➡ MESAJ DE INTERES NAȚIONAL PENTRU URMĂTOARELE GENERA ȚII !!!

¤ BANI BANI BANI !!! Dacă refuzi să citești textul de mai jos, ri ști să pierzi cel
puțin 3-4 ani din viață degeaba !!!
¤ Dacă în 24 de ore, nu ai timp sa-ți faci timp 20 de minute ca să citești asta,
probabil că îți meriți soarta.
› Dacă am reușit să îți atrag atenția cu primele propoziții, sfatul meu e să cite ști
până la capăt. (nu-ți va părea rău)
Probabil crezi că nu te interesează asta, dar indiferent de vârsta pe care o ai, s-ar
putea să te regăsești destul de mult în tot ceea ce zic, si poate că informa țiile de
mai jos îți vor schimba viața. (în bine sper)
Vreau să împărtășesc cu tine puțina mea experiență de viață de până acum. Am
să-ți povestesc pe scurt parcursul din viața mea, câteva întâmplări care m-au
influențat.
Despre mine, cine sunt eu, nu are importanță prea mare.
Sunt un om simplu, am copilărit în acea perioadă când, copilăria se simțea cu
adevărat, când majoritatea copiilor erau toată ziua la joacă pe afar ă, la clasicul
”v-ați ascunselea”, fotbal, șotron etc, iar mama mea striga disperată dupa mine și
se ruga de mine toată ziua ca să vin acasă să mănânc ceva, după care eram
înapoi la joacă. Eram genul de copil mediocru, cu vise mărețe și rupt de realitate.
Îmi plăcea doar să mă joc, la școală nu excelam într-un domeniu anume, mă
încadram tot timpul în limita de jos a clasei, nu-mi intrau prea multe informa ții în
cap, practic mergeam la școala pentru ca știam ca trebuie să merg, și ca s ă nu-
mi bat joc de tot efortul pe care parinții încearcau s ă îl depun ă în cre șterea mea.
Ajuns la liceu, apar primele tentații, majoritatea se apucau să fumeze, sau se
apucau de alcool, pentru a fi acceptați într-un grup de prieteni’, crezând c ă vor fi
cool’ (mai nou tentațiile astea apar mult mai repede..). Eu personal, sunt
recunoscător că niciodată nu am fost tentat de tutun, mi-am dat seama din timp
că nu mă va ajuta absolut cu nimic și că odată ce încerci primul fum, automat ai
șanse foarte mari să devii dependent. Pe de altă parte, în acea perioad ă, pe mine
m-a lovit ,,boala” jocurilor pe calculator. Practic, abia așteptam să ajung acas ă de
la liceu, și mă jucam până seara după 12 aproape non stop (atunci când puteam).
Nu are importanță ce fel de joc era, dar era un joc care, dac ă te prindea, nu te
mai puteai opri prea ușor. Dacă mă gandesc acum la asta, îmi dau seama că
jocurile îmi ocupau între 40-70% din timpul unei zile, iar repetând asta timp de 3
ani, înseamnă mult timp pierdut. Nu spun că nu am învățat unele lucruri utile, dar
aș fi putut face multe alte lucruri utile în liceu, iar dacă mă întrebi acum ceva
despre acea perioadă, abia dacă îmi mai amintesc ceva. Țin minte totu și că, la
finalul clasei a 9-a, profu’ de mate m-a lăsat corigent pe perioada verii. Era genul
de profesor dintr-o bucată, care îți spunea tot ce avea de zis f ăr ă ascunzisuri, te
făcea să tremuri atunci când deschidea catalogul, dar era corect. Dac ă dup ă
multe șanse pe care mi le oferea, vedea că nu se prinde chiar nimic de mine, și
ca nu îmi dau destul silința, a decis să îmi facă cadou un bilet la olimpiada de
vară pentru pasionați. În ziua de azi, dacă l-aș mai întâlni, i-aș mulțumi pentru
acea corigența. În acea vară, m-am familiarizat cu cartea de matematic ă, mai
mult ca niciodată.
