Sunteți pe pagina 1din 8

LUCRURI CARE VA FAC VIATA CU ADEVARAT MINUNATA

 „Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata
lui.Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu
diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de
acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca
acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe
studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu
nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt
lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul
este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care
conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in
borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara
si viatza voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu
pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va
cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu
destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti
grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul
este doar nisip."
Am decis sa deschid acest subiect in urma unor lungi discutii controversate..desi
unii au incercat sa arate lucrurile frumoase din viata unui om, marunte chiar...la mai
multe subiecte...altii nu s-au chinuit sa ii aprecieze..ba chiar sa ii ia peste picior....si ca
sa raspundem oarecum si dorintei unei persoane..sa aratam lucrurile frumoase din
viata..desi sunt de parere ca astea fiecare persoana tre sa le descopere singur...pt ca pt
fiecare un lucru inseamna altceva..daca mie imi face placere o ciocolata altuia poate o
friptura..glumeam..fiecare are ceva care pt el inseamna ceva care ii face viata
minunata...cat de mic.....sarutul mamei.....o raza de soare...un "anime" :] sau alte
lucruri..paote prostesti pt unii.dar importante pt el ce merita apreciate..ideea este sa
descoperim in jurul nostru acele lucruri care fac viata sa infloreasca dincolo de toate
greutatile pe care le intampinam
Care sunt pt voi pietrele mari? Ce va face viata minunata? poate fi orice...
Incercam sa descoperim ce putem vedea in aceasta lume...ce ne poate face sa ne
bucuram de viata....Sunteti liberi...Acolo unde alti vad doar intunericul....aici vom vedea
si lumina... (inuken)
 Lucruri? Nu le-as numi chiar asa. Nu cred ca este vorba atat de lucruri cat de
atitudinea pe care o adopti in legatura cu "lucrurile" si ma refer la lucruri in sensul mai
larg, care include si stiuatii etc. Ceea ce nu este o surpiza atat de mare avand in vedere
faptul ca am evoluat in fiinte cu un mod de gandire specific, raspunsul aflandu-se evident
in modul in care procesam informatia. Nu lucrurile sunt cele care iti fac viata minunata
sau nu, ci tu esti prin modul in care gandesti. Asta nu inseamna ca ignorance is bliss (desi
e pentru unii), nu e o solutie sa ignori partile neplacute. Din contra trebuie sa fii constient
de ele si in cazul in care nu te multumesc sa cauti solutii...daca exista. Daca nu, te
adaptezi. Ce face viata minunata? In general tocmai viata prin definitie, ca existenta...cu
parti bune,rele e o experienta destul de interesanta (thagirion)
 Stiam continuarea anecdotei, sau poate un add-on. Dupa ce profesorul a
terminat cu borcanul, un student a turnat in el o sticla de bere, si berea s-a raspandit
printre pietre si nisip. Morala - cat de plina ti-ar fi viata, intotdeauna mai exista loc si de o
bere!
Si adevarul e ca un lucru care face viata mai frumoasa poate fi o bere cu prietenii.
(poison)
 Da, stiam si eu povestioara... Sunt de acord cu Thagirion, nu conteaza
neaparat care sunt aceste lucruri ci atitudinea adoptata de fiecare. Fiecare intamplare
neplacuta, odata ce trecem de ea, descoperim ca e o lectie importanta de viata. In loc sa o
adaugam ca o picatura in acel pahar, cum am vazut ca se vorbea prin alte parti pe aici,
mai bine invatam ceva din ea... Eu dupa ce am trecut prin una din cele mai urate
experiente din viata mea, dupa ce m-am calmat, am descoperit ca eram chiar fericit, ca
fusese o lectie de viata din care invatasem ceva si care ma schimbase si nu mai aveam
cum sa patesc asa ceva in viitor. Fiecare are pietrele si pietricele lui, Pietricelele unora pot
fi pietrele mari ale altora, fiecare descopera singur. Pietrele mele? Sa zicem ca am multe
pietricele... putine pietre. Ce-mi face viata minunata? Probabil prietenii... Sunt o persoana
destul de retrasa si nu foarte prietenoasa, dar ma simt bine cand stiu ca am ajutat un
prieten, cand stiu ca am dat un sfat bun, cand stiu ca am adus un zambet unei persoane
obosite. Dupa mine asta e, prietenii si diferentele fundamentale dintre ei sunt cele ce dau
o anumita savoare vietii. Mi-e cam lene sa explic mai in detaliu, poate mai incolo.
