49.sistemul digestiv notiuni generale, particularitati de structura , compartimente si functii.

Sistemul digestiv reprezinta un complex de organe care peia din mediu extern substante nutritive
,le supune transformarilor fizice si chimice pentru a fi asimilate cu eliminarea rezidurilor digestive
. este cumpus din : tubul digestiv(cavitatea bucala, faringe, esofag, stomac, intestinul subtire,
intestinul gros) si glande anexe(glande salivare, pancreasul,ficatul).Functia principala a aparatului
digestiv este digestia.
50.cavitatea bucala compartmente , pereti , structura .Limba structura si functiile .
muschii limbii .papilele limbii si rolul lor in digestie .
Cavitatea bucala se imparte in 2 portiuni : vestibulul bucal si cavitatea bucala propriuzisa.tegumentul buzelor pe suprafata lor intensa se transforma in mucoasa bucala .Limba prezinta
un organ muscular , mucoasa ei contine terminatiuni nervoase gustative. Are 3 regiuni : corpul ,
virful si radacina .se disting papile fungiforme , foliate si papile circumvalate . muschii limbii se
impart in doua grupe : muschi scheletari(m.genioglos, m.hioglos,m.stiloglos) si muschi proprii
.Functii:Digestiva, respiratorie,fonatie , intervine mimica, limbajul articular.
51.dintii situatie , structura dintelui . dintii deciduali si permanenti . eruptia dentara .
forme de dinti si caracteristica lor . glandele salivare generalitati , clasificare , structura si
functie .
Dintii sunt dispusi in anvelope dentare ale maxilei si mandibulei .exista dentitie de lapte si
permanenta .fiecare este alcatuit din coroana , col si radacina .tesuturile dure ale dintelui sunt
reprezentate de dentila , smalt dentar si ciment dentar.in functie de forma coroane se impart in :
incisivi, canini, premolari si molari .eruptia dintilor de lapte incepe la 7 luni .Glandele salivare :
labiale, bucale, palatine si lingvale. Glande salivare mari : parotide , submandibulare si
sublingvale
52. faringele - topografie,conformatie externa si intern. cavitatea faringelui si
compartimentele ei. deglutitia. esofagul-topografie,portiuni,structura si functii
Faringele este un organ musculos cptuit cu o mucoas care se continu n cavitatea bucal i
nazal. Faringele fiind o ncruciare a cilor digestive prin esofag i respiratorii prin laringe.
Faringele este delimitat de cavitatea bucal prin baza limbii, amigdale, arcul palatin (Arcus
palatoglossus), spre cavitatea nazal delimitarea este realizat de coanele nazale. Ieirea posteroventral din faringe se realizeaz pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de alt parte
prin esofag. Faringele este submprit:1. n zona nazal sau epifaringe (Pars nasalis pharyngis)2.
zona oral sau mezofaringe (Pars oralis pharyngis)3. zona laringian sau hipofaringe (Pars
laryngea pharyngis)4. zona esofagian (Pars esophagea pharyngis)Faringele comunic cu cavitatea
nazal i cu urechea medie prin Ostium pharyngeum tubae auditivae sau trompa lui Eustache.
Faringele oral de cel nazal este desprit prin vlul palatin (Palatum molle sau Velum palatinum).
Faringele este compus din mai multe straturi, cel superficial fiind o mucoas care are o serie de
celule specializate ca celule flagelate, limfatice (amigdalele) i glandulare. Sub statul mucos se afl
un strat musculos (Tunica muscularis) alctuit din muchi striai care se pot submpri n (Musculi
constrictores pharyngis) i (Musculus stylopharyngeus caudalis).Irigarea cu snge este asigurat
de artera carotid externInervarea fiind realizat de nervii cranieni 9 i 10 (nervul vag i
glosofaringian).Esofagul este o parte a tractusului digestiv cu funcia de transport a hranei,
Esofagul este un tub, ce leag faringele de stomac. Pereii si musculari produc contracii
ondulatorii, care ajut la transportarea hranei. Are un diametru larg, comparativ cu alte cordate. La
unele specii poate servi drept depozit temporar de hran. Este acoperit cu un strat epitelial, care
conine multe glande subepiteliale.Raporturile esofagului Portiunea cervicala (pars cervicalis)
Anterior traheea. Posterior muschii prevertebrali si coloana vertebrala. Lateral lobii tiroidei, nervii
laringieni recurenti. Portiunea toracica (pars thoracica) Segmentul supraazygoartic Anterior
traheea (astfel denumit si segment retrotraheal) si originea bronhiei stangi. Posterior coloana
vertebrala Lateral stanga artera carotida comuna stanga, artera subclavie stanga (portiunea
ascendenta). Lateral dreapta trunchiul brahiocefalic. Segmentul subazygoaortic
Anterior pericardul (astfel denumit si segment retrocardic) si noduli limfatici traheobronhici
inferiori. Posterior separat de coloana vertebrala prin aorta toracica cu arterele intercostale, vena
azigos si hemiazigos, ductul toracic. Lateral stanga pleura mediastinala cu recesul
interaorticoesofagian. Lateral dreapta pleura mediastinala cu recesul interazygoesofagian.
