Sunteți pe pagina 1din 89

NICOLAU MIHAELA

BUGET SI TREZORERIE PUBLICA

NOTE DE CURS

2008

MODULUL I ORGANIZAREA BUGETARĂ ÎN ROMÂNIA

3

LECŢIA 1 CONŢINUTUL ŞI INTERPRETAREA BUGETELOR PUBLICE

4

LECŢIA 2

SISTEMUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA PROCESUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA PARTICIPANŢII LA PROCESUL BUGETAR

6

LECŢIA 3

12

LECŢIA 4

20

LECŢIA 5. CLASIFICAŢIA VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BUGETARE

23

MODULUL II MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE ŞI ROLUL SĂU ÎN GESTIONAREA BUGETELOR PUBLICE

26

LECŢIA 1 ATRIBUŢIILE ŞI ROLUL MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE

27

LECŢIA 2

ORGANIZAREA MINISTERULUI FINANŢELOR PUBLICE NECESITATEA EXISTENŢEI TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE

28

LECŢIA 3

29

LECŢIA 4

LOCUL ŞI ROLUL TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE ÎN SISTEMUL INSTITUŢIILOR

PUBLICE DIN ROMÂNIA

31

LECŢIA 5

ORGANIZAREA TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA FUNCŢIONAREA UNITĂŢILOR TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE

34

LECŢIA 6

39

MODULUL III FUNDAMENTAREA, FINANŢAREA ŞI EXECUŢIA CHELTUIELILOR BUGETARE

42

LECŢIA 1

FUNDAMENTAREA CHELTUIELILOR BUGETARE FINANŢAREA CHELTUIELILOR BUGETARE

43

LECŢIA 2

54

LECŢIA 3 EXECUŢIA CHELTUIELILOR BUGETARE

58

MODULUL IV FUNDAMENTAREA ŞI REALIZAREA VENITURILOR BUGETARE

65

LECŢIA 1

FISCALITATEA ÎN ECONOMIA DE

66

LECŢIA 2

ELEMENTELE TEHNICE COMUNE ŞI SPECIFICE VENITURILOR BUGETARE PARTICULARITĂŢI ÎN REALIZAREA VENITURILOR BUGETARE

67

LECŢIA 3

69

LECŢIA 4 EXECUŢIA VENITURILOR BUGETARE

84

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

89

2

MODULUL I ORGANIZAREA BUGETARĂ ÎN ROMÂNIA

Obiectivele specifice modulului

prezentarea conţinutului bugetelor publice;

prezentarea sistemului bugetar din România;

prezentarea procesului bugetar şia participanţilor la procesul bugetar

prezentarea clasificaţiei veniturilor şi cheltuielilor bugetare

Rezultatele aşteptate

conţinutului

cunoaşterea

bugetelor

publice

şi

s

a

sistemului

bugetar

românesc;;

cunoaşterea procesului bugetar şi a participanţilor la acesta

cunoaşterea modului de clasificaţie a veniturilor şi cheltuielilor bugetare

Competenţele dobândite

familiarizarea cu organizarea bugetară din România

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului

2 ore

3

Lecţia 1 Conţinutul şi interpretarea bugetelor publice

Pasul 1 Noţiuni introductive Finanţele publice reprezintă relaţiile economice sub formă bănească care apar în procesul repartiţiei PIB, respectiv venitului naţional, cu ocazia constituirii şi repartizării de fonduri centralizate la, şi de la dispoziţia statului şi descentralizate la şi de la dispoziţia agenţilor economici, în scopul satisfacerii unor nevoi publice. Instrumentul cel mai important de îndeplinire a funcţiilor finanţelor îl constituie bugetul.

Pasul 2 Definirea bugetelor publice Bugetele publice pot fi considerate relaţii economice în formă bănească care apar în repartizarea venitului naţional cu prilejul constituirii de fonduri la nivelul instituţiilor publice şi utilizarea acestora pentru satisfacerea unor nevoi generale. Bugetul este definit ca ansamblul de conturi care descriu, pentru un an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului. Realizat de Guvern şi aprobat de Parlament, bugetul reprezintă actul cel mai important din viaţa publică, deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe o perioadă de un an.