(razorel)
 Nice question, I'll anwser like this: bolovanii mei sunt scoala familia, persoana
iubita. Pietricelele sunt lucrurile noi pe care le invat in fiecare zi, nu la scoala ci in viata.
Nisipul ar fi lucrurile obisnuite, de zi cu zi, cu care ne-am obisnuit... Dar dupa ce vine si
berea, atunci grijile dispar, pietricelele si nispiul se duc la suprafata, dar bolovanii devin
mai grei, si se afunda mai adanc in viata ta... Happy little thing in my life: the sunset, the
flowers, a child's smile... kitties, buterflyes... my love, nothin less, nothin more... meaning
that: ca nu pot trai daca dimineatza nu m-as scula la 7, daca nu am un capuccino la ora aia
si daca nu intru pe manga anime la ora asta... daca nu vorbesc cu prietenul meu toata
ziua... daca seara nu as citi din cartea mea preferata < Eminescu, nu comentati... > daca
nu as visa... (kykyo13)
 Intr-adevar un subiect foarte bun...felicitari inuken... In spiritul thread-ului
,pot sa spun ca lucrurile care imi fac viata cu adevarat grozava(destul cat sa merite traita)
ar fi prietenii din jurul meu cei de care nu as mai putea continua,familia,atingera
catifelata a unei fete... ar mai fi lucruri ca pc-ul,anime si altele ,dar aste ar fi cele mai
importante...Acestea sunt lucrurile care pe mine ma fac sa simt ca traiesc cu
adevarat...radeti dk vreti nu ma supar oricum fiecare parere de aici o sa fie intens
subiectiva, deci....peace!:) (asheron d05)
 well......mi se pare ca e destul de interesant subiectul.....bolovanii
mei...hmmm.....nuu, nu pot sa zic ca am bolovani, dupa care am pietricele, dupa care am
nisipi. eu vad totul unidimensional. pentru mine, faptul ca am niste prieteni de nadejde,
am o familie mare si fericita...stuff like that. ok, poate ca faptul ca stiu ceea ce vreau sa
fac in viata and all that e un plus. dunno.....maybe the fact that i've got my drawings, my
writings, my style, my life... i'm here now. and i'm not giving it up. and this is my life, i
own it, i had to fight to get here, and if i hand't, i would've missed a whole lot of things.