Eram conștient că jocurile nu îmi vor oferi un viitor pe temen lung (sunt și
excepții, persoane care fac bani din asta, dar sunt foarte puțini). Știam c ă trebuie
să fac o schimbare, așa că undeva înainte să încep clasa a 12-a, am renunțat
complet la jocuri.
La începutul clasei a 12-a, tatăl meu mi-a spus o vorbă care o voi ține minte toat ă
viața, anume: “mă copile, dacă tu până acuma nu ai învățat la școală, nu o să
înveți nici în continuare”. Pot să zic că acea vorbă m-a trezit puțin la realitate. Am
ascultat atent ce mi-a zis, pe moment nu i-am răspuns, mi-am dat seama că e
parțial adevărat ceea ce zice, dar nu în totalitate. E adevărat că unele obiceiuri
îndelung repetate cu greu se pot înlocui cu altele mai folositoare. Pân ă la urm ă
nu e tot una a te juca pe calculator cu a învăța, fiindca nu au acelea și consecin țe
– în vreme ce jucatul pe calculator îti dă o stare de bine, fiind locul în care î ți po ți
construi o lume proprie pe care o poți controla cu ușurință, învățatul presupune
mult efort, uneori capacitatea de a tolera frustrarea, iar recompensele nu vin
întotdeauna imediat. În joc, treci de la nivelul 1 la nivelul 2 în câteva minute, în
timp ce pregătirea profesională înseamnă ani de muncă și abia apoi se văd
beneficiile. Totuși, odată ce coștientizezi lucrurile acestea și te gânde ști pu țin la
ele, îți dai seama că se mai pot schimba. Aici depinde mult de pasiunile și
aspirațiile fiecăruia, respectiv de calitățile individuale, sau mediul din jur.
În câteva luni, ar fi urmat examenul de bacalaureat. Logic că vroiam să iau bacul,
eram conștient ca aș putea, dar nu și dacă continui la fel ca până acum, a șa c ă
am început să învăț. Înainte cu 4 luni de bac, mă închideam zilnic în camer ă, și
încercam să înțeleg totul de la 0. La matematică, la ore nu reușeam să înțeleg
exercițiile (aveam multe lipsuri de bază esențiale în matematică), nu era neap ărat
vina profesorului, ci pur și simplu eram greu de cap, și nu se prindea informa ția
prea repede de mine. Trebuie să recunosc că, matematica în mare parte am
învățat-o de pe internet, prin lecții video online pentru bac. Practic, urm ăream
exercițiile la matematică pas cu pas, le rezolvam și eu pe foaie, și repeatam
procesul până când reușeam să înțeleg tot parcursul exercițiului. (nu vreau să fac
reclamă (profesorulmeu), dar îi sunt recunoscător pentru tot viitorul care l-a ș
putea avea.)
În continuare, a urmat bacul. Bonus, am avut febră 39 în săpt ămâna bacului, dar l-
am luat! Nu au fost note prea mari, media de bac a fost 6 și ceva, iar la
matematică am avut nota 5 fix. Nu că mă laud, dar ăla a fost un 5 meritat, mai
mult nu aș fi meritat, nici mai puțin, dar știu sigur că am făcut exact de 5 la bac.
(confirmare profesor)
Dacă mă întrebi acum, examenul de bacalaureat nu mi se pare că iți pune
neapărat în evidență calitățile tale adevarate, dar momentan, este un examen
care trebuie luat, și până nu se deșteaptă țara per total, până nu venim noi,
generațiile următoare cu o variantă mai bună, trebuie să ne adapt ăm.
Toate bune și frumoase, am luat bacul, acum ce urmează? Perioada alegerii
facultății este esențiala, practic alegi în ce directie vrei să continui viața, și cum
îți vei petrece următorii ani.
