A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nu cred ca s-ar fi povestitPe

vremea cand voinicii se luptau cu ursii chiar in mijlocul satului iar purecii aruncau
buzduganul de 1000 de coti spre soare, traia pe aceste meleaguri, la marginea
unei paduri, un om amarat, uitat de toate si sarac de nu avea nici dupa ce bea
apa. Toata averea lui era o copila oachesa si zglobie, nu mai mare decat bancuta
pe care statea bietul de el, pe cand o sorbea din ochi cand se juca pe-afara in
zilele senine. Era Irinuca, copilul ce si-l dorise toata viata si care venise greu si cu
jertfa marefemia ii murise la nastere iar el, sarac de dansul, a trebuit sa o
creasca singur, singureltot ce aduna era pentru soarele lui iar cand boala il
rapunea, gandul la ea il punea iute pe picioare. Anii au trecut in zbor iar Irinuca,
din acel bot cu nasul carn si ochi verzi si scanteietori ca doua pietre de smarald ce
priveau iscoditori de sub sprancenele negre ca abanosul s-a facut o domnisoara
frumoasa de-ti lua ochii nu alta.
Nu a trecut mult si s-a dus vestea despre frumusetea ei in cele patru zari.
Au venit la poarta omului printi de peste 7 mari si 7 zari, imparati puternici care ii
puneau la picioare toate comorile pamantului daca ar fi vrut sa le fie sotie, dar ea
nu si nu. Nici ea nu stia sigur de ce dar inima ei, de care asculta tot timpul, nu ii
dadea ghes la nici unul. Auzind despre aceste ispravi si imparatul locului, un
zgaraie branza batran si zbanghiu, cu inima neagra de rautate si venin, trimise
alai mare la omul nostru sa aduca fata la palat ca sa se casatoreasca cu ea numai
ca, daca fata ar fi spus si de aceasta data nu, tatal sau ar fi fost inchis pe viata iar
fata trimisa la manastire sa nu mai stie nimeni de numele eiCe sa faca sarmana,
cum sa puie viata ttnelui in primejdie. Doua saptamani ochii ei nu au mai
cunoscut hodina, rauri de lacrimi curgeau fara oprire ca doua izvoare nesecate.
S-a rugat la Soare, s-a rugat la Luna si la stele dar nimeni nu i-a venit in
ajutor. In seara dinaintea plecarii, cand raurile de lacrimi erai si mai mari dacat
pana atunci, numai ce aude un glas firav si speriat care jelea tanguitor
-Aoleu frumoasa fata, da nu mai plange asa amarnic ca m-au luat lacrimile
tale si ma inecrogu-te da-mi o mana de ajutor ca altfel imi pierd zilele
Se uita fata ingrijorata de jur imprejur si ce sa vada, o furnica din cele cu
aripi, da mult mai mare decat una obisnuita dadea dina aripi si din picioare mai,

mai sa se inece. Intinse un pai spre ea si o lua incetisor de o puse alaturi de ea pe

lavita veche si mancata de carii.
-Ce te face sa plangi asa de amarnic, ce necaz e pe capul tau? Se apuca
mandra fata si ii spuse regine furnicilor cu aripi toata povestea de-a fira-n par. Nu
voia sa se marite cu batranul imparat dar nici alta cale de scapare nu avea.
A stat furnica, s-a gandit ce s-a gandit apoi grai:
- Cred ca as putea sa te ajut dar tot rau va fi pentru tine. As putea cere
ajutor de la Muma Pamantului, dar ea nu face nimic niciodata fara a cere ceva in
schimb si tare imi este teama de ce ar putea cerecine stie ce i-ar trece prin
minte si iti spun drept niciodata nu cere putin
- Nu mai conteaza, nimic nu poate fi mai rau decat ce mi se intampla acum.
- Bine, dau fuga sa o chem dar tare mi-e teama pentru tine.
- Te rog ajuta-ma, dimineata totul va fi peirdut pentru mine mai spuse ea
printre suspine. Regina isi lua zborul, disparu ca o naluca iar fata ramase iar
singura si iar incepu sa planga varsand lacrimi de clestar. Deodata, lacrimile bietei
fete au inceput sa se prefaca la lacramioare iar mireasma lor parca o adormise
cand a inceput parca sa viseze, o toropeala dulce o invalui si se simti dusa lin catre
inaltul cerului. Nu mai stia de e vis sau aievea cand un gals dulce dar
pantrunzator ii ingheta sangele in vine:
- Ia zi copilo, ce te framnata si ce fel de ajutor vrei?
Ii spune fata povestea ei si in timp ce privea speriata incercand sa vada cui ii
spuse necazul, iar auzi glasul ce ii provoca fiori reci pe sira spinarii:
- Bine copila, te ajut, dar sa stii ca trebuie sa imi aduci trei lucruri fermecate,
de care nimeni nu a auzit vreodata. Tu mergi de le gaseste iar eu am sa am grija
de imparatul cel hain. Tatanetu nu va pati nimic, insa, daca nu imi vei indeplini
porunca de-acu in sapte ani, te voi gasi si iti voi lua tineretea si frumusetea. Le voi
preface in scrum iar pe tine te voi preface in nisip si il voi imprastia in cele patru
zari.

- Nu termina glasul de glasuit ca un tunet asurzitor se auzi iar sarmana fata

se trezi intr-un pustiu mare si infricosator. Urlete infioratoare se auzeau din toate
partile, cerul parca disparuse si se casca deasupra sa ca un hau. Iar i s-au umplut
ochii de lacrimi, cum sa scape de aici, care or fi cele trei lucruri fermecate de care
nimeni nu a auzitRapusa de ganduri adormi adanc. Nu stiu cat a resusit sa
doarma cand se trezi zgaltaita ca de friguri. Mai incet la inceput apoi din ce in ce
mai tare. Deschise ochii speriata si incremeni de groaza. In fata ei statea o aratare
care nu era nici om nici pasare, avea doua picioare dar in loc de maini avea doua
cozi ca de sarpe. Capul acoperit tot de pene avea doar un ochi fara pleoapa, mare
si patrunzator cu care parca ii citea si sufletulo ridica spre el ca pe un fulg, o
cerceta apoi cu un glas pitigaiat o intreba:
- Cine esti si cum de te-ai ratacit pe aici? Chiar daca galsul aratarii era fioros
si pitigaiat ceva o facu sa o priveasca cu caldura si fara frica si nu stia deloc de ce
lacrimile ei se oprira ca prin farmec iar frica de tot si toate disparu ca prin farmec.
Fara sa stie de ce intinse mana si atinse obrazul solzos acoperit de pene de piatra.
- Irinuca sunt si sunt in slujba Mumei Pamantului. Trebuie ca de acu in 7 ani
sa ii aduc trei lucruri fermecate, nestiute de nimeni ca altfel o sa imi ia si tineretea
si frumusetea iar pe mine ma va preface in nisip