tot ce am acuma sunt bolovanii mei. nu mai e loc si de pietricele si nisip. sunt aici, acum,
am vointa, si daca lucrurile se schimba, i'll let you know oh...well...on a second
thought....poate ca viata mea are doar bolovani si nisip. ma bucura orice. cam cum a spus
si Kykyo13, dar mai putin dragut. pe mine ma bucura si daca vad lume fericita pe
strada (aakaado)
 nu e necesar sa va referiti la pietre..pietricele...nisip...am dat acea anecdota
ca un exemplu...e suficient sa mentionati orice "lucru"sau cum vreti sa ii spuneti care va
face sa simtiti ca traiti....care va umple viata...ma bucur ca va place.... (inuken)
 Dar de ce sa nu ii dam nisipului sansa sa se simta ca o piatra?Ce ce sa nu-i
dam pietricelei sansa sa se simta ca un bolovan? De ce sa nu le dam sansa lucrurilor
marunte si nesemnificative sa ne infrumuseteze viata asemenea lucrurilor importante? O
plimbare sa duci gunoiul poate fi plictisitoare si nesemnificativa...dar daca aceasta
plimbare o faci impreuna cu copilul tau spunandu-i ca aceasta va fi "o mare
responsabilitate" atunci cand va creste? Calcatul unei camasi spre exemplu ti se pare fara
nici un rost. Dar daca aceasta camasa i-o calci persoanei dragi ,putand in acelasi timp sa
simti mirosul parfumului,stiind ca el va aprecia acest gest.Daca toate aceste lucruri le faci
cu drag...dupa parerea mea se pot integra deja printre bolovani.In viata trebuie sa faci din
toate daca vrei intr-adevar sa-i afli toate secretele.Vorba lui Thagirion "In general tocmai
viata prin definitie, ca existenta...cu parti bune,rele e o experienta destul de interesanta "
(briseys)
 Hi there ppl, sorry pentru primul post, care e cam in ceata, dar eram cam
obosita... dar ati inteles voi ce vroiam sa zic... Pentru ce care n-au priceput ce am incercat
sa spun, o mai zic odata, si mai clar, ce-i drept...
So: pietricelele am zis ca sunt lectiile de viata, da? ele sunt strivite de bolovani,
si se transforma in nisip, meaning that: o data ce invatam inca o fata a vietii, stiu si eu
ce... aha, de exemplu cand sa taci, si cand sa vorbesti, cui sa-i spui, si in ce masura... asta
ramane in capul tau, adica din aceea zi ai aceasta "aptitudine", poate si in mod
inconstient. Nu mai ai timp in fiecare zi sa te gandesti ce ai invata zilele trecute, fiind
prea ocupat cu problemele importante, dar acele lectii de viata, o data invatate, ne fac
viata mai frumoasa, fiind ca niste reguli, inveti mecanismul vietii...
Bleah, iar am vorbit degeaba, nu? sper ca ati mai inteles ceva, daca nu asta e... (kykyo13)
 ce ma face sa traiesc viata?...sa ma uit la anime (Linda)
 Ce imi face mie viata minunata...ok...pt ca nu o sa ma ia nimeni la misto...cel
putin aici pe forum:D (cine stie ce o sa gandeasca) i guess i can tell. Prietenii in primu
rand...care nu sunt multi...da ii iubesc pe aia cativa care ii am, o zi frumoasa de
primavara, o raza de soare, momentele cand vine matza si se cuibareste la pieptu meu,
familia...care deh nu e ea exemplara....but i love 'em all. Si tampenii ca de ex...o zi
calduroasa de vara cand mergem (me and friends) pe strand si ne batem ca chiorii prin
bazine p'acolo, o zi friguroasa de iarna cand mergem de nebuni cu sania sau ce mai gasim
in parc si ne dam pe partie:D intre copilasii de 5 6 7 ani + alti nebuni ca noi:D,
momentele de odihna dupa o zi obositoare...dupa o zi in care simt ca traiesc....o melodie
frumoasa...pe care ma trezesc fredonand-o pe strada, un meci bun de fotbal cand echipa
favorita iti trezeste in suflet speranta, zambetul de pe fata celor pe care ii iubesc...eh lista
e atat de lunga... Ce pot sa spun....when i feel down...tot ce trebuie sa fac este sa ies afara
si sa ma plimb...sa observ tot ce este in juru meu..se misca...traieste...se lupta....se
bucura...si sa imi dau seama ca merita. (mitii)
 sunt lucruri frumoase ce spui tu mitii....ma bucur ca ai scris..nu sunt
tampenii..sunt lucruri frumoase..pt fiecare exista ceva special care il face sa se simta
implinit...si aici nimeni nu va rade de nimeni pt ce scrie..asa ca..curaj..scrieti
toate"tampeniile" care va bucura...aici e loc pt fiecare...poate asa vom ajunge sa pretuim
mai mult ceea ce de multe ori ignoram..(inuken)
 Eu sunt un om caruia ii place foarte mult sa stea clipe lungi si sa-si aminteasca
de MOMENTE cu adevarat placute si emotionante din viata lui,lucruri care odata
amintite iti daruiesc fiori d maxima fericire...Asa ca eu,acum,nu o sa scriu despre
lucrurile care imi fac viata minunata ci despre MOMENTELE care MI-AU FACUT-O
MINUNATA SI CARE PRIN FELUL MEU D A FI INCA O MAI FAC...