Legat de influența părinților în viitorul copiilor lor, pe majoritatea p ărin ților îi
înțeleg, aceștia vor tot ce e mai bine pentru copiii lor, și încearcă să îi ajute cu ce
pot. Dar unii părinți trebuie să înțeleagă anumite lucruri - ce anume cred ei c ă e
mai bine pentru copiii lor, nu e întotdeauna mai “bine”. Nu totul se rezum ă la “a
avea mulți bani în viitor”. Există diverse mentalități: “învață, iei diploma, te
angajezi, ai salariu fix, și trăiești bine” SAU “învață, fii printre primii din clasă, o
sa ai un job bun, mulți bani, și trăiești confortabil”, sau multe alte mentalit ăți.
Dragi părinți, țineți cont și de dorințele copiilor când e vorba de a le decide
viitorul. Contează mult și ce anume vor ei de la viață, nu doar cum vede ți voi via ța
pentru ei!
În orice caz, pentru a avea succes în viitor, în orice domeniu, va fi nevoie de
efort, fie fizic, fie mental, dar ține minte că va fi nevoie să muncești și să te
dedici.
Dragi tineri absolvenți, fiecare dintre voi trebuie să vă gândiți bine ce anume v ă
pasionează cu adevărat , daca vi se potrivește ceea ce vreți să faceți, care sunt
cerințele pentru a ajunge la obiectivul final și prin ce va trebui s ă trece ți.
Nu mă refer doar la a face o facultate după liceu! În ziua de azi, se pred ă o
grămadă de teorie (majoritatea învechită), iar practică foarte pu țin ă. Multe
facultăți învață studenții să fie angajați, dar prea putin accent se pune pe a fi tu
cel care conduce o afacere. Am cunoscut și oameni care nu au mers din prima la
facultate, au mai rămas 1 -2 ani acasă, s-au gândit bine, iar ulterior au decis s ă- și
urmeze pasiunile. Am întâlnit și oameni care se apucă după 35 de ani de o
facultate, tot din pasiune. Vreau să înțelegi că, toată lumea a început de undeva.
Poate nu toți am avut cele mai favorabile circumstanțe, dar prin muncă și
dedicare se pot face salturi uriașe. Adesea nu știi că ai anumite pasiuni, nu știi
ca îți place un domeniu până nu faci cunoștință cu el sau aprofundezi acel
domeniu.
Niciodată nu e prea târziu să-ți schimbi cursul vieții! Dacă îți place un domeniu, te
poți specializa în el și prin alte metode. În ziua de azi există teste de orientare
profesională, sunt școli de formare profesională strict pe un domeniu, exist ă c ăr ți
foarte bune sau specialiști în toate domeniile (chiar și pe youtube), trebuie doar
sa îi cauți bine. Nu iți poti alege tot timpul mediul care te înconjoara, dar i ți po ți
alege mentorii. Preferi să înveți din emisiunile de la miezul nop ții sau din c ăr ți de
calitate? Dacă ar fi să recomand o singură carte, pentru început, începe cu “De la
grădinar la business COACH – Lorand Soares Szasz”.
Cea mai mare piedică în dezvoltarea ta este reprezentată de frică, care se
manifestă prin diverse forme. Frica de necunoscut, de eșec, mulți oameni sunt
prea speriați să facă pașii necesari în atingerea visurilor lor. Dacă dore ști să
realizezi lucruri mărețe, lasă în urmă fricile, și fă lucrurile pe care ți le-ai propus,
chiar dacă nu știi exact cum o sa iasă. Curajul NU înseamnă absența fricii, ci
capacitatea de a acționa, chiar și atunci când îți este frică. Fă ceea ce iube ști,
caută pasiunea ta și urmeaz-o!
Dacă vrei să ai succes în orice domeniu, documentează-te! Alege cele mai bune 5
cărți din acel domeniu care îți place, și studiază acele cărți până le știi perfect, nu
doar să le citești. Citește macar o oră pe zi și rămai deschis la ce e nou în acel
domeniu. Dacă ești dispus să faci câțiva ani ceea ce majoritatea oamenilor nu
fac, vei avea restul vieții, ceea ce majoritatea oamenilor nu au. (nu mă refer doar
la bani’)
Nu-ți dori o viața mai ușoară, dorește-ți să fii mai bun, mai competent. Dacă nu î ți
asumi învățarea și dezvoltarea ca fiind responsabilitatea ta, atunci fii sigur c ă nu
se va întâmpla niciodată.
