Cu totii am avut momente grele cand pur si simplu am vrut sa ne retragem din forfotul acestei

lumi necunoscute si sa mergem in locul cel mai drag noua,unde ne simti in siguranta. Pentru
unii acest loc e casa,camera lor prorie, o banca din parc, in dulap,la marginea unei apei, e micul
lor paradis,aici noi meditam asupra problemelor ce ne framanta, ce odata ne-au facut fericiti
iar acum tanjim dupa acele clipe, probleme de care nu scapam pentru ca le amanam deoarece
ne este frica sa le confruntam, ne gandim la viitor, ne gandim la ziua de maine,ce se va mai
intampla si uitam sa ne mai bucuram de ce ne ofera prezentul.
Se spune ca adolescenta e cea mai frumoasa perioada din viata unui om,pentru unii chiar a
reprezentat o schimbare in bine, pentru altii le-a ruinat viata. Si eu ma aflu momentan in
aceasta perioada, o experimentez de ceva timp si pot spune ca am gustat foarte mult din acele
momente placute Insa nu pot sa zic nu am avut parte si de momente neplacute. Cand esti
singur, intr-o camera si incep sa te napusteasca toata gadurile pe care tu incerci sa le alungi din
mintea ta din toate rasputerile,si incepi sa te gandesti la urmatoarea zi de scoala, daca vei da un
test, daca te asculta la un obiect,la care tu chiar ai invatat dar din cauza unei emotii, ai uitat
tot,nu te poti concenta,iar profesorul nu te credece sa faci atunci? Nu-i asa ca iti cade tot
cerul in cap si esti dezamagit de propria persoana? Te gandesti la viitor, cand nu stii pe ce cale
sa o iei, ai atat de multe oportunitati si ti se pare ca te pricepi asa bine la toate,insa cand ajungi
fata in fata cu problema ai un lapsus de care nu mai scapi. Sunt la varsta cand ar trebui sa ma
decid pe ce drum sa o iai si inca sunt nehotarata,incerc sa vad toate avantajele si
dezavantajele,dar azi imi place mai mult un obiect si maine altuhmm, vi se pare cunoscut?
Oare asa sunt toti adolescentii? Indecisi? Problema se mareste cand intervin si parintii. Cand
auzim de cuvantul parinti intervine si frica de a nu-I dezamagi. Acestia isi sacrifica toata viata
pentru noi, pentru a ne contura viata noastra ce va urma. Unii din noi constientizeaza asta si
incearca sa ii rasplateasca cu o nota buna la scoala,nu le ies din cuvant,chestii ce tin de tine, de
ce crezi ca e corect fata de ei si de tine. O parte din noi ne straduimiar cealalta parte,din ce am
observat eu,predomina indiferenta:E..asta e treaba lor,de asta se numesc parinti.,nu le pasa
de nimic,decat de ai insisi,sa le fie lor bine. Ar trebui uneori sa iesim din proria persoana, si sa
ne punem in locul celor in fata carora am gresit,noi cum ne-am simti daca am fi patit la fel? Nu
cred ca la aceasta intrebare voi primi un raspuns afirmativ.
Ce sa mai spun de atunci cand treci pe hol grabit/grabita iar deodata pe langa tine toata lumea
merge in slow motion si trece fata/baiatul care iti fura toata atentia. Bine, poate nu v-ati vazut
prima data pe un hol,dar intelegi voi la ce ma refer, la acea clipa cand privire voastre se
intersecteaza si nu stii cum sa reactionezi la pasul doi. Incepeti sa vorbiti iar acele omizi din
stomac incep procesul de transformare pana cand prind aripi si iti dau peste cap tot stomacul
cu falfaitul lor. Iti imaginezi ca el/ea e persoana potrivita sa-ti petreci tot restul vietii chiar daca
tu esti un copil care nu s-a confruntat cu nici o problema serioasainsa la varsta asta pentru noi

probleme serioase au un alt inteles. Odata cu trecerea anilor ne vom maturiza si vom fi capabili
sa percep altfel lucrurile;teoretic ar trebui sa se intampla asa,practicmai avem de lucru.
Suntem la varsta cand noi credem ca facem deciziile cele mai corecte pentu noi insine,cand de
fapt nu este deloc asa. Ne lasam influentati de toti si de toate,insa trebuie sa ne gasim limita,sa
stim unde sa ne oprim,ca sa nu trecem de tabara celor care adolescenta le-a ruinat viata. Acum
vin cele mai mari si perculoase tentatii:bautura,droguri,diferite activitati neortodoxe etc. foarte
mult ajuta si cei 7 ani de acasa,pentru care tot parintilor trebuie sa le aducem toate multumirile
ca ne-au adus la cunostinta de ei (unora). Sa ne creiem proriu exemplu de persoana pe care
vrem sa-l urmam si mai tarziu sa fim mandrii de ce am putut face cu o minte limpede,ambitie si
intuitie.