Deci...:Au fost momente si momente, perioade... Unul din ele imi aduc aminte, a fost
simplu, cand m-am trezit intr-o dimineata din pat, somnoros si ursuz, era vara, si cand am
intrat in bucataria care lucea de curatenie (sa fi fost mizera pana atunci si sa ma fi
impresionat asta?! ) am gasit pe masa, pe un platou, un tort din zahar ars, un blat...

A fost un moment, era asa lumina in bucataria care stralucea de curatenie, imi aduc
aminte bine asta, iar pe masa era... asa, simplu un tort, facut de mama bineinteles, o
bucurie gratuita la care nu ma asteptam. Cand l-am taiat m-am simtit un pic ingrat, parca
stricam usor armonia aceea perfecta, dar am papat o felie din el cu mare bucurie. Asta a
fost un moment in care tin minte bine ca am fost fericit. Ce vrea sa insemne? Fericirea
calmului si sigurantei familiale, bucuria de a fi inca putin copil, nu stiu...
Alta perioda fericita care o tin minte este un septembrie cu foarte mult soare si valuri
spumoase, cand am descoperit ca pot sa fac un fel de bodybording... Nu stiu ce are
septembrie cu mine, poate felul acela de a fi al luminii, de aur, care nu mai are puterea
orbitoare din timpul verii, poate ca e atunci cand stii ca se termina vacanta si este ultimul
tau timp liber, oricum un timp prin excelenta ferice pentru mine pt k atunci mi se ivesc in
cale cele mai neasteptate oportunitati.Deci,acum printr-o intamplare fericita si cu ajutorul
unor prieteni vechi cu care nu ma mai vazusem de mult ajunsesem la mare fara sa platesc
absolut nimic.Locuiam acasa la un amic,ma trezeam la 10 si jumatate dadeam un telefon,
doua, la 12 eram pe plaja si pana la 5 eram in apa. Ce valuri erau! Erau unele pe care
reuseam sa le calaresc cate 25-30 de m (cu labele in picioare incerci sa-ti mentii
echilibrul pe buza unui val care se sparge, fiind ca o placa de surf tu insuti). La cinci si
ceva ajungeam acasa frant! de oboseala, mancam si apoi ma culcam. Ma trezeam la 9, 10
seara pentru cateva ore ca sa mai termin un nivel din... Duke3D, parca. Ma culcam pe la
12, 1 si dimineata din nou de la capat. Si tot asa... Au fost trei saptamani de fericire, si
acum mi le aduc aminte cu nostalgie. Cred ca in fiecare septembrie ma chinui sa refac
perioada aceea, insa... se pare ca nu prea reusesc. Reusesc altfel...

Alta perioada fericita,ca nu fericita, ci acolo un sambure care sa iti aduc poate a aminte, a
fost acum doua saptamani, cand am plecat acasa (la bunici,in Braila) unde am stat doua
saptamani fara sa fac nimic. Adica faceam ceva... In fiecare zi ii scriam unei pustoaice de
17 ani pe chat, povesti . Povesti-povesti, cu Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana, cu zmei, si
cai inaripati, tot tacamul. Ma sculam la ora 2, ma uitam la tv, scriam pana la 6 si plecam
la sala, si stateam pana la 1-2 noapte. Timp de 2 saptamani. Hai, poate nu am fost chiar
fericit! Dar chestia asta, ritul acesta inpamantenit ad-hoc, de lucruri care iti aduc
placere, tine de ferice.

