Studiul de caz

numarul 1

Latinitate si dacism

Bibliografie:
Columna
Dacii
Creanga de aur- de Mihail Sadoveanu
Perit-au dacii?- de B.P.Hasdeu
De la Zalmoxis la Gengin-han- de Mirecea
Eliade
Revolta fondului nostrum nelatin-de Lucian
Blaga
Originea limbii romane

Cuprins

Despre latinitate si dacism

.......................3
Revolta fondului nostru
nelatin.4
Originea limbii
romane.5
Creanga de
aur..10
Dacii........16

Dacism

Latinitate si

Etnogeneza romnilor reprezint un

eveniment istoric fundamental n istoria
noastr naional, ntruct arat cum s-a
format civilizaia noastr .
Latinitatea si dacismul sunt curente
de idei, care au punctual de plecare in studiile
lingvistice , dar s-au extins in literature si chiar
in cultura.
Ideea de latinitate s-a afirmat la noi
destul de tarziu in secolul al XVII-lea cand
cronicarii: Grigore Ureche, Miron Costin si Ion
Neculce au incercat sa dovedeasca in

Letopisetul Tarii Moldovei latinitatea limbii

noastre.
Dacismul este mai bine definit in
perioada romantica, in operele celor ce scriau
despre etnogeneza si despre miturile din
spatial traco-dac .Acest current de idei care a
fost mai mult sau mai putin unitar, se
contureaza cel mai bine in perioada interbelica,
in multe cazuri fiind asimilat orientarii
traditionaliste. Cel care i-a surprins cel mai
bine trasaturile a fost Vasile Parvan in lucrarea
Geticaaparuta in 1926 .
Curentele de idei latinitatea si dacismul
isi deplaseaza accentual de pe politic pe
psihologic, de pe cultural pe economic, etc. In
functie de motivatiile pe care le aveau .Deseori
aceste doua curente de idei au argumentatie
contradictorie aparand sau fiind impotriva
traditiei si a modernismului.
Cercetarile ultimilor ani aduc in prim
plan perspective diverse. Mircea Martin in
lucrarea George Calinescu si complexele
literaturii romaneface un studio comparative
in culturile europene si cultura romana ,
aratand ca aceaasta din urma se bazeaza pe
concepte precum :moralitate, existenta
specifica.

Mircea Multu in lucrarea Balcanismul

literar romanesc in care defineste termenii
balcanism, balcanitate, bizantism, orientalism.
Alexandru Dutu in lucrarea Cultura
romana si civilizatia europeana moderna in
care urmareste fenomenul national sip e cel
occidental, nu doar in plan literar , ci in diverse
planuri de activitate.

Revolta fondului nostru

nelatin
De Lcian Blaga

Lucian Blaga vrea sa dovedeasca in

acest articol ca exista o mixtura intre fondul
latin si cel nelatin.
Chiar daca trasaturile latinilor sunt
dintre cele mai bune:Limpezi, nationali,
cumpatati, iubitori de forma clasici, noi
trebuie sa acceptam trasaturile tuturor celor
care si-au pus amprenta asupra limbii romane.

(dar vrand-nevrand suntem mai mult decat

latini)
dar nici influent ape care au exercitat-o slavii
asupra limbii(isemnatu procent de sange slav
si trac ce clocoteste in fiinta noastra)
Lucian Blaga foloseste stilul conotativ in
argumentarea ideei ca intre doua popoare unul
este predominant in ceea ce priveste latura
culturala.In loc de popoare foloseste metafora
floare si allege contrastul chromatic alb-rosu.
Daca la inceput predomina albul, din cand in
cand vor iesi la iveala caracteristicile florii
rosii.
Respectand formula ratistica aleasa,
Lucian Blaga raporteaza acest fenomen la
notiunea de mister(e o izbucnire din mister,
vechiile insusiri le-ai crezut pierdute pentru
totdeauna, ele se afirma din timp in timp in
toata splendoarea trecuta). Se trece de la
fenomenul biologic la cel al limbii si se
argumenteaza ca latinitatea este dominanta
insa aceasta este dublata de un bogat fond
slavo-trac.
Lucian Blaga considera ca trbuie
apreciati nu doar stramosii latini ci toti aceia
care au contribuit de-a lungul timpului la
formarea limbii noastre.

