modificarea tensiunilor de alimentare. Reducerea procentului de armonici poate fi obtinut’ prin realizarea unui cireuit acordat cu factor de calitate ridicat, prin utilizarea unui condensator de acord cu reactant mai mic decit cea a bobinei de acord, in acest fel realizindu-se cu mai multS ugurinjS o impedant& de sarein’ de valoare miei pentru armonicile oscilatorului. Pentru reducerea influentei tranzistorului (tubului) asupra freeventei oscilatiei locale se utilizeaz’ metoda de reducere a cuplajului dintre elementul activ gi circuit, conditie care implici (avind in vedere conditia de oscilatie) utilizarea’ unui tranzistor (tub) eu pant& de valoare ridicata. La oscilatorul local cu tranzistoare instabilitatea de frecvent& cu vari- afiile tensiunii de alimentare, este mai puternic& decit in cazul montajelor cu tuburi electronice. fntr-adevir, variatia frecventei oscilatorului este cauzat&% de modificarea capacititii colector-baz’ (C.), a capacitipii de difuzor (0,) sia pantei complexe S, a cArei valoare este funetie de variatiile curentului si tensiunii de colector, toate fiind determinate nemijlocit de tensiunea de alimentare. Pentru montajele din radioreceptoarele de calitate si in special pentru oscilatoarele utilizate in gama de UUS, se procedeazi la stabilizarea tensiunii de alimentare care asiguri o stabilitate satisfieil- toare a freeventei de oscilati @Influenta etajului schimbitor de freeventi asupra oseilatorului local. tn cazul schimbtorului de frecvent’ autooscilator (cazul tranzistoarelor si al unor montaje cu tuburi) intre electrodul pe care se aplici oscilatia local’ si masi apare o capacitate, care la variatia tensiunii de alimentare, sau a tensiunii aplicate prin RAA, isi modifies valoarea. Ea produce o variatie direct’ de freeventa in cazul oscilatorului cu circuit oscilant la intrare, sio variatie indirect’ de freeventd in cazul oscilatorului eu circuit acordat in circuitul de iegire. Pentru inliturarea deficienfelor semnalate, unor astfel de montaje nuli se aplicS reglajul automat al amplifickrii in gama de US si UUS. O alt& miasurd este trecerea la utilizarea unui tranzistor (tub) oscilator separat. In acest caz, influenta etajului schimbitor de frecvent’ asupra freeventei fy poate fi redus% prin realizarea unui cuplaj slab intre oscilatorul local si etajul schimbitor de freeven{i. O influent sup&ritoare a schimbitorului de freevent& asupra oscilato- ruluj local, constituitS de cuplajul cu circuitul de semnal, este tirirea frecventei oscilatorului, fenomen ce apare in cazul unei frecvente intermediare de valoare coborit’, in special in gama de UUS. El const& in aceea ci la semnale foarte puternice freeventa oseilatorului local tinde s& se apropie de frecven{asemnalului, iar in cazul unui nivel suficient de mare al tensiuniisem- nalului, ea variaz’ printr-un salt si devine egal cu frecventasemnalului. Este evident cd din aceastd cauzd receptia se inrdiutiteste, sau chiar se intrerupe. Pentru imbunitiitirea stabilititii freeventei oseilatorulni local din acest punct de vedere, se recurge la schema cu circuit acordat la iesire si la cregterea tensiunii oscilatiei locale. Crosterea acestei tensiuni nu poate fi trecut& peste o anumiti valoare intrucit aceasta duce la marirea continu- tului de armonici al seranalului gi la radiatii parazite, necesitind deci realizarea unui compromis intre aceste dou’ condi 116E, STABILITATEA AMPLITUDINIL TENSIUNIT OSCILATORULUI LOCAL Oscilatoarele locale din radioreceptoare nu produc oscilatii de aceeasi amplitudine la diferite frecvente dintr-o gam’ de unde, justificarea constind in. aceea c& reactia din oscilator nu este constanté cu freeventa. Din aceast’ cauz& schimbitorul de frecvent’ la care se aplic& aceste oscilat arepanta de conversie diferi de lao frecventi la alta, iar sensibilitatea radioreceptorului are variatii in limite largi. nntru stabilizarea amplitudinii tensiunii de oscilatie, la oscilatoarele cu tranzistoare se utilizeaz’, de obicei, 0 diod& semiconductoare. fn figura 5.23 este prezentat% schema de principiu a unui oscilator care u zeazS un astfel de dispozi Fig. 5.23. Oseilator cu tranzistor previzut eu “tm paralel pe bobina de re- ‘Pei, pentru stbilizarea amplitudiai actie L, este conectat& dioda D,, | polarizaté in sens invers prin cdderea de tensiune Up de pe rezistenta R,, tensiune produsi de c&tre curentul de colector al tranzistorului oscilator. Condensatorul C, serveste pentru decuplarea la masa a rezistenfei Ry, din punetul de vedere al tensiunii de RF’. Cind tensiunea de oscilatie tinde s& creasci, depigind valoarea ui Uz, dioda D, se deschide gi rezistenta ei diferentiald limiteaz’ aceast’ crestere de tensiune. Intrarea in actiune a diodei D, se aranjeaz& pentru nivelul de semnal cel mai potrivit, prin dimensionarea corespunziitoare a rezistenjei Ry. O importanta deosebité in ceea ce priveste stabilitatea amplitudinii tensiuniioscilatoru- lui local o prezinti variatia tensiunii de alimentare. Efectul acesta se reduce la minimum prin utilizarea unui grad de reactie convenabil ales, si prin folosirea unor cireuite cu un factor de calitateridicat. Inradiorecep- toarele de calitate, pentru aredu- ce si mai mult influenta variatiilor tensiunii de alimentare, se reeurge la montajele de stabilizare a acestei tensiuni. Pentru stabilizarea amplitudinii la oscilatoarele cu tuburi se foloseste o solutie simpl& si ~ “aispozitiv pentru. stabilizarea, amplitudinii eficace, care const’ in introduce- tensiunii de oscilapie. rea unei rezistente B (fig. 5.24) Fig. 5.24. Oscilator cu tub electronic prevazut cu 7in serie cu circuitul de gril al tubului oscilator. Acenst& rezistenta, impreun& cu capacitatea de intrare, C,,, aledtuieyte un filtru care atenueazd freeventele inalte, combitind tendin{a de crestere a amplitudinii la aceste freevente. Pentru gamade US rezistenta Rare valoricuprinse intre citeva zeci de ohmi gi citeva sute de ohmi, iar pentru gamele de UL si UM, de ordinul miilor de ohmi. Deoarece amplitudinea tensiunii oscilatorului local variazii. cel mai mult in gama de US, se alege pentru R valoarea de 200—300 ohmi, astfel incit eficacitatea dispozitivului si se manifeste in aceast’ gam’, neglijindu-se eficienta pentru gamele de UM si UL, unde sciderea amplitudinii apare de mai mic’ importanta. Dac’ circuitul oseilant este conectat in cireuitul anodic, efectul de stabilizare a amplitudinii tensiunii oscilatorului cu ajutorul rezistentet R este mai redus decit in cazul in care circuitul oscilant este conectat in cireuitul de grili. Aceasta se explic’ prin faptul c& valoarea rezistentei reflectate din cireuitul de gril, in serie cu circuitul oseilant, prin inductanta de reactie L,, este mica si deci variatia factorului de calitate al acestui cireuit cu frecventa este minim. La astfel de montaje, pentru a se asigura cireuitului oscilant din anod un efect de amortizare crescdtor eu frecventa, se realizeaz’ o alimentare a anodului printr-o rezistent’ R, (fig. 5.24), a chrei valoare este cuprinsi intre 20 si 50 kQ. F, INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR COMPONENTE ALE ETAJULUI ASUPRA PERFORMANTELOR RADIORECEPTOARELOR 1, VERIFICAREA OSCILATORULUI LOCAL. Oscilatorul local necesit verifieXri de tipul celor prezentate in capitolul 4, D, subpunctele a, b. In ce priveste tensiunea de alimentare a anodului tubului electronic, acesta se poate verifica fie cu oscilatorul in functiune (tensiunea masurati de valoare mai mare), fie blocind oscilatorul local prin conectarea unui condensator de 50 nF intre gril si mas& (seurtcireuitarea cAii de reactie) sau intre anpd gi mas cind se misoar’ tensiune de valoare mic’. Fenomenul se explic4 prin aceea cd negativarea tubului seade odatii cu incetare’, oscilatiilor. La aceasta se adaugis verificarea regimului de oscilatie care const’ in urmitoarele : — controlul funetionirii oscilatorului ; —misurarea freeventei oscilatiilor de observarea formei de unda ; — misurarea amplitudinii oscilafiilor pe toate gamele de und si in interiorul gamelor ; — masurarea alunecirii de frecventa. a. Controlul functiondrii oseilatorului Acesta se poate face cu metode relativ simple. Astfel odata cu verificarea regimului de alimentare a tuburilor sau tranzistoarelor gi cu acelagi instrument, se verifici si functionarea oscilatorului. Pentru aceasta, intre 118gril& si masi se conecteazii voltmetrul de c.c. cu polaritate plus citre gril& si pozitionat pe scara maxima. Dac oscilatorul functioneaz4, acul instrumentului bate invers. O verificare similar’ se poate face misurind tensiunea denegativare cu voltmetre de ¢.c. conectat intre acelasi puncte, insi schimbind polaritatea bornelor. Aceast4 verificare di o imagine gi asupra mirimii amplitudinii oscilapiilor in interiorul gamei si pe fiecare gam. Amplitudinea oscilatiilor in interiorul gamei trebuie s& fie cit mai uniforms. Tensiunile mésurate sint cuprinse intre 2 si 12 V. Valorile mai mici corespund gamei US si valorile mai mari pe gamele UM gi UL. Dack se blocheaza calea de reactie, tensiunea de negativare scade. O alt& metod’ de verificare a oscilatoarelor echipate cu tuburi electronice consti in misurarea curentului de grili. Pentru aceasta se deco- necteaza rezistenta R, (fig. 5.16, 5.17, 5.18, 5.19, 5.20) de la mas’ gi se inseriazi un miliampermetru de ¢.c. eu scara de 0,5—-1 mA. Se recomand’, ca infigurarea instrumentului si fie guntat& de un condensator de 3—5 nF, pentru preintimpinarea oscilatiilor parazite. Dacd instrumentul de m&su- rare indic3 o valoare de £00—500p A (mai mare pe UM si UL si mai mic3, pe US), inseamns ci oscilatorul functioneaz&. Pentru U US valoarea curentului este cuprinsd intre 5 si 15 yA. Odata cu blocarea e&ii de reactie (scoate- rea oscilatorului din functiune); se constata o scdidere a curentului de gril5. Montajelecu rezistenti de negativareconectati la catod pot ficontrolate cu ajutorul unui voltmetru de ¢.c. conectat la bornele acestei rezistente. Daci se constaté abateri de tensiune cu gi fir blocarea c&ii de reactie, inseamni cd oscilatorul functioneaz’i. La radioreceptoarele cu tranzistoare, funetionarea oscilatorului local (fig. 5.4, 5.5, 5.7, 5.9) se constatt dup& abaterile de tensiune inregistrate de un voltmetru de ¢.c. conectat la bornele rezistentei Hs, respectiv F,, in timp ce se blocheazi sau nu calea de reactie, Blocarea const in guntarea cu un condensator de 50—100 nF a infigurarii L,. ‘Daci in aceasté situatie tensiunea misurati scade cu 15—25% fat de tonsiunea misurati anterior, inseamni e4 oscilatorul funetioneaz’. b, Freeventa oseilatiilor Aceasta se mAsoari direct cu ajutorul frecventmetrului conectat intre mas& si unul din punctele calde ale oscilatorului sau cu metode de comparatie. In mod curent se foloseste metoda figurilor Lissajoux. Operativitatea metodei rézidi din faptul ¢3 interpretarea figurilor obtinute pe ecranul osciloscopului se face concomitent cu reglarea frecventei_generatorului etalon. Forma geometric’ a figurilor depinde de raportul frecventelor, unghiul de faza si amplitudinea celor doud tensiuni. Pentru masurare se regleazii freeventa si amplitudinea semnalului de la iesirea generatorului, pind se obfine pe ecran o figuri usor de interpretat. In figura 5.25, a se d& schema de misurare a frecventei oscilatorului local, iar in figura 5.25, b forma Lissajoux. Osciloscopul trebuie astfel conectat incit sé influenteze in cel mai mic gtad functionarea oscilatorului local. Pentru aceasta, semnalul de misurat se culege de pe unul din punctele calde ale infiigurarii de reactie (se evita conectarea la cireuitul oscilant), Semnalul de masurat se extrage cu ajutorul 119Fodioreceplor Qscilator Beneralor RF a : eo oy oh Unghiul de faze ao 45° woe | a5 80° OIOIOIN Bic Roportul Pecvenfeler shes \ shes nN Be 7] 5.25, Masurarea freeventei oseilatorului local eu metoda figurilor Lissajous : eben de montsJ; b figure coremunzitoare diferitelor rapoarte dintre frecventa oeollatorulut loctl st freeventa ‘everatorulul de semaale standard, unei bobine alcituite din 2—3 spire cu dimensiunile date in figura 3 Bobina se ataseaza la cireuitul de intrare al osciloscopului. in timpul misuririi, bucla se apropie de bobina oscilatorului din gam: pe care este pozitionat tadioreceptorul (daci bobinele respective nu. sint ecranate), pind la o distant ce nu influenteazi regimul de oseilatie. Cu acelasi oseiloscop se verified si forma de und’ a oscilatiilor, mentinind ————> fone a vsclce t] 2 Fig. 5.26, Bucla de cuplaj mutual : pentru extragerea semnatulti ee de masurat din receptor. Miner jeolont foam rg te evo S| 120de aceast& data baza de timp a osciloseopului. Se sineronizeaza freeventa, de baleiaj pind se obtine o und stabili pe ecran. Dac& forma semnalului este o sinusoid’ bine conturatd, atunci regimul de oscilatie este corect. In caz contrar regimul de oscilatie este fortat. c. Verificarea amplitudinii oseilafiei Aceasta se face cu ajutorul unui voltmetru electronic de c.a. cu impedanta de intrare foarte mare, conectat la iegirea oscilatorului local. Functionarea corectA a etajului schimbitor de freevent& este nemijlocit legat& de amplitudinea semnalului dat de oscilatorul local. Exist’ o valoare optima a acesteia din urm& pentru care sensibilitatea este maxima, (fig. 4.7). Modificarea amplitudinii oscilatiilor in interiorul gamei are efecté negative asupra performantelor radioreceptorului. Astfel, variatiile de amplitudine ale semnalului in functie de frecvent& duc la cresterea procentului de armonice, la blocaje in functionarea oscilatorului gi la distorsiuni de intermodulatie. Aceste fenomene se manifest& prin intreruperea audifiei, fluierituri de interferen{a, sensibilitate diferita in cadrul unei game, modulatie cu brum ete. d. Alunecarea de freeventa a oscilatorului local Aceasta se constaté subiectiv prin dezacordarea radioreceptorului in timp (micgorarea treptat’ a sensibilit&tii, eventual iesirea complet& de pe post) si obiectiv, prin diferenta dintre freeventa initial’ de acord gi frecventa misurati dup& un interval de timp dat. 2. INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR ASUPRA FUNCTIONARIT OSCILATORULUI LOCAL a, Oseilatoare eu tranzistoare pentru UL, UM, US ©, (fig. 5.4, a) este condensatorul de cuplaj a bobinei de reactie L, gi de blocare a tensiunii continue de polarizare a bazei tranzistorului. Acest: condensator are gi rolul de stabilizare a amplitudinii oscilatiilor, asigurind astiel o funcfionare a montajului in clas, B. O valoare mai mica a acestuia atenueazi curentii de RF, iar o valoare mai mare mireste constanta de timp gi respectiv clasa de functionare. L — C, formeaza cireuitul rezonant conectat la colector prin intermediul unei prize care asiguré adaptarea de impedante intre generator si sarcin& precum si o amortizare mai mici a circuitului rezonant. Modifi- carea prizei, respectiv a bobinei Z, modified, adaptarea precum gi amortizarea. circuitului. Ry, Ry, Rs, Ry, Cy, Cz au semnificatia prezentat& in cap. 4, acestea indeplinind rolul de polarizare, stabilizare cu temperatura gi de filtrare a tensiunii de alimentare. R, din figura 5.4, ¢ are rolul de stabilizare a amplitudinii de oscilatie. ia acelagi timp asiguri polarizarea bazei prin intermediul divizorului rezistiv Ry, Ry. 121R, (fig. 5.4, ¢), Ry (fig. 5.5) au acelagi rol eu Re din figura 4.4. si 4.5. Ey si Cy (fig. 5.4, a) au rol identic cu R,, C, din figura 4.4. C; (fig. 5.4, ¢) si Cs (fig. 5.5) au acelasi rol cu Cy din figurile 4.4 gi 4.5. C,, G, (fig.'5.7) fae parte din cireuitul rezonant gi in acelagi timp ale%- tuiese un divizor capacitiv pentru dozarea tensiunii de reactie. Modificarea, acestor capacitati influenteaz& frecventa de rezonan{a si conditia de-amorsare a, oscilatiilor. b. Oseilatoare eu tranzistoare pentru UUS Analiza se refer& la schema data in figura 5.11. Cz; Cy au aceeasi semnificatie si rol cu Cs, Cs din figura 4.9. Ou Ley Oy, Ory Ly, Og Ls au aceeagi semnificatie gi rol cu Cra, Ls, Coy C., Ly; On, L, din figura 4.9. Ry, Ry, R, au acelagi rol gi semnificatie cu Re;, Ray; Ry, Ray Re Ry, din figurile 4.4, 405, 4. e. Oseilatoare cu tuburi electronice pentru UL, UM si US R, (fig. 5.16, 5.17, 5.18, 5.19, 5.20, 5.24) de valoare 30—100 kQ este rezistenta de negativare a grilei oscilatorului local. O valoare mai mare, desi este indicat pentru 0 mai bund stabilitate a freeventei, poate duce totugi la oscilatii parazite de blocare. Freevente acestor oscilatii depinde de constanta de timp a grupului R,, C,. Ca mod de manifestare, in difuzor se produe pocnituri ritmice sau un fluierat continuu, in special la capitul superior al gamelor si cu precidere pe US. Efectul minim are loc pe UL. O valoare mai mick mireste mult amortizarea cireuitului rezonant, putind duce la intreruperea oscilatiilor. Pe de alt& parte, regimul neliniar al tubului favorizeaz’ prezenta armonicelor la iegirea oscilatorului local, C, (40-100 pF) este condensatorul de cuplare a grilei tubului os lator cu infigurarea de reactie respectiv cu circuitul rezonant (fig. 5.17) de separare galvanic a tensiunii de negativare. O valoare mai mare modific& constanta de timp R,, C, si favorizeaz aparitia oscilatiilor parazite de blocare, in timp ce o Valoare mai mic& miesoreaz’ amplitudinea oscilatiilor locale pe diferite game si in interiorul gamei. Cz (150—600 pF) este condensatorul de cuplare a anodului la cireuitele de acord gi de separare galvanica a tubului oscilator de acestea. O valoare mai mare este insotité de inductante gi capacit&ti parazite mai mari, ceea ce are ca efect aparitia oscilatiilor parazite pe o freevent& mai inalt& decit freeventa de Iucru. O valoare mai mick se manifesti prin micsorarea amplitudinii oscilatici locale in gamele UM si UL. R, are acelagi rol si semnificatie cu Ra din schemele 4.12 si 4.13. L, (0,6—30 uH) este bobina de reactie a oscilatorului local. Aceasta este cuplat& inductiv cu L, respectiv cu L, sau Z, din cireuitul rezonant. © cuplare mai strinsidintre acestea modificd regimul de functionare al oseilatorului (regim forfat) si se manifesta prin prezenta armonicelor, respectiv prin distorsionarea formei de undi. Pe gama US 0 valoare prea 122mare pentru L, are ca efect modificarea freeventei oscilatorului local pe o freeventi apropiaté de freeventa de lucru. Fenomenul se explici prin aceea ck inductanta Z, impreund cu capacititile parazite aledtuiesc un circuit acordat a cdrui frecventi de rezonanti se apropie de frecventa oscilatorului local citre capitul superior al gamei. Astfel de oscilatii pot fi ugor recunoscute deoarece pe o plaje mare a scdrii se receptioneazd, un singur post. » Le L, (1,3—-560 pH) sint bobinele circuitului rezonant al oscilatorului. Miezul bobinelor este reglabil si permite alinierea la capitul inferior u la mijlocul gamei si totodati reglarea inductiei mutuale dintre infigu- C, este o sectiune a condensatorului variabil necesar modificirii frecventei oscilatorului local. Capacitatea minima este de 10 pF, iar capacitatea maxima cuprinsd intre 320 si 520 pF. Abaterile de la aceste valori afecteaz&, limitele gamelor. R (fig. 5.24) este rezistenta de amortizare sau de prevenire a oscilatiilor parazite de blocare cu o valoare cuprins’ intre 40 si 300 Q. F indeplineste si rolul de stabilizare a amplitudinii oscilatiei locale. © valoare mai mare face si scadi tensiunea aplicata pe grila tubului oscilator eXtre freevente superioare din gama datorité divizorului de tensiune format din rezistenta K si capacitatea parazité de intrare (C,,) i ca urmare efectul de stabilizare a amplitudinii oscilatiei locale se inriutateste. © valoare mai mica inriutateste efectul de stabilizare 2 amplitudinii si favorizeazi aparitia oscilatiilor parazite (numite gi de blocare), in special pe US. d. Oscilatoare cu tuburi electronice pentru UUS Analiza se refer’ la schema dat in figurile 5.20, b si 5.22. Ry gi Cy au acelagi rol gi semnificatie cu R, i C, din figura 4.15. Gy, Ox O. (fig. 5.22) au acelasi rol si semnificatie cu C,, C,, C, din figura 4.15 cu R, (fig. 4.15). C, similar eu C, (tig. 4.15). ©, este condensatoral de acord a filtrului de FI gi in acelasi timp impreund cu 6, realizeazi un divizor capacitiv necesar unui cuplaj optim al cireuitului rezonant cu tubul electronic.Capitolul 6 AMPLIFICATORUL DE FRECVENTA INTERMEDIARA A. GENERALITATI Amplificatorul de freeventa intermedia’ are rolul de a asigura intr-un radioreceptor amplificarea tensiunii utile ce se obtine de la iesirea etajului schimbator de frecventi, pind la un nivel care permite 0 demodulare, cu distorsiuni minime, asigurind totodata fidelitatea si selectivitatea radioreceptorului fati de canalele adiacente. Amplificatorul de frecven}a intermediar’, (AFI) reprezint&. deci unul dintre blocurile functionale cele mai importante ale radioreceptorului superheterodind, intrucit de funetionarea sa depind in fond calitatile fundamentale ale acestuia. Ca tipuri reprezentative se mentioneazi API—M_A pentru radioreceptoarele cu modulatie de amplitudine (A) si AFI— MF pentru radioreceptoarele cu modulatie de freevent’ (MF). In radioreceptoarele de radiodifuziune MA—MF amplificatorul FI este comun pentru semnalele MA—MF. Un etaj amplificator de FI functioneaza pe o freevent& fixt numit’ frecventa intermediara (care rezult’ in urma schimbirii de freeventa) si este compus in esentd dintr-un tranzistor (tub electronic) si o impedant& de sarcin& constituit& din circuite selective (acordate pe frecventa inté mediara), fie cireuite rezonante simple, fie circuite cuplate, care asigui un caracter selectiv acestui amplificator. Frecventa intermediara este cuprinsé intre 450 si 480 kHz, pentru receptia semnalelor cu modulatie de amplitudine (MA) si de 8,4 MHz sau 10,7 MHz, pentru recepfia semnalelor cu modulatie de frecventa (MF). Numiarul de etaje de amplificare din blocul de FI cu tranzistoare, atit pentru MA cit si pentra MF, este totdeauna cel putin cu un etaj mai mare decit la blocul de FZ cu tuburi electronice, consideratia find fieuta pentru amplificiri totale aproximativ egale. Aceasta se datoreste faptului ci amplificarea etajelor cu tranzistoare este mai mici decit cea a etajelor cu tuburi electronice, din cauza amortizirilor mult mai puternice introduse asupra circuitelor oscilante de catre rezistentele de intrare si iesire mici ale tranzistoarelor. De asemenea un bloc amplificator de FI—MP, indiferent elementul activ utilizat, contine totdeauna in plus cel putin un etaj amplificater, fat de blocul F7—MA, acesta in conditiile c& se consider’, amplificiri totale aproximativ egale pe ambele canale. Justificarea const& in aceea ci amplificarea fiecérui etaj de FI-MF este mai mic& decit cea a unui etaj de FI—MA, din cauza frecventei de lucru gi a benzii de trecere in MF, cu mult mai mare decit in MA. 124Avind in vedere functia important’ pe care o indeplineste intr-un radioreceptor un amplificator de frecventi intermediara, este necesar ca acesta si indeplinease’ o serie de conditii tehnice Amplificarea si fie eit mai mare. La amplificatoarele eu tuburi clectronice aceasta se poate obtine prin folosirea unor pentode de inalt& freeventd, cu o pant’ de valoare ridicati (2-9 mA/V) gi a unor cireuite de sarcin& care si aibii o impedanté de transfer cit mai mare. Spre deosebire de acestea, amplificatoarele de freevenfa intermediar cu tranzistoare au rezistenta de sareini de valori relativ reduse din cauzii ci apare 0 amtortizare puternica a cireuitelor acordate de cditre rezistentele de intrare si iesire mici ale tranzistorului. Totusi amplificarea acestor etaje de FI este oarecum compensat’, intrucit panta tranzistoarelor este cu mult mai mare decit aceea a tuburilor electronice (S > 30 mA/V). Avind in vedere impedantele relativ reduse ale tranzistorului gi ci deci la radioreceptoarele cu tranzistoare este necesar si se realizeze gi 0 amplificare de putere, se impun conditii de adaptare a impedantelor tranzistoarelor la circuite si de adaptare intre etaje. Ca valoare orientativa este de mentionat ci amplificarea medie obtinuta in frecvent’, intermediara cu astéel de etaje este aproximativ de 60—80 dB. Amplifiearea sii fie reglabili in funetie de semnalul aplicat. Pentru a se putea obtine la iesirea radioreceptorului practic un nivel constant al audifiei, in condifiile in care, din diferite motive, nivelul semnalului la intrare variazii in limite largi, este necesar ca amplificatorul de FT si aibi 0 amplificare variabili, care s& scada cind nivelul semnalului la intrare creste si si devini mai mare atunci cind nivelul semnalului la intrare scade. Aceasta se realizeaz& prin variatia polariziirii grilei de comanda a tubului electronic, sau a bazei tranzistorului amplificator de FI. Tubul (tranzistorul) trebuie s& aibi o caracteristicd cu panta variabili, astfel ineit la variatia corespunzitoare a, polarizirii electrodului de comanda, panta si se modifice gi ca rezultat s& se modifice si amplificarea. Btajele de FI moderne permit reducerea amplificarii cu 30—40 dB, fir a se produce distorsiuni insemnate ale semnalului receptionat. Selectivitatea si aib& o valoare cit mai ridieati, in conditiile obfinerii unei benzi de trecere satisiieitoare. Aprecierea caracteristicii de selectivi tate (fig. 6.1, a) se face, in majoritatea cazurilor, prin stabilirea largimii benzii de trecere in interiorul cAreia amplificarea nu trebuiest aiba variatii Anplitoars " ' I | ! { Frecvenfé Bando de recore 9 Fig. 6.1. Caracteristica de fidelitate a unui ampl a — caractarition reall: ~ ctracteriten Ide. 125mai mari de 3 dB si prin determinarea reducerii amplificdrii in afara benzii de trecere, apreciata la + 9 kHz, pentru amplificatoarele FI— M.A sila + 300 kHz, pentru amplificatoarele FI—MF. De exemplu, selectivitatea la + 9 kHz a unui amplificator FZ— 4A, cu circuit simplu acordat, este cuprins’ intre 4 si 9 dB, iar pentru un filtru de band, format din doua circuite acordate, poate fi de 9-16 dB, banda de trecere fiind cuprinsé intre 4 gi 9 kHz. Pentru un amplificator FI— MF, selectivitatea la -+ 300 kHz este cuprins’ intre 8 si 12 dB, iar banda de trecere este de circa 300 kHz. Pentru a face posibild receptia diferitelor stati de emisie, in conditii optime, este necesar ca selectivitatea radioreceptorului si poata fi modificat& dup’ dorinta : la receptia unei statii departate, care produce un cimp redus la locul de receptie, este nevoie de o selectivitate foarte buna, pentru a inldtura zgomotele gi interferentele. In aceasti situatie se renunti la fidelitate, reducindu-se banda de trecere. In cazul receptiei statiilor de emisiune apropiate, puternice, care dau un cimp important la locul de receptie, zgomotele gi interferentele sint reduse fati de semnalul util, gi pentru imbunatatirea calititii auditiei se maregte banda de trecere, imbuntitindu-se astfel fidelitatea. Realizarea unei selectivititi variabile, fie manual, fie automat este relativ ugoari, aceasta datorité faptului ¢% cireuitele de FI sint acordate pe o frecventa fix. Coneluzie. Cerintele de banda si selectivitate impun necesitatea de a se obtine o anumit’ caracteristic’ de freevent& (curbii de selectivitate), care sh permita trecerea fird distorsiuni a semnalului util si care si atenueze xemnalele perturbitoare, caracteristicd ce permite aprecierea performantelor unui amplificator de FZ. Forma ideald a unei astfel de cdracteristici de freevent’ este cea a unui dreptunghi (fig. 6.1, b). Distorsiunile sd fie eit mai miei. Din punctul de vedere al distorsiunilor de freeventa intereseazd in primul rind banda de trecere la 3 dB a filtrului de FT, care practic reprezint& banda de trecere a radioreceptorului. Curba de rispuns a amplificatorului de FJ trebuie si depind’ cit mai putin de variatiile polarizarilor de la tranzistoare (tuburi) produse, in special, de actiunea reglajului automat al amplificarii (RAA). Distorsiunile neliniare apar la semnalele cu M.A datorita neliniaritatii caracteristicilor tranzistorului (tubului electronic) amplificator si constau in aceea c& infaguritoarea semnalului de FZ de la iesirea etajului amplificator contine, pe lingi componentele de audio frecventa (AF) transmise de la statia de emisie, si 0 serie de armonici care sint componente de AF striine semnalului util receptionat. Prin demodulare se vor separa, in aceste conditii, din infiguritoare toate componentele de AF existente, deci si cele nedorite. Solutia consta in alegerea unui punct de functionare al amplificatorului de FZ, astfel ca zona in care semnalul modulat este amplificat si fie practic liniard. Stabilitatea fati de autooscilatie. Datoriti faptului cd atit circuitul de intrare, cit si cel de iesire sint acordate pe aceeagi frecventa, si datorits reactiei parazite intre iegire si intrare, un etaj amplificator de FI poate intra in oscilatie sau poate manifesta numai tendinta de intrare in oscilatie. Daca la montajele cu tuburi electronice alegerea unui tub amplificator cu capacitate redus& intre anod gi grili de comand gi realizarea unei amplificdri potrivite rezolvi problema, la etajele amplificatoare eu tranzis- 126toare, in multe cazuri apare necesitatea compensirii reactiei interne a tranzistorului, reactie care se manifest prin influenta iesirii asupra intrArii. Realizarea unei scheme electrice adecvate, care si neutralizeze impedanta de reactie, permite obtinerea unui amplificator stabil, cu o funetionare a montajului la performantele dorite. B. AMPLIFICATORUL DE FRECVENTA INTERMEDIARA cU TRANZISTOARE Tipurile de etaje amplificatoare de FI utilizate in radioreceptoare sint determinate dupa felul cireuitului de sareind utilizat, alegerea unui tip sau a altuia de circuit acordat ficindu-se din considerente de. selectivitate si banda de trecere. Ingeneral, se utilizeazd urmatoarele tipuri de etajeamplificatoare de FI — amplificator cu un cireuit acordat: (cireuit singular) ; — amplificator cu filtru de banda cu doua circuite oscilante acordate ; — amplificator cu filtru multiply. Pentru realizarea unui etaj amplificator FI, cu un cistig ridicat, este necesar ca, din motivele mentionate mai sus, intre etaje si se realizeze adaptarea. Dispersia mare a parametrilor si variatia in timp a rezistentelor si capacitatilor de intrare gi iegire ale tranzistoarelor, constituie particularitati de care trebuie tinut seama la proiectarea si realizarea unor astfel de scheme. De asemenea, avind in vedere reactia interna prin tranzistor, care reduce stabilitatea functiondrii, se impune ca, uneori, la etajul amplificator FT s&seintroducd un circuit de neutrodinare, care si compenseze aceasta reactie. Din punctul de vedere al numirului de etaje amplificatorul FI— MA contine in medie doud etaje, iar cel de ¥I — MF, trei etaje. In_ceea ce priveste tipurile de tranzistoare, in amplificatoarele FI — MA se utilizeaza fie tranzistoare cu jonctiuni aliate de inalt& frecventa, cu f, =3...15 MHz, la care se realizeazi neutrodinarea, fie tranzistoare drift la care practic neutrodinarea mu mai este necesara, in ambele cazuri considerindu-se montaje in schema HC. . In amplificatoarele FI — MF se utilizeaz& tranzistoare drift fie in schema HC (cu neutrodinare), fie in schema BC (fara neutrodinare). In cazul folosirii tranzistoarelor cu constructie planara se realizeazi scheme EC, *8r, neutrodinare. in amplificatoarele combinate FI—_MA—MF din radioreceptoarele moderne se folosesc tranzistoare cu constructie planara, care permit realizarea de scheme HC fir neutrodinare, atit pentru MA, cit si pentru MF, prin aceasta realizindu-se 0 simplificare importanté a radioreceptorului, din punct de vedere constructiv. 