Fericit?... Fericit nu am fost cand am iubit,cand am intrat la facultate. Fericirea mea nu a


tinut neaparat de realizari. Au fost momente... Un alt fel de fericire a fost cand m-am
trezit dimineata (tot dimineata!) din pat, era devreme 7, si langa mine era EA. Fusese
chiar o poveste, ma refuzase mult, o iubeam ca un nebun - poate ca si de asta ma simteam
asa fericit Si nu stiu, ma trezisem, ea dormea inca, era langa mine, era dimineata, stateam
si ma uitam pe fereastra camerei si...MA SIMTEAM FERICIT!!! Zambeam. De ce? Nu
stiu... asa era atunci. Ma simteam barbat, masculin, implinit, iar ea era asa frumoasa cum
dormea... a fost un moment. In fapt, toata toamna aceea, cat am fost cu ea, mai ales ca a
fost prima oara cand am fost mai cu adevarat de capul meu, adica liber, am fost fericit.

Momente de fericire ar mai fi, sunt multe, unul mai vreau sa-l spun si gata: am un vecin,
acasa, sta sub mine, are un baietel, ce acum e deja mare are cinci ani. Il stiu de cand s-a
nascut, siparintii l-au lasat de multe ori mamei in grija. Eu ma tot joc cu el (dar asta este
alta poveste, ma rog). Odata, tin minte, stateam cu el in fotoliu in sufragerie si ii citeam
dintr-o carte de povesti. Statea langa mine si picioarele lui mici, avea 3 ani parca, de abia
ajugeau la marginea fotoliului. E! ... in timp ce ii citeam (cu intonatie, cu tot tacamul), s-a
uitat la mine (eu nu m-am intrerupt din citit) si m-a sarutat pe obraz. Asa simplu, gratuit,
fara sa-i spun eu nimic. M-a facut sa explodez! Ma simteam cel mai fericit om de pe
pamant. Nu pot sa spun ca nu a fost o impresie, poate ca nu a fost ceva spontan, asa il
invatasera parintii... insa pentru mine a fost ca atare, pentru ca gingasia si tandretea
gratuita mi se pare foarte scumpa astazi, mare fiind.
Cam asta este, dar mai revin... promit sa fiu si analitic. (wottan)

 Hmm... Oare ce imi face viata cu adevarat minunata? Uite o intrebare cu


adevarat grea, pentru ca viata mea numai minunata nu e... dar exista totusi acele momente
care aduc o raza de soare
O sa dau un singur exemplu... desi s-a intamplat acum patru sau cinci ani, mi-
a ramas intiparit in minte. Eram in tabara la mare si tocmai avusesem o cearta super-
nasoala cu o fata din grup... si asta in fata celorlalti, la masa. Va dati seama ca m-am
simtit super de kko dupa aceea. In ziua respectiva n-am mai mers la plaja si... surpriza!
unul din baietii din grup a ramas si el la hotel... Il observasem mai de multicel ca era
extrem de singuratic (era cu doi ani mai mare), asa ca nu i-am dat prea mare atentie. Si la
un moment dat m-am trezit ca vine si ma invita la o plimbare pe... plaja. Asa ca am mers
ceva pe faleza, pana ne-am indepartat binisor de hotel si de grupul nostru (care era pe
plaja, in fata hotelului), apoi am coborat pe plaja si am inceput sa ne plimbam... Apoi m-a
intrebat daca e ceva in neregula, si pana la urma i-am zis tot ce aveam pe suflet... Culmea
e ca el - sa-i zicem, L. - a incercat pe cat a putut sa ma incuirajeze, m-a sprijinit si pana la
urma m-a facut sa uit de toti si toate... Ne-am intors la hotel abia spre seara (ceilalti
inventasera deja tot felul de 'scenarii').. M-am simtit extraordinar cu el, chiar daca dupa
ce ne-am intors din tabara relatiile dintre noi s-au racit treptat... momentul respectiv mi-a
ramas in minte.