Originea limbii romane

Limba romana este limba latina vorbita
in mod neintrerupt in partea orientala a
imperiului Roman, cuprinzand provinciile
dunarene romanizate (Dacia, Panonia de sud,
Dardania, Moesia Superioara si Inferioara),din
momentul patrunderii limbii latine in aceste
provincii si pana in zilele noastre. Aceasta
limba a suferit, insa, transformarii neincetate,
atat prin evolutia ei normala, cat si prin
influenta exercitata de limbile cu care a venit in
contact.
Limba romana s-a dezvoltat pe o baza
teritoriala larga romanizata, cuprinznd Dacia
nord-dunareana propriu-zisa si teritoriile care
n-au intrat sub autoritatea romana, fiind locuite
de catre "dacii liberi".
Latina dunareana, mpreuna cu latina
vorbita pe coasta Dalmatiei si, pana catre
jumatatea a II-a a sec. al III-lea e.n., mpreuna
cu Latina, vorbita in Italia, face parte din grupul
oriental al limbii latine.
Dalmata era vorbita pe coasta Marii
Adriatice si a disparut astazi cu totul. Pe lnga
procesul de romanizare a populatiei au existat
si procese deromanizare lingvistica si culturala.
Romanizarea lingvistica este un proces
7

lent de nvatare a limbii latine de catre

bastinasi si uitare treptata a limbii autohtone.
Romanizarea culturala este procesul de
deprindere, adaptare, integrare a populatiei
bastinase n cultura si civilizatia romana. Limba
romna se formeaza cu ajutorul "limbii vulgare
(populare). Aceasta poate fi definita ca un
ansamblu de tendinte ale limbii vorbite,
realizate, in timp si spatiu dupa mprejurari ea
apare ca o limba omogena.
Structura gramaticala a limbii romane este
de origine latina. In timp asupra cuvintelor
actioneaza legile fonetice:
1.- caderea consoanelor finale(m,n,t,s)
2.- "l" intervocalic trece la "r"
3.- "ll" ramane "l"
4.- "o" se transforma in diftongul "oa"
5.- "b" trece in "v" si apoi cade
6.- "b" initial se pastreaza
Exemple:
filum > filu > firu > fir
solem > sole > sore > soare
8

gula > gura

callis > calli > cali > cale
caballus > cabalu > cal
Caracterul esential al latinei ca sta la baza
romanei si evolutia ulterioara a limbii constituie
trasatura caracteristica a limbii romane,
singura supravietuitoare a latinei vorbite
odinioara in Peninsula Balcanica si in provinciile
dunarene ale Imperiul Roman.
Limbile Balcanice:
Analiza genealogica a limbii romane dovedeste
latinitatea iar structura ei este latina. Oricat de
mult s-a indepartat limba romana de tipul latin
si oricat s-ar indeparta in cursul evolutiei sale
ulterioare, nimic nu se va schimba prin aceasta
in raporturile de filiatie dintre latina si limba
romana aceasta fiind pur si simplu
transformarea potrivit imprejurarilor a celei
dintai. Deci , daca latinitatea limbii este un fapt
incontestabil, nu este mai putin adevarat ca
limba romana contine elemente care ne
indreptatesc sa o consideram pe alt plan o
limba balcanica.
Dar cateva dintre particularitatile fonetice sau
gramaticale ale limbilor care fac parte din
"uniunea lingvistica" balcanica se regasesc si in
9