Dar cel mai important, ÎNVAȚĂ PENTRU TINE!!! Investește în tine, iar apoi banii
vor veni ca o consecință. Investind în tine este cea mai bună investiție pe care o
poți face în această viată. În autobuz, mașină, tren, când ai mai mult timp liber, fă
ceva util, ascultă podcasturi audio despre ce te pasioneaz ă, ascultă orice legat
de ceea ce vrei tu să faci.
În continuare, perioada de după liceu, pot zice că este al doilea examen’ în via ță,
unde înveți într-o anumită măsură cum să te descurci în viața. (mai există și
excepții..cei răsfățați’)
Eu sincer, după vreo 3 zile după bac, m-am hotărât ce anume vreau să fac cu via ța
mea, ce fel de facultate vreau să fac, și după încă 2-3 zile am avut examenul de
admitere pentru facultate. Știu sigur că îmi place acel domeniu pe care l-am ales
(un domeniu ce aparține de medicină), sunt conștient că e un domeniu foarte
controversat, nu eram sigur daca am calitățile necesare pentru așa ceva, dar am
decis să urmez acea facultate.
Odată ajuns la facultate, la început a fost totul frumos, oraș nou, lume nou ă,
prieteni’/cunoștințe noi. După cum unii știți, e faină viața la facultate, ai libertate
în mare măsură, mai mergi cu colegii în oraș, cluburi, mai ai timp și de filme,
seriale.. lucruri tipice studenției. Nu zic că e rău să te uiți la filme sau seriale,
dimpotrivă, poți învăța o gramadă de lucruri utile din filme, dar alege-le pe cele
mai bune posibile, acele filme de la care ai ce să înveți. (Forrest Gump, The Blind
Side, The Green Mile, The courious case of Benjamin Bottom, Me before you, I
Origins, Limitless, Seven Pounds , Schindler’s list, The Pianist, The King's
Speech..filme gen Biography imi plac mie’).
La început, până să mă obișnuiesc cu modul de predare și cursurile din facultate,
mergeam pur și simplu la cursuri, și mă simțeam ca la orele de chinez ă..pur și
simplu domeniul era total nou pentru mine, nu cunoșteam termenii de baz ă, ma
simțeam un intrus. De aceea majoritatea studenților zic că e greu la facultate.
Totul e frumos până vine sfânta sesiune, care te pune la încercare. Atunci î ți dai
seama, că nu ai învățat aproape nimic tot anul, și ca nu știi nimic. Ma consider o
persoană echilibrată de fel, nu eram genul care să exagereze prea mult cu ie șitul
în oraș, serialele, sau alte plăceri din facultate. Mi-am dat seama doar înainte de
sesiune că, toate aceste plăceri ocupă timp, și că trebuie să le controlez.
Chiar dacă se spune că, un student fără o restanță, e ca ușa fără clanță, NU te
baza pe scuza asta! Evident, s-ar putea să ai restanțe.. eu am avut 5 restan țe
după primul an de facultate, am reușit să rămân doar cu o singură restanța până
să înceapă anul 2, iar la jumătatea anului 2, am devenit integralist. Precizez c ă în
acea vară, 70% din vacanța am petrecut-o învățând pentru restanțe.
Din moment ce eu am decis ce anume vreau să fac, și în continuare simțeam c ă
mi se potrivește acel domeniu, mi-am asumat decizia. Am conștientizat că
trebuie să ies din zona de confort, și să îmi pun bazele în domeniu. Știam c ă nu va
fi ușor și că va trebui să fac unele sacrificii, dar m-am apucat de treab ă.