Bineinteles ca mai sunt si acele lucruri obisnuite care aduc o raza de soare in
viaa asta monotona si intunecata... cum ar fi mirosul de cafea prajita, dimineata, un SMS,
telefon sau mail de la un prieten bun sau un anime bun... (odeena)
 CE SUPERB!!! CU ADEVARAT SUPERB CE POVESTITI! scuzati
interventiile mele, dar nu puteam sa nu imi manifest senzatia uperba ce o simt....mai
spuneti...oricate povesti vreti... (inuken)
 Asa-i ca povestile noastre iti transmit macar un pic din ceea ce am simtit
atunci? Cel putin, eu impresia asta o am atunci cand citesc povestirile celorlalti

Mi-am mai adus aminte un moment simpatic... Tin minte ca eram in Timisoara si tocmai
dadusem chix la o olimpiada unde pornisem cu sanse maxime. Eram ferm hotarata sa las
un biletel de adio in camera si sa inchei toate socotelile cu viata (ma pregatisem un an
pentru olimpiada respectiva si gresisem dintr-o prostie crasa), cand... a sunat mobilul. Era
un prieten foarte bun din Alba, care venise in Timisoara special ca sa ma intalneasca,
chiar daca nu avea unde sa stea si habar n-avea cu ce tren urma sa se intoarca. Cred cu
tarie si acum ca, daca nu ar fi sunat, sau daca nu ar fi venit in ziua respectiva, as fi facut o
tampenie mai mare decat Everestul si mi-as fi speriat pe viata parintii si colegii de lot...
Pana la urma El m-a ajutat sa trec cu bine peste momentul respectiv, si dupa o bere si un
pic de Pepsi am inceput sa ma simt chiar bine... (odeena)
 Cred ca acesta este unul din acele thread-uri la care savurez fiecare post..un
subiect minunat, Inuken. Normal ca nu ma pot abtine sa nu postez..desi lucrurile care imi
fac mie viata mai mult decat minunata (ca minunata e mai tot timpul, chiar dak am parte
deseori si de lucruri mai putin frumoase) par niste copilarii, eu nu as putea concepe sa
traiesc fara ele..de exemplu , nu exista zi in care sa nu primesc un lucru sau sa-mi fie
'daruit' un eveniment minunat..mici miracole care sa imi dovedeasca faptul ca numai
simplul fapt de a fi om si de a trai este o binecuvantare..faptul ca am o familie care sa ma
sustina , ca pot juca Duel Monsters cu prietenii in parc sau acea zi speciala din fiecare
luna in care apare ultimul nr din WITCH ,cele doua ore obligatorii de anime pe zi
..faptul ca pustii din fata blocului ma asalteaza de fiecare data sa ma joc cu ei ..toate astea
chiar ma fac fericita..si este o fericire care continua si continua..nu stiu cum e cu lucrurile
mari, stau acum si incerc sa-mi amintesc 'marile evenimente' din viata mea care m-au
facut sa sar in sus (la propriu) de bucurie si imi dau seama ca nu le pot compara cu aceste
lucruri minore ..poate ca va veni si un timp in care sa pot spune ca un lucrur serios sau o
situatie importanta imi dau fericire , dar pana atunci ma bucur de fiecare clipa ca acestea.