unele limbii vecine care nu fac parte din

"uniune" ."Teoria substratului" nu este
suficienta pentru a explica aceste coincidente
intre limbile neinrudite genealogic.
Elementele comune ale limbilor balcanice se
explica prin traiul comun al popoarelor din
Peninsula Balcanica. Crestera oilor practicata
de populatiile de limba slava meridionala din
Peninsula Balcanica, de populatiile de limba
romana si de albanezi, a jucat un rol important
prin deplasari pastoresti ale acestor populatii;
care s-au petrecut in decursul secolelor,
favorizand contactul dintre oameni vorbind
limbi diferite si provocand amestecul limbilor.
Vechea nomenclatura romana a tarii a fost
inlocuita ,treptat, cu cea slava, cand nu a fost
adoptata in forma ei originala si pastrata in
limba cuceritorilor.
Raspandirea populatiei de limba romana:
prezenta unor popoare romanizate in aceste
parti occidentale ale Peninsulei Balcanice este
normala. Ea nu exclude persistenta unui
element romanizat la nordul Dunarii in
regiunile ce fusesera odinioara sub stapanire
romana. Existenta unei populatii la nord de
Dunare e de altfel dovedita de sapaturile
arheologice.

10

Limba romana se vorbea pe un teritoriu intins

nord si sud dunarean, ce cuprindea in partea
partea lui meridionala, bazinul Dunarii spre
mare, Banatul, Transilvania, Oltenia si Moldova
cu alte cuvinte fostele provincii romane.
Inca de la cristalizarea sa, daco-romana a avut
un caracter unitar, fiind vorbita pe un teritoriu
intins.Comparata cu aromana, daco-romana se
afla la un stadiu de evolutie mai inaintat, a
capatat o infatisare "europeana" datorita
imprejurarilor de natura economica, politica si
culturala dar la origine cele doua dialecte au
format o limba unitara, dezvoltata din latina
orientala.Cunoscatorii realitatii lor balcanice
considera limba romana drept o limba usor de
deprins si care, intr-o societate rurala putea fi
intrebuintata fara greutate drept limba
comuna.
Extensiunea limbii romane se explica in parte,
prin invatarea ei, in scopuri practice de catre
populatiile migratoare asezate in nordul
Peninsulei Balcanice.Limba romana vorbita de
romani, adica de locuitorii Imperiului Roman sau bucurat de prestigiul Imeriului Roman si de
stralucirea legata de civilizatia romana, opusa
civilizatiei popoarelor migratoare.
Trasaturile balcanice ale limbii romane sunt
datorate factorilor urmatori:
11

1.- existenta unui substrat comun in doua sau

mai multe limbii balcanice
2.- convietuirea popoarelor balcanice
3.- dezvoltarea unei societati comune
Existenta trasaturilor balcanice ale limbi
romane si dezvoltarea Romaniei in zona
civilizatiei grecesti implica formarea ei la nordul
si sudul Dunarii.Caracterul meridional al unei
serii de elemente etnografice care constituie
trasaturi caracteristice ale civilizatiei noastre
rurale implica, de asemenea, contactul cu
civilizatia popoarelor sud-dunarene.

Creanga de aur
De Mihail Sadoveanu

Personajele lui Sadoveanu sunt tipice

pentru constructia unui spatiu arhaizant, a unei
"lumi dincolo de lume": tarani, pescari,
padurari, vanatori, haiduci, lotri, morari etc.
12

Toate aceste personaje se retrag in fata

amenintarii civilizatiei, incearca sa-i
supravietuiasca si sa pastreze vechile norme
de convietuire. Calugarii reprezinta o galerie
tipica de personaje ale lui Mihail Sadoveanu
.Preotul pagan este adus in lumea de jos de
catre ucenici si oficiaza acolo un intreg ritual in
fata multimii stranse: "se arata si inalta
bratele, binecuvantand pe pamanteni si jertfele
lor depuse la altar". Ceremonia urmeaza vechi
traditii si date calendaristice, desfasurandu-se
in zodia Racului, iar pustnicul pare sa
aminteasca de un oficiant al unui zeu teluric,
pentru ca da sfaturi oamenilor despre
cultivarea pamantului, cresterea vitelor,
vindecarea bolilor. Puterea sa se manifesta in
sfera spirituala, iar oamenii care-l intalnesc
raman contaminati de un anumit elan mistic.
Traditiile aduc aminte de zei ai pamantului, de
zeul Sabazios si de ospetele bogate ale celtilor.
in modul acesta, prin religia pagana, omul
devine mai aproape de creator, iar Mihail
Sadoveanu incearca sa demonstreze ca religia
noua, prin interdictia teluricului, il departeaza
pe om de pamantesc, creand astfel chiar
tentatia fructului oprit. Drumul lui Kesarion
Breb la Bizant, un taran nou crestinat, este
unul de initiere, dar se poate observa regretul
avut de scriitor fata de vechea religie, mult mai
apropiata de firea pamanteasca. Praznicurile si
13