În continuare, anul 2 a trecut destul de rapid, dar față de primul an de facultate,
când mă situam printre codașii anului, ajunsesem să fiu în prima jumătate a
anului, deci era un progres.. puțin, dar era un progres
.
În toată perioada facultății, te maturizezi oarecum (sau nu..), dar automat exist ă
șansa ca să te schimbi ca persoană, în bine sau rău.. aici depinde de tine, de
principile și valorile tale.
Cu toții avem unele momente de ezitare în diferite ipostaze, când simțim c ă am fi
putut face diferența, dar am decis să stăm în banca noastră, ca să nu fim judeca ți
greșit. O să dau un singur exemplu: Mai bine pui o întrebare proastă decât să ai
remușcări mai tarziu că acea întrebare ar fi putut să schimbe totul. Nu te raporta
la părerea altora despre tine, tu știi exact cine ești, ce vrei, ce trebuie să știi/faci
pentru obiectivele tale. Dacă tu nu ai încredere în tine, cum te a ștep ți ca al ții s ă
aibă încredere în tine? Felul în care te vezi pe tine, influențează încrederea în
sine, respectiv rezultatele tale. Creierul uman funcționează pe bază de întreb ări.
Ca să obții soluțiile potrivite, pune-ți întrebările potrivite, pozitive. (exemplu: de ce
am reușit?, cum de m-au ales pe mine?). Caută, conectează-te și învață de la
oameni din aceeași sferă ca tine, care au aceleași principii.
Despre anturaj, inevitabil o să fii supus multor tentații, aici depinde mult de tine,
cum reacționezi. Nu sunt în măsură să-ți spun “fii așa”, “nu fă aia” și așa mai
departe.
Toți oamenii care ne înconjoară ne influențează. Oamenii care ne înconjoar ă,
prietenii, familia ne definesc. Fiecare dintre noi suntem un lift pentru cei de
lângă noi, fie îl ducem în sus, ori în jos. Încearcă pe cat posibil s ă fii un exemplu
pentru cei din jur. Dacă ai posibilitatea să ajuți pe cineva să crească, s ă se
dezvolte, fă-o! Este mult mai ușor să ajuți pe cineva să crească atunci când esti
sus, decât atunci când ești la acelasi nivel cu el.
Tot ce pot să-ți sugerez, e să îți alegi cu grijă prietenii’. După câțiva ani o să
conștientizezi că, mulți din acei prieteni devin doar cunoștinte, iar majoritatea din
ei vor dispărea din peisaj după un timp..dar asta deja e alta poveste.
Revin la povestea mea. M-am trezit în anul 3. Era ultimul an de facultate, aveam
de facut și lucrarea de licență, panică’ mare.. În acel an, am avut un declic, o
revelație, care m-a făcut să-mi schimb TOTAL modul de gândire.
Poate ați avut și voi senzația că, unele persoane de care îți amintești foarte pu țin,
au avut un impact esențial asupra ta. Sau apar pe parcurs persoane cărora nu le-
ai fi dat nici o importanță la început, dar care s-au adeverit să fie de mare
calitate. Apar persoane care îți deschid orizonturi, te fac s ă conștientizezi
anumite lucruri, în care nu credeai și care nu credeai ca le vei face niciodata. Din
fericire, am întâlnit și eu astfel de persoane, care prin modul lor de a fi și prin
dorința lor de a-i ajuta și pe alții, au reușit să mă influențeze pozitiv, au reu șit s ă
mă facă să mă autodepășesc, cu toate că probabil nici nu și-au dat seama de ceea
ce au realizat. Aprecierea persoanelor dragi și recunoștința sunt atitudini pe care
merită să le cultivam!
În acel moment, am conștientizat cu adevărat că, dacă vreau să am succes în
viitor, NU e de ajuns ceea ce fac, voi avea și mai mult de muncă, și că, dacă voi
continua așa, nivelul meu maxim care l-aș putea atinge va fi mediocre. (nu spun
că în prezent am reusit să NU fiu mediocru, dar ca și idee, uneori e bine să
visezi).
Înainte de a continua, trebuie să știți că, obișnuiam să fiu una dintre cele mai
emotive persoane pe care le cunoșteam. Dacă în liceu sau în primii ani de
facultate, dacă mi-ar fi spus cineva că în viitor eu o să vorbesc în public, o sa am
prezentări la diverse evenimente, conferințe, chiar și dacă m-ai fi obligat, bătut
sau plătit cu mulți bani, cel mai probabil i-aș fi răspuns ceva de genu “pleac ă cu
prostiile astea, nu e de mine așa ceva”. Eram genul de persoană care își vedea
tot timpul de treaba lui, nu supăra pe nimeni și stătea în banca lui. Ca să îți dau
un exemplu cât de inhibat eram, atunci cand eram mic și am fost pentru prima
oară la dentist, mama mea s-a rugat de mine 3 ore doar ca să mă convingă să
deschid gura pentru ca doctorul să mă poată consulta, și tot nu a reușit. (la fel și
acel doctor).
Ce anume s-a schimbat la mine?
✔️

Datorită faptului că am reușit să-mi depășesc temerile imaginare și pentru că am

început să am mai multa încredere în mine, mi-am schimbat total perspectiva
asupra vieții. Toate astea m-au determinat să-mi doresc și mai multe de la via ță,
să investesc mult mai mult în dezvoltarea mea pe termen lung, să fiu mult mai
productiv și în tot acest timp să încerc să-i ajut și pe alții, atunci când consider
că pot. Întotdeauna te simți mai împlinit când poți face ceva mărunt pentru
cineva. Încercând să aduci altora zâmbetul pe buze, îți faci ziua mai bună și ție!
❗Ce vreau eu să rețineți din toată povestea asta:
Nu mă consider o persoană care a realizat lucruri extraordinare în via ță pân ă
acum, dar știu sigur că mi-am schimbat modul de gândire! Mi-aș fi dorit să
conștientizez lucrurile pe care le-am povestit mult mai devreme, dar nu e târziu
nici acum.
Inevitabil LUMEA SE SCHIMĂ, TOTUL SE SCHIMBĂ! Ceea ce e bine pentru tine
AZI, poate să fie nepotrivit mâine.
Mentalitățiile se schimbă, oportunitățile, totul va fi diferit peste 15-20 de ani.
În ziua de azi, timpul costă, doar că majoritatea dintre noi alegem să-l irosim.
Acei oameni care nu se pot motiva, trebuie să se mulțumească cu mediocritatea,
indiferent de ce talente uimitoare ar avea!
Întrebarea mea pentru voi este:
➡️

Câți dintre voi vreți să faceți parte din schimbare?

Noi toți suntem cei care va trebui să găsim cele mai bune soluții pentru viitor. Noi
suntem România de mâine și soarta ei pe termen lung depinde în mare m ăsur ă de
alegerile noastre din prezent.
Fii deschis și sincer cu tine însuți, găsește moduri în care să-ți îmbunătățești
viața. Nu te gandi doar la lucruri materiale! Visează, conștient și productiv,
găsește ceea ce te face fericit cu adevărat, ceea ce te împlinește cu adevărat,
visuri care îți fac inima să tresară de bucurie.
Odată ce iți găsești calea, asumă-ți acele visuri. Nici un om de succes nu a reu șit
să devina ceea ce a devenit, doar pentru că a stat pe canapea și a gandit pozitiv.
E nevoie să acționezi și să aplici planul de actiune necesar. Începe cu pa și mici, și
automat vei progresa, totul e să fii perseverent.
Transformați-vă în oameni extraordinari care impacteaza lumea! Succesul este o
calătorie, nu o destinație.
În concluzie, te rog să ții cont de tot ce am scris. Uneori e mai bine s ă înveți din
problemele altora, decât să simți pe propria piele.
De asemenea, te rog să distribui această postare la cât mai multă lume, sunt
sigur că știi și tu cel puțin o persoană care are nevoie să vadă asta.

Cu drag, de la un anonim.