Pasul 3 Interpetarea bugetului Interpretarea bugetului se poate face din următoarele patru perspective:

din punct de vedere juridic, el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale; aceste norme sunt destinate organizării unei gestiuni contabile clare a finanţelor şi precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar. În conformitate cu legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, noţiunea de buget este prezentată ca „document prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare ai instituţiei publice”. 1

din punct de vedere tehnic, interesează îndeosebi procesele de pregătire şi elaborare a bugetului, precum şi metodele de previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget;

din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care trec prin contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială;

din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică, socială, educaţională, militară etc.); aceste opţiuni sunt relevate prin evoluţia şi repartiţia veniturilor şi cheltuielilor şi sunt determinate de factori multipli, legaţi de doctrinele partidelor politice, de atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de presiune, de ponderea

1 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice

4

constrângerilor economice şi politice internaţionale, de influenţa trecutului, de fenomenele inerţiale. 2

Pasul 4 Caracteristicile bugetului statului Bugetul statului este instrumentul principal prin intermediul căruia se verifică şi se analizează:

execuţia cheltuielilor în limitele şi condiţiile impuse de legea bugetară anuală;

eficacitatea gestiunii activităţilor publice, prin utilizarea corespunzătoare a resurselor financiare şi umane existente;

proiectarea activităţilor statului prin evaluarea diferitelor planuri şi programe de dezvoltare pentru perioadele următoare. Bugetul reprezintă o balanţă financiară a statului în care sunt trecute două categorii de indicatori: veniturile şi cheltuielile statului. Ambii indicatori sunt trecuţi în acelaşi document pentru a se pune faţă în faţă destinaţiile fondurilor financiare constituite cu sursele de finanţare. Înscrierea veniturilor în această balanţă se face în cifre minimale globale care reprezintă limita minimă a încasărilor ce trebuie realizată la buget. Cheltuielile sunt înscrise în buget în cifre maximale adică nivelul până la care pot fi consumate fondurile bugetare. Ca balanţă financiară bugetul reprezintă un document de acţiune, o listă de venituri şi cheltuieli în care sunt consemnate mărimile reale ale indicatorilor financiari publici (venituri şi cheltuieli) într-o exprimare dinamică. Bugetul este utilizat nu numai în domeniul finanţelor publice, ci reprezintă un instrument foarte important în conducerea societăţilor comerciale, indiferent de forma de proprietate a acestora. Motivaţia utilizării acestui tip de balanţă financiară în conducerea firmelor este dată de următoarele caracteristici: 3

bugetul este o contabilitate a viitorului;

bugetul coordonează activităţile societăţilor comerciale pentru obţinerea rezultatului final, profitul;

bugetul asigură analiza situaţiei economico-financiare în vederea obţinerii informaţiilor necesare deciziilor care au ca obiect dezvoltarea societăţii şi adaptarea permanentă a acesteia la cerinţele pieţei;

bugetul estimează cheltuielile necesare pentru realizarea politicii societăţilor comerciale referitoare la vânzări, aprovizionare, producţie, şi legat de acestea estimează rezultatele posibil de atins;

bugetul asigură condiţiile necesare conducerii pentru exercitarea controlului asupra modului în care se realizează obiectivele prevăzute. Astfel, putem aprecia că bugetul este unul din instrumentele financiare cel mai des utilizat în organizarea şi conducerea activităţilor economice. Multitudinea domeniiilor în care este utilizat a condus la necesitatea realizării unor conexiuni între diferitele tipuri de bugete ceea ce a dus la constituirea unui sistem bugetar.