ospaturile tinute de oameni, dupa aparitia

prorocului celui batran, reinvie sarbatori
indepartate, ritualuri stravechi, cu un mare
impact asupra omului de rand, devenind
adevarate "sarbatori eleusine". Religia cea
noua este simtita de proroc ca o prelungire a
celei vechi, omul percepand insa altfel
divinitatea: "Mi-ati vorbit de legea noua catre
care noroadele se indreapta, dar sub cuvintele
ei proaspate, eu vad aceleasi semne vechi, caci
Domnul Dumnezeu are o mie de nume si o mie
de forme. Noi putem ramane aici pana la
sfarsitul timpului; iar preotilor nostri, carora li
se cer alte vorbe pentru acelasi lucru, le dam
sfat sa se plece stapanirii. Slujesc pe acelasi
Dumnezeu." Unitatea religiilor este un fapt
demonstrat, pentru ca adevarul absolut este
unul singur: "Adevarul e unul, ca si Soarele.
Cum fiecare din noi e susceptibil de a primi din
el numai o parte nimeni nu poate fi in posesia
adevarului absolut, nimeni nu-i in eroarea
absoluta.
Un personaj-narator este episcopul Platon de
Saukkoudion, "slab, mohorat si cu nas lung ca
o pasare Ibsi a smarcurilor Nilului". El este un
"cuvios batran monah", care il initiaza pe Breb
in tainele coruptiei imparatiei Bizantului,
asupra careia actioneaza fortele "demonului
zavistiei", al "lacomiei de argint", al
"nedreptatii si silei", toate generand
14

putreziciunea sufleteasca. Preotul dezvaluie

caracteristicile spatiului in care se misca, lipsit
de orice valori morale: "Cand ies dintr-un
pustiu intru care slujesc, sufletul meu plange."
Episcopul se distinge printr-o imagine aproape
dematerializata, fara un efect asupra
moravurilor din epoca. Un alt preot este Filaret
de la Amnia, care intelege ca raul nu poate fi
starpit prin vorbe, folosind in loc fapta si
principiul filotimiei. El traieste in Amnia de
patruzeci de ani si a strans o avere
considerabila, pe care o daruieste, la "un semn
al lui Dumnezeu", saracilor: "Cei multi, saraci si
prosti, sunt sarea pamantului; pe acestia ii
asupresc puterile lumii; marile, muntii si raurile
nu le-ar putea da cat se cuvine." insa omul se
insala in gestul sau, cersetorii si saracii
inventand fel de fel de pretexte pentru a-i
smulge o parte din averea agonisita. Filotomia
de care da dovada este absolut inutila, el
creand o serie de situatii ce scapa de sub
controlul moralei crestine.
Kesarion Breb este un mag venit din alte
vremuri, un practicant al ezoterismului, ajuns
in tara coruptiei, unde totusi personajele se
opun acesteia. El este numit de autor "monahul
cel sprinten si inalt" si atrage atentia prin ochii
sai puternici, de o culoare intensa, prevestind
tarii uranice. Personajul este cuprins de
puternice nelinisti, care facusera sa-i apara pe
15

