Cel de al doilea personaj, ridicat de data aceasta chiar din Fanar, care va intruchipa acest spirit intreprinzator si erudit

este Alexandru Mavrocordat, nascut in Constantinopol in 1641. Dupa studii de medicina si filozofie in Italia, ca si
ilustrul sau predecesor, Alexandru va preda la Academia patriarhala filozofia aristotelica in spiritul lui Coridaleu.
Poliglot recunoscut, el va face o cariera stralucitoare ca mare dragoman -mare interpret al Sublimei Porti si se va
ilustra la semnarea tratatului de la Carlowitz (1699). Sfatuitor apropiat al sultanului (mahremi esrar), Alexandru va lua
titlul neobisnuit de exaporiton Exaporitul-, probabil o traducere arhaica a latinescului a secretis, adica
secretarius, in sensul initiat in secrete. Succesul invataturilor sale, precum cel al lui Coridaleu, se va manifesta
prin numarul de manuscrise, din care unele inca inedite ale acestui prolific autor. Dintre lucrarile sale va fi publicata o
Istorie Sfinta, la Bucuresti, in 1716. Mai tirziu, in sec. XIX, editorii vor pune la dispozitia publicului un Epistolar si
un volum de Frontismata (Cugetari sau Reflexii), dupa cum vom discerne mai degraba influenta lui Pascal sau a lui
La Rochefoucauld. In acelasi timp, Alexandru marcheaza la rindul sau inceputul Iluminismului timpuriu neo-elen prin
publicarea unei teze de doctorat revolutionare pentru acea epoca, asupra circulatiei singelui si functiei plaminilor.
Editat intii la Bolonia in 1664, volumul in latina este reeditat la Frankfurt anul urmator si la Lipsca (Leipzig) in 1682.
Tinarul medic-filozof citeaza din Aristotel si Galen, dar se bazeaza mai ales pe teoria lui William Harvey, enuntata
citiva ani mai inainte, in 1628. Este empirismul stiintific ce-si face atunci aparitia la greci. Exaporitul a decedat la 23
decembrie 1709, pe vechiul stil, deci 3 ianuarie 1710 stil nou, un an de rascruce in istoria elenismului