1, AMPLIPICATORUL DE FRECVENTA INTERMEDIARA CU CIRCUIT SINGULAR in figura 6.2, a este prezentata schema de principiu a unui etaj amplificator de FI, eu circuit singular, in montaj cu emitorul comun. Divizorul rezistiv R,, Ry este utilizat pentru polarizarea bazei, iar condensatorul C,, pentru decuplarea la masi a rezistentei R,, pentru ca in acest fel semnalul captat de la etajul anterior de e&tre bobina L, si fie integral aplicat la baza tranzistorului amplificator 7,. Emitorul este conectat la mas& pentru curenfii de FI, prin capacitatea Oz, iar rezistenta Rz stabilizeaz& termic func- 127tionarea tranzistorului. Rezistenta Ry serveste pentru polarizarea, la valoarea doritd, a colectorului, fiind decuplaté la mas prin condensatorul Cy. Grupul RC; este utilizat totodati si cu filtru de separatie intre etaje. De retinut ce’ la un amplificator de FI echipat eu tranzistoare se produce o amortizare apreciabili a cireuitului acordat de citre rezistenta de iegire a tranzistorului amplificator gi de ciitre rezistenta de intrare a Lo Pi Tg 6) Fig. 6.2. Etaj ampliticator de FY cu circuit singtlar: @-~ schema de prinoiu; 6 ~ scheme ochvalenth tranzistorului urmitor. Din aceastd cauzi in montajul din figura 6.2 colectorul este conectat la o priz& a cireuitului acordat, urmirindu-se totodata si o adaptare a impedantei tranzistorului la circuitul de sarcin&, in acest fel asigurindu-se gi un transfer maxim de putere, deci realizarea unei amplificiri maxime. Cireuitul acordat pe frecventa intermediar’ f, este format de bobina L,$icondensatorul ,, in paralel cu capacitatea de iesire Cus a tranzistorului 7, si amortizat de rezistenta de iegire Rize: a aceluiagi tranzistor. Generatorul de curent Y,,U,, impreund cu Ries $i Cis inlocuiese circnitul de colector al tranzistorului 7, (fig. 6.2, b). Bobina de cuplaj L, reprezintd secundarul transformatorului de FZ. Capacitatea de intrare ing Si rezistenta de intrare R,, » a transformatorului 7,, reflectit in infiigu- 128rarea primar o capacitate (iz, care se adangi capacitiitii de acord a bobinei L, si o rezistenti Rf,e, cate produce o amortizare suplimentar’ cireuitului acordat. ‘Amplificarea de tensiune la rezonanta Aya etajului amplificator de frecvent intermediar’ cu tranzistor, utilizind un singur circuit acordat (tig. 6.2, b), considerata intre intrarea tranzistorulni ampliticator si intrarea etajului urmittor este : (6.1) Transferind toate elementele din figura 6.2, a la bornele circuitului oscilant LjCo, reaultS ef v=4, (6.2) G unde = Prt, = Pr | Ya | Ur (6.3) inr G, ave urmitoarea expresie : G, =t HG 4 On + Cina (6.4) R in care G, este conductanta la rezonant’ a cireuitului Ly iar : Co = Oy + PE -Ciesr + PEC ine (6.5) feat = PE Frosty (6.6) Ging = PE Ging s (6.7) unde : Gen = Si Ong = (6.8) ‘tes, = Rien, @ ‘ing. Rin . © Tinind seamé de relatiile de mai sus, se obtine pentru tensiunen U valoarea : (6.9) sau: Age = 2 = oe ee unde 4%, reprezint& amplificarea de tensiune a etajului, considerat’ intre intrarea si iesirea tranzistorului amplificator. in aceste condifii expresia amplifiedrii Ag, ia urmiitoarea forma : (6.10) peep teh 61 a FFF Gun + PGi PrPeldal Be (6.11) La amplificatoarele cu tranzistoare este Iuat’ in consideratie si amplificarea de putere, care este elementul ce caracterizeazi gradul de adaptare intre tranzistor gi sarcind. Amplificarea de putere A, este definita ca rapor- 9-6, 409 129tul dintre puterea P, care apare pe conductanfa de intrare Gi, a tranzistorului 7, (fig. 6.2, a) si puterea P, aplicat% pe conductanta de intrare G,,, din cireuitul bazei tranzistorului amplificator 7; UE: Ging Gi UF Ging Gin — Cind tranzistorul amplificator este identic eu tranzistorul etajului ur- mA&tor gi ambele au acelagi punct de functionare, rezult& e& rezistentele de intrare sint egale, iar amplificarea de putere are valoarea 4, = Az. ‘in ceea ce priveste problema selectivitatit v1 amplificatoarelor de FI cu tranzistoare, din [al teoria generalé a circuitelor acordate rezulti o serie de rela{ii intre factorul de calitate in sarcin, Q, al cireuitului acordat, banda de trecere la o scidere a amplific&rii cu 3 dB gi selectivitate, relatii care sint variabile si in acest caz. in figura 6.3 este prezentata curba, universal& de selectivitate a unui singur cireuit acordat. Pentru aceast& curb se definese urmitoarele marimi : | — banda de trecere, lao seddere a ene + at cu 34B din valoarea maxima: 2Af ET EO OST AS Marimea benzii de trecere, conditionat’ de va. loarea factorului de calitate in sarcin’ Q,, este ~~ sa determinat in acest caz particular de relatia : . 6.3, Curba universala de ctivitate pentru un singur eaf — 2, (6.13) cireult acordat. Qe fo find freeventa de acord a cireuitului acordat de freevent% intermediar’ ; — atenuarea frecvenfelor adiacente (selectivitatea) ; pentru un semnal cu o freevents f diferitd de f, cireuitul acordat produce o atenuare a cirei valoare poate fi determinata pe cale grafici din curba prezentati in figura 6.3, in care 8 =?’ fe Procedeul de lucru cu astfel de curbe este analog cu cel indicat pentru curbele universale si prezentat la amplificatorul FI cu filtru de bands. 2, AMPLIFICATORUL FI CU FILTRU DE BANDA CU DOUA CIRCUITE ACORDATE, In figura 6.4, a este prezentatS schema de principiu a unui ampli cator de FT cu dowd circuite acordate (figltru de banda), in montaj cu emitorul comun, utilizat atunci cind amplificatoarele FI cu un singur cireuit acordat nu asigur& selectivitatea si banda de trecere necesare. Amplificatorul este previzut cu dou’ cireuite acordate LC, si LC. De obicei conectarea colectorului tranzistorului amplificator se face la o prizii a circuitului primar, iar a bazei tranzistorului etajului urmitor la o prizi a 130AiLz rams 9p oye ko gyuayeaqyoa wuowes — » tauyso a04 juaqoe — 9 SKOq od SHEA LD YHURY 2 wURIS = 9 fuysjou 9p wuroyas — v 497, (4) ( ety ‘alcireuitului secundar al filtrului de banda, prin aceasta find asigurat& posibilitatea adaptirii intre etaje si deci obtinerea transferului maxim de putere intre intrarea si iesirea amplificatorului de I. in figura 6.4, b este prezentatd schema echivalent& cu prize pe bobine pentru etajul din figura 6. 4, a, iar in figura 6.4., ¢ schema echivalenta, pentru acelagi etaj, dar cu toate elementele transferate la bornele circuitelor oscilante. Pentru capacitatile de acord ale circuitelor oscilante s-a considerat 0) = Cj = G, unde: C5 = Cy + Bie Crops (6.14) Oi; = Oy + PB Cran: (6.15) Din punctul de vedere al amplificirii si al puterii utile de semnal, schema echivalent din figura 6.4, o poate fi inlocuita prin schema din figura, 6.4, d, in care Zrg este impedanta complex’ de transfer gi are valoaren : Zon = 4. (6.16) unde U este tensiunea de la iegirea filtrului de banda, iar Z este curentul de la in{rarea filtrului de band’. In functie de parametrii filtrului de bands si in conditiile in care cele doua circuite oscilante sint identice, sau aproape identice, impedanta de transfer la rezonan{i are urm&toarea expresie : Born = BR (6.17) in care: (6.18) este coeficientul de cuplaj, iar R si Q reprezinta impedanta echivalenta derivatie la rezonanta, respectiv factorul de calitate echivalent al celor doud cireuite oscilante, adica : R= S=|Ra Rn (6.19) Q = VO Cas (6.20) unde: Fe an = Fy + Hh Gi (6.21) rs (6.22) ee 8 pee nee eG (6.23, a) aa a= t= (6.23, b) Qae= +, (6.23, ¢)Eu, Qq veprezinti impedanta Ia rezonanti, respectiv factorul de calitate in sarcina pentru circuitul primar, iar Rip, Qe pentru circuitul seeundar. Din schema echivalent& prezentat& in figura 6.4, d se observa c& : U =12rr = Py | Yu\* Uy Zor (6.24, a) care la rezonanté ia forma : U=1- Ronn. (6.24, b) Amplificarea de tensiune a etajului amplifieator cu filtru de banda, la rezonanta, este , _U le a . aS [aie], = Pale Bore =Pildal RM (6.28) Amplificator de tensiune a aceluiasi etaj amplificator considerata intre intrarea tranzistorului amplificator i intrarea etajului urmitor (fig. 6. 4, a) are valoarea, 2%. U_»,. -R-—e_. [4«l,, Soy Te ml yal Bae (6.26) Se deduce din aceasta relatie, comparind-o cu relatia (6.11) si avind in vedere echivalenta intre J si R, c& etajul cu filtra de band& are amplificarea mai mic& decit cea 2 unui amplificator care foloseste drept sarein’ numai un circuit oscilant. Intr-adevar, comparind cele doug relatii rezult’ cl: A [400] = pyre Ewes: (6.27) unde Agyrs este amplificarea etajului cu filtru de banda, iar Ages este amplificarea etajului eu circuit singular. Factorul kQ caracterizeazd in cazul filtrului de banda cuplajul intre cele doud cireuite acordate si determina, in esent&, forma caracteristicii de frecvent& a acestui filtru. Dupa valoarea lui k@ se disting urmatoarele tipuri de cuplaje : — cuplaj slab :%Q <1; —euplaj critic: kQ = 1; —cuplaj supracritie: iQ >1. La cuplajul critic, care se foloseste cel mai frecvent, amplificarea la rezonant& devine : R [Aor], =P2Ps] [a> (6.28) adic& egali cu jumatate din amplificarea etajului cu circuit singular, care are aceleasi elemente L, Csi acelasi factor de calitate. Amplificarea de tensiune a etajului amplificator de FI cu filtru de banda, la o freevent’ oarecare, in afara rezonantei, are valoarea : aL = wles_ 2 [4 Je + 5 RQ)? + KE? (6.29) 133unde fQ este numit dezacordul generalizat, iar 8 este dezacordul relativ, avind valorile : (6.30, a) in jurul rezonantei si: (6.30, b) pentru dezacorduri mari fat& de freeventa de rezonantd. Caleulind modulul relatiei (6.29), se obtine : [44] sd (6.31) ee Va Bor FONT ARS Selectivitatea etajului se determina prin impirfirea relatiilor (6.27) gi ): (6.31 [*] ee (6.32) Au Jon 1 sau, exprimat& in decibeli, expresia selectivititii capita forma : Vi — Bo? -- Boe 4 2 O cyan; = 20 log A= POE BOM F TES, (6.33) T+ eg Cu ajutorul relatiei (6.33) se poate calcula selectivitatea unui amplifieator FT, atunci cind sint cunoseute :freeventa intermediara, cuplajul k, factorul de calitate. Intrucit caleulul analitic este destul de laborios, este mai practic si se determine selectivitatea pecalegrafick, cu ajutorul curbelor de selectivitate generalizate pentru filtrul de banda format din doud circuite oscilante, reprezentate conform relatiei (6.33), in functie de BQ, pentru fiecare valoare de cuplaj kQ corespunzind cite o curbii (fig. 6.5). Cur: bele fiind simetrice fat% de axa vertical, s-a prezentat in grafic numai cite o jumitate din fiecare eurbi. Din analiza acestor curbe se observa c& pentru cuplajul critic (kQ = 1), amplificarea este practic constant’ in banda de trecere gi atenuarea destul de mare in afara acesteia, permitind deci realizarea unor parametri cores- punzitori in ceea ce priveste fidelitatea si selectivitatea amplificatorului. Referitor la modul de utilizare a curbelor de selectivitate universale, procedeul este foarte simplu : presupunind eunoscute valoarea freeventei intermediare a factorului de calitate, si a dezacordului Af, la care se deter- mind atenuarea, se poate calcula mirimea £@, din relatia : Avind stabilita o valoare de cuplaj kQ, se citeste din curbele universale, la £@ obtinut din calcul, valoarea lui a. Operatia se repet& pentru mai multe valori ale lui Af, permitindu-se in acest fel obtinerea curbei de selectivitate a amplificatorului FT, in functie de frecventi. Pentru a se asigura etajului amplifieator banda de trecere necesard gi adaptarea, este necesar ea valorile factorilor de euplaj p, sip, si fie deter- 134minate corespunzitor satisfacerii conditiilor mentionate. Astfel, pentru a. se realiza adaptarea, trebuie ca: Pi Gin = PEs Fina» (6.34) Pe dealt parte, aceste conductante, prima pentru circuitul primar, cea de-a doua pentru cireuitul secundar asigura, impreuna cu G,, banda de tre- a (dB) -16 ani - 18 | -4 ei “225 -26 - 2B ~ “# a2 04 ub OB 1 2 4 6 8 0 20pR Fig. 6.5. Curbe de selectivitate generalizate pentru filtrul de bandit format din dota circuite oscilante. cere pentru fiecare dintre cele doud circuite acordate ale filtrului de banda, (fig. 6.4, b). In aceste conditii, tinind seami de relafiile (6.19), (6.20), (6.21), (6.22) si (6.23) se obfine : Pi Geen = PE Ging = F — Gy = ao Or ae unde By este banda in gol a cireuitului oscilant, iar B este banda echivalentd in sarcin a fiecdruia dintre cele doud circuite ale filtrului de banda, cuplate lacuplajul critic. Notind eu B, banda real in sareini a filtrului de banda, se obtine relatia : -(B— B,)= 2n0(B— By), (6.38) B=)2- B= yee yo (6.36) 135Din expresia (6.35) rezulté : n= (6.37, a) TCE By) r= aa. (6.37 ,b) fp Loe coRe ree) ha “El Lele ¢) ” Fig. 6.6. Filtre de band cu diferite cuplaje (4): a ~ prin capacitate derivatie; b — prin cepacttate eerie; ¢ — prin induotant& derivate: d pxla nduetants ‘sorte, in afar& de cuplajul prin inductan}% mutuala, care se utilizeaz’ cel mai freevent in schemele practice, se pot intilni in filtrul de banda si alte tipuri de cuplaje. Relatiile stabilite anterior gi curbele de selectivitate ramin valabile si pentru aceste situatii daci factorul de cuplaj se inlocuieste cu expresia corespunzdtoare montajului utilizat (fig. 6.6). 3. AMPLIFICATORUL FI CU FILTRU MULTIPLU Pentru unele aparate, in afark de amplificatoarele FI cu cireuite cuplate, se folosese uneori cireuite oscilante derivatie asociate in grupuri de 4 — 5silacare cuplajul intre ele este realizat prin intermediul unor capacit&ti serie. Astfel de cireuite sint cunoscute sub numele de filtre tip Cebigev. tn figura 6.7 este prezentat’ schema de principiu a unui etaj amplificator cu tranzistor, in al elrui circuit de colector este conectat cu filtru multipla acordat pe FT. Circuitele simple acordate sint : L,0, DyC,, DgCay 1,0,, cuplate intre ele prin capacitifile serie C,, O,, 0. Pentru reducerea amortizarii, colectorul tranzistorului amplificator este conectat la o prizk a primului circuit acordat L,0,. Cuplajul filtrului de band’ multiplu la intrarea etajului amplificator urmitor se face prin intermediul bobinei L,, cuplaté mutual cu bobina Z, a ultimului circuit derivatie. 136Selectivitatea unui filtru de band’ multiplu (de tip Cebigev) poate fi aproximati prin produsul intre numirul circuitelor acordate gi selectivitatea unui circuit. Un filtru cu patru circuite acordate poate avea o selectivitate in jurul a 30 dB, in functie de valoarea factorului de calitate al circuitelor acordate componente. Rezulta de aici cd un astfel de filtru multiplu asiguré practic intreaga selectivitate impus’ unui radioreceptor, ceca ce permite ca celelalte etaje amplificatoare de FT sa fie realizate cu selectivitate redus’ sau cu sarein& aperiodica. Fig, 6.7. Amplifieator FI eu filtra multiply. 4, NEUTRODINAREA AMPLIFICATOARELOR FI CU TRANZISTOARE problema foarte important% ce apare la amplificatoarele de FI cu tranzistoare este aceea a reactici interne a tranzistorului, fenomen care se manifesta prin influenta iegirii asupra intrarii. Datorita acestei reactii parazite se reduce stabilitatea funcfionarii acestora si apare o dependent a impedantei de iegire fata de cea de la intrare gi invers. Rezulta deci o influent& reciproc& intre circuitele acordate ale amplificatorului. Pentru eliminarea reactiei parazite si unilateralizarea funefionarii, in amplificatoarele FI cu tranzistoare se neutralizeaz’ (neutrodineaz’) refeaua natural de reactie interna a tranzistorului cu ajutorul unei retele exterioare, prin care se aplic& Ja intrare un curent de neutrodinare egal ca marime cu curentul de reactie parazit’, dar cu fazX opusi acestuia, in aceste condifii curentul total de la iegirea la intrarea tranzistorului devenind nul si in acest fel dispArind gi reactia (fig. 6.8, a). Intrucit prin neutrodinare reactia care apare de la iegire la intrare este compensati, tranzistorul astfel neutralizat devine un dispozitiv unilateral, in care energia se transfer’ intr-un singur sens, de la intrare spre iesire, prin ‘procesul de amplificare. fn figura 6.8, a este prezentat circuitul echivalent al unui etaj amplificator de FT in care este figurata refeaua naturali de reactie interna (Rp, Og) si refeaua exterioari de neutrodinare (Ry, Cy). Este neceasr s& se men- fioneze ci parametrii tranzistorului neutrodinat se deosebese in general foarte putin de parametrii tranzistorului neutrodinat, producindu-se nu- 137mai o reducere, in micé misura a rezistentelor de intrare gi iesire si o eres- tere a capacitatilor de intrare gi iesire. O neutrodinare corect% este apreciat’, dup’ simetria curbei de rezonant a impedantei de sarcink a etajului amplificator de FI considerat. Aeleo extenoord ane, Refea natural a iy Voy te reocfie fy &y ae A ley 4 LA 9 4 Oy hy A — lage MElo io A a G al fl FL eo oy i “4 eae caneeele . 9 a a Fig. 6.8. Amplificatoare de FJ neutrodinat 4 schemi repreventind principal neutrodintsil; 6, d, ‘pentru realiaates neutrodiusr ‘sctome uzuate fn cazul in care reactanta capacitiifii interne de reactie C, este mai mare decit rezisten{a Re, devine posibild eliminarea din rejeaua de neutrodinare a rezistenjei Ry si compensarea se poate face numai prin capacitatea Cy. Dac tranzistoarele utilizate in montaj au o capacitate de reactie intern’ Cp de valoare redus& (0,4 — 0,5 pF), atunci neutrodinarea nu mai este necesara, aceasta find determinata si de tipul montajului utilizat. in figura 6.8, b, ¢, d, ¢ sint prezentate principalele scheme practice in care se indied modul de realizare a neutrodindrii. In toate schemele este fi- guraté atit capacitatea Cy, cit si rezistenta Ry, aceasta in scopul prezen- tirii formei celei mai generale de neutrodinare. Sensurile infigurarilor se iau astfel ca tensiunea de FI de pe infagnrarea colectorului si tensiunea de neutrodinare si fie defazate eu 180°. In figura 6.8, b tensiunea de neutrodinare este luat’ de pe infigurarea de cuplaj L., punctul B find in antifaz’ en tensiunea din punctul A. O astiel de schem’ se utilizeazi in cirenitele de PZ — MA cu un singur circuit acordat. 138in figura 6.8, ¢ potentialul punctului A este in antifaz’ eu cel al punctului B, fat de punetul median I, conectat la masa prin sursa de alimentare cu tensiune continu’. Alegerea convenabila a valorilor retelei Ry, Cx face si fie compensati tensiunea in antifazi introdusd la intrarea tranzistorului amplificator prin impedanta intern’ de reactie Rp, Cy. Tn figura 6.8, d bobina auxiliara de cuplaj L, are astfel conectat sensul de infasurare incit tensiunea in punctul B este in antifaz’ cu tensiunea din punetul A. Tinind seam de raportul de transformare intre bobinele Lg si Lr, se pot alege valorile parametrilor Ry $i Cy, astfel incit amplifieatorul s& devin’ un cuadripol unidirectional. O variant a montajului din figura anterioar’ este cea prezentata in figura 6.8, ¢ la care de aceast’ dat’ bobina dat’ bobina auxiliaré L, este conectata impreunad cu bobina de acord L,. O alegere convenabili a sensu- Jui infagurarii bobinei Z, permite obtinerea in punctul B a unei tensiuni in antifazd cu cea din punctul A. Si in acest caz la determinarea valorilor Ry si ty Se are in vedere valoarea raportului de transformare intre bobinele Ly si Ly. In ultimele doud scheme numéarul de spire ale bobinelor de neutrodinare nu afecteaza circuitul acordat si se poate alege intre bobina de acord si cea auxiliar& un raport optim de transformare. Aceeasi situatie este valabil& gi pentru schema din figura 6.8, ¢, in condifiile in care capacitatea de acord este de valoare sciizuti. Din cele prezentate mai sus rezult&, in final, urmatoarele concluzii : — dupa neutrodinare tranzistorul este practic un cuadripol unilateral, adic’ transferé energie numai de la intrare la iesire — tranzistorul neutrodinat are practic aceleasi admitante de intrare si de iesire ca si tranzistorul nenentrodinat ; — impedanjele de iesire si de intrare ale tranzistorului neutrodinat nu mai depind una de alta, Aceste proprietiiti ale tranzistorului neutrodinat au fost uate in consideratie 1a amplificatoarele FI analizate anterior in acest capitol. TIPURI DE AMPLIFICATOARE DE FRECVENTA INTERMEDIARA UTILIZATE IN RADIORECEPTOARE Asa dup cum s-a mentionat la inceputul acestui capitol, amplificatoarele de FT sint realizate pentru radioreceptoarele eu modulatie de amplitudine (FZ— MA), pentru receptoarele cu modulafie de freeventa (FI— MF), san pentru radioreceptoarele destinate si receptioneze emisiuni cu MA, cit si emisiuni cu MP (PI-MA—MP). a, Amplificatorul de FE eu tranzisteare pentru senmale cu MA Este realizat in general in montaj BC utilizind fie filtre singulare, fie filtre de banda, acestea din urmi folosind frecvent tipul de cuplaj prin capacitate serie (v. fig. 6.6, ). Ca freeven}i de utilizare urmeazi dup’ aceste tipuri filtrul multiplu care prezint’ avantajul comutarii selectivi- t&tii_intr-un singur etaj amplificator. Problema adaptirii oeup’ un loc deosebit de important, avind in vedere diferenta mare de valoare ce exist’ intre rezistenta de iesire mare, a 139tranzistorului din etajul amplificator considerat si rezistenta de intrare mic& a tranzistorului urmitor. In figura 6.9 se prezint& dou’ scheme electrice reale ale etajelor FI— —MA, cu circuit singular (fig. 6.9, a) gi cu filtre de banda (fig. 6.9, 6). Cind in amplificatoarele de FI—ALA se folosese tranzistoare aliate cu Rj, de ordinul 1kQ, R., in limitele 20—30 kQ gi capacitatea de reactie C,, de circa 10 pF, la circuitele oscilante se utilizeaz& capacit&pi de acord mici, in limite- Fig, 6.9. Scheme electrice ale etajelor de FI~MA : 0 oa circuit singular; = ou fitra de bands. le 200—500 pF, pentru a se muri amplificarea, prin cresterea impedantei la rezonanti. Se recurge la conectarea tranzistorului la o prizi a citcuitului acordat, spre a se reduce amortizarea acestuia si a se renunta la neutrodinare, montajul find, in caz contrar, instabil. Daci in amplificatorul FI—IA se utilizeazi tranzistoare drift cu Ry in limitele 2—5 kQ, R,, de ordinul 0,5—-1 MQ, gi eapacitate de reactie de cifiva pB, se recurge la filtre cu capacititi de acord mari, cirea 1 nF, pentru a mii stabilitatea montajului si a evita astfel neutrodinarea care este si costisitoare, datorit& pieselor utilizate, cit si dificultitii de compensare a reaciei interne a tranzistoarelor, avind in vedere dispersia mare de parametri ai acestora. 140b, Amplificatorul de FI cu tranzistoare pentru semnale cu modulatie de freeventi Este realizat fie in montaj BC, fie in montaj HC care uneori necesit& neutrodinare. Se utilizeazi atit circuite singulare cit si filtre de band&. Ultimul etaj al amplificatorului de FI — ACF este echipat eu filtru de banda, necesar pentru asigurarea funefionarii demodulatorului de freeven- 4. Numérul de etaje intr-un amplificator FI — MF ajunge la trei sau uneori la patru, totalizind cinci pind la zece cireuite oscilante. Fiinded banda de trecere pe etaj este mare (250—400 kHz), amplificarea unui etaj PI—MF este mick, aproximativ de 20 dB. La circuitele oscilante se folosese uzual eapacitiiti de acord relativ mici, in limitele 20—100 pF, pentru a mari impedanta la rezonanti si deci amplificarea. Valoarea mare necesari uneori pentru capacitiitile de acord este legat’i de diminuarea influenfei capacitatilor parazite si deci de reducerea dispersiei acordului. In figura 6.10 este prezentat& schema unui etaj amplificator FI—MT, in conexiune BC, cu circuit singular, fri neutrodinare. Prezenfa in montaj arezistentei R, este justificatS prin aceea ci ea serveste la reducerea influentei variafillor capacitatii de iegire C,,, a tranzistorului 7, asupra capacit&pit de acord a cireuitului oscilant, marind deci stabilitatea acordului, Totodata aceasta rezistenta se foloseste si la inlaturarea eventualelor tendinte de autooscilatie ale etajului amplificator. Bel TMHe Fig. 6.10, Amplificator FI—M1F in conexiune BC. ce. Amplificatoare combinate FI-MA—MF eu tranzistoare fn radioreceptoarele moderne, destinate pentru a receptiona atit semnale cu modulatie de amplitudine, cit si semnale cu modulatie de frecvent%, amplificatorul de FI este comun pentru MA si MF, in general, intr-un amplificator combinat FI — M.A — MF se utilizeazi doud etaje ampliticatoare #7—IMA. si trei etaje amplificatoare /’I— MF, rolul primului etaj amplificator de FJ[—MJ fiind indeplinit de cdtre tranzistorul schimbator de freeventé pentru MA. Tranzistoarele utilizate sint in general de tip planar, spre a permite realizarea amplificatorului FT, atit pentra JCA, cit si pentru MV, in conexiune EC, fir neutrodinare. 