frunte semnul divin, "trei linii in chip de

triunghi". Eroul poarta "strai alb incins cu colan
subtire de argint, insa fara nici o alta podoaba",
avand in picioare "cnemide, iar manicile
hainelor erau largi ", si este insotit de
Constandin, "omul acela mare si pletos cu
infatisare de dulau ciobanesc". Slujitorul se
aseamana cu Ursus, din "Quo vadis" de
Sienkiewicz, si este un adevarat urias, din alte
vremuri, "gata sa rupa cu mainile falcile fiarelor
". Cel mai mare din neamul Brebilor era trimis
sa slujeasca lui Dumnezeu si acest lucru il face
si Breb, care, in plus, studiaza sapte ani
secretele piramidelor. Personajul este admirat
de "multe femei" care "il urmareau cu mirare
din pridvoare ori din unghiuri de ziduri
asemuind trufia lui cu a unui leu balan de Libia
si dorind sa-1 auda vorbind si mangaind cu
mainile lui albe. Ele banuiau la acest barbat
puternic o voce grava si o mangaiere moale.
incercau sa-i zambeasca, dar inghetau sub
lovitura grea a ochiului lui verde, care trecea
numai asupra lor, fara a le descoperi."
Breb, magul, este un "copil al pamantului si al
cerului sau", care, ajungand la hanul lui
Agatocle, cere pentru el "un ou si o ulcica de
lapte" si pentru Constandin o halca mare de
carne. Personajul poate citi gandurile
oamenilor, de aceea i se atribuie "puteri
imprumutate de la Demon ". Breb este si un
16

martor al noii religii, de care trebuie sa dea

socoteala maestrului: "Dupa cum mi-a fost
porunca, am cercetat pe rand toate locurile
cetatii, de la palat pana la colibe. La acestea
din urma numai am cunoscut lacrimile fara nici
un amestec de rautate... Caci acolo unde s-au
adunat bunurile si puterea, stau demonii
lacomiei, ai zavistiei, ai minciunii. Acolo
oamenii se pleaca legii imparatului si legii lui
Dumnezeu, insa cu viclenie, alcatuindu-si
dobanda pentru pofte si patimi". Dacismul
scriitorului atesta, ca si la Eminescu,
superioritatea religiei vechi fata de cea noua.
Creanga de aur devine un obiect totemic, cu
puteri magice, rasfrant in toate epocile istorice.
Capitolul VIII are titlul "Aici Kesarion Breb
afla bucuriile cuviosului Filaret si ale
doamnei Teosva, precum si o bucurie a sa
proprie". in casa lui Filaret se afla o multime
de covoare si matasuri si de icoane de pret.
Strainul poarta cu sine o carte de la
Sakkoudion, care-i apartine lui Platon, iar in ea
este scris "Supune-te acestui intelept
egiptean", desi egiptenii nu au ochii verzi si
pielea alba: "Suni. mai intunecosi decai
oamenii din Paflagonia si Bithynia." Oaspetele
isi declina identitatea, spunand ca nu este
egiptean, vine din Dacia, dar s-a nascut in
Egipt pentru a doua oara. Gazda se rusineaza
de putinatatea hranei sale, aducandu-si aminte
17

ca in vremurile de aur masa ii era mult mai

imbelsugata. Dar oaspetele nu doreste
mancarea, dimpotriva, vrea sa observe bogatia
spirituala si pruncii gazdelor. Femeia este o
batrana "nalta, dreapta si frumoasa, cu
sprancenele inca negre", motiv pentru care
Breb constata demitizarea vechilor credinte:
"De cand au iesit credinti noua in lume, cugeta
Breb, au imbatranit zeitele." Batrana il va
conduce pe oaspete la chilia ei, voind "sa-i dea
stiri despre Maica Domnului, de la sfanta
manastire Sakkoudion". Pentru batrana,
regretul tineretii se observa cand o priveste pe
Maria, cu "parul negru si greu, ochi mari
adumbriti de gene lungi. Rotunzimea obrazului
era delicata si a soldului deplina".
Capitolul IX, "Aici se petrec lucrurile ca in
vremea de demult a basmelor mamei",
coboara meditatia asupra lumii si mai mult pe
scara timpului, in spatii care ies in afara
curgerii acestuia. Cautarea miresei harazite in
chip legendar imparatului Constantin, ca in
aflarea condurului Cenusaresei, se intinde la
nesfarsit, intr-o lume plina de tinuturi
fabuloase: "A ajuns pana la barbarii de dincolo
de muntele Em si pana la noroadele de la
Carpati vestea-poveste ca imparatia cauta
sotie pentru feciorul Vasilisei Irina, care va
ajunge curand sa fie singur vasilevs". Povestile
despre aceste locuri sunt spuse de "oameni cu
18