Ca sa nu mai mentionez ca am toata seria Rurouni Kenshin TOATA!! Cum naiba sa nu


mi se para viata minunata? XD (Jane Kenshin)
 wow...imi place asa mult subiectul ca nu ma pot abtine...mi am amintit o
groaza de momente minunate din viata mea..*sigh*..eu cand ma simt f bine...cand sunt
fericita..am un zambet imens pe fata si oricat as incerca sa fiu serioasa..nu pot..chiar daca
e chiar jenant uneori...tin minte ..cand eram inca in liceu..cand mi a spus prietenul
meu(inainte sa fie,de fapt..:P) ca ma visase ..mai ales ca fusese o scapare..nu stiu..am
simtit ca plutesc ..pur si simplu nu puteam sa ma concentrez la nimic si groaznic a fost ca
a urmat ora de chimie..si profa credea ca mi bat joc de ea ca radeam in continuu... ce mi
mai face mie viata minunata..pai..sa ma dau in leagan..stiu..sunt un ccopil,dar ador
senzatia..imi place sa mi fac vant foarte(dar foarte..)tare si apoi sa ma las moale..pana se
opreste leaganul..asta mi aduce aminte cand am fost la nashul meu..care are un leagan
mare (incap 4-5 persoane lejer)..frumos de tot..cu un fel de acoperis din paie si vita de
vie..in fine..si m-am intins pe el..si ma leganam usor..si razele soarelui ma mangaiau
printre frunze..si priveam cerul..si visam..si iar nu puteam sa mi sterg zambetul acela..
..nu mai spun ca a venit finuta mea de vreo 6 ani si mi dadea bucati mici de nuca pe care
le curata cu manuta ei..off...imi venea s o mananc..pe ea .. ma mai simt in al noualea
cer si cand sunt in apa..piscina,mare...ador sa inot..sa ma joc in apa...cand eram eu mica
mica..nu pot sa uit prima zi cand ajungeam la mare..cand vedeam intinderea aceea
imensa..valurile..oamenii..plaja..ma cuprindea un extaz...de abia asteptam sa intru in
apa..sa ma joc in nisip..era o nebunie..acum..dupa atatia ani..trebuie sa recunosc..nu mai e
acelasi entuziasm,dar tot nu concep sa treaca un an fara sa vad marea... inainte sa va
plictisesc de tot.. ..imi mai vine acum in minte o excursie din care m am intors super
fericita...am fost cu un grup de prieteni de varsta mea intr un sat ,undeva la munte..acum
2 ani (treceam a 12-a parca..) o colega avea o casa acolo..ne au adus parintii..cu
provizii,bagaje etc..si apoi ne au lasat de capul nostru acolo o sapt..a fost un vis...(am
avut si un leagan ) singuri ne faceam de mancare..curat..am facut mici excursii prin
imprejurimi..am ras,ne am jucat carti ,am spus povesti de groaza la 3 noaptea in jurul
focului..a fost o nebunie..nu ne mai venea sa plecam..am facut numai ce am vrut noi o
sapt intreaga (nici semnal n aveam la mobile).. in final...viata trebuie savurata..daca poti
aprecia chestiile mici poti fi fericit..cu adevarat..chiar daca numai pt o clipa...iar cand esti
trist..amintirea acelei clipe te incalzeste si te trezesti ca zambesti.. (neko)
 pe bune, subiectul e GENIAL!!!si vad ca pe aici e plin de oameni speciali cu o
groaza de lucruri frumoase de impartasit.
daca stau eu acuma sa ma gandesc bine, sunt atatea momente si intamplari si
persoane care mi-au umplut "borcanul" vietii nu numai cu pietre si nisip dar si cu
bolovani gigantici (ma mir cum de nu s-a spart!) si carora le datorez nu numai vanataile
sau cicatricile pe care mi le-au lasat ci si faptul ca traiesc, ca pot sa am opiniile mele care
sunt doar ale mele, ca sunt eu. cred ca o lume/viata perfecta ar fi al naibii de plictisitoare
si sincer chiar nu imi doresc una.