141In figura 6.11 este prezentat’ schema unui amplificator de FI-MA— —HF, utilizat intr-un radioreceptor. Este in montaj HC gi utilizeaza filtre de banda, atit pentru ILA, cit si pentru MF. Conectarea tranzistoarelor Ja filtre se face prin prize inductive in circuitul primar si prin prize capacitive in cireuitul secundar. Succesiunea circuitelor ee de FI—MA si FI— MP nu ae ° impor. 180pF AIM Gy cee FI-ME al yi Fig, 6.11. Schema de pri ipiu a unui etaj FI—MA—MF mn conextune pectiv baza tranzistorului si se conecteze direct circuitele de MF, prin aceasta reducindu-se efectul capacitatilor parazite asupra acestor filtre. Datorit& diferentei destul de mari intre cele dou’ frecvente intermediare (fia = 450...500 kHz si fir = 10,7 MHz), interactiunea circuitelor acordate FI—MA si PI—MF este practic firk important, C, AMPLIFICATORUL DE FRECVENTA INTERMEDIARA ~ CU TUBURI ELECTRONICE Pentru realizarea unui etaj amplificator FI ew un cistig ridicat, se folosese tuburi pentode de inalti freeventa, cu rezistenti intern mare, cu panta de valoare ridicata si variabil&, pentru a face posibili totodata utili- zaxea tubului electronic in sistemul de reglaj automat al amplificirii (R.A), cu capacitatea dintre anod gi grila de comanda, de valoare cit mai mici, pentru a asigura montajului o cit mai bun’ stabilitate in functionare. in general in radioreceptoarele eu tuburi electronice se utilizeaz& urmatoarele tipuri de amplificatoare de FI: — amplificator cu un circuit acordat (cireuit singular) ; — ampliticator cu filtru de band’, cu dow’ cireuite oscilante acordate, al doilea tip de amplificator find cel mai des folosit in practica. 1421, AMPLIFICATORUL DE FRI ELECTRONICE PENTRU SEMNAI VENTA INTERMEDIARA CU TUBURI CU MODULATIE. DE AMPLITUDINE Cea mai larga utilizare o are amplificatorul cu filtru de banda format din douk circuite oscilante cuplate mutual. In figura 6.12, a este prezentati schema de principiu a unui astfel de amplificator. La grila tubului 7, se aplicd atit tensiunea de FI de la etajul amplificator precedent, cit si tensiunea de RAA. i0dpF % [stop wp ie Tae las |") fox [lhe ling aa 4ipF\ saan an _ THD oe 4 Lj ., —"a Fig. 6.12. Amplitieator de FF cu cizeuite oscilante cuplate mutual : = schema de pri ~ eleultu echivatent Im curent allernativ al etajulal ampliicator de FT. Filtrul de band’ L,C,, L,0, constituie impendenta de sareink a tubului electronic. Referindu-ne la schema echivalenti in FI, prezentatd in figura 6.12, b, amplifiearea 4 a etajului este dati de relatia : A=4=82;, (6.38) unde = U, este tensiunea alternativa de FI aplicata la intrar U, — tensiunea de FT obtinuti Ia iegire si care se aplied pe grila etajului urmitor (ampliticator FZ, sau detector) ; 8 — panta tubului; Z_y — impedanta de transfer a circuitului de sarcini care reprezint& raportul dintre tensiunea de iesire U, gi curentul I, din circuitul anodic al tubului electronic. in functie de paramettii filtrului de banda si in conditiile in care cele dowd circuite oscilante sint identice (Ly = Ly=L; Eos = Ryy = Roi Qs = Q = Q), amplificarea etajului la rezonantd are urmatoarea expresie : fern (6.39) ezonantii, respectiv factorul de unde : Ry, @ sint impedanta deriv: circuite oscilante luate separat calitate in gol ale fiecdruia dintre cele dot k=, Miiind induetanta muinali de cuplaj intre bobinele Ly si Ly. ~ 143Produsul kQ earacterizeazii cuplajul celor doui cireuite acordate si determin’ in csen{ii forma caracteristicii de freevent’ a filtrului de banda. Pentru kQ = 1 amplificarea este maxima si are valoarea : 1 141 A = 8%p = SR, = sa (6.40) adic& amplificarea maxim ce se poate obtine cu un etaj amplificator de FI cu filtru de bands este jumitate din amplificarea obtinutd cu acelasi etaj in care impedanta de sarein’ este format dintr-un singur circuit oscilant cu acelagi Q si accleasi elemente L, C. In ceca, ce priveste selectivitatea unui astfel de amplificator (a se vedea cap. 6 B.2) relatiile stabilite la tranzistoare sint valabile gi in acest caz. Si in cazul radioreceptoarelor cu tuburi electronice se intilnese, casila tranzistoare, in afara de filtrul de band cu doud cireuite acordate, cuplate mutual, si filtre de banda cuplate in alte moduri (v. fig. 6.6). 2, AMPLIFIGATORUL DE FRECVENTA INTERMEDIARA CU TUBURI ELECTRONICE PENTRU SEMNALE CU MODULATIE DE FRECVEN'TA Fa{& de amplificatorul de FZ — 1A, amplificatorul de FI— MF are, aga dup& cum s-a aritat, o bandés de trecere mult mai larg’ si o freeventd intermediara de valoare mai ridicatd, ceea ce duce la o amplificare pe etaj mai redusi decit la etajul de FI— MF. in figura 6.13 este prezentat& schema de principiu a unui amplificator FI~MF cufiltru de banda, schema cca mai mult folosit’ in practic’. Caleu- Tul etajului se face cu aceleasi relafii stabilite la amplificatorul FT cu tranzistoare cu filtru de banda, cu mentiunea c& cireuitul filtrului de banda se cupleazi la cuplajul critic sau putin peste cuplajul critic. Fig. 6.13. Amplificator de FI—MF cu filtru de banda. 1443. AMPLIFICATOARE COMBINATE FI-3 -MF CU TUBURI ELECTRONICE Sila radioreceptoarele cu tuburi amplificatorul de FI este, in mai toate cazurile, comun (ILA — MF) si confine dou’ trei etaje cu patru pind la opt cireuite acordate, in general, de tipul cu filtre de band’. in figura 6.14, a este prezentati schema de principiu a unui amplificator combinat F1—MA—4LF, echipat cu tub electronic. Funetionarea corect’ a ctajului se hazeazi pe proprietatea circuitului oscilant derivatie de a prezenta o impedant& de valoare foarte mare la rezonanti si de valoare foarte mic’ in afara rezonantei. Astfel, cind amplificatorul Iucreazd in canalul MA, filtrele de band’ pentru modulatia de amplitudine (LC, — — IC, si LgCy—L gC.) prezint® impedante mari si la bornele lor se obfine amplificat’ tensiunea de FI — MA, filtrele de F1—MF prezentind in acest caz un seurtcireuit pentru semnalele receptionate. Cind amplificatorul FZ Iucreazi in canalul MF, filtrele de FI—MF (L4C,—L,C, si C,L,—C,L;) prezint& o impedanta important& pentru modulatia de frecventa, iar filtrele de F— MA se comporté ca un seurtcircuit. Cu toate acestea, aga dup cum se observ in schemA, in circuitul de intrare al amplificatorului de PT, filtrul de band FI—MF (LC) este scurt- cireuitat in cazul functiondrii in benzile ILA (contactele 1—2 inchise). Aceast’ masura este necesark finde totusi circuitele de FI—MF pot constitui o impedant’ relativ mare pentru tensiunea freveentei fundamentalei oscilatorului in gama de US si pentru armonicile acestuia in gamele de UL si UM. Rezult& c& in lipsa acestei mAsuri, apare pericolul pAtrunderii tensiunié oscilatorului local in etajul amplificator, putind si se produc’ din aceast’® cauzi perturbarea radioreceptiei in unele puncte ale benzii gi saturarea amplificatorului de FI—MA. Eloj schinblor de frecvenfi 8 AFI-MA —~<— #4A-MA 9) Fig. 6.14. Etaj amplificator FJ—MA~MF eu tuburi [electronice : ‘¢~ schema de prncpiv; 8 ~ panto de noutredinase tn FEB. 10 ~ 6 son 145Condensatorul C, si rezistenja R, fac parte din filtrele prin care se aplic& tensiunea de RAA etajelor amplificatoare FT, in cazul functionirii in canalul MA. Cind se amplifies semnale cu MF, sistemul de RAA se reali- zeaz4 prin aplicarea pe grila supresor a tubului amplificator 7, a unei tensiuni de comanda de curent continuu, extrasi din etajul demodulatorului MF. Cireuitele de RAA pentru MA sint in acest_caz conectate la mask (contactul 2—3 din schema). Grupul R,C,y este utilizat in fanctionarea pe canalul AEF in seopul de a asigura grilei de comandi a tubului amplificator © tensiune de negativare in corespondenti direct’ cu valoarea semnalului aplicat. Aceastd tensiune este realizata printr-un proces de detectie, fenomen ce va fi prezentat in capitolul despre demodulatoare. Rezistenta . serveste pentru obfinerea negativarii initiale cind negativarea pe calea de RAA este redus& (cazul semnalelor miei) sau nult {cazul absentei semnalelor). Legarea la mas% a catodului pentru curentii alternativi este realizats prin condensatorul €,. Beranul este alimentat printr-o rezistenta serie R., iar pentru decuplarea lui la mast este utilizat condensatorul C,. Pentru a evita cuplajul intre etajele amplificatoare de FT se recurge la filtrul R.Ca, 2 cArui capacitate decupleazi cireuitul de anod spre ecran. Solufia decup la ecran a condensatorului C, din circuitul anodic permite realizarea unei neutrodinari a etajului de FT din lantul de MF, in scopul obtinerii unei mai bune stabilititi a montajului. Intr-adevar, in amplificatorul de FT pentru MF este dificil si se obtin’ amplificarea necesar’ asigurind in acelagi timp si o stabilitate suficient a montajului. Dup’ cum s-a aratat, amplificarea maxim’ admisibilé a unui etaj amplificator este limitatk de reactia prin capacitatea de trecere a tubului intre anod gi gril& (C,»). Cu toate e& pentodele folosite in amplificatoarele de FI au 0 capacitate C,, de valoare foarte mics (de exemplu pentru DBF 89 capacitatea C, = 0,0025 pF), totusi reactia prin ea poate duce la deformarea caracteristicii de rezonanti, sau chiar poate s& provoace functionarea nestabild a amplificatorului din canalul de MP. Pentru a se obtine micgorarea acestei reactii prin capacitatea Ca), se procedeazi la neutrodinarea montajului, solutie frecvent utilizata si care poate fi realizati cu un montaj foarte simplu. In figura 6.14, b este prezen- taté puntea de neutrodinare in FZ pentru lantul de MF la schema de principiu din figura 6.14, a, unde s-a finut seama ci filtrele pentru modulatia de amplitudine Z,C; si L,C, $i condensatorul C, se prezinta practic ca niste seurteircuite pentru frecventa semnalului de MF. In aceste conditii, dact puntea este echilibrati (adic& dack C,,C.= CeyCea), montajul este neutrodinat, adici transferul de energie de la iegire etre intrarea amplificatorului de FT este compensat, datoritd introducerii unei reactii in c.a. prin cireuitul de ecran al montajului. D. STABILITATEA IN FUNCTIONARE A AMPLIFICATOARELOR DE FRECVENTA INTERMEDIARA Un amplificator de freeventa intermediar’ este considerat stabil in condifiile in care etajul nu oscileaz’ pe o freevent’ parazitarX si nici nu manifest tendinta de intrare in oscilatie. 146Dat fiind valoarea important a capacitatii de reactie intern’ Cp, asigurarea stabilitatii in functionare a amplificatoarelor de FT cu tranzistoare este o problema dificili. Datorita existentei reactiei interne, un tranzistor poate oscila spontan, far si se aplice o reactie exterioar’, in toata gama, de frecvente la care el este utilizabil, atunci cind acesta are la intrare si iegire rezistente (impedante) care conduc la o amplificare de putere suficient de mare. in cazul unor astfel de ampliticatoare de FT, dupi cum se stie, tranzisto- rol este montat intre dowd circuite acordate pe aceeasi frecventii si care au la rezonanta, impedante diferite. Aceste impedante scad cind frecventa, de lucru variaza fata de frecventa de acord fy. In afar de aceasta, rezi stenta de intrare Hj, si rezistenta de iesire H,,, ale tranzistorului variazé cu freeventa, cu temperatura si cu tensiunea de alimentare. In aces' difii, chiar in cazul amplificatoarelor neutrodinate (v. fig. 6.8), datorit’ variatiei parametrilor tranzistorului gi tolerantelor elementelor Ry, Cy din reteaua de neutrodinare, neutrodinarea montajului nu mai este atit de eficient si combinarea nefavorabili a elementelor care variazi, conduce la satisfacerea conditiei de oscilatie prin intermediul capacitatii de reactie Cn. Ceea ce intereseazi in aceast’ situatie este determinarea conditiilor in care tranzistorul rimine stabil. Criteriul de stabilitate la functionarea unui amplifieator de FI trebuie si fie ugor de stabilit gi si dea rezultate satis- fiektoare pentru determinarile practice. Pentru a se asigura o functionare stabild a unui astfel de etaj trebuie satisficuta relatia : [G. + Gy] [Gs + Geo] = y |Ysal [Yer] C08 (G12 + G21 — G2) COS Py (6.41) unde: G, este conductanta admitantei ¥, a generatorului echivalent de la intrarea amplificatorului. de FI (Y= G+ $B.); G, — conductanta admitantei ¥, a sarcinii amplificatorului de FI (¥, = @, + 5B,)3 @, — conductanta admitantei y,, a tranzistorului (y,=@y-++yBy) + Giy-— conductanta admitantei yg, & tranzistorului (yyg—@oo-+JBoa) } y — factor de stabilitate ; Yo — Yemitanta tranzistorului (yy. = G12 -- jBy,); Yq — transmitanta tranzistorului (ya. = ax + jBo1) si in care or = are tg 28; a B = are tg—; a = are te By + Bs Guy + Gs Valorile recomandate pentru y :1—2,5. Reaulté de aici eX siguranta contra oscilatiilor este cn atit mai mare cu cit C, este mai mic. La frecventa f 1 nu este necesari neutrodinarea ; daci y = 1/2...1 se poate renunta la neutrodinare, in con- digiile unei amortiziri puternice a circuitelor acordate, adica lucrind eu rezistente de sarin’ mici (de ordinul zecilor de kiloohmi) ; daca + < 1/2 este necesar ca montajul si fie neutrodinat. In cazul in care freeventa de lucru f = (0,1 ... 0,3) f,, pentru obtinerea unor performante cit mai bune ale unui etaj amplificator de FT, devine ra{i- onal folosirea schemei cu emitorul comun, cu toate e4 nici in acest caz neutrodinarea montajului nu poate fi evitati totdeauna. Atunci cind frecventa delucruf = (0,7 1,2) f, schema cu baza comuna, cu sau fir neu- trodinaze, se impune ca necesari. Din aceast& cauzii, astfel de montaje se intilnese in special la amplificatoarele utilizate pentru semnale MJ. Pentru un amplificator de FI cu tuburi electronice conditia ca in acest etaj si nu existe oscilatii parazite este exprimata de relatia : Cag SER, <2 (6.42) Cu + — capacitatea anod-grili ‘a tubului electronic; S” — panta tubului; Ry — Tezistenfa la rezonant& pe care o prezint& primarul transformatorului de FZ montat in cirenitul anodic al tubului amplificator si considerat identie cu cel din cirenitul de gril&. In condifiile in care primul membru al inegalittii de mai sus are o va- Joare apropiati de 2, amplifieatorul nu oscileaz, insi are tendinta dea intra in oscilatie. Din aceasti cauzi, pentru a se obtine o bun stabilitate in funefionare se prevede un factor de siguranfi mai mare. Din relatia de mai sus se observa cd pentru freevente intermediare coborite, condifia de stabilitate este mai usor de indeplinit. Se impune de asemenea ca valoarea capacitatii parazite intre grila si anodul tubului si fie mic. Pentru tuburile pentode, obisnuite, utilizate in radioreceptoare pentru amplificatoarele de FZ, ea este de citeva miimi de picofarad. in realitate insti aceast capacitate parazit& este mult mai mare, dato- rité capacitiitilor dintre piciorugele soclului tubului, dintre conexiunile ce fac legitura intre circuitul oscilant de grili si cel anodic. Pentru inliturarea acestor cuplaje nedorite cireuitele de FI sint introduse in blindaje, iar montajul este realizat cit mai rational din punct de vedere constructiv. ‘Tinind seami de faptul ci amplificarea etajului este proportional cu factorul SRoy, care este inclus in conditia de stabilitate in functionare a amplificatorului de FI, este clar ci o amplificare stabil’ este limitata ; si panta S poate crea tendinte de instabilitate si chiar de amorsare aoscilatiilor, in condifiile in care aceasta are o valoare ridicat&. Intr-adeviir, daci factorul 148care exprim’ conditia de stabilitate nu are o valoare suficient de acoperi- toare, amplificatorul poate intra in oscilafie in cazul in care semnalul lip- segte la intrarea radioreceptorului, sau se receppioneaz’ o emisiune cu un cimp relativ mic la receptie, situafie in care, din cauzi c3 negativarea este nuki sau redus%, panta S capitS valori mari. Acelasi amplificator poate functiona stabil in cazul in care se receptioneazdt emisiunile statiei locale cind, datorit& dispozitivului de RAA, tensiunea de negativare este mare si panta se poate reduce la valoarea pentru care oscilatia si inceteze. Rezult& din cele analizate mai sus ci in radioreceptoarele pentru semnale cu MF, lucrindu-se cu o frecvent& intermediara mare (f; = 10,7 MHz), cu tuburi cu pantii mare gi cu amplifiedri totale de valori ridicate, pericolul unei functioniri instabile este mai mare decit la radioreceptoarele pentru semnale cu MA. D. INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR COMPONENTE ALE AMPLIFICATORULUI FI ASUPRA PERFORMANTELOR RADIORECEPTORULUI 1. VERIPICAREA AMPL IFICATORULUI FI Amplificatorul de FI reclami urmitoarele verificari : — verificiri de continuitate a cireuitelor cu radioreceptorul nealimentat ; — verificarea regimului statie de funetionare a tuburilor sau a tranzistoarelor ; — verificarea in regim dinamic sau sub semnal. Primele doud verificdri se fae potrivit indicatiilor date in capitolul 4, §D subpunctele a, b. Verificarea in regim dinamic sau sub semnal caracterizeazi, amplificatorul de FI atit sub aspect cantitativ cit si calitativ. Condifiile de misurare a amplificatorului de FT se deduc din conditiile generale de verificare a sensibilitatii, selectivitatii, a distorsiunilor de neliniaritate a raportului semnal/zgomot gi a stabilititii la oscilatii parazite. ‘n ipoteza ea regimul static de functionare al tuburilor si tranzistoarelor este fixat corect, atunci performantele enumerate sint nemijlocit legate de procesul de acord-aliniere ale etajelor de FZ. Forma curbei de selectivitate gi a curbei de ,,8” a detectorului de raport sintetizeaz’ performantele enumerate. 2. INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR ASUPRA FUNCTIONARII AMPLIFICATORULUI DE FI a. Amplifieatoare de FI-MA—MF eu tranzistoare Jinind seam’ de varietatea mare de amplificatoare de FI, analiza se face pe o schema mai complex’ dat& in figura 6.15. Ry, Ry, Ry (0,5 — 2 kQ) sint rezistentele de emitor ale tranzistoarelor 4, Ty, T,. Valori mai mari sau mai mici influenteaz& stabilizarea termicd a aimplificatorului. In primul caz se realizeaz’ o stabilizare mai bund cu temperatura, dar in schimb crese distorsiunile, iar in al doilea caz creste suprasolicitarea tranzistoarelor, inclusiv coeficientul de distorsiuni. 149Cizy Cyg (50—100 nF) sint condensatoarele de decuplare a rezistentelor de emitor. Valori mai mari sau mai mici modifici amplificarea etajului si afecteaz’i caracteristica de freeventi. C1, Cyy Cry Qyz Sint condensatoarele de acord din transformatoarele de FI — ‘MF. Valorile mai mari sau mai mici decit cele indicate de fabrica con- Fig, 6.15. Amplificator FI—JfA—MF echipat cu tranzistoare. structoare, cit si modificarea valorilor in timp, afecteaz’ negativ posibilita- tile de reacordare si contribuie la micgorarea amplificdrii, a selectivitagii 51 cresterea coeficientului de distorsiuni de neliniaritate. Cy O% OF, Oy C5, C3, Cro Sint condensatoare de acord si adaptare a etajelor din transformatoarele FI — M.A. Conectarea in serie a condensatoarelor Oi, Cf’ si C3, 0% permite divizarea tensiunii de excitatie la fel ca in cazul prizelor plasate pe infasuririle secundare ale transformatoarelor FZ— — MA (fig. 6.9, b). Aceast& solutie are ca efect amortizarea mai mick a eta~ jelor FI — ILA. Modificarea acestor valori afecteazai selectivitatea, cirenitelor FI — MA. Ry Ry (3—10 kQ) sint rezistentele de polarizare a bazelor tranzistoa~ relor 7’, si T,. Valori mai mici inseamn4 o amortizare mai puternick a etajului FT si o amplificare mai mic, iar o valoare mai mare contribuie la cresterea distorsiunilor de neliniaritate. Ry (3—10 kQ) este rezistenta de polarizare a bazei lui 7,. O valoare mai mare miegoreazt tensiunea de polarizare. O valoare mai mic& sporeste pericolul de stritpungere a jonctiunii baz4-emitor. Si intr-un caz gi in altul crese distorsiunile. Rey Rey R (100 —600 Q) sint rezistentele de micgorare a efectului capaci- tigilor de colector asupra circuitelor acordate. Acest efect se manifest’ la semnalele puternice si se traduce acustic printr-o pocnitur’ in difuzor (sc&- 150derea bruscé a nivelului de iesire). O valoare mai mare a lor reduce amplificarea, iar o valoare mai mick conduce la fluctuatii de amplificare, datoriti dezacordarii circuitelor la semnale cu nivel mare. Rag (100 —300 kQ) este rezistenta variabili de dozare a tensiunii RAA. Valoarea acesteia se regleazis pentru eficacitatea maxima a circuitului RAA. 43) Cyay Cys (Puncte de control 1, 2, 3) sint condensatoarele de neutrodinare a etajelor pentru lantul MF. Valori mai mari sau mai mici decit valorile trecute in schema de principiu afecteaz4 negativ curba de selectivitate. In primul caz scade amplificarea etajului, iar in cazul al doilea exist’ pericolul de oscilafie a amplificatorului #7. Controlul neutrodinirii se face prin vizualizarea curbei de selectivitate la selectograt. b, Amplifieatoare de FI-MA —MF cu tuburi ecleetronice Analiza se refer& la figura 6.16. Cy Cay Cay Cyy O59 Coy Coy Cay Cy 8int condensatoarele de acord ale filtrelor de FT ~ M.A — MP. Valori mai mari sav mai mici decit acelea indi- Fig. 6.16. Ampliticator FJ—MA— MF echipat eu tuburi electronice. cate de fabrica constructoare afecteaz’ negativ posibilititile de reacordare si contribuie la micgorarea amplificirii, a selectivititii gi cresterea coeficientului de distorsiuni de neliniaritate. Cy (100—300 pF) este condensatorul de cuplare a circuitelor de semnal din lanful MA sau a etajului schimbitor de freevenfi, din lantul MF, la grila de comand’ a tubului heptodi. O valoare mai mare favorizeaz’ apa- 151ritia oscilatiilor parazite, in ipoteza ci inductanta parazit& este mare. O valoare mai mic& micgoreazi nivelul semnalului de intrare mai ales in gamele UM gi UL in care reactanta capacitiv’ creste apreciabil. R, (20—50 kQ) este rezistenta de alimentare a ecranului tubului 7, © valoare mai mie& pentru R, inseamn’ putere mai mare disipati de grila, ecran, putindu-se astfel depisi valoarea admisibili. O valoare mai mare pentru R, reduce amplificarea etajului. Cy, (2—50 nF) este condensatorul de decuplare a grilei ecran si de neutrodinare ® etajului. O valoare mai mare pentru C,, inseamni amplificare mai mare, anularea efectului de neutrodinare a tubului gi indeplinirea conditiilor de oscilatie a etajului. O valoare mai mic’ reduce apreciabil reactia pe ecran gi implicit amplificarea. ‘Ry (0,5—2MQ) este rezistenta de grili a tubului 7,. O valoare mai mic& inseamn’ amortizarea mai mare a circuitului de intrare pentru lanful MLA si amplificarea mai mick. O valoare mai mare favorizeaz’ moulatia cu brum. R,(0,5 —10kQ) este rezistenta de alimentare side decuplare a tubului 7, (partea heptod%). O valoare mai mare micsoreazi amplificarea, iar 0 valoare mai mick favorizeazit intrarea in oscilatie a amplificatorului. €,4(2—50 nF) este condensatorul de filtrare a tensiunii de alimentare si de neutrodinare a etajului pentru lanjul MF. Valoarea lui C,, este in inter- dependent& cu C,,. O valoare mai mare sau mai mick mareste respectiv seade gradul de neutrodinare. In primul caz amplificarea scade, in cazul al doilea se ugureaz% conditiile de autooscilatie pe FT. Rs (100 500 k) si C,6(10—500 pF) aledituiese refeaua de negativare si de limitare a etajului pentru lantul MF. Efectul de suprimare a modulatiei de amplitudine parazit’ este maximX daci constanta de timp RC, este mai mare decit perioada frecventei de modulatie maxime (de aproximativ 10 ori mai mare decit perioada freeventei de 20 kHz). O valoare mai mick pentru Ry si Cys inseam’ reducerea constantei de timp, amortizarea mai mare a transformatorului Tr, — FI — MF si pitrunderea modulatiei parazite si a perturbafiilor in amplificatorul AF. O valoare mai mare pentru R, gi Oy, mareste constanta de timp gi provoac’ perturbatii dack semnalul util este insotit de zgomote cu nivel mare. R(40—100 kQ), Cys, Ry gi Cy corespund ca valori gi efecte cu Rey Chay Ray Cra ;, Z, sint tuburile amplificatorului FI — MF. Daci circuitele primare ale transformatoarelor Tr, —FI — MF si Tr,~ FI-MF se acord’ cu capacititile parazite ale montajului si ale tuburilor, atunci schimbarea tuburilor reclama reacordarea circuitelor FI— MV.Capitolul 7 LIMITATORUL DE AMPLITUDINE A, GENERALIT. Limitatorul- de amplitudine este un etaj caracteristic radioreceptoarelor cu MF. EB) are rolul de a suprima, inainte de a se ajunge la intrarea in demodulator, modulatia paraziti de amplitudine ce apare la undele modulate in frecven{%, fie datorita perturbatiilor, fie datorita etajelor amplificatoare din radioreceptor strabitute de acest semnal. In aceste iii apare evident’ importanta limitatorului, deoarece numai realizindu-se suprimarea modulatiei parazite de amplitudine se poate beneficia de avantajele cunoseute ale emisiunilor cu MF. In plus, limitatorul de amplitudine prezint& pentru un radioreceptor cu UF gi avantajul ci face ca, de la un anumit nivel de semnal, puterea de iegire si rimin& constanta, chiar daci amplitudinea semnalelor ce se aplieX radioreceptorului la intrare creste in limite largi. Intr-adevar, limitatorul de amplitudine este un etaj care nu influenfeaza forma semn: lelor ale cXror niveluri la iegire se afl sub un anumit prag de limitare, ci pistreazi numai un nivel constant la iesire pentru orice valoare a semnalului de la intrare ce duce la depisirea pragului de limitare. In figura 7.1 este prezentat principial modul in care are loc limitarea de amplitudine. Limitatoral transmite firk. modificiri la iesire semnalele Fig, 7.1. Limitarea de amplitudine : Jo mitare Uz; b ~ somnal ce depigeste pragul de I ae Timttare.care au tensiunea mai mici sau_cel mult egali cu tensiunea Uz care reprezinta pragul de limitare (fig. 7.1, a). In cazul semnalelor care depiisese tensiunea U;, limitatorul suprimi tot cea ce trece peste pragul de limitare, la iesire obtinindu-se o tensiune fark ILA (fig. 7.1, b). Acesta este cazul cel mai avantajos de functionare al unui etaj limitator. Rezultd de aici ¢& pentru eliminarea completi a modulatiei parazite de amplitudine, nivelul Ue al purtitoarei semnalului ce se aplic’ etajului limitator trebuie si aibi, cel putin valoarea uw Us = , (7.1) unde Uz este tensiunea limitath x pragului de limitare ; m — gradul de modulatie paraziti de amplitudine. Aceasta impune ca amplificarea in etajele de FZ si fie in aga fel aleast, ineit cel mai mic nivel de semnal aplicat la intrarea radioreceptorului si fie amplificat cel putin pind la nivelul de prag U; stabilit. Cele mai obignuite tipuri de limitatoare de amplitudine sint amplificatorul limitator, utilizat in aparatele de receptie imaintea demodulatorului de freevent’, si montajul de limitare prin RA A. B. AMPLIFICATOARE LIMITATOARE CU TRANZISTOARE Amplificatorul limitator eu tranzistor (fig. 7.2, a) permite o limitare a cwentului si a tensiunii de colector atit pentru alternantele pozitive, eit si pentru cele negative. Intr-adevir, urmirind caracteristica dinamick in planul ic, tier (dreapta AB din fig. 7.2, 6) se poate observa ugor procesnt de limitare. ator limitator cu tranzistor : 2 ~ schema de principiu; b ~ caractristicle statice ig ~ s\U cE). Astfel, in partea superioara caracteristies dinamica este limitat de dveapta OD (limitarea curentului de colector datorita saturatiei la tensiuni de colector reduse), iar in partea de jos de axa orizontal& (limitare prin taierea curentului de colector). Limitatorul cu tranzistor prezint’S avantajul c& limitarea se face la un nivel mic. cu atit mai redus cu cit tensiunea de alimentare ¢, colectorului 154este mai mic&. Dezavantajul unui astfel de montaj este ci, odat& cu variatia nivelului semnalului aplicat la baza tranzistorului se modifica si valoarea medie a capacitétii de intrare a tranzistorului, si se produce dezacordar: cireuitului rezonant de la intrare. In cazul in care, din cauza redresixii tensiunii de inaltA frecvent& produs& intre bazi si emitor, se mod: tensiunea de polarizare a bazei, variatia capacitatii de intrare a tranzistorului devine si mai importanta. Pe de alta parte, pentru semnale mari aplicate la intrare, amplitudinea semnalului din circuitul de colector poate deveni mai mare decit tensiunea continua de alimentare a acestuia si din aceast’ cauzd se poate intimpla ca in cireuitul de colector curentul si-si schimbe sensul, ceea ce face ca functionarea si devin’ nesatisficktoare. In plus, in montajele cu circuite acordate la intrare si iegire, functionarea este instabili la semnale mari, aceasta datorita reactiei dintre iegirea si intrarea tranzistorului atunei cind cireuitul de intrare, fiind putin dezacordat, se comporté inductiv. Acest inconvenient poate fi inliturat fie prin utilizarea de cireuite de cuplaj rezonante, fie prin introducerea unei diode intre baz si emitor (D, din fig. 7.2, a) pentru limitarea alternantelor negative ale tensiunii aplicate. Fixarea pragului de limitare dorit se realizeaz& prin utilizarea divizorului rezistiv Zt, 2, care stabileste diodei D, o polarizare initial’ B,. In aceste conditii dioda D, nu limiteazi alternantele pozitive gi negative ale semnalelor a ciror amplitudine este mai mica decit H,. Dioda se deschide gi limiteazi numai alternantele negative ale semnalelor a ciror amplitudine depaseste tensiunea de polarizare H,. Pentru decuplarea la masi a rezistentei A, din punctul de vedere al semnalului de FI este utilizat condensatorul C3. Cc. AMPLIFICATOARE LIMITATOARE CU TUBURI ELECTRONICE Amplificatoarele limitatoare cu tuburi electronice, utilizate de asemenea pentru limitarea amplitudinii semnalului MF, sint realizate pe baza urmitoarelor metode : — prin reglajul automat al tensiunii de negativare a grilei (limitare de gril&) ; — prin limitarea curentului anodic (limitare ancdici) ; — prin limitare simultand (sint combinate in aceeasi schema ambele tipuri de limitari). 