Portiunea abdominala (pars abdominalis) Anterior lobul stang al ficatului (scobitura esofagiana).
Posterior diafragma si aorta. Lateral stanga versantul drept al fornixului gastric. Lateral dreapta
lobul caudat al ficatului. Deglutitia (mecanismul de inghitire)In urma digestiei bucale efectuata
prin digestia fizica si chimica a alimentelor, prin masticatie si respectiv actiunea salivei, in
cavitatea orala se formeaza bolul alimentar pregatit pentru a fi propulsat mai departe la urmatorul
nivel al tractului digestiv pentru continuarea digestiei. Acest proces se numeste deglutitie.
Deglutitia este un act reflex motor in care sunt implicati peste 22 de muschi de la nivelul cavitatii
bucale, faringelui si esofagului coordonati de centrii deglutitei din medulla oblongata si punte.
Comunicarea centrilor nervosii cu muschii implicati in procesul deglutiei se face prin intermediul
ramurilor din trigemen,facial,glosofaringian si hipoglos. Deglutitia se desfasoara in trei timpi:

bucal, partial voluntar, dupa care urmeaza timpulfaringian si esofagian, in care transportul bolului
de la istmul orofaringian pana la stomac se realizeaza involuntar.
53. cavitatea abdominala si peritoneala-notiuni generale. stomacul- topografie si structura.
mecanismul de secretie a sucului gastric
Abdomenul (cavitatea abdominala)este portiunea cavitara a corpului cu pereti musculoapcnevrotici acoperita de piele si captusita cu o membrana seroasa numita peritoneu. Situata intre
torace si bazin , cavitatea abdominala cuprinde o serie de organe (viscere) importante, cum sunt:
stomacul, intestinul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii, precum si vase sanguine, limfatice si
nervi. Stomacul reprezinta cel mai dilatat segment constituitiv al tractului digestiv, fiind in acelasi
timp si cel mai proximal organ abdominal. De asemenea, stomacul indeplineste functii de
importanta majora in derularea procesului fiziologic al digestiei si conform ansamblului
diversificat de afectiuni pe care le poate dezvolta detine si o mare importanta clinica.Mecanismul
de secretie a sucului gastricIn stomac,datorita actiunii sucului gastri,continua mistuirea
alimentelor.Totodata,stomacul exercita si functia de depozit temporar,unde alimentele ingerate se
pot afla timp de 4-10 ore.Sucul gastric reprezinta un lichid incolor,transparent,cu reactie acida bine
pronuntata.Aciditatea se datoreaza prezentei acidului clorhidric(HCl) in concentratie de circa 0.5%
(pH 0,9-1,5).Sucul gastric contine de asemenea fermenti(pepsina,gastrixina,chimozina,lipaza) si o
cantitate considerabila de mucus-mucina.
54. intestinul subtire-parti componente,topografie si limite. structura si funciile lui
Intestinul subtire este cel mai lung segment al tractului alimentar, cuprins intre stomac si intestinul
gros, la acest nivel desfasurandu-se importante activitati fiziologice care conduc la prepararea
hranei pentru celulele organismului. Intestinul subtire masoara aproximativ 5-6 m, de la pilor la
valvula ileo-cecala si este impartit in trei segmente: duodenul, jejunul si ileonul. Duodenul este
portiunea incipienta a intestinului subtire, care spre deosebire de celelalte segmente prezinta
mobilitate neglijabila si este in cea mai mare parte retroperitoneala. De la sfincterul piloric pana la
flexura duodenojejunala, unde se continua cu jejunul, duodenul masoara 20-25 cm, desenand in
jurul capului pancreatic o traiectorie semicirculara, ce desfasoara o tripla schimbare de directie, in
urma careia, duodenului i se descriu patru portiuni anatomice. Jejunul si ileonul reprezinta
portiunea mezenteriala a intestinului subtire, intraperitoneala si mobila, intinsa de la flexura
duodenojejunala la valvula ileo-cecala, ocupand partea centro-inferioara a cavitatii abdominale.
55.intestinul gros-parti componente,topografie si limite. Structura Si functiile lui. Actul de
defecatie
Intestinul gros reprezint partea aparatului digestiv cuprins ntre intestinul subire i anus. Acesta
este unul specific animalelor vertebrate. Este ultima portiune a tractului digestiv format din cecum,
colon i rectul care se termin la exterior cu rectul. La intestinul gros lipsesc vilozitile intestinale,
fiind prezente doar la intestinul subire. Intestinul gros este compus din:cecum,colon,rect. Rolul
acestuia const n absorbia apei din mncarea neabsorbit, cea a vitaminelor create de microflora
bacterian, precum i a absorbia unor electrolii napoi n snge. Defecatia reprezinta procesul de
eliminare a materiilor fecale din intestin. Unele miscari propulseaza fecalele in rect, initiind
dorinta de defecatie. Ulterior se produce contractia musculaturii netede a colonului distal si a
rectului, propulsand fecalele in canalul anal. Urmeaza relaxarea sfincterelor anale intern si extern
56.ficatul-topografie,confirmatie externa. Hilul hepatic si elementele lui. Structura lobara si
segmentara.
Ficatul - cel mai mare organ intern al corpului uman. Face parte din sistemul digestiv, performa
mai mult de 500 functii diferite, fiecare dintre acestea fiind esentiale vietii. Functile sale esentiale
includ: ajutor in digestia grasimilor, asigura rezerve de nutrienti, filtrarea toxinelor si a deseurilor
din sange, sintetizarea unor varietati de proteine si reglarea nivelelor multor chimicale ce se ajung
in sange. Ficatul este unic intre organele corpului uman datorita capacitatii sale de regenerare, de
reintregire a celulelor ce au fost distruse de o boala sau de o leziune pe termen scurt. Dar, daca
ficatul sufera leziuni repetate, pe termen lung (boli cronice), modificarile devin ireversibile,
interferand cu functia acestuia. In ciuda multelor functii complexe pe care le indeplineste, ficatul
este relativ simplu in structura. Este compus din 2 lobi inegali, stang si drept. Lobul drept fiind de
cca 6 ori mai mare si prezinta atasati 2 lobi mai mici numiti: lobul cuadrat si caudat. Fiecare lob
contine mii de unitatii numite lobule, care reprezinta constructiile componente ale ficatului.
Lobulele sunt structurate pe sase-fete fiecare de 1mm. Prin centrul fiecarei lobule trec capilare cu
scurgere in vena hepatica care transporta sangele afara din ficat.
57.vezica biliara-topografie,structura si functii. Bila compozitia si rolul
Vezica biliar (sau colecistul) este un rezervor temporar al bilei, situat n fosa colecistului de pe
faa inferioar a ficatului. Vezica este specific vertebratelor. Este unit cu ficatul, de unde
primete bila, i cu duodenul, unde o elibereaz. Funcii :Sac ce stocheaz secreia extern
hepatic, fiind ataat la cile biliare extrahepatice. Localizare: pe faa visceral a ficatului n
regiunea ce poart denumirea de fosa vezicii biliare.Proiecie pe peretele abdominal: la nivelul
punctului cistic (situat la intersecia dintre coasta a IX-a pe partea dreapt i marginea lateral a
muchiului drept abdominal), punct ce se afl n regiunea hipocondrului drept. Bila, sau fierea,
este un lichid de culoarea galben-verzuie, cu caracter alcalin, secretat de ficat i depozitat n vezica

biliar. Rol:Distrugerea bacteriilor i a altor ageni externi;Neutralizarea caracterului acid al

hrnii;Absorbia grsimilor. Bila este alctuit din:sruri biliare ce au rol n: reducerea tensiunii
superficiale a lipidelor, emulsionarea grsimilor, adic fragmentarea acestora n picturi fine,
favorizarea aciunii lipazelor pancreatice i a celor intestinale;colesterol;lecitin;pigmeni biliari:
biliverdin (culoarea verde)i bilirubin (culoarea galben):ap
58.pancreasul-topografie,confirmatie externa si interna. Functia endo si exocrina. Sucul
pancreatic,rolul in didestie
Pancreasul este un organ ce este localizat n partea stng a cavitii abdominale (hipocondrul
stng), sub stomac, n potcoava duodenal. Este o gland anex a tubului digestiv, avnd att o
funcie exocrin (producnd sucul pancreatic, ce particip la digestie), ct i una endocrin
(secretnd doi hormoni antagoniti, insulina, care este un hormon hipoglicemiant, i glucagonul,
care este un hormon hiperglicemiant).Sucul pancreatic, produs de ctre pancreas, este un lichid cu
caracter bazic , ce conine numeroase enzime digestive.Aceasta are functia de:Hidroliza
carbohidrailor i grsimilor;Neutralizarea caracterului acid a hrnii, impregnat cu suc gastric.
59.splina-topografie,structura si functii
Splina este unul din cele mai importante organe ale sistemelor limfatic i imunitar . Acesta este
situat n partea stng a abdomenului. Splina ocupa loja splenic, cuprins ntre colonul transvers
i diafragm, la stnga lojei gastrice.Splina are o structur caracteristic, fiind alctuit din:
capsula fibroasa i parenchimul splenic. Capsula fibroas se gsete la suprafaa splinei. Ea trimite
spre interior trabecule, care se anastomozeaz i mpart organul n formaiuni, numite lobuli
splenici. Capsula fibroas mpreuna cu toate trabeculele care pornesc din ea, formeaz stroma
conjunctiv. Stroma conjunctiv este formata din numeroase fibre conjunctive, printre care se
gsesc fibre elastice i fibre musculare netede. n ochiurile stromei se gsete o retea din fibre de
reticulin i din celule reticuloendoteliale. Acest reea formeaz pe alocuri nite canale, numite
sinusuri venoase. Acestea sunt puternic anastomozate i sunt n legtur, pe de o parte, cu sistemul
arterial al splinei, iar pe de alt parte cu sistemul venos din grosimea stromei. Peretele sinusurilor
este alcatuit din fibre de reticulin dispuse circular i nconjurate de celule reticuloendoteliale.
Parenchimul splenic sau esutul propriu al splinei este aezat n ochiurile stromei conjunctive. El
este format din dou pari: pulpa roie i pulpa alba.
Functiile:- Distrugerea eritrocitelor i trombocitelor btrne.-Un depozit foarte important de fier in
organism.
-Poate produce anticorpi (persoanele crora le lipsete splina sunt mai predispuse la anumite
afeciuni bacteriene).
-Transformarea hemoglobinei n bilirubin.
60peritoneul-generalitati. Cavitatea peritoneala. Raportul peritoneului cu organele cav
abdominale. Derivatele lui
Peritoneul- este o seroasa foarte intinsa, in raporturi intime cu toate organele abdominale, cu o
vasta retea de vase sangvine, limfatice si nervi, ceea ce ii confera roluri fiziologice si
fixiolopatologice foarte importante. Peritoneul intervine in procesele de aparare ale organismului;
el are o mare putere macrofagica si fagocitara, rectioneaza printr-o exudatie abundenta,producere
de fibrinasi anticorpi, care tind sa limiteze infectiile. Datorita bogatiei sale in plexuri
nervoase,peritoneul constituie o intinsa suprafata interoceptiva, sensibila la cei mai variati
excitanti,ceea ce explica tulburarile reflexele locale, la distanta si generale, care apar in
imbolnavirile acestei seroase.
Cavitatea peritoneala e : - inchisa la barbat; - deschisa la femeie - comunica cu exteriorul prin
ostiile abdominale ale tubelor uterine.In conditii patologice cavitatea peritoneala devine reala prin
acumularea de lichide de origini diferite (de exemplu de la ulcer gastric perforat, de la un vas de
sange ce se deschide in cavitatea peritoneala - hemoperitoneu). Lichidul ce inunda cavitatea
peritoneului da peritonita.
61. patologia sistemului digestiv
APENDICITA, ULCERUL, GASTRITA, PANCREATITA ACUTA, INTOLERANTA
ALIMENTARA, Colecistita SINDROMUL DE INTESTIN IRITABIL (SII)