Nazismul i religia[modificare | modificare surs]

Din eseul politic al lui Hitler, Mein Kampf ("Lupta mea") reiese ca Hitler se considera
crestin (cel putin la inceputul anilor '20) si ca la interpretarea unora dintre realitatile politice
contemporane vadea unele influente din crestinism: Hitler citeaza in sprijinul
antisemitismului lui Evanghelia, si anume episodul in care Hristos ii alunga pe negustori din
templu; declara ca, opunandu-se evreilor, este convins ca actioneaza in acord cu vointa
Atotputernicului; ii critica pe compoatriotii care incheie pact electoral cu "evreii cei atei"; si
se roaga ca Dumnezeu sa binecuvanteze lupta pe care o pregateste pentru "libertate". Si
dupa anii '20 (cand a fost scrisa si publicata Mein Kampf) Hitler se manifesta tot ca un
catolic convins, asa cum arata de exemplu discursul lui in parlament cu ocazia adoptarii
legii de imputernicire (legea care acorda puteri depline cancelarului si guvernului sau).
Hitler a recurs la motive religioase si figuri de stil inspirate din crestinism si in discursurile
sale politice. De exemplu, intr-un alt discurs rostit la 27 octombrie 1928, Hitler declara:
"Miscarea noastra este realmente crestina. Suntem animati de dorinta de a-i vedea pe
catolici si pe protestanti regasindu-se unii pe altii in acest ceas de cumpana pentru poporul
nostru.".
Nazitii considerau c religiile care recunoteau adevrurile lor erau religii adevrate, iar cele care
predicau iubirea i tolerana n contradicie cu faptele erau religii false. [necesit citare]
O parte nsemnat din clerul romano-catolic s-a opus nazismului din cauza incompatibilit ii lui cu morala
cretin dar i din cauz c ascensiunea micrii naziste a lui Hitler eroda popularitatea partidului catolic
(Zentrum la nivel federal i BVP n Bavaria), fapt care se repercuta, fire te, asupra rezultatelor electorale
ale partidelor catolice.[5]. Catolicii germani au fost n general vehicule ale antisemitismului german cu mult
timp nainte de apariia nazismului sau a lui Hitler,[6] iar printre protestani antisemitismul nu era nici el mai
mic dect printre catolici.[7]. Cartea lui Hitler (Mein Kampf) a fost editat de un preot, teolog i clugr
ieronimit catolic (Bernhard Stempfle[8]), care de altfel era deja la acel moment editorul unui jurnal bavarez
antisemit foarte popular n toat Germania (anume Miesbacher Anzeiger). Acesta a fcut (alturi de al i
naziti) corectura scrierii politice a lui Hitler, a publicat cartea acestuia la casa lui de publica ii, dar a i
avut o contribuie important n chiar scrierea celei de-a doua jumt i a Mein Kampf-ului.

[9]

La fel ca

opozanii politici, numeroi preoi au fost internai n lagre de concentrare (la nceput n cel din Dachau),
nc din 1933. Dar ierarhia superioar a bisericii, inclusiv Papa Pius al XII-lea, a adoptat o atitudine de
relativ pasivitate fa de ideologia nazist. Continu i n prezent controversa privind prezumtiva
complicitate a Papei Pius al XII-lea.[necesit citare] Antisemitismul, chiar i n forma sa economic modern, a
fost incitat n Germania de lideri de opinie cre tini: a a cum presa catolic i conservatoare a sugerat
populaiei berlineze lovite de faliment i omaj n criza economic din 1873 c vina pentru acea criz ar fi
avut-o evreii, tot aa au gsit nazitii aceeai explicaie facil pentru eecul german n primul rzboi
mondial i pentru marile crize economice din perioada interbelic. [10]