1, LIMITARE DE GRILA In figura 7.3 este prezentatd schema de principiu a unui astfel de limitator. Montajul reprezint& un etaj amplificator de FT, la care efectul de limitare se realizeazi pe seama negativirii variabile care ia nastere la bornele rezistentei R, gi a condensatorului C,. Cind nu se aplic’ nici un semnal la intrarea limitatorului, in circuitul de grilé nu exist nici o negativare. La aparifia pe grila tubului electronic a unui semnal de FI, in decursul alternanjelor care pozitiveazé grila, incepe si treacd un eurent pulsatoriu prin spatiul grili-catod gi prin rezistenti, curent care di nastere unei tensiuni de negativare la bornele rezistentei R,. Marimea acestei 155tensiuni de negativare depinde de marimile elementelor 4, C, si, ceea ce este cel mai important, depinde de amplitudinea semnalului aplicat. Daci amplitudinea semnalului creste, negativarea creste si din aceasté cauz’ amplificarea etajului seade, ceea ce demonstreaza efectul de limitare al etajului. Spee module Ht forul ME 10k2 Be ta omplifico tov! FF 250" % Fig. 7.3. Limitator de amplitudine cu limitare de gri Analizind procesul de limitare pe caracteristicile i, — U, ale tubului electronic (fig. 7.4), se observa cd, datorita polarizirii variabile din circuitul de gril, care urmireste indeaproape valoarea de virf a semnalelor aplicate in cireuitul de intrare, virfurile senmalelor aproape se aliniazi, producind in acest fel in circuitul anodic impulsuri de inaltime practic constant&. Acest curent in im- pulsurieste format dintr-o fundamentala gi o serie de armonici, insi, cum circuitul anodic al limitatorului este acordat pe fundamental& (circnitul de sarcina LC din fig. 7.3 este acordat pe frecventa intermediar’ a radio-receptorului, la fel ca gi filtrul de banda de la intrare), numai curentul de FI va produce la iegire o tensiune, armonicile fiind suprimate de acest filtru. Rezult& de aici ck, degi_semna- Jul la intrare suferd variapii importante de amplitudine, tensiunea la iesirea limitatorului este de amplitudine constant’, fundamentala impulsului de curent avind, ca si impulsul, aproximativ aceeasi valoare. O important deosebit’ in buna functionare a limitatorului de grild o are constanta de timp a grupului £,C, din circuitul de gril, care se alege dup aceleasi criterii ca si la montajele de detectie, valorile medii recomandate fiind cuprinse intre 1,25 si 4 ps. Deosebirea intre montajul limitator pe gril& i ctajul detector const in aceea c& primul are o sarcin’ formata dintr-un circuit acerdat, conectat in circuitul anodic, iar cel de-al doilea are o sarcina format& dintr-o rezistent& si o capacitate. Fig. 7.4, Explicarea limitirli de grila, 1562, LIMITAREA ANODICA In cazul tuburilor pentode caracteristicile dinamice ale curentului anodic, in funcfie de tensiunea la grili, prezint& o regiune de saturatie pentru tensiuni de gril& pozitive si chiar mai mici decit zero (fig. 7.5). Aceast saturatie a curentului anodic are loc atit din cauza cotului pe care-l prezint’ caracteristicile anodice ale pentodelor, cind tensinnea anodic& este inferioar’ celei de ecran, cit gi din canza suprapunerii acestor curbe jn regiunea tensiunilor anodice mici. Analizind figura 7.5 se observa cd, limitarea curentului anodic in partea superioara este mai accentuat’ decit in cazul limitarii de grila, in cazul limitarii anodice forma alternantei de curent devenind trapezoidala. De asemenea, datoriti t&ierii curentului anodic, oscilatiile sint limitate si in partea inferioar&, aceasta find echivalent cu reducerea pantei dinamice 8, atunci cind amplitudinea tensiunii la gril& oreste. In acest fel are loc limi- Fig. 7.5, Explicarea principinlui la Timi- tarea amplitudinii fundamentalei cu- tarea anodied, rentului anodic. Pentru realizarea unui astfel de limitator, tensiunea de alimentare a anodului se ia de 20—40 V, iar pentru a reduce valoarea tensiunii la grila de comanda, pentru care are loc thierea curentului anodic, se, micgoreaz’ in mod corespunzitor tensiunea de ecran Ja circa 30 V. Intr-adevar, tensiunea de thiere By, (fig. 7.5) este egali cu, in care Uj, este tensi- Hoe unea de ecran siu,, este factorul de amplificare al grilei de comands fafi de ecran, Reault deci c& in acest fel se reduce pragul de limitare la valoarea dorita, ins& totodata este redusi gi panta tubului, deci si amplificarea etajului. Pentru pistrarea unei tensitni de ecran constant& se realizeaz4 alimentarea acestei grile printr-un divizor potentiometric astfel ales incit prin rezis- tena R,, sh cireule un curent de cirea 10 ori mai mare decit i,, \(fig. 7.6)- i f 1 of ar LD Sire demody- Lak latorul ME Delo ompli- Ficatoral FL Fig, 7.6. LimitatorZcu limitare anodicd. 157In acest fel variatiile de curent anodic si de ecran, datorit’ modificXrii tensiunii de negativare, nu influenteaz& tensiunea de ecran, valoarea ci find determinat’ de ciderea de tensiune la bornele rezistentei Ra. In scopul evitarii producerii unei modulatii de amplitudine din cauza variatiei tensiunilor de ecran si de anod, datorit& variatiei freeventei instan- tanee a semnalului modulator MF ce urmeazii si fie limitat in amplitudine, este necesar si fie realizate decupliri pentru freevent& joask cu condens: toare de valori ridicate (0,1 — 0,5 uF), previizute in paralel eu_condensa- toare de mick valoare pentru decuplarea in freeven{a intermediara. 3. LIMITAREA SIMULTANA DE GRILA $I ANODICA Schema de principiu a unui limitator cu limitare de gril yilimitare anodick este prezentat’ in figura 7.7, a. Reducerea gi stabilizarea tensiunii de alimentare a ecranului se face cu ajutorul divizorului rezistiv Ra, Res) iar reducerea tensiunii anodice, cu ajutorul rezistentei 2,. Pentru a evita producerea unei modulatii parazite de amplitudine din catza variayiilor tensiunilor anodice si de ecran, condensatoarele de decuplare €, si C, sint alese de valori ridicate (0,1—0,5 uF). Mo JA Ly | Sete, \ %y 4 “I ! 4 Fig. 7.7. Limitator cu limitare de gril si anodicd: 41 sohema de pri iu; 6 ~ modul de tr al lmitti de as ei nance Asocierea limit&rii de gril cu cea anodick permite obpinerea unei lim: mai eficace a semnalului receptionat, atit la alternantele pozitive, cit sila alternantele negative ale tensiunii la gril. Prin limitare, oscilatiile curentu- Jui anodic iau forma unor impulsuri trapezoidale sau dreptunghiulare (fig. 7,7. b), aceasta in condifiile in care amplitudinea semnalului aplicat la grila limitatorului este de valoare ridicat& gi trecerile de la coturile de sus gi jos ale caracteristicii dinamice de gril’ sint mai repezi. Forma dreptunghiulai’ a impulsulni permite o eliminare mai eficace x modulatiei de amplitudine, deoarece in aceste condifii semnalele care se obtin la iesirea din limitator sint de amplitudine constant’. In figura 7.8 este prezentat& caracteristica de limitare (tensiunea de la iegirea limitatorului U;, in functie de tensiunea de la intrarea sa U,,), pentru cazul unui amplificator limitator alimentat cu o tensiune de anod $1 ‘de ecran coboriti.Pe aceeagi caracteristicd este prezentat totodata si mecanismul limiti- rii, Se observa ci la semnale de intrare care sint sub pragul de limitare (exemplu Ug) modulatia parazit’ de amplitudine (U.,y) este redata integral la iesire. Numai dup& ce semnalul de intrare (exemplu Us,) depageste pragul de limitare, modulatia parazit% de amplitudine este complet suprimata. Trebuie precizat faptul c& mumai o alegere corespunzitoare a tensiunilor de alimentare asigur 0 caracteristic’ de limitare opti In ceea ce priveste influenta rezistentei de grili asupra caracteristicii limitatorului (v, R, din fig. 7.7, a), se mentioneazi c& mirirea ei peste valorile acceptate are ca efect sciderea tensiunii de la iesire in functie de cresterea tensiunii de la intrare, datorit& cresterii tensiunii de negativare. 15 Yn We Fig, 7.8. Curba tensiunii de ta iesire in funefie de tensiumea de la intrare, Ia un amplificator limitator. Amplificarea unui etaj Jimitator este micd, cirea 2—3, iar pragul de limitare este de aproximativ 1—3 V. Uneori, pentru 0 limitare mai eficace, se utilizeazd un limitator format din doud etaje montate in cascad’, schemi. care insi este intilnit& destul de rar in montajele practice. 4, LIMITAREA PRIN REGLAJUL AUTOMAT AI. AMPLIFICARIT La receptoarele cu JCA reglajul automat al amplificirii are rolul de a. regla automat amplificarea in etajele de RF si FT, astfel incit purt&toarca- la intrarea in detector si rimink cit mai constant&, atunci cind semnalul de RF de la intrarea in receptor are variatii importante de amplitudine. In mod similar, la radioreceptoarele MF tensiunea variabil& obtinut® la bornele rezistentei R, (v. 7.7, a), luat& prin filtre convenabile, poate fi aplicata in amplificatoarcle FT, eu efect de reactie r 2gativa asupra, modu- 159Jatiei de amplitudine a semnalului. Principiul de functionare este uxmi- torul : cind, datorit% modulatiei parazite de amplitudine, creste amplitudinea semnalului la intrarea limitatorului, ereste i tensiunea la bornele rezistentei R, gi deci negativarea aplicat’ etajelor amplificatoare #I —MF din radioreceptor controlate prin RAA. Scade, deci, amplificarea pe etaje, adick se reduce modulafia parazit& de amplitudine. Sistemul are insi, 0 eficienti redus& si se utilizeaz’i numai impreun’ cu un etaj ‘ator, asigurindu-se in acest fel o caracteristic’ totali de limitare mai bund. D. INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR COMPONENTE ALE ETAJULUI LIMITATOR DE AMPLITUDINE ASUPRA RADIORECEPTORULUL 1, VERIFICAREA ETAJULUL Acesta se verific’ conectind la ieyirea etajului un osciloscop, iar la intrarea radioreceptorului un generator de RF modulat cu posibilitate de reglare a nivelului de iesire. Pentru semnalele JA se verifick tensiunea RAA cu ajutorul unui milivoltmetru electronic de c.c. cu rezistent’ de intrare mai mare de 20 MQ. Pentru cireuitul RAA este necesar si se verifice gi eficacitatea acestuia. Pentru aceasta se aleg freeventele din grupa a IIT-a (tabela 19.2) si nivelul de intrare corespunzitor la 100 dB sau 100 mV, r pectiv 100 mV/m. Semnalul se aplic% la intrarea radioreceptorului du indicatiile date in capitolul 19. La iesirea radioreceptorului se conecteazi wattmetrul de iegire. Se pozitioneaz’ potentiometrul de volun pentru a obtine la iesire puterea standard de iesire sau 0,1 P,( P,, =puterea nominal’). Se reduce tensiunea de la intrarea de 10, 20—100, 1 000 ori (in funcfie de clasa radioreceptorului) si se calculeaz’ variatia nivelului de intrare cu formula : Nin = 20 log a pentru U, =100 mV si U, =1 mY, reaulta : Lia aceasti variatie a nivelului de intrare puterea la iegire variazi, de exempla, de la 0,1 P, ln 0,025 P, sau, in decibeli : Mig =10 log 2472. = 6 ab 0,025 P, Cu cit diferenta dintre Nj, si Ns, este mai mare, cu atit eficacitatea cireuituluide RAA este mai bund. Dac aceast’ diferenta este mies, inseamnd c4 s-a produs un defect in circuitul de RAA. 1602. INFLUENTA PERFORMANTELOR PIESELOR ASUPRA ETAJULUI LIMITATOR a, Etaj limitator eu tranzistoare Analiza se refer’ la schema dat& in figura 7.2. Bs; Ry Ry, Cy, Be, Og sint elemente de circuit care asigur’ polarizarea bazei, stabilizarea cu temperatura si filtrul pentru tensiunea de alimentare. Rolul acestor piese a fost prezentat in capitolele 3 si 4. D, este dioda care asiguré o funefionare stabil a montajului la semnale mari prin limitarea alternantei negative. R,, R, constituie un divizor rezistiv prin care dioda D, este polarizaté in mod convenabil. Cresterea rezistentei H, gi micgorarea lui R, are ca efect area pragului de limitare. Micsorarea lui R, si cresterea lui RB, are ca efect eresterea pragului de limitare. G, este condensatorul de decuplare la masi a rezistenfei Ry. O valoare mai mare nu afeeteazi functionarea. O valoare mai micd influenteazi sensi: bilitatea etajului. b.. Etaje limitatoare eu tuburi electronice @ Etaj cu limitator de grilé. Analiza se refer la schema din figura 7.3. R, (100 kQ) si C, (50 pF) reprezinta grupul de negativare a etajului in trezenta semiperioadelor pozitive ale semnalului. Constanta de timp RC, trebuie si fie cuprins’ intre 1,25 si 4 us. Valori diferite pentru R, si C, modificd tensiunea de negativare si implicit functionarea etajului limitator. @ Etaj cu limitare anodicd. Analiza se refer la schema dati in figura 7.6. Rz, Og reprezint& filtrul de alimentare cu tensiune anodicé a tubului. Rolul si semnificatia acestor piese au fost prezentate in capitolelé 3 si 4. Ry, Reg formeazd un divizor rezistiv pentru alimentarea cu tensiune constanta a grilei ecran. Modificarea valorilor acestor rezistenfe are efecte negative asupra functionarii etajului. C.0,1 — 0,5 uF) este condensatorul de decuplare a ecranului. O valoare mai mica are ca efect prezenta unei modulafii parazite de amplitudine din cauza variafiilor tensiunii de ecran. O valoare mai mare nu afecteaz’i funcfionarea etajului. @ Etaj cu limitare de grili si anodied. Analiza se referd la schema dat’ in figura 7.7. Reoy Cy Rasy Ress Coy Ray Cg att acelasi rol gi aceeasi semnificatie cu ele- atele de circuit prezentate in figurile 7.3 si 7.6.Capitolul 8 DEMODULATORUL A. GENERALITASI Informatia purtata de un semnal de RF, modulat fie in amplitudine, fie in frecvent%, este separata la receptie din acest semnal prin aga-numitul proces de demodulare, realizat in etajul demodulator. Etajul demodulator este montat in radioreceptor intre amplificatorul de FI gi cel de audiofrecventa. In functie de tipul de modulagie al semnalului de radiofrecventa, este realizat& gi structura demodulatorului. Din acest punet de vedere se deosebese douk tipuri de demodulatoare : pentru semnale modulate in amplitudine gi pentru semnale modulate in freoventa. Tinind seama de structurasemna- lului de RF modulat in amplitudine (fig. 8.1) : & =U, (1 + mos @pt) C08 ost, (8-1) unde: U, este amplitudinea purtitoarei de RF; m — gradul de modulatie, exprimat prin raportul intre amplitudinea semnalului modulator J, si Fig. 8.1. Semnal de RF modulat in amplitudine, v,|m —2]; p Uy" Om = 2nfn, unde f,, este frecventa semnalului modulator de audiofrecventa ; @, = 2nf,, unde f, este freeventa semnalului de RF ; se observa cl un astfel de semnal are amplitudinea proportional eu marimea semnalului modulator de audiofreeventi si ci forma curbei infigurd- toare (a, b din fig. 8.1) reproduce acest semnal modulator. Cum infiguritoarea pozitiv’ a semnalului modulator (a din fig. 8.1) ste in opozitie de fazi cu infiguritoarea negativa a semnalului modulator eb din fig. 8.2), rezult’ eX pentru demodulare este necesar si fie utilizat un dispozitiv care, fie s& disimetrizeze semnalul RF, fie si elimine una dintre infisurXtori. Acest dispozitiv trebuie s& aib% deci, fie o conductie diferit’ in cele dou’ sensuri de lucra, fie o conduetie unilateral’. 162Tn cazul semnalelor cu modulatie de frecventa : w= 1, (0s oot + Lin on) (8.2) unde A, este deviatia maxima de frecven{& a semnalului modulator (restul parametrilor avind semnificatiile mentionate pentru un semnal RF cu JA) ; se observa e% semnalul modulator se gaseste in variatia freeventei semnalului de RF. Tn acest caz, pentru demodularea unui astfel de semnal, se impune ca etajul demodulator s& dispund de posibilitatea ca la o variatie a frecventei semnalului modulator s& corespundi la iesire o variatie propor- ional a tensiunii de audiofreeventi, iar sensul de crestere side scidere al celor dou’ mirimi si fie acelagi. Indiferent de tip, etajul demodulator trebuie s& satisfacé in functionarea sa 0 serie de cerinfe — factorul de transfer si fie ett mai mare. Cu exceptia unor etaje amplificatoare care indeplinesc si functia de demodulare, etajul demodulator nu amplified semnalul, ci numai il transforma, aceasta transformare facindu-se cu un anumit grad de eficientii. Aceasta eficient& este exprimata printr-un factor de transfer K,. Pentru semnalele RF — MA, Ka reprezint& raportul 8.2, Demodularea liniara cu dispozitiv eu conductie unilaterala, dintre amplitudinea Uye a tensiunii de audiofrecventa obtinutd a iegirea demodulatorului siamplitudinea semnalului modulator U,, = _mU,, adic : Uae | mU, (83) Pentru semnalul RF —MF factorul de transfer se exprim4 prin conditia ca pentru o anumita deviatie de freevent’ aplicata la intrarea demodulatorului s& se obfind la iesirea acestuia o tensiune Uyr cit mai mare : —distorsiunile din etajul demodulator sd fie cit mai mici ; — sil nu deranjeze functionarea normald a etajelor tntre care este conectat i si nu aida nevoie de nivele de intrare mari, adic& si nu necesite amplifi Ge valori ridicate de la etajele montate inaintea demodulatorului ; 163—consumul de energie al demodulatorului, datorat revistenfei de intrare al acestui etaj, sd fie minim, aceasta in scopul ca etajele anterioare demodulatorului si nu fie prea amortizate ; —la iegivea demodulatorului tensiunea residuald de FI, existenté tn structura semnalului modulat sd fie oft mai micd. B. DEMODULATOARE PENTRU SEMNALE MODULATE IN AMPLITUDINE Etajul demodulator utilizat pentru separarea informafiei de AJ din semnalul modulat in amplitudine se numeste etaj detector. Dispozitivele utilizate pentru detectia semnalelor eu 3£A pot fi: diode (semiconductoare, sau cu vid), tranzistoare sau tuburi electronice. Montajul cel mai freevent utilizat in prezent in practie% este cel eu diod’ semiconductoare. Pentru semnale mari o astfel de diod’ are o caracteristics de forma celei prezentate in figura 8.2, adic o caracteristick ideal’. Aceast% caracteristicd permite suprimarea uneia dintre alternanfele semnalului modulat. Se obtine astfel un semnal de inalt’ freeventa Ipp a cXrei valoare medie nu mai este nulX ca in cazul semnalului simetric, ci ca rezultat al demodularii, are o valoare determinat&, datorit& disimetrizarii sale fatX de axa timpului. Rezulté de asemenea un curent continu I,., 4 ckrui mérime creste si scade odat& cu infisurdtoarea gi o component’ de audiofrecventi I4s, care reprezinta informatia propriu-zisi, separatd prin procesul demodulirii (fig. 8.2). Pentru semnale miei caracteristica diodei are, in jurul originii, aproximativ forma, unei parabole (fig. 8.3), caracteristic’ ce de asemenea permite, datorita conductantei diferite in cele doud sensuri, disimetrizaren undei modulate si deci realizarea detectiei. Este de mentionat faptul e& acest tip de detectic Fig. 8.3. Caracteristied parabolicd utilizati pentru demodularea semnatului cu MA. 164are 0 eficient’ mai scizuta decit cel din cazul ideat (v. fig. 8.2). Un alt dezavantaj intilnit in cazul detectiei realizat cu 0 carcateristicd curb’ (detectie parabolicX) este producerea distorsiunilor de amplitudine. Rezulti de aici eX este avantajos ca semnalul aplicat elementului detector si fie suficient de mare, pentru ca in acest fel s% poatd fi utilizat’ portiunea liniar’ a detectorului, adie sk se realizeze o detectie liniard. 1. TIPURI DE DETECTOARE PENTRU DEMODULAREA SEMNALELOR CU M4 a, Detectorul serie Cel mai simplu etaj detector este cel cu sarein’ rezistiv’s (fig. 8.4). Elementul cu caracteristic’ neliniar’ D i se aplick tensiunea de RI’, care trebuie detectati, tensiunea de detectie Ua fiind obtinuti la bornele rezistentei de sarcin’ Re. Aceasté rezistent& trebuie si fie cit se poate de mare fat de rezistenta de conductie a diodei D, pentru a prelua o parte cit mai inare din tensiunea semnalului, intre rezistenta diodei in sensul de conductie R, gi cea de detectie formindu-se un divizor de tensiune. Tensiunea %, (tig. 8.4) trebuie si aib’ totugi o valoare suficient de mare pentru ca detec- s& fie liniard. In acelasi timp, rezistenta Ra trebuie si fie cu mult mai mic& decit rezistenta invers& a diodei, deoarece in caz contrar efectul de semiconductor al diodei ar fi mult redus, iar raportul intre rezisten{a intre- gului circuit la conduetie gi la blocare s-ar apropia cu mult de unitate. Asa dup% cum s-a prezentat in figura 8.2, dupa detecfia liniar’ impulsu- rile de curent isi pstreaz% forma semisinusoidala, dar amplitudinea lor este variabili, intocmai ca si amplitudinea oscilatiei modulate aplicate. La bornele rezistentei de sarein’ acest curent d& nastere unui semnal de RF, unui semnal de AF si unei componente de curent continuu. Componentele de RF sint obtinute la trecerea purtitoarei si a armonicilor sale prin elementul detector. Componenta de AF reproduce infXsuritoarea undei modulate gi ea reprezint& variatiile valorii medii a semnalului detectat. Componenta continua este reprezentat& prin valoarea constant& gi diferit de zero fat& de care variaz4 valoarea semnalului detectat. Ea nu depinde de gradul de modulatie, ci numai de nivelul purtXtoarei, din care cauzd acest semnal este utilizat in radioreceptor pentru reglajul automat al ampli- fiekrii (RAA). Schema de demodulare cu sareind rezistiv din figura 8.4 este simplX, ins prezint% dou’ mari dezavantaje: are factor de trans- TS fer K,z al tensiunii redus si tensiunea rezi- 4 jw = duali de FT la iesire este foarte mare. Tntr-adevar in montajul din figura 8.4, @°Y(/mcasem tJeasupt] | yy valoarea medie a semnalului la iesire este re- fd vy dusi, ea reprezéntind media sumei jumXti- tilor de sinusoide detectate, ceea ce face ca factorul de transfer AC, si fie de ordinul 20,3. 4 4 senema de prineipiu Tn plus, acest montaj mai are sidezavantajul "pat ctaj detector cu sareind & mv dispune de nici un fel de circuit pentru rezistiva. Coe 165reducerea la iesire a nivelului semnalului de #Z. Pentru imbunititirea factorului de transfer, in paralel cu rezistenta de sarcind Ry, se adaugi un condensator (fig. 8.5, a), care reduce totodat’ gi nivelul’ semnalului de FI pe sarcina de detectie. ceea ce priveste alegerea valorilor lui Ry gi Cx, acestea trebuie si fie suficient de mari in comparatie cu perioada semnalului FI aplicat, adic’ : 1 1 eh aas (8.4) Cay = unde f, este freevenja semnalului de freeventi intermediari. nsiderind, pentru simplificare, detectia unei oscilatii de FZ nemodula- te, explicatia functionXrii detectorului cu sarcin’ compusi din rezistenté si capacitate este urmtoarea : cind dioda D conduce (fig. 8.5, a), condensa- a Fig. 8.5. Detector eu sarcind format din rezistenta si capacitate : — schema de princioiu simplificabt: 6 — schema reali: © pei ful detectiet unet oseilatit ‘nemodulte, torul G, se incarcé relativ repede, datorité valorii reduse a rezistenjei de conducfie a diodei gi tinde si urmireasc& portiunea ascendenti a primei semialternante a semnalului RF (fig. 8.5, ¢) in momentul in care tensiunea RF a depisit valoarea maximi gi tinde sii scad&, viteza ei de variatie fiind mai mare decit aceea a tensiunii de pe condensator, se ajunge la un moment dat. ci tensiunea de pe condensator este mai mare decit tensiunea aplicat’. Din aceast’ cauzi polarizarea diodei se inverseazi, aceasta.se blocheazi\, rezistenta eiintern’ crescind foarte mult. In tot acest timp, in care prin detector nu cireuli curent, adic’ in tot timpul in care tensiunea anodului este mai mic& decit cea a catodului diodei detectoare, condensatorul C, se descare% lent prin rezistenta de sarcin’ Re, aceasta fiind de valoare ridicats. Descircarea dureaz& pind cind tensiunea de FT aplicats la intrarea etajului detector deschide din nou dioda, dupi care procesul se repetis. in acest caz al aplicirii la intrares detectorului a woui semnal FI nemodulat, tensiunea continu’ la bornele sarcinii este identick cu tensiunea 166Ja care este incircat condensatorul C, si are, aga dup’ cum se poate observa in figura 8.5, ¢, 0 valoare apropiat% de amplitudinea semnalului aplicat. In aceste condifii randamentul detectiei este evident imbundtifit si pentru semnale de valoare ridicat’ devine aproape egal cu unitatea. Dac& semnalul aplicat la intrarea etajului detector din figura 8,5, a este modulat, tensiunea U, la bornele condensatorului variazi in acelagi mod ca gi inftiguriitoarea de modulatie (fig. 8.6). Semnalul de FT se aplic’ Tadiod jurul polarizarii variabile Ug care polarizeaz’ invers dioda. Tensiunea Ueg punctul de functionare al detectorului, astfel ck numai virfurile semnalului pitrund in zona de conductibilitate a diodei. Concluzia trast de aici este c& dioda de detectie este deschisi numai in timpul inciredrii pltemcosam) Ud Uda ag Fig. 8.6. Principiul detectiei unet oseilajii RF cu modulatie de amplitudine, ‘in cazul unei sarcini formate dintr-o rezistenta si o capacitate, condensatorului de detectie. De asemenea, mai rezult& c& tensiunea continu’ Uzo se mentine cu atit mai aproape de virf, gi deci randamentul este cu atit mai bun, eu cit viteza ei de scddere, in timpul cit dioda este inchisi, este mai miei. Cum aceastis vitezis de sciidere este conditionata de posibilitatea de descdrcare a condensatorului C, prin rezistenta R,, rezult’ e& este avantajos ca grupul Cz R, s& aibS valori cit mai mari. Valoarea rezistentei R, nu poate fi trecut& peste o anumitd limita, ea fiind condifionta de valoarea rezistentei interne a diodei. Nu poate si fie mérit nici condensatorul C, peste o anumit% valoare, fiinded dack aceasta este prea mare, se produc distorsiuni de neurmérire, aga dup% cum se va arta mai departe. O mirime important’ care caracterizeazi etajul detector este amortizarea, produsi de acesta asupra circuitului acordat de FT la care este conectat, 51 este reprezentat’ prin rezistenfa de intrare echivalentS Ring. Pentru determinarea acestei marimi, se consideri, cu aproximatie, c3, randamentul de detectie este apropiat de unitate. Rezult’ c& puterea P, dati de circuitul oscilant (fig. 8.5, 6) este egali cu puterea P, din rezistenta de sarcing, adie& : P, = Pa (8.5) 167(8.6, a) iar: (8.6, b) si avind in vedere c& U, & U; reaulta cf : (8.7) adici valoarea rezistentei de intrare echivalenta este egal cu jumitate din valoarea rezistentei de sareink a detectorului. Montajul descris mai sus (fig. 8.5, a) este numit montaj serie intrucit sarcina de detectie este conectati in serie cu elementul neliniar. b. Deteetorul derivatie Un alt tip de montaj de detectie utilizat este montajul derivatie, a e&rui schema de principiu este prezentat’ in figura 8.7, a. Modul de funetionare al acestei scheme este urmatorul : cind la intrarea etajului detector se aplicd alternanta pozitiv a semnalului modulat, dioda D conduce si condensatorul C, se incarcd relativ repede, datorité rezistentei miei a diodei, care totodat’ gunteazs rezistenta de detectie Ry si la iesire nu se obtine nici o tensiune. Cind la intrarea detectorului, se aplicd alternanta ne- f % gativa a semnalului de PZ dioda oy & D este polarizati invers si se 4 il} blocheazi, permitind obtinerea pe rezistenta Ry a alternantei negative a semnalului de intrare, pentru care este suprapusi tensiunea de pe condensatorul Ca. in cazul acestui montaj, intre bornele de intrare existd in paralel pe de o parte rezistenta de sarcini, FR, conectaté direct (reactanta condensatorului C, uetp [tem ceswomt] cosupt fiind neglijabila in RF), pe de 4 alt& parte rezistenta echivalenta Fig. 8.7. Detector tip derivatie : de intrare Ris determinats mai @~ schema de prineipi simplificata; — schema reals. sus. 168Deci, valotirea rezistentei de intrare Rj,s in cazul unui montaj detector derivatie este : ee (8.8) adic& se obfine o rezonanfi de amortizare egal’ cu o treime din rezistenta, de detectie. 