plete zbarlite, mirosind a duhori si pulbere",

care vorbesc despre palate situate intre mari.
Solii imparatesti cauta o doamna a lumii,
printre "boieri imbracati cu blani scumpe" si
cautarea este platita cu bani: "Cine nu poate
raspunde primeste un ban de arama; cine
raspunde primeste un galban s-un strai de
matasa." Cautarea miresei se inscrie intr-un
orizont fabulos: condurul trebuie sa se
potriveasca unei fete, nu neaparat crescuta in
casele boieresti, unde averea dusese la
degenerare, la degradarea trupului si a
spiritului. in acest scop insolit se aleg douazeci
de fete tinere care, "cazute din inaltime, n-ar fi
fost vrednice decat de moarte, si de monahie".
Ritualul examinarii si alegerii fetelor, cu tot
fastul lumii orientale, are loc "la palatul Hieria,
pe tarmul asiatic al Bosforului, copilele fiind
primite intr-o sala mozaicata, cu semnele
imparatesti. Maria din Amnia incearca sa faca
un legamant pentru celelalte fecioare: aleasa
trebuie sa le ajute pe celelalte, sa ,nu le uite
dupa ce va ajunge imparateasa. Un personaj
care atrage atentia este Stavrikie, care le
cerceteaza pe fiecare cu un ochi rece, ca pe o
marfa de pret. Ba chiar le rosteste si stihuri.
Fata batranului Filaret va cere "o punga cu
banuti de argint pentru bunicul meu, ca sa aiba
cu ce mangaia pe sarmani". A doua zi, aleasa
ca sotie este "nepoata cuviosului batran de la
19

Amnia", iar fala este mare, ca a oricarui

imparat bizantin: "Barcile imparatesti,
asternute cu covoare si purpuri, adusera de la
Hieria la Augusteon pe fecioare. Intrand in
gradinile cele mai dinauntru, trecusera una
cate una intre hadambi, si intre muti, pe sub
platani si chiparosi, suind trepte intr-un cerdac
incununat de flori. Acolo, la fereastra deschisa,
dupa o perdea de apa care curgea de sus,
imparateasa cu feciorul ei stateau privind,
judecand trupurile, obrazurile si umbletul. Cu
adanca inchinaciune, Stavrikie atrase luareaminte slavitei Vasilise ca se apropie acea al
carei chip 1-a vadit Maica Domnului, in visul
preasfintitului Platon. Era prin urmare un dar al
cerului. Era o armonie mladioasa. Era un
cantec al mersului. Erau ochi plini de
adancimea placerilor. Constantin cunoscu si el
ca aceasta trebuie sa fie aleasa si o dori
numaidecat, ca pe o jucarie." Mai tarziu, magul
este chemat sa regleze neintelegerile dintre
Maria si imparat, el fiind considerat cauza care
le provocase. Astefel iubirea dintre cei doi se
transforma astfel intr-o poveste de dragoste
eterna, dincolo de "amagirea ce se numeste
trup".
Creanga de aur

20

Dacii

Demult, demult, tara in care locuim

noi astazi se numea Dacia, iar locuitorii ei se
numeau daci.
Ei era uun popor de oameni vrednici si
priceputi, dar mai cu seama erau indrazneti si
viteji. Isi iubeau tara si o aparau cu strasnicie
21

de dusmani si in asa fel se purtau, ca o lume

intreaga se minuna de ei. Ca niste lei se
napusteau asupra dusmanului pentru ca dacii
nu se temeau de moarte.
In lupte purtau cu mandrie steagul care avea
infatisarea unui balaur cu cap de lup. Erau
oameni veseli, le placeau cantecele si jocurile,
dar nici de la lucratul pamantului nu se dadeau
in laturi. Aveau pluguri de lemn cu care isi
lucrau lanurile de grau, orz, mei, in si canepa.
Cresteau animale si ingrijeau de albine.
Dacii nostri erau mandri ca au o tara bogata.
Din adancurile muntilor scoteau aur si argint
din care isi faceau cercei, inele, bratari si
coliere, cu care se impodobeau femeile, iar
barbatii, ca adevarati razboinici ce erau isi
faceau coifuri si echipament de lupta, pe care
le purtau la sarbatori si parade.