2 Gh. MANOLESCU, Buget, abordare economică şi financiară, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti,

1997

3 C. BULGARIU, Managementul prin bugete, Anuarul Universităţii „P. Andrei”, secţiunea Economie, 1999,

p.355

5

Lecţia 2 Sistemul bugetar în România

Pasul 1 Noţiuni introductive Relaţiile pe care le exprimă şi concretizarea lor în venituri şi cheltuieli prin balanţe financiare scot în evidenţă o multitudine de date, o diversitate de exprimări valorice (venituri şi cheltuieli) cu implicări diverse în sensul participării la constituirea fondurilor centralizate şi la consumul de mijloace. Trăsăturile comune care fac din relaţiile bugetare un sistem de bugete publice se regăsesc în următoarele exprimări: relaţii economice, relaţii băneşti, relaţii de repartiţie, relaţii de constituire şi repartizare a fondurilor centralizate, relaţii de satisfacere a unor interese generale şi a unor colectivităţi publice. Aceste relaţii, în cea mai mare parte, vizează transferuri de valoare, adică trecerea unor valori dintr-o formă de proprietate în alta fără o echivalenţă directă sau indirectă (fără contraprestaţie). Este foarte important de reţinut că sistemul bugetelor publice ne reprezintă transferuri de valoare sub formă comercială. Aceste relaţii bugetare nu au ca element central preţul, ci valoarea economico-socială a prestaţiilor instituţiilor statului în slujba cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite. Conexiunile care se manifestă între diferitele bugete publice creează un mecanism a cărui funcţionalitate este asigurată de caracterul sistemic al relaţiilor bugetare. Sistemul bugetar funcţionează dacă fiecare din componentele sale acţionează în conformitate cu o serie de principii. Pe baza acestor principii se creează un ansamblu omogen de reguli, proceduri, metode şi metodologii de lucru prin intermediul cărora se organizează activitatea bugetară la nivel macroeconomic.

Pasul 2 Principiile bugetare Pentru ca relaţiile bugetare să se desfăşoare în cele mai bune condiţii au fost statuate o serie de principii şi reguli care stau la baza desfăşurării gestiunii bugetare. Legea finanţelor publice consemnează următoarele principii bugetare: 4

1. „Principiul universalităţii.

Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate în sume brute. Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.

2. Principiul publicităţii.

Sistemul bugetar este deschi şi transparent, aceasta realizându-se prin:

a.

dezbaterea publică a proiectului de buget, cu prilejul aprobării acestuia;

b.

dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora;

c.

publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;

d.

mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.

3.

Principiul unităţii.

Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice. Toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile acestui buget, cu excepţia celor prevăzute de lege(bugetele fondurilor speciale). Veniturile şi cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului

4 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Monitorul oficial al României nr. 597/13 august 2002

6

energetic şi ale Fondului special al drumurilor publice se introduc în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli cu destinaţie specială, urmând regulile şi principiile acestui buget. În vederea respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va propune Parlamentului modificarea actelor normative pentru desfiinţarea veniturilor şi cheltuielilor cu destinaţie specială incluse în bugetul de stat.

4. Principiul anualităţii.

Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar. Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.

5. Principiul specializării bugetare.

Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi

destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.

6. Principiul unităţii monetare.

Toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.” Pentru bugetele locale mai este prevăzut şi principiul echilibrului conform căruia:

„cheltuielile unui buget (local) se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv”. 5

Pasul 3 Reguli privind cheltuielile şi veniturile bugetare Aceste principii bugetare sunt completare de o serie de reguli privind cheltuielile şi veniturile bugetare, reguli menite să stabilească competenţe, sarcini, modalităţi de lucru. Astfel, pentru cheltuielile bugetare sunt prevăzute o serie de reguli dintre care amintim:

au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările cuprinse în legi specifice şi în legile bugetare anuale;

nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din acest buget dacă nu există bază legală pentru cheltuiala respectivă (tot ceea ce nu este prevăzut în buget este interzis a se realiza);

nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare. În ceea ce priveşte venituri bugetare, regulile din actele normative în vigoare prevăd următoarele:

nu există venit bugetar care să nu aibă un act normativ institutor;

este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu excepţia cazurilor când legea prevede altfel;

la

sarcina

suportării

cunoştinţa contribuabilului;

veniturilor

bugetare

trebuie

cert

determinată

şi adusă

în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, iniţiatorii au obligaţia să prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor. În acest scop iniţiatorii trebuie să elaboreze, cu sprijinul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor instituţii implicate, fişa financiară care însoţeşte expunerea de motive sau nota de fundamentare, după caz, şi care va fi actualizată în concordanţă cu eventualele modificări intervenite în proiectul de act normativ. În această fişă se înscriu efectele financiare asupra bugetului general consolidat, care trebuie să aibă în vedere:

5 Ordonanţa de urgenţă nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, Monitorul Oficial al României nr.431/19 iunie 2003, art. 13

7

a. schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;

b. eşalonarea anuală a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale;

c. propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor;

d. propuneri realiste în vederea acoperirii minusului de venituri.