2. DISTORSIUNI DE _NELINIARITATE LA DEMODULATORUL PENTRU SEMNALE CU MA © Distorsiuni de neurmirire (diagonal). Aceste distorsiuni pot apirea din cauza constantei de timp necorect’ a grupului de detectie C,R,. In aceste condifii condensatorul C, rimine incdreat aproape la aceeagi valoare a tensiunii RF gi in acest. caz descirearea find, de la o perioad’ la alta a semnalului de FT, foarte lent. Rezult’ de aici c& in situatia unui semnal modulat, condensatorul o dati inciireat la virful de demodulatie se descarci lent, tensiunea la bornelegrupului Ry Cz nu mai urmireste infiguristoares de modulatie gi apar deformiri ale semnalului cunoscute sub denumirea de distorsiuni dé neurmirire (fig. 8.8, b). Intr-adevair, daci viteza de desedireare a. condensatorului este mai mic& decit viteza de variatie a infiguritoarei de modulatie, atunci, la trecerea de la un impuls la altul, se poate intimpla ca impulsul al doilea s mu ajungé la nivelul la care se afla in acel moment te siunea de pe condensator, gi in consecin{& polaritatea nu se va schimba, iai dioda nu se va mai deschide. Din aceasta cauzi tensiunea la iegire mu va mai urmiri profunzimile de modulatic, deci nu va mai fi urmarité forma reali a infigurdtoarei de modulatie ca in figura 8.8, @ si semnalul la iegire va fi distorsionat. Este evident ca variatia mai rapid’ a impulsurilor are loc cind freeventa modulatoare este mai mare si cind gradul de modulatie este de valoare mai ridicat&. Existd agadar un grad de modulatie critic m, la care apar distorsi unile de neurmirire, binein{eles pentru o freeventit modulatoare f, da o uo a) 4» Fig. 8.8, Aparifia distorsiunilor de ncurmirire : @~ temnal normal; b ~ semnal distorslonat. 169In consecinf, determinarea elementelor Ra, Ca mai este legatt gi de parametrii m., fn, telatia intre ele fiind exprimati sub forma : 7. ae Ris < fe ; 400 pF) inseamnd suprimarea freeventelor inalte audio (audifie grav) gi micgorarea sensibilitAtii datorit’ amortiziirii in proportie mai mare a transformatorului FI-M.A. La radioreceptoarele eu tranz toare, valoarea rezistentei de sarcind este cuprins’ intre 2 gi 5 kO gia condensatorului de detectie intre 3 si 5 nF. Roy Ce (fig. 8.18) cu valorile de 40—100 kQ, si 50—150 pF aleXtuiese filtrul trece-jos pentru suprimarea frecventei Fy. O valoare mai mare pei tru R, si C,inseamna atenuarea freeventelor inalte audio gi micgorarea sen: pilitatii etajului, Valori mai mici favorizeazi pAtrunderea freeventei 74 in etajele AF. La radioreceptoarele eu tranzistoare R, este de 1—5 kQ i C, de 1—10 nF. R, (0,5—-2,5 MQ) gi C, (10—100 nF) din figura 8.17 formeazai circenitul de filtrare a tensiunii 2A. O valoare mai mare pentru R, si mai mick pentru C, inseamné o crestere a modulatiei eu zgomot de refea. O valoare mai mic& pentru R, si Cy inseamn’ micgorarea constantei de timp Ry si Cy. Aceasta are ca efect cresterea nivelului de zgomote (sensibilitatea excesiva la paraziti) eventual intrarea in oscilatie a amplifieatorului FZy4. 0 valoare mai mare pentru K, si Cy inseamn& cresterea constantei de timp I, C,. ‘Aceasta se manifest prin zone de ticere si sensibilitate excesiv4 in procesul de selectie a posturilor. Astfel, un post puternic provoaes cresterea tensiunii de negativare, deci o zona de tiicere in jurul lui, in timp ce trecerea de la un post slab la unul puternic se face cu sensibilitate excesiva. Receptionarea semnalelor cu nivel mijlociu este perturbat’ un timp scurt dup aparitia unor trenuri de parazifi eu nivel mare. 184c. Etaj demodulator pentru emisiunile stereofonice Inultimul timp, pe ling’ radioreceptoarele clasice MLA sau MA-MF au intrat in fabricatie si radioreceptoarele destinate s& recepfioneze emisiunile stereofonice. Evolutia a fost fireasci si impusi in radiodifuziune de eatre marele public, obignuit cu audierea inregistrarilor stereofonice de pe discuri si benzi prin intermediul picupurilor si magnetofoanelor. Etajul de modulare pentru aceste emisiuni reclama unele perfectionari izvorite din particularitatile transmisiunilor stereofonice: Astfel semnalul stereo ocup& domeniul de frecvenfe cu limita superioara de 53 kHz (fat de 15 kHz la emisiunile monofonice MF). Banda de trecere a detectorului de raport trebuie si ocupe circa 500 kHz pentru emisiunile stereo fafi de 180 kHz pentru emisiunile monofonice MPF. Intre detectorul de raport si circuitul de decodare stereo nu este permis si se introducé filtre RC. Din aceast& cauz’ grupul RC de dezaccentuare a frecventelor inalte pentru emisiuni monofonice se conecteazi dupa, circuitul de decodare. Coeficientul de distorsiuni pentru emisiunile stereo nu trebuie s& depaseasci 1%. Aceasta cerintd impune ca punctul central al curbei_S si corespundd perfect cu frecventa intermediar& f,. Circnitul de decodare gi reglarea acestor circuite se va prezenta in capitolul 19.Capitolul 9 AMPLIFICATORUL DE AUDIOFRECVENTA A. GENERALITATI Rolul amplificatorului de audiofrecventi AF din radioreceptoare este de a amplifica semnalele de freevent’ audio corespunzitoare muzicii sau vorbirii, care au constituit semmalul modulator, side a furniza la iesire © putere de AF, Ja valoarea necesard acfionarii traductorului (difuzor sau caseh). Yn principiu amplificatorul de AF (schema bloc din fig. 9.1) este constituit dintr-un amplificator de semnal mic si dintr-un amplificator de semnal mare (de putere). Fig. 9.1. Schema bloc a amplificatorului de AF splitter de semana} mic: 2 ~ amplitieator de semnal mare; 3 ~ difuzor. Pentru excitatia etajului amplificator de semnal mare (amplificator final) este nevoie la intrarea acestuia de tensiuni si puteri care nu pot fi asi- gurate de clitre etajul demodulator, intrucit acesta furnizeazi un semnal prea mic (zeci sau sute de milivolfi). Din aceasta cauzd semnalul de AF, obtinut la iesirea demodulatorului, este mai inti amplificat in amplificatorul de semnal mic si apoi aplicat la etajul final. In radioreceptoarele cu tranzistoare amplificatorul de semnal mic confine cel putin dou’ etaje, ultimul etaj al acestui amplificator (etajul prefinal) find si amplificator de putere mica, putere necesar’ excit&rii etajului final. Restul etajelor din amplificatorul de semnal mic practic nu consum’ putere si din aceast’ cauz4 se mai numese gi amplificatoare de tensiune. Pentru a-si asigura in condifii de bun’ functionare rolul pe care radioreceptor amplificatorul de audiofrecventi, trebuie ca indicii sii calita- tivi s& satisfac’ o serie de cerinte. Astfel : — Amplificarea de tensiune A (in modul) sé fie cit mai mare gi ott mai constanta in timp. Trebuie refinut faptul eX, prin amplificarea pe care 0 rea~ lizeaz’ etajele de AF contribuie si ele la sensibilitatea radioreceptorulni, ins’ aceast’ amplificare nu poate depisi o anumit& valoare, intrucit, in caz contrar, stabilitatea reeeptorului nu mai este asigurati si apare pericolul intririi in oscilapie a montajului. 186— Amplificarea de putere A, trebuie sd fie mare. In cazul amplificatoarelor AF’ cu tranzistoare aceasti mirime este foarte importanté intrucit etajul final necesit& totdeauna drept excitafie o putere de audiofrecventa. ‘in ceea ce priveste puterea utili maxima a etajului amplificator de semnal mare, aceasta trebuie obtinuta de la elementul activ (tranzistor sau tub) fri sf se depSseascd disipatia maxima, admisibil, cu distorsiuni de frecvenf& si de neliniaritate mai mici decit valorile impuse. — Banda de frecvenfe amplificate sd fie suficientd pentru reproducerea tn bune conditii a vorbirii gi musicit. Banda audio incepe de obicei de lao frecventa minim& de 60 —120 Hz si se intinde pind la o frecvenf’ maxima, de 5 —15 kHz. Pentru reproducerea vorbirii banda de 300 —2 500 Hz este satis- fAedtoare, iar pentru programele muzicale se foloseste curent 0 bandd de freevenje cuprinsa intre 60 si 5 000 Hz pentru amplificatoarele utilizate in radioreceptoarele cu JLA si pind la 15 kHz pentru amplificatoarele utilizate in radioreceptoarele cu MF. Trebuie retinut aici faptul cd orice lirgire a benzii de frecvente atrage dupa sine o micsorare a amplificdrii necesitind deci etaje amplificatoare suplimentare si de aici scumpirea aparatului. — Distorsiunile sa fie cit mai mici. Pentru etajele amplificatoare de semnal mic intereseaz’ numai distorsiunile de frecventi, cele de fazi si cele de neliniaritate, avind o importanfi secundard. Intr-adevar, distorsiunile de faz nu prezint& un interes deosebit pentru ¢4 urechea are proprietatea de a nu sesiza existenja acestor distorsiuni, cit timp ele nu capitis valori exagerat de mari. Distorsiunile de neliniaritate sint practic neglijabile, intrucit in etajele de semnal mic caracteristieile statice ale tranzistoarelor sau tuburilor pot fi considerate liniare. Distorsiunile de frecvent’ sint cele mai importante intrucit ele stabilese banda de frecvente a etajului. Distorsiunile de freeven- (& (adied variatia valorii amplificdrii cu freevenja) se datoresc fie reactan- jelor condensatoarelor, fie reactantelor transformatorului de cuplaj intre etaje. Pentru ca etajul amplificator si realizeze banda de frecvente necesara, trebuie ca in interiorul benzii considerate aceste reactanje s& nu influenteze, prin variatia lor, valoarea amplific&rii sau, in orice caz, s& influ- enfeze in limitele dinainte fixate. — Pentru etajele amplificatoare de putere, distorsiunile de netiniaritate capata o importanja deosebitd. Intr-adevar, in acest caz, caracteristicile statice ale tuburilor sau tranzistoarelor nu mai sint liniare si puterea utild ma- ximé ce se consider’ c& poate fi obtinuta de la un etaj final este limitati de distorsiunile de neliniaritate, care nu trebuie si depaseasc’ 0 anumité valoarea impusk. Practic se admit distorsiuni maxime de aproximativ 10% (valori uzuale : 5—8%). Problema reducerii distorsiunilor este rezolvata prin utilizarea de elemente active cu caracteristici cit mai liniare si prin folosirea reactiei negative. Distorsiunile de frecvent& ale etajului ampliticator de putere sint produse de cAtre tub (trazistor) si in special de transformatorul de iegire. Aceste distorsiuni vor fi studiate odat’ cu analiza etajelor finale cu transformator de iesire. — Randamentul etajului amplificator sd fie cit mai mare. Este o cerinté importanta fafa de un etaj amplificator AF de putere. Randamentul 4 este exprimat prin raportul intre puterea utili de AF’ (P,) debitaté pe impedanta difuzorului, si puterea in eurent continu (P,) absorbit’ de etajul amplificator. Cu cit aceasté valoare este mai apropiat& de unitate, cu atit este mai 187mare economia in utilizarea sursei de energie, in special in cazul radioreceptoarelor alimentate de la baterii. ‘Trebuie retinut ins& faptul c& totusi conditiile de funcyionare ale etajului final se stabilese in primul rind din considerentul de a se obtine puterea utili maxima, cu gradul de distorsiuni admis si numai apoi se cauta ca, pe cit posibil, randamentul si fie cit mai mare. B. AMPLIFICATORUL DE AUDIOFRECVENTA DE SEMNAL MIC Amplificatorul de AF de semnal mic este situat intre demodulator amplificatorul final, rolul stu find de a realiza o amplificare eit mai mare, care si se mentin& constantd intr-o banda cit mai largi de frecvente audio si este constituit din unul sau mai multe etaje. Trebuie retinut faptul cf in aceste etaje sint continute elementele care fac posibilé modificarea, dupa do- rint&, a diversilor parametri ai auditiei, cim sint, de exemplu, reglajul de volum, reglajul de ton ete. Justificarea const in aceea c& prelucrarea sem- alulul in aeeste etaje este comoda si sinmplu de realizat. 1, AMPLIFICATORUL DE AUDIQFRECVENTA DE SEMNAL MIC CU TRANZISTOARE Amplifieatorul de AF de semnal mic cu tranzistoare confine cel: putin dou’ etaje amplificatoare, iar etajul prefinal este si amplificator de putere, aceasth putere find necegari excitérii etajului amplificator final. Tipurile reprezentative de astfel de amplificatoare de AF sint * —amplifieatoare eu cuplaj RC 3 —amplifieatoare cu cuplaj prin _transformator ; —amplificatoare eu iesire simetric’ ; —amplificatoare cu cuplaj direct. Din punctul de vedere al modului de conectare al tranzistorului, in aceste amplificatoare se foloseste cel mai mult schema cu emitorul comun, wm astfel de montaj prezentind, fat& de schema cu baza comund, atit rezistent de intrare mai mare, cit si o amplificare de putere mai mare. In general, in amplificatoarele de 4¥ de semnal mic cu tranzistoare primul etaj se intilneste, in majoritatea cazurilor, in schema cu emitor comun cu cuplaj RG, iar al doilea etaj in schem& cu emitorul comun gi cu cuplaj fie direct, fie prin transformator. a, Amplifieatorul de AF de semnal mic eu euplaj prin rezistengi-eapacitate (RC) in figura 9.2, « este prezentatd schema electricd de principiu a unui ast, fel de etaj si modul de cuplare la etajul urmator. Este cea mai folositi schemé pentru amplificatoarele de AF cx cuplaj RC. Etajul amplificator este echipat cu tranzistorul T,. Rezistenfele , si R, reprezint& divizorul care realizeazi polarizarea bazei tranzistorului Ty, iar 2, este rezistenta de 1887 ~L Y ry Ut A) wie sess Eta) amplificalen AF 8888 § pies Beea og Fig. 9.2. Amplificator de AF de senmal mic eu cuptaj RC: ~ schema de principiu; b — variatia relstentel de intrare oi a amplifichit Ja fecvente audio medi to ‘unctie de HO. sarcin’ a amplificatorului. Rezistenja R, serveste pentru stabilizarea func- tion Sri i fat& de variatiile de temperaturk, iar condensatorul C, decupleazi la mas pe Ry. C, este condensatorul de cuplaj cu etajul urmator, echipat cu tranzistorul 1’, iar 2, si Rg este divizorul care realizeaz’ polarizarea bazei tranzistorului 7, dar care, in acelagi timp face parte si din rezistenfa de sarcin& a amplificatorului cu cuplaj RC. Pentru a stabili proprietatile acestui etaj (fig. 9.2, a), referitoare la amplificare si bandade trecere, se realizeaz& schema echivalenta din figura 9.3, care este valabilA pentru intreaga band& de freevente audio si unde prin O, sa notat : Cy = Cuya + Cn + Crna (9.1) Referitor la spectrul de freevente audio, acesta poate fi impartit in trei regiuni distincte : freevenje audio medii (citeva mii de herfi), frecvente audio inferioare (zeci sau sute de herti) si frecvenfe audio superioare (peste citeva mii de herti). in domeniul frecventelor audio medii (fig: 9.3) reactantia mare a condensatoralui C, poate fineglijata fata de R, (reprezentat prin grapul paralel al rezistentelor Hs, Rey Ring), Cul care se afl in paralel (bateria Z, reprezinti a Fig. 9.3, Schema echivalenti a amplificatorului din figura 9.2 Valabilé pentru intreaga banda de freevente audio. 189un seurteireuit pentru curentul alternativ si deci R, este conectatdé la masi). De asemenea, reactanfa condensatorului de cuplaj C, este mult mai mied decit R,. Rezulté ed la freeventele audio medii rezistenfele R,, Re gi Rig Sint conectate in paralel cu R;. Tinind seama de aceste observatii cireuirul echivalent al unui etaj amplificator la freevenje audio medii are structura prezentatd in figura 9.4, a unde se observa ci in acest caz sarcina etajului R, este pur rezistiva si egalé cu : pte (9.2) 9.4, Sarena totali a etajului amplificator cu cuplaj RC: ala treevente audio medil: § ~ Ia freevente ‘stdio Tnferioare: els feeovente audio. "superioat, Ca ordin de mirime 2, este de cijiva kiloohmi, R, este de zeci de kiloohmi, iar rezistenfa de intrare R;,, 2 tranzistorului 7 are ordinwl de marime in jurul a 1 kQ. Rezistenta de iesire a tranzistorului amplificator 1, este de ordinul a 60—100 kQ gi practic ea nu influenteazd asupra valorii echivalente a rezistenfei de sarcind R,. In ceea ce priveste rezistenta de colector R,, aceasta are prin valoarea sa o mare importan{é asupra functionarii amplificatorului. Astfel, avind in vedere c& rezistentia de intrare R;,, a unui tranzistor depinde de rezistenta sa de sarein’ (fig. 9.2, 6) rezulté c& este avantajos s& se aleagi o valoare mai redus& pentru R, (deci gi pentru KR). In acest fel, prin cresterea rezistenfei Rim este redus’ influenta acestuia asupra amplificatorului care precede etajul echipat cu tranzistorul 7; (fig. 9.2, a). Din graficul prezentat in figura 9.2, se observa insi cd, daca se aleg pentru rezistenfa R, valori cuprinse intre 1 si 10 kQ, variatia rezistentei de intrare Ri, este practic neglijabil& si e& deci, din acest punct de vedere rezistenfa de sarcind se poate Ina de ordinul zecilor de kiloohmi. Urmarind, pe acelasi grafic, variatia amplific4rii cu rezistenta de sarcini, se observa cd, 190amplificarea de tensiune a etajului creste odat& cu cresterea Ini R,, in aceast’ privint& rezultind c& este de dorit ca R, si fie aleas’ de valoare cit mai mare. Practic insi, avind in vedere valorile celorlalte rezistente care compun pe F,, aceast’ marime nu poate depgi 500 —800 . In aceste conditii, rezulta, din caleulul amplifiedrii de tensiune A, ed utilizarea pentru Ry a unei valori mai mari de cirea trei ori R, (adicX R,> 10 k®) nu are practic sens, deoarece peste aceast% limit amplificarea se modificX foarte putin. O valoare prea mare pentru rezistenta Rj prezintA insi dezavantaje din punetul de vedere al pierderii de tensiune continua la bornele sale, ceea ce duce la reducerea tensiunii pe colectorul tranzistorului amplificator. Impunind valoarea de tensiune continu’ admisi la bornele rezistentei Ry si avind cunoscut curentul mediu de colector Jo, mirimea necesar& pentru R, rezult& din relafia : n= Valorile rezistenjei R, stabilite pe aceast% cale sint cuprinse intre 3 si 10 kQ, cea ce satisface simultan si conditia de realizare a unei amplifie&ri suficiente. Din cele prezentate mai sus rezult& c& rezisten{ia R, se va calcula mai intii din conditia ca tranzistorul amplificator s& lucreze in punctul de functionare dorit. Valoarea astfel obtinut’ urmeazi si fie adoptat& in montaj in situafia in care se asigura simultan gio amplificare A, satisficktoare. Daci ins% rezulté pentru rezistenfa R, 0 Valoare prea mick (de exemplu R, < 3kQ), inseamn’ c& amplificarea seade prea mult, si, in aceste conditii, se impune sk se modifice punctul mediu de functionare al tranzistorului, spre a se obtine pentra R, valoarea necesark. In ceea ce priveste amplificarea de tensiune A, a etajului amplificator T,, prezentat in figura 9.2, a si exprimat& prin parametrii h,, aceasta este dath de relatia : hae Bs _ : lAol 5am Re (9.3) unde : fy = Mayys Ihage — Mae hare (9.4) iar R, are semnificatia dati de relatia (9.2). ‘Aga cum rezulté din schema echivalenté, in domeniul frecventelor audio medii, amplificarea A, este constanti, iar caracteristica de freeventa este orizontali (fig. 9.5). in domeniul frecventelor audio inferioare reactanta condensatorului C, crejte gi nu mai poate fi neglijat fati de valoarea grupului paralel al rezistentelor Rs, Rg, Ris $i schema echivalent’ in acest caz capith forma din figura 9.4, b. Odata cu cresterea reactanfei condensatorului C, amplificarea in do- mediul freeventelor inferioare A, scade fat& de amplificarea Ay de la frecvente medii, in acest caz grupul C,, R, formind un divizor de tensiune, datorit’ c&ruia o parte din tensinnea Ucs este pierdut la bornele condensatorului C,, fcind ca tensiunea U, si fie mai mick decit tensiunea Uce. Notind cu &’ marimea : R=R+R, (9.5) 191£ 9 i a Fig. 9.5. Caracteristica de frecven{4 a amplificatorului cu cuplaj RC @ ~ la frecvente audio medi inferioare; Ia treevente audio medtt st supectoare; ‘ecavacteritica de frocventd pentru tatreags baud de AF. Fz) unde : Peay (9.6) RyRy + Ry Rinz + By Rina expresia amplifiedrii in domeniul freevenfelor audio inferioare A, este : So Ao =, 9.7 4 a (9.7) jo; CR’ Moduiul acestei amplifickri reprezint& caracteristiea de freeven{& a amplificatorului in domeniul freeventelor audio inferioare : [4,| =—— (9.8) [ajC,h Caracteristica de frecvent& relativa are expresia Ail ‘Ay ; tol i foam? (0; GRY Daca se admite ca micsorarea amplifi amplificate si fie de 3 dB, adick {Ag meal TAgi (9.9) ‘ii la limita benzii de freevente (9.10) se obtine (9.11)Valoarea lui R’ este de ordinul kiloohmilor si din aceasti cauza (v. relafia 9.8) rezult& pentru ©, o capacitate de citiva microfarazi. In figura 9.5, a este prezentath caracteristea de freevenp, la frecvente audio inferioare. ‘n domeniul freevenjelor audio superioare reactanfa condensatorului C, seade gi devine comparabilS cu R’ (reprezentat% prin grupul paralel al rezistentelor R,, R,), din care cauz nu mai poate fi neglijata. Schema echivalent’ in acest caz capitd forma din figura 9.4, c. Desi tensiunea Ucs apare in intregime la iegire, totusi amplificarea la freevente audio superioare A, este mai mica decit Ag, aceasta din cauza faptului c& in paralel pe rezistenja R” apare reactanta condensatorului C,, care face ca valoarea impedanfei de sarcind a amplificatorului si se reduct. Capacitatea C, are valoarea Cy = Con + Cm + Cing (9.42) unde : Cie, este capacitatea de iegire a tranzistorului amplificator 7’, ; Cin — capacitatea de intrare a tranzistorului 7; Cm — capacitatea montajului. Notind cu R” grupul paralel al rezistentelor Ry si R, adici tot,a_1,4,9 4 RoR th Rt ht ht hm (9.13) expresia amplifiedrii in domeniul freeventelor audio superioare A, este : As = (9.14) 1+ jo,CyR’ Modulul acestei amplificéri reprezinté caracteristien de freeventi a amplificatorului in domeniul freeventelor audio superioare : tAgl A,| = go ltel _. 9.15 |Asl Vit @Gre oa Caracteristica de freevent’ relativ’ are expresia Z (9.16) Daca se admite ca micgorarea amplificdriila limita benzii de freevente sii fie de 3 dB adica (9.17) se objine (9.18) in figura 9.5, b este prezentatd caracte: audio superioare. Compunind curbele din figurile 9.5, a si b se obtine caracteristica total’ de frecventé a unui amplificator cu’ cuplaj prin rezistentd-capacitate (fig. 9.5, ¢). Raportind valorile amplificdrilor | 4,| si | A,| la | Aol, se poate traa o caracteristicd de frecventé universala. ica de freevent&, la freevente 1A. 400 193Ca o concluzie final trebuie refinut faptul e& forma caracteristicii de frecvenji a amplificatorului cu tranzistoare este determinat’ de elenientele cireuitului, la freeventele joase ciderea caracteristicii fiind datorat’ condensatorului de cuplare C,, iar la freevente inalte, capacititilor parazite C,. b. Amplifieatorul de AF de semnal mie cu cuplaj prin transtormator De obicei, pentru cuplajul cu etajul final este utilizat un transformator care constituie sarcina preamplificatorului de mic& putere (de semnal mic). Schema de principiu cea mai frecvent folosita este prezentatd in figura 9.6, LG P incipalele avantaje ale acestui montaj sint : — permite o realizare a adaptirii intre preamplificator si etajul final ; — datoriti transformatorului de cuplaj 7, intrarea etajului final se poate alimenta cu curent de AF relativ mare, fr ca valoarea curentului corespunzitor de colector al Ini 7, s& fie prea mare. Aceasta se realizeaz prin utilizarea unui transformator de cuplaj cu raport de transformare subunitar. Dealtfel, acest raport subunitar este necesar si pentru adap_ tarea rezistenfei de intrare mici (sute de ohmi) a tranzistorului final la rezis_ tenfa efectiv& de sarcing din colectorul tranzistorului prefinal (mii de ohmi) q i CY “ SS AIL te Tp B 8 4 3) a —sobema de princiri —& — echema echivalenth in curent alternstiv eu transformator; ¢ — schema eehivalenth ta ‘cureot altermatiy ou rexstent& eobivaleota de arcing. 194‘Tranzistorul utilizat intr-un astfel de etaj amplifieator trebuie s& poat’ furniza lq iegire puterea de AF de citiva miliwati necesari pentru excitatia etajului final. Practic, tranzistorul 7, functioneazd in clasa A cu puterea disipat’ foarte mic% fat& de puterea maxim’ disponibi Sarcina utilé a amplificatorului echipat cu 7, este constituit& din rezistenja R,, pe care tranzistorul 0 ,,simte intre punetele A— B (fig. 9.6, ¢), valoarea ei rezultind din condifia obtinerii puterii utile (P,), necesar& in cireuitul de colector al tranzistorului 7, : R (9.19, a) 2 Py Raportul de transformare * se alege astfel incit si fie realizat’ con- me difia (fig. 9.6, 6): R= (=): Rin (9.19, b) relatie in care randamentul transformatorului s-a considerat egal cu unitatea. ‘Avind cunoseute mirimile R,5i Rig, Valoarea raportului de transformare reault& din relatia : my am /E Cum Rip, este de sute de ohmi, iar R, este de ordinul kiloohmilor, rezult’ ‘nng egal cu circa 5/1. Pentru caleulul amplificAriila diverse frecvente aschemei din figura 9.6, a se recurge la cireuitul echivalent din figura 9.7. Semnificatia elementelor din montaj este urmitoarea : C,,, si Cn, reprezint& capacitatile distribuite ale montajului ; C;.,, si Cis, reprezinté capacitatea de iegire a tranzistorului T,, respectiv capacitatea de intrare a tranzistorului 7; Ry, este rezistenta de amortizare care se introduce uneori in paralel pe infasurarea primar’ a transformatorului de iesire ; R, este rezistenta care reprezinté pierderile in transformator prin histerezis si curenti Foucault ; L, sir, reprezint& inductanfa bobinei primare a transformatorului, respectiv rezistenta sa la freevente audio, rezistenté care este aproximativ egalé cu cea in curent continuu ; L, si 72, inductanta bobinei secundare a transformatorului, respectiv rezis- & 2 q fy | 6 4 bn, Baas [a TTB é E Fig. 9.7, Cireuitul echivatent al unui etaj amplificator AF cu cuplaj prin transformator pentru Intreaga banda de frecvente audio, = (9.20) 195,tenja sa; Ruy rezistenta de intrare a tranzistorului 7, Avind in vedere Ch ry < Roy Ry > Roy Ro me si reducind toate elementele din cireuitul secundar la cireuitul primar, Zirenitnl echivalent la freevente audio medii este cel prezentat in figura 9.8, a. In ceea ce priveste valoarea amplificdrii unui astfel de etaj, la frecventele audio medii, aceasta poate fi determinaté utilizind relatia (9:3). Tinind seam4 de circuitele echivalente ale transformatorului la freevente audio inferioare gi superioare (fig. 9.8, b gic) si raportind amplificérile de la aceste freevente, la amplifiearea de la freevenjele audio medii, se pot determina m&rimile oa ran a er Astfel pentru amplificarea de tensiune in domeniul freeventelor audio inferioare (fig. 9.8, a) se glseste urmitoarea relatie : Lay I Aol ae ily unde A, este amplificarea de tensiune la frecventele audio medii, L, este inductanta bobinei primarului transformatorului, iar R, are valoarea : R= R,— 112 B,. (9.21, b) (9.21, a) Rezulta din relatia (9.21, a) c& amplificarea seade la freeventele audio inferioare, iar frecventa minima din banda de trecere, la 3 dB, este : Fin = (9.22) & c 1 lee 7 o- a i Row , 4 ta] tn 4 L b z# “lly neue) Th [Bin | | | L « ¥ y z E E a) y fox 9 Fig. 9.8. -Girenitul eehivalent a unui etaj amplificator AF cu cuplaj prin transformator : = a frecvente audio medit; & ~ la treevente audio inferioare: ¢ Ja freevente audio supertonre. 196{n domeniul frecven{elor audio superioare (fig. 9.8, ¢) devin importante inductantele de scipari magnetice (L,) si capacitatile parazite (C,). Valoarea amplificirii de tensiune pentru aceste frecvente este : (9.23) unde reactanta condensatorului 0, s-a neglijat intrucit este foarte mare fata RG de rezistenta de sareink R, = (4) Rig. Valoarea lui R,, este dati de relatia : Rig = Pe + Ro lg ++ tage a in care R, este rezistenta interioari a generatorului de la care se aplicd semnalul Ja intrarea tranzistorului 7, si are expresia : 1 1 1 1 tatytyt 25 fees ating at (9.25) unde R, gi R, sint rezistentele de polarizare ale bazei tranzistorului 7, iar R, este rezistenta din cireuitul de colector al tranzistorului precedent (fig. 9.6, a). Acest amplificator prezint&, fata de amplificatorul RC, dezavantajul c& transformatorul are 0 c&idere mai rapid% a caracteristicii de freeventa si este mai scump. ¢. Amplifieator de AF de semnal mie eu iesire simetried Daci etajul final este realizat intr-un montaj in contratimp, preampli- ficatorul, datorit& cuplajuiui prin transformator, poate indeplini rolul unui inversor de faz, adic& s& realizeze tensiunea in antifaz necesar& celor doud tranzistoare din etajul final (fig. 9.9, a). Fig. 9.9. Inversor de fazi cu iesire simetricd + @— eu transformstor: 6 ~ eu sarcink dlstribuita 197tn afar’ de tipul cu cuplaj prin transformator, etajul care precede un amplificator final in contratimp poate fi $i un inversor de faz& cu sarcina distribuité. Schema de principiu a unui astfel de etaj este prezentata in figura 9.9, b. ‘Avind in vedere c& desi R, = Ry, impedanta de iesire din emitor (Zie,) este mai mic& decit impedanta de iesire din colector (Z,), este necesara egalizarea celor doud impedante. Pentru aceasta se introduce in montaj rezistenta R,, aproximativ egala curezistenta R,. In acest fel, cele dou tensiuni de excitatie Uus, $i Use, devin practic egale. d. Amplificator de AF de semnal mie cu cuplaj direct Un astfel de amplificator (fig. 9.10) se utilizeazii ca etaj prefinal, cuplat direct cu etajul final. Acest amplificator, echipat cu tranzistorul 7, prezinti avantajul cf are schema foarte simpli in sensul cd. nu mai are nici condensator si nici transformator de cuplaj. In aceste conditii el. dispune de o caracteristic’ de freeventa foarte bund. Dimensionarea rezistentei de sarcin’ R, a acestui ampliticator rezult’ din conditia ca la colectorul tranzistorului 7, si existe, fatii de masi, tensiunea egal cu tensiunea fafii de mas’, de la baza tranzistorului 7. Fig. 9,10. Schema de principiu a unui amplificator AF cu cuplaj direct. Rezistenta de sarcin’ total a tranzistorului 7, este R, egali eu : wont Re (9.26) unde Ry, este rezistenta de intrare a etajului final. AMPLIFICATOARE DE AUDIO FRECVENTA AP DE SEMNAL MIC CU TUBURI ELECTRONICE __ La radioreceptoarele cu tuburi electronice amplificatorul de semnal mic este, in majoritatea cazurilor, amplificator de tensiune. Exceptie face in cazul in care un astfel de etaj serveste ca. inversor de faz pentru un etaj amplificator final in contratimp. 198‘Ca numir de etaje amplificatorul de tensiune contine, in general, un singur etaj si'1lumai in conditiile in care se cere la iesire o putere audio mai mare sint previzute mai multe etaje amplificatoare. Amplificatoarele de tensiune cu tuburi electronice pot avea ca sarcink rezistente, bobine de soc sau transformatoare si pot realiza cuplajul cu etajul urmitor in diverse moduri. n coresponden}& direct cu aceste elemente caracteristice se deosebese urmitoarele scheme reprezentative de amplificatoare AF de semnal mic : — amplificator cu cuplaj prin rezistent-capacitate (RC) ; — amplificatoare cu cuplaj prin transformator ; —amplificatoare cu iesire simetri a, Amplificator de tensiune de AF cu cuplaj prin rezistenfa-capacitate fn figura 9.11, @ este prezentatd schema de principiu a unui astfel de amplificator si modul de conectare la etajul urmitor. Tinind seamé de prezenja in montaj a reactantelor capacitive, este evident c& functionarea etajului deprinde de-frecvent’. Cum etajul este destinat s& amplifice in condifii cit mai uniforme un anumit spectru de AF, rezistentele si condensatoarele din montaj trebuie si fie astfel dimensionate incit, in interiorul benzii de frecvenje necesar a fi amplificat&, reactantele capacitive din montaj si aib& efecte pumai in limitele dinainte fixate. Fig. 9.11. Amplificator de AF de semna mic cu cuplaj prin rezisten{3-capacitate : 4@~ schema de principiu; —carba de varlstle @ amplifier ta funotie de resistente de sarcind echivalentl 2e. Referindu-ne la montajul din figura 9.11, a, circuitul echivalent pentru intreaga banda de frecvente audio este prezentat in figura 9.12, a, unde R, este rezistenta intern’ a tubului electronic, iar C, = Cy.-t Cm + Ci In domeniul frecvenjelor audio medii, circuitul echivalent al unui astfel de etaj amplificator este cel din figura 9.12, 6, unde se observ c& in 199acest caz sarcina etajului este pur rezistiva gi formatd din rezistentelo Ry si R,, conectate in paralel. Rezult& deci c& intr-o anumitd banda din apec- trul’audio amplificarea ramine aproximativ constant& si egal cu Ay: ReBy a PeRe Re (9.27) unde : (9.28) In domeniul freeventelor audio inferioare reactanta coudensatorului CG, fiind de valoare mare este neglijabila, dar cea a lui C, ereste si devine compa- rabila cu valoarea rezistentei H,, si schema echivalent& in acest caz cap&t& forma din figura 9.12, ¢. 4 we) lg ly P44) g Fig. 9.12. Circuite echivalente ale amplificatorului de AF cu cuplaj RC = sireuitul echivalent pentru intreaga bands de crocvenie: b — cireuitul eehivalent pentru frecventele andio medi: lreuitul eahivaleas patra frecvenfele audio inferioare; a ~ circtltul eohivalent pentru {reoventele audio superioure. Odat8 cu cresterea reactantei condensatorului C,, amplifiearea in domeniul frecventelor inferioare A, scade fat& de amplificarea A, de la frecvenfele medii, in acest caz grupul ,, 2, formind un divizor de tensiune, dato- rith cruia o parte din tensiunea U, este pierduta la bornele condensatorului C,, facind ca tensiunea U, s& fie mai mic& decit U,. Rezult& c& la freevenjele audio inferioare amplificarea de tensiune A, scade fata de amplificarea de la frecventele audio medii A, in raportut : lad Aol 1¢4¢— V + osc 200 (9.29)in care: R=R+R, (9.30) iar + ue. (9.31) Daca se admite ca micgorarea amplificarii la limita benzii de freevente amplificate si fie de 3 dB, adied : (9.32) se obfine : (9.33) Se observa de aici c&, pentru a lirgi banda in domeniul frecventelor joase trebuie si se mareasca C, si R’. Capacitatea C nu trebuie insa si depaseasc’ o anumitd valoare din cauza curentilor de fugd (v. 2, in fig. 9.11), care ajunge pe grila etajului urmitor, si care dacd au valori mari, 0 pozitiveaza, influentind in acest fel negativarea initiali a acesteia. In ceea ce priveste cresterea valorii rezistentei R’, exist&si in acest caz limitari. In primul rind valorile rezistentelor 7, si R, sint marimi specifice tuburilor utilizate si asupra lor se poate actiona intr-o masura destul de redusa. Cresterea valorii rezistentei R, nu trebuie trecutS peste o anumitd limita, deoarece in caz contrar influenteaz’, asa dupa cum se va arata mai departe, rispunsul etajului amplificator Ia frecvente inalte. In domeniul frecventelor audio superioare reactanta condensatorului C, scade si devine comparabild cu valoarea rezistentei de sarcind R, eu care se gaseste in paralel, din care eauz& nu mai poate fi neglijat&. Schema echivalenta in acest caz capita forma din figura 9.12, d. Desi tensiunea U, apare in intregime la iesire, totusi amplificarea la frecventele audio inalte A; este mai mic& decit A,, aceasta datoritd faptului cA in paralel pe rezistentele 2, si 2, apare reactanta condensatorului O, care face ca valoarea impedantei de sarcind a amplificatorului s& se reduc’. Cu ajutorul figurii 9.12, d si procedind ca in cazul tranzistoarelor, se g4- seste cd amplificatorul de tensiune la frecvente audio superioare A, scade fata de amplificarea de la freevente audio medii A, in raportul : Al 1 2 9.34 Ag) Vt + (xl (934) unde : Re = Hels __ (9.35) KPa t+ RyRy + Ray Daca se admite ca miegorarea amplificirii la limita benzii de freven{e sk fie de 3 dB, adic& : (9.36) se obfine : (9.37)Se observ’ de aici c& pentru a lirgi banda in domeniul freeventelor audio superioare trebuie si se reduc& O; si R’. Scdderea capacititii C, este poet inal de capacitifile fizice ale tubului si montajului (C, = C., + + On + Cin). Valoarea rezistentei R” este conditionat& de rezistenta de sarin’ R, a c&rei valoare nu poate fi coboritd sub 0 anumitd limit’ spre a nu influenta pe de o parte amplificarea etajului, iar pe de alt& parte rAspunsul amplificatorului de freevente joase. In ceea ce priveste alegerea principalelor elemente ale schemei unui etaj amplificator de tensiui AP, realizat cu 0 triod’, este necesar ca, pentru obfinerea unei amplificari cit mai mari, factorul de amplificare u al tubului si aiba o valoare cit mai ridicata, aceasta avind in vedere expresia amplificdrii Ay la frecvente medii, Asa dup& cum rezulta din figura 9.11,b valoarea optim’ pentru rezistenja de sarcin’ R, este cuprinsé intre 3 gi 5 R;, Amplificarea obtinut’ uzual cu un tub triod’ este intre 50 si 80. La alegerea rezistentei de grilé R, se impune conditia ca R,> Ra, in practic’ aceast’ conditie fiind considerat’ ca satisfic&toare dack R, = = (5... 20) Rs. ‘Trebuie mentionat faptul c& etajele amplificatoare de tensiune pot fi echipate si cu pentode. in cazul pentodelor, rezistenta intern’ este ins de ordinul megohmilor si din aceast& cauza rezistenta de sarcind R, nu se mai poate lua mai mare decit rezistenta intern’ a tubului, aceasta pe de o parte fiinded ar fi mult redus% tensiunea anodicd U,, iar pe de alt& parte ar impune pentru R, 0 valoare de 3—5 MQ ceea ce nu éste posibil, rezistenta de gril netrebuind 8& depigeasc’ limitele uzuale acceptate in cataloage. Din aceste motive la pentode rezistenta de sarcin’ R, se ia mai mic% decit rezistenta intern’ a tubului si anume R, = (0,1. ..0,3) Ry. Practic la pentode se obtine, la 0 aceeasi valoare a pantei tubului, 0 am- Plificare aproape de dou’ ori mai mare decit la triode (amplificarea ce se obtine cu pentode este cuprins& intre 100 i300). In plus pentodele au capacitatile intre electrozi mai mici si o capacitate dinamic& de intrare mult mai mic&, cea ce conduce la o scidere important a capacit&tii totale C,, deci la o imbunktatire a rispunsului amplificatorului la freevente audio superioare. ‘Trebuie amintit faptul ci in practic’, din motive de economic, in schemele de amplificatoare audio sint, de multe ori, utilizate tuburile multiple, de obicei cu o parte de amplificator de tensiune, realizat& uzual cu o triod’ (mai rar cu o pendod) si o parte de amplificator de putere, realizat’ cu o pentodd. b. Amplificator de tensiune de AF cu cuplaj prin transformator in figura 9.13, a este prezentati schema de principiu a unui amplificator cu cuplaj prin transformator. Impedanta de sarcin’ a etajului amplificator este constituita dintr-un transformator de audiofrecventi Zr a c&rei infigurare primar’ este conectat’ in circuitul anodic al tubului amplificator. ‘Transformatorul Tr realizeazi cuplajul intre cele dou’ etaje amplificatoare, izolind totodat’, din punctul de vedere al componentei de curent 202continun, anodul tubului 7, de grila tubului 7;, ceea ce permite renuntarea la grupul de cuplaj 0,R,. Prin realizarea unei prize mediane in infigurarea secundars (fig. 9.13, b), etajul cu euplaj prin transformator permite obtinerea unei tensiuni de iesire simetricd, necesard ori de cite ori etajul final al receptorului este in contratimp. Mn plus, etajul cu cuplaj prin transformator asigur& atunci cind este necesar; si se realizeze o adaptare intre rezistenja de sarcin’ a etajului (Bi din fig. 9.13, a) gi rezistenta intern’ P, a tubului. 49 Fig. 9:13, Schema de principiu a unui amplificator de tensiune de AF cu cuplaj prin transformator : 4 tessa: = ie teed, Dezavantajul unui astfel de amplificator const% in aceea c& marimea amplificrii variaz& cu frecventa, mai mult decit la amplificatoarele RG, iar banda de frecvente este mai ingust’. Pentru stabilizarea mrimii impedanjei de intrare a transformatorului gi pentru a face mai constant’ amplificarea la diferite freevente audio, in primarul si secundarul transformatorului 7’ se introdue uneori rezistente in paralel (K, si R, din fig. 9.13, a). Rezistenja Ry din primar stabilizeazi mérimea impedanfei de intrare a transformatorului gi astfel amplificarea este mai constant’ pentru diferitele freevente audio. Solutia se foloseste in special in etajele cu pentoda. Rezistenta R, din secundar stabilizeazi mirimea amplifiedrii etajului la freeventele audio inalte (unde se produce de vbicei o rezonantaé a transformatorului cu eapacititile parazite ale montajului), intioducerea ei uniformizind caracteristica de frecven}% in domeniul freeventelor audio superioare. Ea serveste totodati la amortizarea circuitului de gril, blocind intrarea in oscilatie a tubului urmator care, find de obicei un tub final cu pant& mare, poate intra usor in oscilatie dac& se produce un cuplaj parazit intre circuitul siu anodic gi cel de grili. Existen{arezistentei #, prezintd ins& dezavantajul c& reduce amplificarea etajului. Pentru calculul amplifickrii montajului din figura 9.13, a, se recurge la schema echivalent& prezentat’ in figura 9.14, valabili ‘pentru intreaga banda de freevente audio. 203] 4 9.14, Schema echivalentd a amplificatoralui din figura 9.13, 4, valabilé pentru intreaga band’ de freevente audio, Semnificatia elementelor din montaj este urmatoarea : C, si C,reprezint& capacitatile parazite distribuite ale montajului ; R, si B,, rezistentele de amortizare care se introduc uneori in primarul gi seeundarul transforma torului de iesire ; Ry, rezistenta care reprezint& pierderile in transformator prin histerzis si curenti Foucault ; L, sir; inductanfa bobinei primare a transformatorului, respectiv rezistenta sa la freeventa audio, rezistent& care este aproximativ egal eu cea in eurent continu ; L, si r, inductanta bobinei secundare a transformatorului, respectiv rezistenta sa ; Cn capaci tatea paraziti, dintre infisurarile transformatorului ; C,, eapacitatea ‘anod- catod a tubului amplificator T,; Cc. Ria elementele impedantei de intrare ale tubului 7. ‘Avind in vedere cli 1, Ry, Rin > R, sixeducind toate elementele din cireuitul secundar la cireuitul primar, circuitul echivalent la freevente audio medii este cel prezentat in figura 9.15, a, unde : (9.38) (9.39) Fig. 9.15. Schema echivalenta a etajului amplificator din figura 9.13, a @ — % freevente audio medit: b — In Freovente audio inferioare: ela freovente ‘ui superioure. 204in domeniul freevenfelor audio medii pot fi neglijate inductantele de scipari (ale c&ror reactante sint mici fafd de rezistenta R, cu care sint conectate in serie), precum gi inductanta primaré L, si capacitatile parazite ale montajului, care au reactante foarte mari in comparatie cu R,, cu care sint conectate in paralel. Expresia amplificérii etajului la frecventele audio medii este ap ey] Se observ c& dack Ry = oo si R, = 0, amplificarea cap’td urm&toarea expresie : (9.40) Ay = ue (9.41) relatie care coincide pentru eazul unui transformator cu circuitul secundar in gol. eo domeniul frecventelor audio inferioare, inductantele de sc&p&ri gi capacititile parazite ale montajului pot fi neglijate, dar nu se mai poate neglija inductanta In, a c&rei reactanfa, devine comparabil’ cu valorile celorlalte elemente din montaj. In acest caz schema echivalentd este cea prezentata in figura 9.15, 6, iar cAderea amplificirii A, la aceste frecvente, fata de amplificarea de la frecventele audio medii A, este : I BP (9.42) unde : _ Rin, ay 7 in care . Ri =R, (ey (9.44) Reprezentarea grafied in domeniul frecventelor audio inferioare ‘este dat in figura 9.16. Dac& se admite ca micsorarea amplificdrii la limita benzii de freevente si fie de 3 dB, adicd : asl loi V2 (9-45) se obfine : frac. 9.46 p= fe (9.46) Coneluzia este ci, pentru a se obfine la freevente joase o amplificare mare, apropiat& de cea de la freeventele medii, trebuie ca raportul R,/L, si fie mic faf& de unitate, adic R, si fie mic fat de Z,. Rezulté e& se impune 205,ca inductanta L, a infigurarii primare a transformatorului sa fie eit mai mare, ceea ce necesita ined cresterea dimensiunilor geometrice ale transformatorului. Trecerea peste o anumité limita in aceasta privinti prezint’ dezavantajul, pe de 6 parte ca, din cauza spatiului disponibil limitat apar probleme privind montarea transformatorului in radioreceptor, iar pe de alt& parte apare si cresterea corespunzitoare a prefului de cost al acestei piese, Valorile uzuale pentru , sint de ordinul unitatilor de henry. In domeniul freeventelor ‘audio superioare nu se mai pot neglija induc- tanfele de scipiri magnetice si capacititile parazite ale montajului, circuitul echivalent cApitind in acest caz forma din figura 9.15, ¢, unde : L=(—wL, (9.47) k reprezentind coeficientul de cuplaj magnetic al transformatorului © = Os, +O, + (Cy + Con) (28) + On (2) (9.48) Daca rezistenta Rij are o valoare relativ mic&, in circuit are loc o rezonant serie la freeventa : oe 2n VLC; Sree (9.49) La aceastdé frecvent&é tensiunea la bornele condensatorului (, are 0 valoare de Q ori mai mare decit E’ “t= QE’ (9.50) Fig. 9.16, Caracteristica de frecven{& a amplificatorului de tensiune ca cuplaj prin transformator. F (9.51) Amplificarea etajului la rezonantis este : [Are] =|4ol— a ee (9.52) 206Freevenfa de rezonanti f,.. reprezint’ totodat’ frecvenja maxim a benzii, la freevenje mai mari decit f,,. tensiunea de iesire sezind brusc. in practic nu este de dorit sii se producé o crestere prea mare a amplificdrii in regiunea freeventelor audio superioare, aceast& cerin{i impunind conditia ca factorul de calitate al cireuitului si ne fie prea mare (fig. 9.16). e, Amplificator de tensiune de AF cu iesire simetricd Cind in radioreceptor etajul final este realizat in contratimp si trebuie excitat eu doug tensiuni identice ca marime si forma, dar in opozitie de fazii este necesari utilizarea unui etaj prefinal de tensiune de AF cu iesire simetricd. Un montaj de acest gen a fost aritat in figura 9.13, b yi reprezinta solutia cea mai folosit’. ‘Un alt montaj foarte rispindit este cel prezentat in figura, 9.17, la care rezistenfa de sarcind a etajului este divizat&, in mod egal, intre cireuitul de anod si cel de catod. Amplificarea unei astfel de scheme este dat’ de relatia : BR, Rot Ry ++) Ry Rie+ Re Ay= (9.53) =R, + (1 +p) Re, reprezint& rezistenta interna echivalents a tubului electronie eu reactie negativi in catod. Dac se consider’ ch Rs, = Re, = R, expresia amplificdrii capSt& forma : Ay = — (9.54) urs ceea ce araté ci amplificarea unei astfel de scheme este subunitara Aceasta reprezintd un dezavantaj in sensul c& necesarul de amplificare al radioreceptorului trebuie si fie realizat eu celelalte etaje. Un alt dezavantaj al acestui montaj il constituie faptul c& impedanta de iesire in catod Z, este diferité de cea din Fig. 9,17, Schema de principiu a unui ampli- anod Z,. Valoarea lui Z, este data ficator cu iesire simetricd si sarcina distribuitd de relatia : = i 5 Rity © Pa (9.58) aceasta avind in vedere c& u are o valoare destul de ridicat& (circa 100). In ceea ce priveste Z,, se demonstreazi cé ea are valoarea : Z,— Pot Ra. wet (9.56) 207Comparind valorile celor doud impedante se observa mai intii faptul c& in aceste conditii tensiunile de excitatie U, 51 U, nu sint egale, iar pe de alt& parte c% la freeventé audio superioare rispunsul este mai bun in circuitul de eatod decit in cirenitul de anod. Din aceste motive se recomanda ca rezis- tentéle de surcirid s& se ia de valori coborite (10 —20 kQ). Un astfel de montaj prezint4 si unele avantaje in sensul & este simplu ca schemé gi cd, avind o reactie negativA puternicd, nu apar perturbatii in functionarea sa atunci cind se produce imbitrinirea tubului electronic. C. AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENTA DE SEMNAL MARE (DE PUTERE) Aga dupa cum s-a ardtat in acest capitol, etajul amplificator de puteie, numit si etaj final, este destinat 4 furnizeze la iegire o putere de AF care & fie capabili s% actioneze difuzorul. Din cauzaneliniaritatii caracteristicilor istoarelor si tuburilor electronice, este necesar ca regimul de lucru al unui astfel de etaj amplificator si fie determinat in asa fel incit obtinerea puterii necesare si fie fkcuti in condifiile unor distorsiuni de neliniaritate minime. O alti problemé care apare la amplificatoarele finale este necesitatea dea nu transfera sistemului acustic (difuzorului) decit puterea alternativa, nu si componenta continu’ acurentului din etajul final, problema solutio- natd axa cum se va vedea mai departe, prin alegerea unor montaje adecvate. In ceea ce priveste tipurile reprezentative de scheme utilizate, atit la radioreceptoarele cu tranzistoare cit si la cele cu tuburi, se mentioneazi, amplificatoarele realizate cu un singur tranzistor (tub) si amplificatoarele in contratimp cu dou’ tranzistoare (tuburi), montate intr-un mod special si excitate cu tensiuni identice ca forma si marime, dar in antifaza. — AUDIOFRECVENTA DE SEMNAL MARE U TRANZISTOAR! 1, AMPLIFICATORUL Amplificatorul de putere din radioreceptoarele eu tranzistoare se reali- zea, aproape totdeauna cu doud tranzistoare gi datorit& impedantei de iesire de valoare coboritd, in etajul final cu tranzistoare se pot realiza montaje si fri a se mai folosi transformatorul de iesire, utilizat in general pentru adaptarea intre elementul activ si impedanta de sarcin& a difuzorului. Etajele finale de putere cu tranzistoare pot functiona in clast A (cu transformator de iegire) sau in clasi B (eu sau firi transformator de iesire) si dispun de un randament de valoare ridicat%. Datorité avantajelor prezentate, in momentul de fat se foloseste cel mai mult ctajul final in contratimp clas& B, in special pentru puteri mari. Tipul de conexiune cel mai des utilizat este conexiunea cu emitorul comun, care asigur’ o rezistenf% de intrare gi un cistig de putere mari, ins distorsiunile sint de valoare ridicaté, datorit’ neliniaritatii caracteristicilor de intrare gi de transfer in curent. Conexiunea cu baza comuns permite obtinerea puterii utile cu distorsiuni deneliniaritate mai mici, dar prezinté dezavantajul unei amplificiri in tensiune mai redusi. 208a. Amplificatoare de audiofreeventa de semnal mare, in clasi A, eu un tranzistor Din cauza randamentului scizut, un astfel de amplificator este utilizat numai in radioreceptoarele alimentate de Ja retea, iar in cazul celor alimentate de la baterii, numai pentru puteri de iesire mici, de ordinul zecilor de miliwati. In figura 9.18 sint prezentate doud scheme de amplificatoare finale clasi A, in conexiune cu emitorul comun. in figura 9.18, a este dat’ varianta in care semnalul de la intrarea etajului amplificator final este furnizat de un etaj prefinal cu cuplaj RC, montaj utilizat in cazul in care puterea solicitata la intrare este foarte mic& (P,, = 104 W), iar in figura 9.18, b este dati varianta cu etaj prefinal cu cuplaj prin transformator, schema utilizat’ in cazul in care puterea necesar’ la intrarea amplificatorului final este mai mare (Pj, = 10-* W). Cu exceptia transformatorului de iesire Z'r,, care serveste pentru adaptarea intre tranzistorul amplificator si sarcin’ (difuzor sau cAsti), montajul utilizat pentru amplificatorul de putere cu un tranzistor pistreazi, in rest caracteristica schemelor AJ cu tranzistoare deja analizate. In ceea ce priveste proiectarea unui astfel de amplificator, principalele etape sint urmatoarele — alegerea tranzistorului corespunzator, a punctului mediu de functionare gi a rezistenfei de sareind din cireuitul de colector pentru a se obfine in difuzor puterea util necesarX, aceasta in conditiile in care tranzistorul nu depageste in functionare valorile limit’ indicate in catalog ; — stabilirea 1egimului de funetionare al circuitului de intrare al tranzistorului, pentru a se obtine distorsiuni de neliniaritate de valoare inferioar’, celei impuse ; —determinarea parametrilor transformatorului de iegire. La alegerea tranzistorului ce urmeaza sé fie utilizat pentru etajul final se fine seam’ de puterea util& si de randamentul 7 al etajului. Cunosci intr-un etaj amplificator intre puterea disipat’ P,, puterea absorb puterea utili P, existd relatia : Ps =P, —P, (9.57 si cd: Pu om rezulta : (9.59) Aceasta relafie permite s% se poatd alege tipul tranzistorului, respectiv puterea sa maxim’ de disipatie. Pentru stabilirea punctului mediu de funetionare si a rezistentei de sarcin’ R, din cireuitul de colector, pentru a se obtine puterea utili necesa- rh, se utilizeaz’ caracteristicile statice i, functie de ucz $i tgs functie de ucy (fig. 9.18, ¢). 14 6, 406 209‘ie . Fig. 9.18. Amplificator de AF de semnal mare in clasi A cu un tranzistor: «a ~ sotoma de prineiptuin variants tn care semnalul Ia fatraro estefurnizat de un tai prefinal cu cunts) 2 eee fe rarianta ta eave aemntitl de tn Jnttare este furnisat de un ota) prefiual cu evols) prio oe reerarnicle wtatice ip = Hcg): d ~ echema echivalonth » ciroultui do tntrate: ¢ ~ earacterbiclle de bie unl traaziator in schemi 0. ‘Avind cunosenta tensiunea bateriei de alimentare H si neglijind in primi aproximatie pierderile de tensiune pe infsurarea primar’ a transformatorului Zr, gi pe rezistenta de emitor Js, rezultd in aceste condifii cd in punctul mediu de functionare tensiunea de colector Uco este egal cu H. Ridicind din punctul Ugo = o perpendicular’, la intersectia acesteia eu hiperbola de disipatie se giseste curentul corespunzitor de colector ico gi de Dazii igo. Se menfioneaz’ faptul c% punctul Mf poate fi coborit mai jos, inst 210in acest caz puterea utili se reduce; nu poate fi ins’ ridicat mai sus, deoarece se depageste hiperbola de disipatie si viata tranzistorului este periclitata, Se stabileste in contul superior al caracteristicilor i¢ — ucr un punct A astfel incit tensiunea minima de colector tim 8% fie cit mai mic’, fArd ase intra ins’ in zona de curbur’ a caracteristicilor si far& ca valoarea curentului maxim icy, atins de tranzistor in timpul funcfionarii, si fie mai mare decit cea admisi. Pentru determinarea dreptei de sarcin’ Rs se uneste punctul A cu punctul M, dreapta rezultatd tind axa tensiunilor in punctul B” pentru care corespunde tensiunea 27. (S-a considerat icy =2 ico.) Punctul B corespunde tensiunii maxime de colector tugs, $i Se Va avea griji ca aceastS marime s& nu devind mai mare decit cea admisa. ‘Valoarea puterii utile P, a etajului amplificator rezulté din relatia : Pe =F = ten) (ies — ico), (9.60) relatie care grafic este exprimaté in figura 9.18, ¢prin suprafafa triunghiu- lui hagurat. ‘Valoarea rezistentei de sarcin’ Rs este dati de expresia : one (9.61) tom — ico Avind in vedere c4 Ucn Flomente futur Tr os Teosiune retea Fig; 10.1. Transformator eu infiisurari pentru alimentarea filamentelor unui receptor. irecventa retelei (brumul), care poate apirea infeazul unei amplificdri maxi, in special in amplificatorul de 4F, datorit& componentei de 50 Hz, care trece prin capacitatea filament-catod, se realizeaz’ o echilibrare a tensiunii alternative pe cele dowd extremititi ale filamentului utilizind una din metodele indicate in figura 10.2. =p bo I) 0 Fig. 10.2. Echilibrarea tensiunii de tne&lzire prin = (2 piled medians 1a filament; 5 — risk mediank I infSeurares traneformatorulul; ¢~ prick mediank arificiak prin ‘ivizor rezielv; @'~ prisS medlank artificial prin potentlometru realty 241Pentru a evita realizarea unei infdgsuriri separate pentru filamentul tubului redresor, s-au construit tuburi cu o izolatie specials filament-catod care sk permit alimentarea in paralel cu a celorialte tuburi. 2, ALIMENTAREA FILAMENTELOR FARA TRANSFORMATOR La receptoarele fird transformator, un capat al retelei este legat la. gaz siul aparatului gi filamentele se alimenteaza in serie (fig. 10.3). Ordinea de inscriere a filamentelor tuburilor este in general urmitoarea : redresor, amplificator final AF, amplificator FT , mixer, preamplificator AF, detector, mas’. In general, tuburile pentru acest tip de receptoare se alimenteazi sub curent de 0,1 A; 0,15 A; 0,2 A sau 0,3 A. Rezistenta R, este astfel dimensionata incit s& preia diferenja de tensiune dintre tensiunea refelei si cea care se aplic3 pe filamentele tuburilor inseriate. La schimbarea tensiunii de refea se modificS valoarea acestei rezistente. In unele receptoare mai vechi in locul rezistentei bobinate R, se utiliza un tub regulator de curent (baretor) care avea si avantajul de a prelua in anumite limite variatiile tensiunii de retea. La receptoarele moderne, in serie cu filamentele, se introduce un termistor care, avind o rezistenfi: mai mare la Fig. 10.3. Alimentarea filamentelor in receptoare pornire, protejeazd filamentele prin retea fara transformator. care la rece au o rezistent’d mai mic: Becurile de scar constituie o problema aparte in receptoarele de acest tip, deoarece alimentarea lor in serie cu filamentele poate produce, in cazul intreruperii acestora, intreruperea functionarii intreguluireceptor. Deaceea, pentru a preintimpina arderea lor prematur’ ele se monteaz’ in general in derivatie cu o rezistenti R,, astfel incit s& se alimenteze la numai 2/3 din curentul nominal. In acest fel se evit arderea lor la pornirea receptorului, cind filamentele sint reci si curentul care trece prin ele este mare. Din aceleasi considerente in unele receptoare becurile de sear’ au circuite de alimentare proprii (fig. 10.3). 3, ALIMENTAREA FILAMENTELOR CU AUTOTRANSFORMATOR Filamentele tuburiior se alimenteaz& fie in derivatie, ca in cazul transformatorului, fie in serie, ca in cazul receptoarelor fara transformator (pentru refeaua continu si alternativa). 4, ALIMENTAREA FILAMENTELOR DE LA BATERII SAU ACUMULATOARE. Filamentele se pot alimenta fie in serie, fie in paralel, in functie de tensiunea bateriei de acumulatoare gi de cea necesar’ pentru incdlzirea tuburilor. 242Fig. 10.4. Alimentarea filamentelor in serie. n cazul alimentirii in serie a filamentelor curentului anodic al tubului final, care este mare, se inchide la mas& prin filamentele celorlalte tuburi si poate provoca supravoltarea acestora. Evitarea acestui efect se realizeazii prin montarea de rezistente decuplate cu condensatoare prin care curentii anodici se inchid la mas’ (fig. 10.4). ALIMENTAREA FILAMENTELOR IN RECEPTOARELE UNIVERSALE Aceste receptoare functioneazd cu alimentare de la retea sau de la baterii, prin simpli comutare. De la baterii alimentarea filamentelor se realizeaz’ dup’ cum s-a ardtat la paragraful precedent. in cazul alimentarii de Jaretea, filamentul tubului redresor se alimenteazi direct de la retea prin intermediul unei rezistente serie R, (fig. 10.5). B. CIRCUITE DE ALIMENTARE DE INALTA TENSIUNE Tensiunea continud necesar’ ali- mentérii anozilor si ecranelor tuburilor receptorului se obfine in receptoarele alimentate de la retea prin redre- Fig. 10.5. Alimentarea__filamentelor sarea cu ajutorul tuburilor eu vid sau in receptoare wniversale. adispozitivelor semiconductoare in montaj de redresare 2 uncia sau a ambelor alternante ale tensiunii retelei. Dupi redresare, tensiunea este filtrat& cu ajutorul unei celule de filtrare, pentru a reduce pulsatiile in limitele admisibile, in functie de tipul etajului alimentat, dup% cum rezult& din tabela 10.1. In receptoarele de fabricatie mai veche se utilizau pentru redresare tuburi cu vid, sau elemente redresoare cu cuproxid sau seleniu. in prezent, s-a generalizat in mare misura utilizarea diodelor semiconductoare in redresoare, deoarece acestea au un randament mai bun, o durat’ defunctionare mai mare, gabarit mic si disipatie de c&lduraé mult mai mica. Tensiunile inverse admise de unele diode fiind relativ mici, este uneori necesara conectarea lor in serie. Deoarece rezistenta inversé difer’ in anumite limite de Ja exemplar la exemplar, este necesar si se monteze in paralel cu diodele rezistente R, care si permit o distributie uniformé a tensiunii inverse (fig. 10.6). 243Tabetul_10.1 tt at — | Etaj de RF, schimbator de frecventa etaj_ de AFI Etaj amplificator de tensiune de AF Etaj final de AF (simplo) Etaj final de AF tn contratimp Infagurarea de excitatie a unui difuzor electrodi- namie Valoarea rezistentei R se alege astfel incit curentul care trece prin ea si fie de citeva ori mai mare decit curentul invers al diodei. In general, pentru fiecare tip de diod’ in parte valoarea rezistentei R este in. dicati in catalog. Diodele semiconductoare nu trebuie si depigeasc’ o temperaturé de 70°C in cazul germaniului si 100 °C in eazul siliciului. De asemenea, ele trebuie protejate eu fuzibile Fig. 10.6. Redresor cu diode semiconductoars. _ealibrate, deoarece nu suporté suprasareini. Rezistenta intern’ a diodei R, se poate calcula cu aproximatie cu rela- le: 500 Jy 1.000 R= la diodele cu germaniu; Ry +" to diodele eu siliciu, in serie cu diodele semiconductoare se introduce o rezistenta r (de circa 50—100 ) eu scopul de a proteja diodele prin limitarea supracurentului care apare la aplicarea tensiunii datorit& condensatorului C. in general, in receptoare se utilizeaz’ unul din montajele de redresoare indicate in cele ce urmeazd. 1. REDRESAREA UNEI SINGURE ALTERNANTE Schema montajului pentru redresarea unei singure alternante a tensiunii de retea, de obicei cea pozitiv’, este prezentatd in figura 10.7. Yn calculul simplificat al unui redresor (fig. 10.8) se presupune ch rezistenta, transformatorului de retea este egal cu zero si capacitatea Cy este foarte mare (Op = <0), cea ce echivaleaz’ de fapt cu presupunerea ci tensiunea continu Uy de la bornele lui C, este constants. Curentul care trece prin elementul redresor are forma unor impulsuri simetrice sinusoidale cu un unghi de deschidere 0 reprezentind unghiul de faz corespunzitor jumititii timpului de trecere a curentului prin elementul redresor. 244Fig. 10.7. Schema redresorului cu o singurii alternan{a: @ = oc transtormator: } ~ Crk transformator. Valoarea unghiului @ reaultd din relatia : Ue cos 0 = Ths (10.1) unde: Uy este tensiunea redresaté, la bornele condensatorului Cy U, — amplitudinea tensiunii alternative aplicati elementului redresor. Curentul nu poate circula prin elementul semiconductor decit atunei vind anodul este mai pozitiv decit catodul, adie& numai in timpul alternantei pozitive a tensiunii alternative aplicate, Curentul redresat I,, este : I, = Top + In (10.2) Condensatorul CG, se incare’ pink cind tensiunea U, (fig. 10.7, a) respectiv U, (fig. 10.7, 6) incepe si seadi. Din acest moment condensatoral incepe 8% so descarce pe K, pin’ cind tensiunea alternativ’ devine egali cu tensiunea la care este incdreat Cy. Desi curentul redresat I, devine zero, I, exist’ in continuare, deoarece condensatorul debiteazd ping la alternanta urmitoare, cind tensiunea alternativ’s depigeste din nou tensiunea condensatorului si ciclul se repetii. Caleulul redresorului cu o singuri alternant& se face pornindu-se, in general, de la urmitoarele date : — tensiunea continu’ redresat’ (UJ) ; — curentul continu in sarcin’ (I); — tensiunea alternativ’ de alimentare (U,) ; — coeficientul de pulsafie al tensiunii la intrarea in filtru (p,). Parametrii redresorului se determin’ in ordinea indicat’ in cele ce urmeaz’. @ Tensiunea inversi, U,s, pe elementul redresor apare in momentul in care acesta nu conduce, pe anodul Ini aplicindu-se alternanta negativ’, egal% cu tensiunea alternativ’ de virf (U,), catodul find la tensiunea maxim pozitiv’ Uy, la care este ineércat condensatorul. In gol (R, = ©) tensiunea inversi de virt este : (10.3)Cunoagterea acestei tensiuni determin’ alegerea elementului redresor care trebuie s% suporte aceast’ tensiune. e Pentru calculul redresorului este necesar’ determinarea unui coeficient auxiliar A, a c&rui expresie este : zR,, A=tgo—0 om (10.4) unde: 6 este unghiul de deschidere rezultat din relatia (10.1) ; m —numirul de faze al redresorului ; R, —rezistenta pe faz’ avind valoarea : R, = Rr + B (10.5) unde : ‘Ry este rezistenta infiiguririlor transformatorului raportaté Ja cireuitul infigurarii secundare ; R, — rezistentaintern’a elementului redresor care esteindicath in catalog sau se determin’ pe caracteristica static’ ; R, —_— resistenta de sarein’. ‘@ Pentru determinarea lui Rp se poate utiliza tabelul 10.2 determinat experimental. Tabelul 10.2 Rezistenta Rr este dat% in pro- cente din rezistenta sarcinii exterioare gi_in funchie de puterea redresoru- Tui Py: | Pall?) Py = Ul. (10.6) Valoarea lui Rr se poate calcula gi cu relafia : 1-10 76% 10-100 6—4% din Ry 100-1000 | 4~3% Rp = unde : U, este dat in volti si Z, in miliamperi. Dupé caleulul lui Rr cunoseind pe R, reault’ Ry. La redresarea unei singure alternante, m = 1. Rezult& valoarea Ini A din relatia (10.4) si valoarea lui 6 din figura 10.9. © Se calculeaz& amplitudinea tensiunii pe faz a infiguririi secundare a transformatorului : (40.7) Ue 05 6" (10.8) Valoarea eficace a tensiunii infiguririi secundare a transformatorului este : Uy ei (10.9) @ Valoarea eficace a curentului pe faza infiguririi secundare a transformatorului de retea L, este : Tay = IgD, (10.10) unde valorile lui D = 9, (8) sint date in graficul din figura 10.8. Dany = 246e Valoarea maxim’ a impulsului de curent iggaz care trece prin elementul de redresare este : unde valorile lui F igF, (10.11) = 9, (0) sint date de asemenea in figura 10.8. e Puterea disipat’ pe elementul redresor este : Py= ER: (10.12) unde I, este valoarea eficace a curentului care trece prin elementul redresor L=1y (10.13) in caloule trebuie avut griji ca puterea disipat si nu depi- geascd puterea admisibilé pentru elementul semiconductor ales. ‘e Curentul din infigurarea primaré a transformatorului are forma celui din infsurarea secundard, fri componenta continud. ‘Valoarea eficace a curentu- Tui rezult din relatia : I=n\E—R (10.14) unde : n este raportul de transformare al transformatorului. Puterea aparenti — in cireuitul primar : Pop = yOu — in cireuitul secundar : (10.15) Pog =JTyU ey (10.16) @ Pulsatiile 1a bornele condensatorului Cy. Atunci cind condensatorul ©, are valoare finitd, tensiunea U, de la iesirea - 2 25 a> ae UO 45° 80° 55° 60° Lnghiat de deschudere, 8° Fig. 10.8. Graficul principalelor relatii electrice in ealeulul redresoarelor cu capacitate Ia {esire. redresorului cu redresare monoalternant’ are pulsatia in form’ de dinte de feristrau de frecventa retelei. Valoarea coeficientului de pulsatie py este + Po (%) unde: "30, 100 = 50 p TRCy (10.17)f este freeventa pulsatiei, in Hz; ,_ — capacitatea de iesire, in F; AU, — variatia total’ de tensiune ; ‘R, — rezistenta sarcinii exterioare, in Q. Valoarea objinut’ se poate utiliza la calewlul elementelor filtrului, ea nede- pasind in general 15%, In cazul in care redresorul debiteaz’i pe o capacitate, pulsatile de la bornele acesteia pot fi determinate aproximativ cu formula : 0,25 Pom Tae (10.18) Caleulul transformatorului se face in functie de valorile rezultate la. punetele precedente. Pentru montajele fark transformator de refea in serie cu elementul redresor se introduce o rezistent aditionala de protectie R, (fig. 10.7, b), a cirei valoare este functie de tensiunea retelei. Astéel, se recomand: pentru U,=110 V > Rp = ee (10.19) Uy = 220 V > Rp = GNP, (10.20) a Montajul de redresare a unei singure alternanje este simplu gi poate fi realizat fir’ transformator ; pulsafiile rezultate flind ins mari, necesit& un filtru cu caracteristici superioare. 2, REDRESAREA AMBELOR ALTERNANJE in schema din figura 10.9 cele dou’ jumititi ale secundarului transfor matorului cu priz& median’ fac ca diodele sii functioneze succesiv, redresin- du-se ambele alternante ale tensiunii de refea. Pulsatiile tensiunii rezul- tante pe sarcina R, au freeventa egal% cu dublul frecventei retelei gio amplitudine mai mica decit la redresarea unei singure alternanje. Aceasta este o consecint% a faptului eX timpul in care condensatorul C, debiteaz’ pe rezistenta de sarein’ K, este mai mic decit in cazul redres&rii unei singure alternante. Caleulul acestui redresor se face dup aceeasi metod% ca gi in cazul redres&rii unei singure alternante, cu ajutorul relatiilor : 2Uy c Tryy = EES m= 2 Uy; (10.21) A= m. (10.22) Rezistenta infisuririlor transformatorului, Rr, se caleuleazi cu ajutorul tabelei 10.2. = (10.23) So 248U; considerindu-se intre borna medie gi fiecare dintre capetele infiguririi secundare a transformatorului. ‘La redresarea anbelor alternante m = 2. Pentru calcul se folosese dia- gramele din figura 10.9. Fig. 10.9, Redresor pentru redresarea ambelor alternante = 4 = ou tub electronie: b ~ cu diode semiconductoare ta punte: ¢ ~ formete tensiunllor si eurentilor Ia redresarea, ambelor ‘slteraanto ou soroins cepacttivs (indie { 9 IL telers fa cele dous diode). in montajul de redresare a ambelor alternante fiecare jumitate a infigurSrii secundare lucreaz4 pe rind in sens opus compensind componentele continue ale ambelor jumitSi gi atunei I,=nj2h,, (10.28) Pay = 10 ys (10.29) 249(10.30) (10.31) P= (10.32) atiile sint cele utilizate la paragraful 1. Redresarea ambelor alternante, desi complick transformatorul de retea prin introducerea unei infiguriri secundare suplimentare, in comparatie eu schema, de redresare a unei singure alternante are avantajul unui coeficient de pulsatie p mai mic. 3. CELULE DE FILTRARE ‘Tensiunea redresati prezintiila iegirea unui redresor un proiect depulsatii cud. ..10% mai mare decit cel admisibil (tabela 10.1), astfel incit el trebuie miesorat cul ajutorul filtrelor LC sau RO (fig. 10.13). In general, se foloseste filtrul LC, deoarece bobina de soc utilizati are o reactan{i marelafreeventa pulsatiilor sio rezistent’ mick in curent continuu. Condensatorul are o reactant mick pentru freeventa pulsatiilor gi infinit’ in curent continun. Deoarece rezistentele £ au aceeasi Valoare atit in curent continau cit si in alternativ, celulele de filtrare RC se folosese numai in cazul unui receptor cu consum mic, deoarece la un curent continuu mare s-ar produce o eidere important’ de tensiune pe rezistent’, deci pierdere de putere. Filtrul se intercaleaza intre iesirea redresorului si rezistenfade sarcin’. Celuia de filtraj are rolul de a micsora tensiunea alternativ’ de la intrare conform relafiilor : La iiltrul Lo; Vest 4 (10.33) U~ intrare La filtrul RC aL (10.34) U~ inerare Rot unde: U-~iegire este tensiunea alternativa de la iesirea celulei de filtrare ; OW iatrore — tensiunesr alternativé de la intrarea celuiei de filtrare ; 9) 4 Fig. 10.10, Celule de fittrare: 0-20: b- RC. 250L — inductanfa serie a celulei filtrului ; c — capacitatea paralel a celulei filtrului ; o/2n — freeventa pulsatiilor. Dacé cu o singuré celuli nu se obtine o filtrare suficientil, se pot utiliza celule de filtrare duble. Filtrele de netezire se pot realiza si cu elemente active, tuburi sau tranzistoare care inlocuiese inductanta de filtraj. Solutia se justitic’ insi nvmai ¢ind se obtine simultan gi o stabilizare a tensiunii. 4, EXEMPLE DE SCHEME DE ALIMENTARE a. Alimentarea receptoarelor cu tensiune anodied La majoritatea receptoarelor construite pentru a fi alimentate de la refeaua de tensiune alternativi prin transformator se utilizeazi un redresor care redreseazi una sau ambele alternante. Filtrarea tensiunii redresate cu celule RC este utilizaté pentru compensarea pulsatiilor de frecventa refelei sau a dublului acesteia. In schema din figura 10.11 este prezentat& schema unui alimentator in care redresarea se realizeazi cu o punte de diode D,—-D, si filtrajul eu eelulele RC alcatuite din C,, C,, 0, $i R, si R,. Etajele cu consum mai mare cum sint amplificatoarele finale de audiofrecventa se alimenteaza de la tensiunea Uj. Pentru alimentarea filamentelor sint doud infigurari independente pe ‘transformatorul de retea. Pe una dintre ele cu priza mediand legaté la mas’ se alimenteaz’ tuburile preamplificatoare de audiofrecventa care trebuie s& nu introduca zgomot de frecventa retelei sau multiplul acesteia si becurile care ilumineaza scala. Celelalte tuburi sint alimentate in paralel cu. mentele avind un capiit la mas. Pentru evitarea cuplajelor prin cireuitul de alimentare al filamentelor s-au introdus cireuitele de filtraj S,, C;; Soy fig. 11, Compensarea pulsafiilor la iesizea din filtru: 4 = prin aplicares teaslunit de compensace oe catodul finalei 47; 6 — obtinerea tenstunll de eompensace. 251Gg $i Ss; Cy pe filamentele tuburilor din etajele de radiofreeventa si freeven{& intermediar’. : Infisurarea primar& prevazutd cu prize pentru 110 V, 127 V, 150 V si 220 V este protejaté cu fuzibilul F,, in timp ce infaisurarile secundare sint protejate cu fuzibilele F,, F, Fs si Fy. b. Alimentarea receptoarelor de la refeaua de curent continuu gi alternativ Lipsa transformatorului de retea constituie avantajul principal al acestor receptoare. Se utilizeazi intotdeauna redresarea unei singure alternante. In general, aceste receptoare pot functiona atit la reteaua de 120 V, cit sila cea de 220 V. In cazul tensiunii de 220 V se introduce in serie 0 rezistent’ aditional4, care produce cAderea de tensiune pin’ la 120 V. Un capit al bobinei de filtraj se conecteaz% uneori la minus, montajul diferind ins& in functie de modul cum sint negativate tuburile. La montajul din figura +77 —-10.12 filamentele nu au un capit conectat la masi, Intre filamentul si catodul tubului redresor trebuie s% existe 0 izolatie bun%, deoarece intre ele se aplick, in timpul alternantei negative, 0 tensiune egali cu tensiunea inversi. maxim’ aplicat’ pe tubul redresor ; eatodul fiind legat la primul condensator de iiltraj este la un_ potential pozitiv, aproximativ egal cu are si negativare eu conecterea unui amplitudinea tensiunii maxi- Bohinei de soc la masi. me. aplicate, Datorita faptului cA, in general, sasiul este legat la retea, trebuie uate precautiuni de protectie astfel incit nici o parte metalicd (potentiometru, comutator ete.) in con: tact on sasiul si nu poata fi atins& cu mina. 5, ALIMENTAREA RECEPTOARELOR €U TUBURI DE LA ACUMULATOARE, Receptoarele portative eu tuburi sau cele cu tuburi pentru automobile, se pot alimenta, pentru tensiunea anodics, fie de la baterii anodice care dan direct o tensiune cuprinsi intre 60 gi 120 V, fie de la acumulatoare sau baterii de joasi tensiune, asociate cu un convertor care transforma tensiunea continud in tensiune alternativa, pentru ca aceasta tensiune si poatd fi mirit’ cn ajutorul unui transformator pink la valoarea necesard, dup’ care este vedresata. La receptoarele de tip mai vechi convertoarele se realizeazi eu vibrator (cu redresare mecanic& sau electric), iar in cele mai recente cu tranzistoare. 252a. Convertor de eurent continuu eu vibrator In general, tensiunea pentru care sint construite vibratoarele este de 2; 6 sau 12 V, pentru a putea fi alimentate de la un acumulator avind tensinnea respectiva. fn figura 10.13, a se prezint& schema unui vibrator asincron, la care tensiunea continua este intrerupta de un electromagnet HM, care atrage 0 lami elasticd pe care se gasesc contactele A gi B. Transformatorul 7, ridici tensiunea la valoarea necesaré pentru alimentarea anozilor si ecranelor tuburilor redresorului. Redresarea se face pentru ambele alternante cu diodele D, si D, dupa care urmeazi , inaintea celui de filtrare propriu-zise, socul L, si condensatorul ¢,, care au rolul dea sunta freeventele armonice produse de vibrator. 4 4 a Zs (Od shih | 4 4 bE | cer, ty Teo Tes 2 ; . om bnd La vibratorul sincron (fig. 10.16, b) diodele sint inlocnite cx contactele © si D, realizind un redresor mecanic antrenat in sincronism eu partea de intrerupere a vibratorului. Frecventa de vibrapie este de aproximativ 100 Hz. La contactele vibratorulni se monteaz&, in general, cireuite serie RO pentru a reduce pertarbatiile produse de scintei si refacerea formei de und’. Randamentul global al aliment&rii eu vibrator sineron poate atinge valoarea maxima de 0,8, dar scade mult in cazul unei regliri incorecte. Desi are un randament mai redus, reglarea vibratorului asincron este mai putin critic’. b. Convertor de curent continuu eu tranzistoare Convertoarele electronice sint superioare celor mecanice, deoarece au 0 signranti gi o durata de functionare mai mare, un randament bun si gabarit mai mic. Faptul ci nu au piese in migeare constituie un avantaj de o deosebit& importanfi. Temperatura este elementul care poate influenta nefavorabil functionarea convertoarelor cu tranzistoare. Functionarea acestora se bazeazi pe transformarea tensiunii continue intr-o tensiune alternativa cu o freeventi de citiva kilobertzi cu ajptorul unui oscilator cn tranzistoare. Amplitudinea tensiunii alternative este m&rit& printr-un transformator pind la valoarea necesard, apoi redresata si filtrata, Convertoarele cu tranzistoare in contratimip (fig. 10.14) sint mult util zate, deoarece au un randament mare chiar la valori mici ale tensiunii sursei de alimentare, U,. Pentru a se obtine tensiuni continue inalte, tensiunea 253alternativa U, se aplicd unui montaj de redresare cu dublare de tensiune sau. de redresare a ambelor alternante. Filtrarea se realizeazi ugor, deoarece frecventa de lucra este ma Tntreruptorul, care constituie un element esential in convertoare, realizat cu tranzistoare, functionind in regim de comutatie, prezintd pe lings, avantajul unui randament ridicat io sigurant& marita in exploatare fati de cel mecanie, avind in plus avantajul cd nu produce perturbatii de radio- freeventi. Cu cit freevenja de lucru este mai ridicata, sectiunea miezului magnetic seade proportional cu aceasta. Trebuie avut in vedere insd, ci odata cu cresterea frecventei, crese pierderile in miez, astfel incit. apare necesitatea utilizirii miezurilor de feri Se pot realiza convertizoare cu un singur tranzistor functionind ca oseilator, redresarea fAcindu-se cu odiodd semiconductoare. La acest tip de convertizor rezistenta intern’ in curent continu este mare, ceea ce constituie un dezavantaj, limitind utilizarea numai pentru puteri si curenti mici. Convertizorul cu dowd tranzistoare in contratimp de tipul prezentat in figura 10.14, a, poate fi utilizat in bune conditiuni pentru puteri mai mai, avind o rezistenta in curent continuu mult mai micé decit varianta cu un singur tranzistor. Tranzistoarele T, si T, sint comutate alternativ in stare de conductie si de blocare. La conduetie, printr-o polarizare corespunzatoare a bazelor tranzistoarele sint aduse la saturatie. Curentul de colector are valoarea : i= ip + T,. (10.35) Neglijind efectele pierderilor, curentul de magnetizae considerat ca variind liniar in timp. © ip poate fi 2 oh Fig. 10.14, Convertor cu tran: istoare in contratimp a schema: # ~ forma tensait ta P scoundarul Yeanstrmatorasi Ey 4 254Dacé intervalul de conditie al unuia din tranzistoare este t, (fig. 10.14, b) curentul de magnetizare varia’ cu: 2Ip= fa (10.36) 1 I, reprezint& valoarea raportat’ la infdgurarea n, a eurentului din segundarul transformatorului cu nz spire. Acest curent este constant, in perioada ¢,, intensitatea lui fiind determinat&’ de curentul absorbit de sarcin’ R,. Datorit& faptului c& ip, respectiv curentul de magnetizare are 0 varia~ fie Jiniar’, rezult& ch si fluxul magnetic va avea tot o lege de variatie liniar’ in timp, astfel init va determina in infésurarea secundar’ my a transformatorului, aparitia unei tensiuni aproximativ constante pe durata t Pe baza tranzistorului 7, va apirea o tensiune de aceeasi form’ producind conductia tranzistorului. Datorit’ saturdrii miezului magnetic in cazul convertizorului cu limitare pe miez, sau datorita iesirii din saturatie a tranzistorului 7, in cazul convertizorului cu limitare pe tranzistor, se produce sediderea tensiunii pe baza tranzistorului 7, si respectiv sfirsitul perioadei de crestere a curentului de colector io,. Datorit& faptului c& tranzistoarele 7, si T, functioneaz& in antifazi, biocarea tranzistorului 7, se produce simultan cu saturatia tranzistorului T,, al c&rui curent de colector va creste linear pind la saturarea mieztlui, care duce la o now basculare pe T,. Frecventa de comutatie este determinat& de viteza cu care se limiteaz’ cnrentul de colector. Alegerea acestuia este functie de tipul tranzistoarelor, de miezul magnetic si de puterea necesar’ in sarcin’. In general cu tolele de transformator obisnuite nu se poate depisi freeventa de 300 Hz sau 500 Hz pentru grosimi ale tolelor de 0,15 mm. Pind la 5 kHz se pot utiliza tole de permalloy si peste aceasta frecvent, pind la circa 10 kHz, miezuri de ferit&. La tranzistoare, factorul de amplificare in curent eu baza la masi, f, determin’ timpul de comutatie. Amorsarea oscilatiilor la punerea in funetiune a convertizorului constituie o problem’ de baz. Pentru a evita pierderile intr-un divizor rezistiv care ar putea fi utilizat in acest seop, se utilizeazi dioda D, din figura 10.14, a, care are o valoare mare la punerea in functiune, astfel incit cea mai mare parte a curentului va trece prin rezistenta R, la bazele tranzistoarelor 7, si T,, asigurind amorsarea convertizorului. Dup& amorsare, curentii de baz% intensi circuli prin dioda, ins& datorit& neliniaritatii caracteristicii acesteia, tensiunea le bornele ei creste numai in mic masurd, pierderile riminind mici. Calculul riguros al convertizorului este dificil astfel incit in practic& se considera, pentru simplificare, variatia curentului de magnetizare ca find liniard, in timp. Aceasta ipotezi duce la valori practic utilizabile in special la convertizoarele cu limitare pe tranzistor, la cele cu limitare pe miez, erorile find mai mari. Ordinea calculului elementelor convertorului este urméitoarea : @ Calculul transformatorului, respectiv a volumului miezului magnetic, numérul de spire al infésurarilor si diametrul conductorilor acestora; @ Calculul valorii eficace a curentului de colector si a celui de baz’; Calculul valorii de virf a curentului de colector 31 a tensiunii colector-emitor maxim; 255,@ Calcuul timpului de comutafie determinat de freeventa f, a tranzistorului Lcomutasic , (10.37) fa © Calculul puterii disipate de tranzistor ; @ Alegerea diodelor si elementelor celulei de filtraj. Cc. ALIMENTAREA RECEPTOARELOR CU TRANZISTOARE In general, receptoarele cu tranzistoare pot fi stafionare sau portative. Cele portative se alimenteaza de obicei de la baterii gi uneori de la acumulatoare sau de la reteaua de curent alternativ. Receptoarele stationare cu tranzistoare se alimenteaza in general numai de la retea. Radioreceptoarele trebuie 84 fie astfel concepute incit si asigure performantele receptorului de la valoarea nominali a tensiunii de alimentare, la o gcidere de maximum 15. ..20%. In cazul receptoarelor portabile alimentate de acumulatoare, acestea contin uneori si redresorul de incdrcare de la retea a bateriei de acumulatoare, cum este dispozitivul din figura 10.15. cave ey 2 é ray fy ~ T Acumulator o—__________.