22

23

Columna lui Traian

Monumentul construit de arhitectul

Apollodor din Damasc a fost amplasat in
celebrul Forum Traiani, din Roma, in cinstea
imparatului Traian, invingatorul germanilor si al
dacilor, in timpul caruia Imperiul Roman a
cunoscut momentul sau de maxima
expansiune. Cel care a proiectat-o a fost
arhitectulApol lodoros din Damasc.
nltimea, fr statuie, este de 39,83 m.
Deasupra unui soclu
paralelipipedic cu latura de 5,48 m si nltimea
de 5,37 m si a
unei plinte n form de cunun de lauri, se
ridic fusul
coloanei (nalt de 26,62 m), format din 18
tamburi din
marmur de Carrara, un capitel doric si o baz
cilindric
avnd rol de suport al statuii imperiale. Banda
sculptat se
ntinde pe 200 m si reprezint 125 de episoade
din rzboaiele
dacice (anii 101-102 si 105-106) n care apar
aproximativ
2500 de figuri. Soclul este strpuns de o poart
24

care d ntr-un
vestibul, de unde porneste o scar interioar n
spiral,
ducnd spre vrful columnei, unde n
antichitate se afla
statuia mpratului. Deasupra portii de intrare
se vede
inscriptia sustinut de dou victorii Soclul
Columnei e strapuns de o poarta care da intrun mic vestibul. Din acesta porneste,
spre stanga, un coridor scurt ce se termina intro incapere luminata de o deschizatura
practicata in zid; aici a asezat imparatul
Hadrian, dupa moartea predecesorului sau,
urna
de aur cu cenusa acestuia. Din porunca lui
Hadrian, coridorul a fost apoi blocat cu un zid
de caramida; in Evul Mediu, zidul a fost spart,
iar urna de aur furata din camera.
de caramida; in Evul Mediu, zidul a fost spart,
iar urna de aur furata din camera sepulcrala.
Din partea dreapta a vestibulului incepe
scara interioara, care duce pana in varful
Columnei, ea are 185 de trepte si e larga de
0,65 m.
In interiorul
soclului, rampele scarii
cotesc in unghi drept; in interiorul fusului,
scara urca in spirala. Inaltimea treptelor e
astfel
studiata, incat numarul lor sa fie de 9 pentru
25

fiecare bucla a spiralei. Intreaga scara e

luminta de 43 de ferestruici practicate cu atata
dibacie, incat sunt abia vizibile din exterior
si nu stanjenesc deloc contemplarea reliefurilor
Imaginile raman totusi un cantec de slava
inaltat soldatilor romani si
comandantului lor suprem, imparatul; cu toate
acestea ele sunt strabatute de un
incontestabil respect fata de dacii invinsi intr-o
lupta inegala.
Caracterul oficial, de curte, al Columnei,
face din ea un act de propaganda pentru
Imperiu si pentru imparat. Bazandu-ne pe
teoria conform careia reliefurile reprezinta
ilustratia Comentariilor lu Traian, este vizibil
caracterul de de versiune oficila asupra
evenimentelor pe care il are Columna.
Columna, spre deosebire de Dio Cassius, nu
infatiseaza aceste incalcari ale conditiilor
pacii de catre Decebal, ci ni-i prezinta pe daci
atacand cateva fortarete romane si
deschizand astfel ostilitatile. E greu de crezut
ca lui Dio Cassius i-ar fi putut scapa un fapt de
o asemenea importanta; contradictia dintre
imaginile Columnei si izvorul literar se
explica prin caracterul oficial si, deci nu
totdeauna exact, al imaginilor de pe Coloana.

26

27

28

Numele elevului: Neamtu Estera

29

Profesor coordonator: Silea

Anda

30

31

32