Toate aceste principii şi reguli prevăzute de legea finanţelor publice şi legea finanţelor publice locale sunt menite să asigure un cadru general de desfăşurare a activităţii bugetare şi să creeze condiţiile pentru descentralizarea activităţii de administrare a fondurilor financiare publice.

Pasul 4 Definiţia sistemului bugetar Sistemul bugetar exprimă ansamblul şi totalitatea relaţiilor economice sub formă bănească care apare în procesul repartiţiei venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate la şi de la dispoziţia statului pentru satisfacerea unor nevoi generale ale societăţii.

Pasul 5 Componentele sistemului bugetar În structura aceasta se produc grupări potrivit cu o anumită specificitate ţinând de nivelul intereselor de rezolvat ş.a., ceea ce duce la manifestarea următoarelor subsisteme (componente, verigi):

bugetul statului;

bugetele locale;

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetele fondurilor speciale.

Relaţiile ce se manifestă între subsistemele menţionate sunt de colaborare (nici un buget nu este subordonat altui buget) astfel asigurându-se funcţionalitatea mecanismului financiar-bugetar.

Pasul 6 Bugetul de stat Exprimă, din punctul de vedere al conţinutului economic, relaţii economice sub formă bănească care apar în procesul repartiţiei venitului naţional cu prilejul constituirii şi repartizării unor fonduri la şi de la dispoziţia statului în scopul satisfacerii unor nevoi generale ale societăţii. Ca dimensiune el reprezintă peste 60% din totalul sistemului bugetar. Ca balanţă financiară, bugetul statului apare ca o structură, cel mai adesea, deficitară (V < C ) unde:

veniturile provin din următoarele surse: impozite directe (în special cele pe venit), impozite indirecte (TVA, accize şi taxe vamale) şi venituri nefiscale (vărsăminte de la societăţile comerciale cu capital de stat, SN şi RA);

cheltuielile au o diversitate de destinaţii (servicii publice generale, apărare, învăţământ, artă etc.). Schematic, bugetul de stat se prezintă ca în figura nr. 1.1.

BUGETUL DE STAT

 

Venituri

Cheltuieli

Venituri fiscale:

Chelutieli în domeniile:

-

impozite directe

- administraţie publică centrală

impozite indirecte Venituri nefiscale

-

- apărare naţională, ordine publică,

- social – cultural: sănătate,

8

învăţământ, cultură, tineret şi sport;

- economie: industrie, agricultură;

- transporturi şi comunicaţii

Figura nr. 1.1. Bugetul de stat ca balanţă financiară

Cel mai adesea, bugetul de stat apare ca o structură deficitară, unde V < C Provenienţa veniturilor scoate în evidenţă o diversitate de surse, cu o implicare generală a contribuabililor în susţinerea veniturilor bugetare. În planul implicării instituţionale bugetul statului cade în sarcina Guvernului, atât în momentul fundamentării, cât şi pe parcursul gestiunii. Cea mai mare parte a relaţiilor exprimate prin bugetul statului vizează redistribuiri (prin transferuri) de mijloace bugetare, fie către celelalte bugete, fie către diferite segmente ale populaţiei.

Pasul 7 Bugetele locale Exprimă, relaţii economice sub formă bănească care apar cu ocazia repartiţiei venitului naţional în legătură cu constituirea şi repartizarea de fonduri centralizate la şi de la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale în scopul satisfacerii unor necesităţi ale colectivităţilor publice locale. Sunt considerate autorităţi administrativ teritoriale consiliile locale (comunale, orăşeneşti şi municipale) şi consiliile judeţene. Participanţii la fondurile locale se găsesc la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale cu obligaţii băneşti strict delimitate (impozite şi taxe locale) iar cheltuielile acoperite din acest buget, cu toată diversitatea domeniilor, vizează acţiuni economico-sociale, culturale, şi de administrare la nivelul localităţii.(gospodărire comunală, administraţie publică, cultură, învăţământ şi sănătate, locuinţe) