Omul din spatele mastii

Cred ca stim cu totii ca toata lumea poarta o masca sociala si o masca personala.
Eeei... bine, cred ca de aici
nici nu ar trebui sa mai spun ceva, din moment ce, cu totii stim ce inseamna asta,
cu totii am fost invatati sa facem asta,
voluntar sau involuntar, datorita sau din cauza societatii in care traim.

Totul porneste de la aceste masti pe care le purtam cu totii, voit (din diverse
motive), dar si in subconstient.
Ce ne-a invatat pe noi sistemu' despre viata, despre fericire, despre scop, tel?
In primul rand, "ne-a invatat" este gresit spus, ne-a indoctrinat sa intelegem ca,
pentru a fi fericit ai nevoie de bani, de o masina luxoasa,
o cariera de success.
Cat tine despre scop... ce putem spune? Nu esti educat, sau mai bine spus, nu ti se
explica care este scopul tau in lumea asta ca om, scopul tau PERSONAL,
ci care este scopul tau in societate, si cum "asa este normal, sa faci bani, sa
produci, sa intelegi ca dupa o varsta tre' sa muncesti,
tre' sa faci in asa fel incat sa iti atingi scopu'".

TOTAL GRESIT!!!

Cine esti TU, ce vrei TU, ce cauti TU, ce te face PE TINE fericit cu adevarat, stii
ce e fericirea adevarata si de unde vine?

Astea sunt intrebarile la care tre' sa raspundem pentru a putea obtine adevaratul
scop, adeverata fericire, din punctul nostru de vedere, din dorinta noastra,
nu din ceea ce ni s-a spus ca ar fi sau ar trebui.

O masina luxoasa, o relatie, o casa cu 2 etaje, un job fenomenal, toate astea sunt
fericiri temporare.
Da, corect, iti cumperi o masina si logic ca esti fericit, sau mai bine zis
bucuros... in momentu' ala, dar trec 2-3 luni, poate un an.
Intreaba-te, esti la fel de fericit ca urci in masina aia ca acum 2-3 luni, 1 an?
Nu, te-ai obisnuit, te-a plictisit, vrei una mai buna, mai frumoasa, mai scumpa.
Mereu vei vrea mai mult si mai mult ca sa poti resimti sentimentu' ala pe care il
consideri a fi fericire.

Cat despre relatie? Da, este foarte frumos sa ai o relatie, sa vina de la sine, nu
sa o cauti, in momentu' in care iti spui ca,
vei fi fericit doar daca gasesti pe cineva, in acel moment s-a terminat, pentru ca
fericirea ta vine din exterior, nu din interior, nu de la tine, cu tine.
Da, este mai frumos in 2, totul este mai usor, dar din nou, asta dureaza 2-3 ani.
Stiti vorba aia, dragostea dureaza doar 3 ani... ei bine, ast are un gram de adevar
logic la mijloc.
Dupa o perioada de timp, cand dispar fluturasii, raman doar oamenii intre ei, apar
neintelegeri, incepi sa nu mai fii fericit cum ai fost la inceput, incepi sa vrei
ceva nou,
sa te gandesti ca poate persoana de langa tine e de vina si ca e cazu' sa renunti
sa cauti alte relatii.

Toate cele de mai sus ne-au fost impuse in cap de catre cei din juru' nostru, care
la randu' lor, ca si noi si ei au fost spalati pe creier ca cele de mai sus sunt
necesare pentru a obtine fericirea.

Fericirea o vom afla in momentu' in care noi vom fi impacati cu noi, fara ajutoru'
lucrurilor si persoanelor din exterior. Aia e fericirea adevarata.
Nu vorbim aici de fericire vesnica, de fericire absoluta, ci de fericirea linistii
proprii, de fericirea ca am descoperit cine suntem, ce vrem, unde ne aflam, ce
putem facem, ce ne dorim sa facem.

Candva, mi-a spus cineva o vorba ce nu am s-o uit pana in ultima clipa - "singuri
ne caram lopata". O vorba cum nu se poate mai adevarata, mai ales in momentu' cand
intelegi ca daca la capat de drum
nu ai descoperit cine esti, ce vrei tu cu adevarat, ce te face fericit, ce ti-a
adus linistea cat ai fost pe lume, frustrarile ramase, rezolvate si tot asa mai
departe.

Fericirea tine de noi si doar de noi.

Cat despre scop, aici e cam aceeasi poveste, descoperi care ti-e scopu' tau in
lume, nu in societate ci pe pamantu' asta. Ai aflat asta, ai sa descoperi si
fericirea proprie mai usor, si invers.Totul se leaga
daca stai sa te gandesti.

Acestea sunt doar gandurile si parerile unui om care nu este critic literar, nici
fiolosof, nici dramaturg, nici un om citit, prea destept, un om de rand, un
oarecare.
Sunt cuvinte scoase din propria-i experienta, din viata.

Personal, am o bucurie temporara, si anume ca am reusit sa imi dau seama de aceste

lucruri, scrise mai sus, dupa ani buni de greseli si incercari de a gasi fericirea
prin altii, prin lucruri materiale, in societatea noastra.

Posibil ca aceste randuri sa imi doresc sa le mai schimb candva, dar nu am s-o fac,
poate ca am sa le recitesc in cativa ani, exact asa, cum sunt in acest moment sa-mi
dau seama daca am schimbat ceva la mine in bine sau in rau,
sau daca tot ceea ce am scris aici sunt doar bazaconiile unui om semi-doct.

Cred ca, daca in anii astia am facut un lucru de care nu sunt mandru si am sa-l
regret, este faptu' ca, mi-am pus frustrarile in carca altora intr-un mod indirect,
asa cum altii au facut cu mine tot intr-un mod indirect, altii.. chiar voit.
Daca duc o lupta, stiu clar ca duc o lupta cu mine si cu intrebarile la care nu am
raspuns, intrebari la care daca voi afla de ce exista si ce raspuns sa le dau,
poate atunci am sa vad lucrurile diferit sau am sa-mi dau seama de ce sunt si unde
sunt.

Caut mereu sa-mi dau seama de ce mereu imi bag ceva in tot ceea ce am gandit cu o
seara inainte, cu o saptmana inainte si ajung sa renunt la acele ganduri, idei.
Posibil sa fie deoarece nu gasesc vointa de a face lucruri, pentru ca nu stiu daca
mi-ar aduce o satisfactie permanenta, nu temporara... sau macar daca mi-ar aduce
pana si o satisfactie temporara.
Din cauza gandurile mixte, pro si contra a ceea ce eu zic, pro si contra a ceea ce
altii imi spun, ajung sa ma invart in cerc in speranta unui raspuns pentru toate.
Da, pentru toate, nu pentru fiecare pe rand, cum ar fi normal, pentru ca toate se
leaga intre ele. Posibil sa fie un raspuns, acelasi raspuns pentru toate cele din
mintea mea, dar acum nu-l gasesc, sau daca gasesc, nu stiu daca e cel corect sau
cel
pe care as vrea sa-l aud.

Trecand prin de-ale vietii, imi dau seama cat de complexe sunt lucririle si cat de
complicat am ajuns eu sa fiu si cum nici eu nu ma inteleg uneori, chiar daca
incerc.
Toti oamenii care se afla in aceasta situatie tind sa apeleze la specialistii care
se presupune ca ne pot ajuta sa ne dam raspuns la intrebarile sau apasarile
noastre.
Ei bine, am fost candva la un asemenea om, timp de 7 luni, fara sa stie nimeni...
amuzant ca, eu am plecat cu aceleasi intrebari fara raspuns si aceleasi apasari, in
schimb, specialistu' a plecat cu mai multe intrebari
decat raspunsuri la starea mea.

Indiferent cine vine si iese in viata noastra, nimeni dintre acestia nu-ti pot da
raspunsuri la intrebari care te rod, pentru ca nu e raspunsul tau si chiar daca-l
asculti
n-ai sa-l accepti ca fiind ceea ce trebuie, chiar daca esti de acord, ai sa incerci
sa-l contrazici in mod involuntar sau voit, pentru ca nu te multumeste, nu vine de
la tine, se bate cap in cap cu ceea ce ai gandit si
trait pana in prezent.
Poate ca sunt si un om ce leaga prea mult trecutul de prezent si nu-l lasa in
spate, care inca traieste cu o bucata din el in trecut, fie mintea, fie sufletu'.

In momentul asta, in care pun pe foaie cuvintele astea, as renunta la tot fara nici
cel mai mic regret, n-as mai da timpul inapoi cum multi isi doresc, nu vreau sa mai
trec din nou prin ce am trecut, si nici sa schimb nimic, nu vad rostu',
as avea aceleasi ganduri, aceeasi minte si voi ajunge inevitabil in acelasi moment,
cu aceleasi intrebari pentru ca, degeaba te intorci in trecut vrand sa schimbi
lucruri, dar nu stii ce exact sa schimbi din cauza lipsei unor raspunsuri vitale.

Sau? Cine stie? Poate constantele si variabilele nu sunt aplicate in cazu' asta,
poate daca timpul se da inapoi, sau poate daca ai un reset al vietii, de la zero,
dar cu aceleasi memorii, poate ceva ai putea schimba.

A mai trecut un an, un an in care nu pot spune ca am schimbat ceva si chiar am

incercat, nu glumesc, chiar am incercat.
Se pare ca, cu cat incerci mai mult cu atat e mai greu si cu atat mai mult ai sanse
de esec, dar vorba aia batraneasca e de asemenea adevarata, "cat timp nu incerci nu
ai de unde sa stii ce ai de pierdut\castigat"