imi vine acum in minte sfarsitul de la 'Ordinary World' - duran duran (hanna
ichi me)
 hmm..eu sunt pesimismul in persoana si am intotdeauna ceva de carcotit...asta
nu inseamna ca nu pot sa ma bucur de viata(intotdeauna i-am dispretuit pe cei care sustin
ca "life sucks" si isi taie venele printr-un colt).in fond pana si eu stiu ca nu e totul gri, ca
exista bataile cu zapada, inghetata, libraria Carturesti, orele intregi de discutii cand
inteligente cand stupide cu prietena mea cea mai buna, filmele de tim burton, o idee buna
pentru un desen care (hopefully) iese asa cum mi l-am imaginat, o ploaie de vara,noaptea
la mare, cainele meu despre care toata lumea crede ca e pe invers...si ar mai fi multe
lucruri dar n-am chef sa plictisesc lumea (ayashi)
 de mult timp am o senzatie ciudata, cum ca viatza e inutila...nu, nu am spus
bine, ca majoritatea celor ce exista in jurul meu sunt inutili...ma uitam la anime, si ma
cufundam in visele mele, si-mi ziceam..."animeurile imi fac viata minunata, faptul ca
exista, ca le pot vedea si pot incerca sa le inteleg mesajul, ca pot crea la randul meu este
de ajuns". apoi ieseam din casa, ma duceam la liceu, ma sprijineam de o fereastra, cu
lucrurile imprastiate pe vreo scara, si ma uitam afara...la toti ceilalti care misunau prin
fata ochilor mei. "inutili"....acesta era cuvantul...ce ma poate bucura in
viata...familia...poate, desi de cele mai multe ori nu suntem toti impreuna (mama, tata,
etc)...iubit...am renuntat de mult la asta...prieteni...ce prieteni adevarati am eu...ma
simteam uitata, si la randul meu inutila.apoi a venit my best friend, o fata dulce, care isi
facuse codite ziua aceea, si radia de fericire, si cand am vazut-o, mi-am revenit, cat de
cat. faptul ca ea radia, si incerca sa ma inveseleasca si pe mine...exista fiinte ce tin la
mine, am realizat...nu pot spune cuvantul "inutil" cand ma uit la ceilalti. nu sunt destul de
mare, de matura, pentru a spune pe nume "lucrurilor care imi fac viata cu adevarat
minunata"...zambetul prietenei, sau al tatalui meu, cand il revad dupa o lunga despartire,
glumele in gasca, faptul ca alunec in ploaie si cad si injur in toate limbile ...nu
stiu...viata are multe parti intunecate, dar mereu urmate de aceste lucruri marunte, dar
minunate, care ma fac sa-mi spun, merita! m-am lalait cam mult...dar mi-am spus si eu
parerea...^_^ incerc sa fiu optimista, dsi de multe ori, ma tot incearca senzatia de mai sus
(blue hotaru)
 Hei blue ..cheer up..dupa cum vad ca deja faci ^_^..ai dreptate, nu
intotdeauna poti vedea viata ca fiind minunata, dar discutam zilele trecute cu o prietena
cum ar fi ca in loc de perioadele triste si grele sa nu fie nik..nici fericire, dar nici sa
suferi..si am ajuns la concluzia ca nu merita..trebuie sa ai cu ce compara fericirea ..cat
despre sentimentul de 'inutilitate'..de cate ori nu ma simt ca tine..pana la urma mi-am dat
seama ca dak eu sunt inutila,inseamna ce exista posibilitatea ca si restul de ..n miliarde de
oameni din jurul meu sa fie la fel..si nik sa nu conteze de fapt..dar ce mai conteaza? util
sau inutil , te poti bucura de viata (jane kenshin)
 Lucruri care ma fac fericit ... Pai cele mai importante lucruri pentru mine sunt
parintzii mei (desi uneori ma enerveaza incredibil de mult) , eu am doar 3 prieteni pe care
ii pot considera prieteni restul sunt asa prieteni de salut si ce mai faci , de aici sunt lucruri
banale : calculatoru` (nu mi-o face minunata dar o imbunatateste oricum) , muzica (eu
ascult doar 3 melodii) si un alt lucru care ma face bucuros e sa-i vad pe cei care au ceva
cu mine suferind (fizic sau psihic) si pe cei care ma plac sa fie fericitzi. (axutzuro)

posted by inuken