__T Radioreceptoarele cu tranzistoare alimentate de la retea, utilizeazis redresoare cu redresarea unei singure alternante, sau a ambelor alternante, ct filtre LC sau RC. Este recomandabil si se utilizeze redresoare stabilizate, deosarece consumul de curent variabil al etajului final in clasi B, face ca tensinnea de alimentare 4 varieze in ritmul pulsafiilor de curent, cea ce produce distorsiuni. 1, STABILIZAREA TENSIUNILOR DE ALIMENTARE a, Stabilizator eu diodi Zener Cea mai simpli metoda de stabilizare a tensiunilor de alimentare se obtine cu stabilizatoarele parametrice cu diode cu siliciu de tip Zener, bazate pe modificarea parametrilor neliniari la modificarea tensiunii de intrare sau a rezistentei de sarcind. In figura 10.16, d este prezentatd varianta cea mai simpl4 a unui stabilizator parametric cu diod% Zener a cérei caracteristin’ tensiune-curent are forma din figura 10.16, a. Dac& diodei Zener i se aplic’ o tensiune invers%, la o unumiti valoare 7,,se produce striipungerea jonctiunii anod-catod. Pentru variatiiin anumite 256te limite a eurentului invers, tensiunea pe diod’ rimine aprosimativ constantd, corespunzind cu tensiunea medie de stabilizare Us nce Jn stabilizatorul eu diod& Zener curentul J are valoarea (10.28) ' per 1s Rs Gtmed = | uy Fig. 10.16. Stabilizator eu diodi Zener ‘a caracteristica tenslune-citent a diodel ; 0 ~ schoma stabllizatoralu en rezttent& de balast; ¢ ~ sebeua stabilzatoralul fm punte. Dac& tensiunea de intrare U, ereste, va ereste curentul I, crestere care este preluat& de dioda Zener astfel incit curentul prin sarcina R, gi deci tensiunea de la bornele acesteia va rimine constant. Similar, se produce fenomenul la sedderea tensiunii de intrare. Pentru obtinerea acestei stabilizivi de tensiune la variajia tensiunii de intrare sau la varia{ia in anumite limite a rezistentei de sarein’ este necesara o alegere corect& a punctulni de funetionare pe caracteristiea diodei Zener. Imbunitatizea stabilizarii se obtine prin marirea rezistentei de balast I, ceca ce duce insi la micgorarea randamentului stabilizatorului. Rezistenfa intern’ gi factornl de stabilizarea stabilizato {ie de rezisten{a dinamicd a diodei Zener. O rezistenti dinami variafii mai miei ale tensiunii de iesire. Practic, se obtin rezistente de iegire intre 10. . .30 © si un factor de stubilizare intre 10. . .30. O mai bunk stabilizare de tensiune se poate obtine cu un stabilizator in punte cu diod’ Zener de tipul celui din figura 10.16, ¢, care are isi dezavantajul unei rezistente mari de iesire. Deoarece temperatura influenteasi tensiunea de stabilizare a diodei Zener, se utilizeaz’ uneori ocompensare cx coeficient negativ de temperata- 1% obfinut& cu diode semiconductoare sau diode Zener, montate in sens direct, sau ctl termistoare. rului sint func mied duce la 257b, Stabilizator cu amplificare Pentru o mai bund stabilizare de tensiune se utilizeaz’ metoda de stabilizare prin compensare, la care marimea tensiunii de iegire gi aceca a unei tensiuni de referinjé se compar’ si diferenta dintre acestea acjioneaz asupra elementului regulator al stabilizatorului, astfel incit compenseaz’ influenta factorilor care duc la variafii de tensiune. In general, diodele Zener se folosese ca surse de tensiune de referint’. in stabilizatoarele cu tranzistoare, numite si stabilizatoare de compensare. Acestea asigur’ o tensiune de alimentare constant atit la modifie3rile tensiunii redresate, cit gi la variatia sarcinii, find realizate in varianta deriva- fie sau serie. In figura 10.17, a la stabilizarea derivafiei in paralel cu sarcina, este montat wn tranzistor de putere care preia un curent cu atit mai mare, cu cit tensiunea de sarcin% va creste mai mult. Curentul prin tranzistor va fimaxim, cind curentul I, prin sarcink va fi minim. Montajul foloseste un singur tranzistor sio diod& Zener pentru tensiunea de referinfé. Pentru marirea factorului de stabilizare se poate utiliza un al doilea tranzistor de comand’. Fig. 10.17. Stabilizator cu amplificare a ~ stabilizare desivatio; b — stabilzare serio; ¢ ~ stabiizare cu amplificare. Schema de stabilizare serie din figura 10.17, b are tranzistorul conectat in serie cu sarcina. in circuitul de colector al tranzistorului se aplic% tensiunca de intrare si in baz& tensiunea de referin#& aleas’, astfel incit prin jonctiunea emitor- baz si treacd curentul nominal de sareina. In cireuitul baz-emitor se aplick diferenja de tensiune dintre tensiunea pe dioda Zener gi tensiunea in sarcink care nu va depinde de variatiile tensiunii sau ale curentului de Ja intrare. Pe tranzistor care constituie ele- 258mentul de reglaj al stabilizatorului de tensiune se aplicé ca tensiune de comand’ numai variatia tensiunii de iesire, variatia de curent. find preluata de sursa de tensiune de referin{a. Cu aceste montaje se obtin factori de stabilizare pind la 20, ins& rezistenta intern’ a stabilizatorului nu este suficient de mic’ pentru unele aplicayii. O variantd cu performante imbundtalite de stabilizator de tensiune este cel din figura 10.17, ¢, unde tranzistorul 7, amplificd semnalul de eroare care comand’ tensinnea bazei tranzistorului de reglaj 7. Acesta duce la mirirea factorului de stabilizare. Pentru obtinerea de performante cit mai bune, tranzistoarele utilizate trebuie si aibi coeficient de amplificare in cureni 6 cit mai mare. De asemenea, sursa de referinta trebuie si aibi o rezistent& internd cit mai mic& si tensiunea de referint& si fie cit mai apropiat’ de tensiunea de iesire 2 stabilizatoralui Stabilitatea cn temperatura se imbuniititeste introducind in serie in sens de conductie directa 2. . .3 diode Zener sau eventual diode cu germaniu. Pentru a miri insi prin aceasta rezistenta dinamica a diodei Zener, diodele se monteaza in serie cu rezistenta R, din figura 10.17, ¢. Stabilizarea montajului este cu atit mai bund, cu cit valoarea rezistentei R, va fi mai mare, Valoarea maximé fiind limitati de cea a curentului nominal prin sareina R,. In receptoarele cu performante superioare gi cu atit mai mult in cele speciale, tensiunile de alimentare sint stabilizate cu montaje de tipul celor prezentate pentru asigurarea performantelor generale. D. INFLUENTA MODIFICARIL PARAMETRILOR PIESELOR ASUPRA PERFORMANTELOR BLOCULUI DE ALIMENTARE 1, VERIFICARI $1 GONDITHLE DE MASURARE ALE BLOCULU! DE ALIMENTA\ Verificdrile la care este supus un bloc de alimentare toarele : — verificarea cuadripolului de adaptare ; — verificarea tensiunilor alternative si redresate ; — verificarea tensiunii sau factorului de pulsatie la bornele condensatoarelor de filtrare ; — verificarea consumului de putere (curent) preluat de la sursele de alimentare. @ Verifiearea cuadripolului de adaptare se face cu ohmmetral si const in urmirirea continuititii circuitelor de alimentare. Ohmmetrul conectat la terminalele cordonului de rejea indic& rezistenta infinité dac& contactul in- treruptorului este deschis, side ordinul ohmilor gi al zecilor de ohmi dac& contactul intrerupitorului este inchis. Valorile specificate se refer’ la radioreceptoarele alimentate in c.a. cu transformator si autotransformator. Rezistenta poate ajunge la valori de sute de ohmi dacit radioreceptorul este universal erezumé la urma- 259Verificarea sigurantelor fuzibile si a schimbitorului de tensiune se face conectind ohmmetrul la firele cordonului deretea. Actionind schimbitorul de tensiune de la valori minime etre tensitinea cea mai mare, ohmmetrul indica. valori din ce in ce mai mari datorit’ inserierii rezistentelor in cireuit (infS- surdrile transformatorului sau rezistenjele divizorului de tensiune). Conec- tind ohmmetrul la bornele 4 P’ sau BP’ (fig.10.10) acesta trebuies% arate valori de ordinul miilor de ohmi. Valori mult mai mici sint indicii de seurteir- cuitare a condensatoarelor de filtrare sau de decuplare. ‘La radioreceptoarele cu tranzistoare, verificareacu ohmmetrul este indicat’% numai pentru cireuitele ce nu includ tranzistoare sau condensatoare electrolitice : este preferabil ca verificarea continuititii si se fack in afara montajului sau pe circuite deschise. Dack procesul de reparare reclama astfel de verificiri, se impune pe de o parte ca ohmmetrul s& aib’ rezistenta intern’ mare (minimum 50kQ) si sursa de tensiune si fie mai mie& de 3 V, iar pe de alt& parte sii se respecte polarit&tile si tensiunile de lueru ale piesclor supuse verificirii. @Tensiunea alternativi, de retea, apliesii clementului redresor si tensiunea de inedlzire (filament ) se misoara cu voltmetrul de c.a. Valorile obtinute, in ordinea prezentat&, sint de aproximativ : 110 V sau 220 V, 110 V, 250 V sau 280 V, 6,3 V, sau corespunziitor tensiunii indicate in cata- logul de tuburi pentru tipurile de tuburi ce echipeaz% radioreceptorul. Tensiunea redrosat& se masoar’ cu un voltmetru de ¢.c. (punctele AP" sau B—P" din figura 10.10). La un consum normal tensiunea in punctele A—P’ este aproximativ 1,05—1,15 ori mai mare decit valoar cficace a tensiunii alternative aplicate clementului de redresare dubli alternant& si de 1—1,1 ori mai mare la redresarea monoalternanta. Tensiunes redresat& la bornele B— P’ este cu aproximativ 20—40 Vmai mic’ decit tensiunea la bornele A—P si depinde in principal de consumul tuburilor, mai putin etajul final. © Tensiunea de pulsatic, sau factorul de pulsafie caracterizeazi fica citatea filtrului, Masurarca acestei tensiuni se face cu voltmetrul si milivolt- metrul de audiofreeventi conectat la bornele A—P’ sau B—P’ prin intermediul unui condensator separator de 0,1 uF. Tensiunea pulsatorie la bornele B—P’ nu trebuie sii depiiseasc’ 0,12% din valoarea tensiunii redresate misurat& la accleasi borne, pentru montajul monoalternan{i, si de 0,08% pentru redresarea dubli alternant’. Tensiunea pulsatorie la bornele A—P este de aproximativ 26 ori mai mare decit tensiunca pulsatorie la bornele B—P’. Tensiunea pulsatorie la iesirea redresorului ce alimenteaz% radioreceptoarele cu tranzistoare nu trebuie si depliseasci 2 mV. @ Consumul de putere sau de curent se verific’ potrivit indicafiilor date in capitolul 19. Dac se constat& un consum exagerat la radioreceptoarele alimentate de la baterii sau acumulatoare, verificarea surselor se face pe sarcini artifi- ciale, punindu-le si debiteze un curent aproximativ de 20 mA pentru bateria anodick 300 mA pentru pila de 1,5 V si 100—-300 mA pentru setul de bate- ri ce alimenteaz radioreceptoarele cu tranzistoare. Dup& 10 minute de Ineru pe sarein’, dact se constat% o seddere de 15% din tensiunea pilei si 35% din tensiunea bateriilo» ~« impune schimbarea acestora. 2602. ROLUL PIESELOR $I INFLUENJA MODIFICARIT PARAMETRILOR ACESTORA ASUPRA PERFORMANTELOR REDRESORULUI Sig. este siguranja fuzibild a radioreceptorului (fig. 10.1). O calibrare pentru un curent mai mare poate provoca deteriorarea unor piese in cazde scurtcireuit. O calibrare pentru un curent mai mic intrerupe functionarea radioreceptorului prin arderea firului fuzibil, in special la socuri de curent. K, este schimbdtorul de tensiune (fig. 10.1). Neadaptat la tensiunearetelei, conduce la sensibilitate nuld sau sedzutis dac& tensinnea retelei este mai mic& decit tensiunea corespunzdtoare pozi- fiei schimbtorului, sila deteriorarea transformatorului si a celulelor redresoare, arderea tuburilor electronice si stripungerea condensatoarelor electrolitice din celula de filtrare, dack tensiunea retelei este mai mare decit tensiunea indicat&é de schimbitor. C, , G, (fig. 10.1) sint condensatoarele filtrului de refea. Valoarea capa- citdtii acestor condensatoare este de ordinul nanofarazilor. Valori mai mici provenite fie prin micsorarea capacititii in timp, fie prin inlocuire, favorizeazi, pitrunderea zgomotelor de refea si implicit reducerea raportului semnal-zgemot. Valori mai mari sau stripungerea acestor condensatcare au ca efect cresterea consumului de curent preluat de la retea, eventual scurtcirenitarea refelei sau punerea fazei la mas&. Ultimul fenomen sporeste pericolul de electrocutare la 0 eventuali atingere a sasiului. Tr este transformatorul de refea. Deteriorarile transformatorului de retea (spire in scurteireuit, intreruperea infasuririlor) sau inlocuirea acestuia cu unul de putere mai mici provoac& reducerea_tensiunii redresate si de incdlzire a filamentelor si, implicit, micsorarea sensibilitatii precum si inrautitirea celorlalte performante. Prezenta spirelor in scurtcireuit se tradeaz prin incdlzirea excesivd a transformatorului la functionarea in gol. R,, R, (fig. 10.3 gi fig. 10.5) sint rezistentele de reducere a tensiunii refelei. Valori mai mici sau mult mai mici decit acelea indicate in schem% duc la inedlzirea exagerata a filamentelor gi la cresterea tensiunii redresate sau chiar la arderea filamentelor si distrugerea elementului redresor. Valori mai mari sau foarte mari, duc la subincilzirea tilamentelor si la micsorarea tensiunii redresate, eventual la intreruperea functionarii redresorului. Rezistentele R, si R, de putere mai mic’ se supraincalzese, se ard cu timpul si intrerup functionarea redresorului. Ele se trideazi dup& aspectul exterior (prezint& urme de carbonizare). Daci sint de putere mai mare, nU dauneaza bunei functionari, in schimb eventualele scurteireuite pe cdile de alimentare se materializeaz prin arderea altor piese mai importante decit rezistentele divizorului de tensiune. T, (fig. 10.5), Pp (fig. 10.9, b) sint: elementele redresoare. Uzura tubului redresor, cresterea_rezistentei directe a elementelor redresoare duc la imicgorarea tensiunii redresate. Atit tensiunea de lucru a clementului redresor, cit si eurentul normal debitat de tubul redresor trebuie si corespund’ cerintelor montajului. Valori mai mari ale tensiunii aplicate pe clementele redresoarelor se sol- deaza cu distrugerea celulelor, iar pentru tub duc la epuizarea emisiei catodului, eventual arderea filamentului. Micgorarea rezistentei inverse a celulelor redresoare (fig. 10.9, 6) duce la cresterea tensiunii de zgomot (tensiunea de pulsafie marita). 261Cy, Os (fig. 10.5 gi fig. 10.12) C,, C (fig. 10.10) sint condensutoarele de filtrare. Ble pot avea valori cuprinse intre 10—500 uF. Valoarea minim’ se atribuie lui C, si cea maxima Ini C,. O valoare mai mare pentru C, pune in pericol de deteriorare sau ardere a elementuluiredresor.Pericolul reste dacd elementul redresor este un tub cu incilzire directa, 0 dioda semi si dac’ radioreceptorul este inchis si deschis in timpul functiona: nul se explic prin valoarea mare a curentului de incireare preluat de C, in regim tranzitoriu. O valoare mai mica a lui O, determina micsorarea tensiunii redresate gi cresterea tensiunii de pulsatie (zgomotul de retea creste). ‘Un condensator de filtrare 0, cu valoare mai mica a capacititii duce la cresterea tensiunii de pulsatie. O valoare mai mare a lui C, imbundtateste filtrarea tensiunii redresate. ‘Tensiunea de lucru a ambelor condensatoare trebuie s& fie de 1,41 ori mai mare decit valoarea eficace a tensiunii aplicate redresorului. In caz contrar, exist& pericolul de strapungere aacestora, fie in momentul punerii sub tensiune a redresorului, fie la intreruperea consumului de curent. R (fig. 10.10, b) este rezistenja de filtrare si poate avea valori cuprinse intre 1 si 2,5 kQ. O valoare mai mic determina cresterea tensiunii redresate gi de pulsatie (zgomot de refea marit).O valoaremaimaresau mult mai mare duce la micsorarea tensiunii redresate si de pulsatie, eventual la intreruperea tensiunii de alimentare. Puterea de disipatie a rezistentei de filtrare trebuie si fie in concordan- ticu valoarea maxima a curentului ceo stribate. O putere mai mica duce cu ‘timpul la arderea acesteia. O putere mai mare prejudiciaz4 alte piese la even- tuale scurtcireuite pe caile de alimentare (daci nu existd siguranta fuzibila). Ry, Ry (fig. 10.12) sint rezistentele de negativare concetate pe minusul general. Ele pot avea valori cuprinse intre 20 si 100 9. Valori mai mici due Ja micsorarea tensiunii redresate, datoriti consumului exagerat preluat de etajul tinal (negativarea mica). Valori mai mari determina cregterea tensiunii redresate si un consum redus de putere. r (fig. 10.6) este rezistenfa de limitare a curentului in elementul redresor. Valoarea rezistenfei este cuprins’ intre 100si 200 ©. O valoare mai mare protejeazi mai bine tubul sau elementul redresor ; in schimb se micsoreaz’ tensiunea redresatd. O valoare maimicd pericliteazd tubul sau elementul redresor la eventualele scurtcircuite pe traseul de alimentare. Piesa vibratoare (fig. 10.13,a gi b) poate ducela nefunctionarea convertorului de tensiune, daci contactele se oxideaz’ sau lao functionare necores- punziitoare. Oxidarea pronuntata a contactului A (rezistentii de contact foarte mare) face ca lamela elasticé si nu mai vibreze gi implicit se intrerupe tensiunea la iesire. T,, T, (fig. 10.14) sint tranzistoarele convertorului de tensiune cu rol de oscilator in montaj in contratimp. fntreruperea jonctiunilor sau scurtcir- cuitarea acestora scoate convertorul din functiune partial sau total. R este rezistenja de balast (fig. 10.16, b). O valoare mai mare pentru R imbundtateste stabilizarea montajului insA micsoreaz’ randamentul. D este dioda Zenner (fig. 10.16, b) cu rol de stabilizatoare de tensiune. Intreruperea jonctiunii are ca efect cresterea tensiunii de iesire si suprimarea efectului de stabilizare. Acelasi efect il are intreruperea joncfiunii si pentru montajele prezentate in figurile 10.17, a si 6, in care dioda Zener are rol desursddetensiune de referin ta. 262Capitolul 11 TIPURI DE RADIORECEPTOARE A, GENERALITASI Unuiradioreceptor ise cer in general urmitoarele performante de bazd : — s& poat’ receptiona si posturi foarte depiirtate (care dau semnale reduse in anten3); aceast& performanta se numeste sensibilitate ; — sh asigure 0 bun’ separare a postului deemisie receptionat fat de celelalte posturi; aceast&’ performanta se numeste selectivitate ; — si reproduck fark distorsiuni toate frecventele audio receptionate ; aceast’ performants se numeste fidelitate. Pentru a obtine obunaisensibilitate, radioreceptorul trebuieechipat cu un numar mare de etaje amplificatoare, fiecare etaj avind un factor mare de amplificare. Marirea factorului de amplificare pe etaj, precum si marir numarului de etaje amplificatoare cu aceeasi band’ de frecvent este limitata insd de instabilitatea montajului datorita reactiilor parazite (montajul poate autooscila). Mirirea sensibilit&pii radioreceptorului mai este limitata si de zgomotul de agitatie termica introdus de etajele amplificatoare (in special de etajele de nivel redus). In cazul alimentarii radioreceptorului din refeaua de c.a., in afara zgomotului de agitatie termic’ mai apare si zgomotul de rejca, cu atit mai pronuntat (si mai greu de inkiturat), cu eit sensibilitatea in AP este mai ridicata. Aceasta se datoreaz& cuplajelor parazite intre retea (cireuitele de alimentare afilamentelor, filtraje insuficiente, ecrantri insuficiente ete. ) si etajele AF (in special cele cu nivel redus de semnal). O sensibilitate ridicaté a receptorului este ins% necesar& doar pentru semnalele slabe sau foarte slabe. fn ipoteza unor semnale nice, 0 sensibilitate ridicata va face s& aparé distorsiuni datorita limitarii semnalelor foarte amplificate de primele etaje, in etajele urmitoare. Din acest motiv radioreceptorul cu o bung sensibilitate trebuie dotat cu dispozitiv de reglaj automat al sensibilit&tii care, pentru evitarea distorsiunilor, trebuie s& actioneze asupra nivelului semnalului. Pentru a objine o bund selectivitate, radioreceptorul trebuie s& dispun’ de un filtru trece-band& sau de cit mai multe circuite acordate (care sw aproximeze caracteristica unui filtru de band). Pentru realizarea acordului radioreceptorulni pe postul dorit din gam4, filtrul (sau circuitele acordate) trebuie si dispun’ de elemente de reglaj cu ajutorul cirora si se poatd de- plasa banda de trecere in toata gama de lucru. Acest deziderat este foarte greu realizabil in ipoteza unui filtru trece-banda cu o caracteristic’ cit mai aproape de cea ideal (v. fig. 6.1). In plus, pentru a evita aparitia unor fenomene nedorite datorate neliniarit&tii caracteristicii primului etaj ampli 263cator de RF filtrul trebuie montat la intrarea radioreceptorului. fn cazul neliniarit&tilor poate apirea de exemplu receptionarea mai multor posturi simultan, dintre care unul avind frecventa purtatoare egal cu frecventa centrald a benzii de trecere a filtrului, iar celelalte rezultind din schimbari de frecventé intre diverse posturi eu nivel ridicat si care cad astfel tot in banda receptionat&. Cum orice filtra introduce o atenuare in banda de luern, cu atit mai mare cu cit caracteristica sa se apropie de cea ideali, se observa ci nivelul de semnal care va ajunge la intrarea primului etaj de RF va fi mai redus, ceea ce va duce la necesitatea maririi sensibilit&tii si deci implicit la miesorarea raportului semnal/zgomot. Din aceste motive se referd echiparea radioreceptoarelor cu circuite acordate simple sau cuplate. in acest caz acordul pe postul dorit se realizeaz’ prin utilizarea de obicei a unor condensatoare variabile identice, cite unul pentru fiecare circuit acordat, montate pe acelasi ax pentru a putea efectua acordul simultan al tuturor circuitelor pe aceeasi frecven{i. In general performantele radioreceptoarelor depind de caracteristicile semnalului receptionat (de frecventa lui purtiitoare, de nivelul lui etc.). Un radioreceptor ideal trebuie si aib& performante care nu depind (sau depind foarte pufin) de semnal. Variatiile selectivitatii si ale fidelitapii ra- r mnalului nu sint de dorit decit in foarte mick misur’s in cazul receptionarii semnalelor MA. Acest lucru se explicd astfel : pentru un semnal cu nivel mare ar interesa o auditie de calitate si acest lueru impune o fidelitate sporita si in consecintai o banda larg’. Pentru un semnal slab intereseazi o solectivitate sporité in primulrind pentru a putea separa semnalul de celelalte semnale cu freevente purtitoare apropiate si poate cu nivele mai mari si in al doilea rind, un raport semnal/zgomotmai bun, per- formanfa absolut necesar’ pentra a putea amplifica de un numar mare de ori numaisemnalul, nu sizgomotul. Chiar si in acest caz se observa cd banda radioreceptorului nu trebuie si se modifice decit foarte putin, de la 2 la 30 kHz cel mult. Cel mai simplu tip de radioreceptor nu utilizeazai decit un etaj demodulator gi un circuit de selectie in vederea alegerii statiei de emisie dorite gi este denumit radioreceptor cu simpli detectic. Introducerea etajelor amplificatoare (fie de RF, fie de AF) in schema bloc a radioreceptorului cu simplé detectie il transform’ pe acesta intr-un radioreceptor cu amplificare direct’. Datoriti amplificirii reduse a ctaje- lor de RF la frecvente radio ridicate, radioreceptorul cu amplificare direct’ functioneaz& bine numai in gamele de UM sau UL. Pentru a se asigura funcfionarea si in gainele de US sau UUS se introduce reactia pozitiv’ In acest mod se poate realiza un etaj cares& cumuleze mai multe functii, denumit etajul demodulat cu reactie. Radioreceptoarele echipate cu demodulatoare cu reactie poart’ numele de radioreceptoare cu veactie. Principala deficienté a acestor radioreceptoare este faptul ci acordul pe statia de emisie dorit& presupune reglajul a dou’ butoane (unul regleaz’ nivelul de reactie) si ci acest reglaj nu este suficient de stabil in timp. Pentru asigurarea stabilitafii acestui reglaj in timp s-au construit radioreceptoare cu superreactie la care reglajul nivelului de reactie este automatizat. Cu toate acestea, tipurile de radioreceptoare descrixe mai sus, desi simple, nu au performan{ele cerute unui radioreceptor de calitate. 264Un radioreceptor bun trebuie si aib’ performante care si se apropie cit mai mult de performantele ideale. Accste performante nu trebuie sii depind’s de clementele exterioare ale radioreceptorului (de gama de undi, freeventa purtiitoare a postului receptionat, de nivelul semnalului ete.), ci numai de clementele componente ale radioreceptorului si s& fie cit mai stabile in timp. Schimbind freeventa purtitoare a semnalului receptionat intr-o frecvent: purtiitoare fixd si utilizind o schema eu amplificare direct’ pe aceasta fr venti fix, se poate obtine un radioreceptor ale edirui performante si se apropie de cele ideale. Schimbarea frecven {ei purtiitoare xe face, dup’ cum s-a Vaaut, cu ajutorul etajulni schimbator de freeventi (v. cap. 4). Considerind f, freeventa purtitoare a semnalului si f, — frccventa intermediara, freeventa f, a oscilatorului local poate fi : In=f+h (1.1) Su = fe — fe (11.2) Modul de Iucru definit de relatia (11.1) arata c& freeven{a oseilatorului local trebuie sé fie totdeauna mai mare decit freeventa semnalului. Cum schimbarea de frecventi mai poarti numele de heterodinare, modul de lueru definit dz eenatia (11.1) poart& numele de supradind, si in mod impropriu de superheterodind, Modul de Incru definit de ecuatia (11.2) indie’ faptul ci frecven oscilatorului local va fi totdeauna mai mic& decit freeventa semnalului poarta denumirea de infradind. Modul de Iucru infradind, nu se mai utilizeazd decit in cazuri cu totul speciale, deoarece conduce la ingustarea gamei receptionate. Acest mod de Inern a fost utilizat la primele radioreceptoare cu tranzistoare, la care nu se puteau obtine frecvente de oscilatieridicate, deoarecenu crau inci construite tranzistoare eu freevente f, suficient de ridicate. In eeuatiile (11.1) si (11.2) fr, si fr, aU un rol simetric. in consecinti, considerind aceeasi freeventiva oscilatorului local, rezulta ecuatiile = h-hh (11.3) fi =fit he (11.4) 4 exist’ doud freevente purtitoare de semnal care pot conduce Ja obfinerea freeventei intermediare f, Ix iegirea etajului schimbitor de frecventa. In cazul modului de inern supradin’ f, vafi treeventa semnalului gi f., va fi freeventa semnalului imagine sau ,,imaginea!, in cazul modului de Iucru infradin&, rolurile freeventelor f, $i fay se i Daca se sead relatiile (11.4) si (11.3), rezulta far — fe == ey (11.5) adie& frecventa imagine se afli la un ccart de 2f, fal& de freeventa de semnal. Pentru modul de Iucru supradin’ freeventa imagine este mai ridicati decit frecventa semnal. Pentru a evita rcceptiorarea simultana atit afreeventei fi, cit si a freeventei f,, radioreceptorul cu schimbare de frecventi trebuie un, inaintea etajului schimb&tor de freevent&, de un filtru de banda (care in cazul eel mai simphu se reduce I un simplu eireuit acordat) care si lase si treaci doar frecventa de scmnal, uu si frecventa, sau Aceste ecuatii arata

Receptoare Radio 1977

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Receptoare Radio 1977

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și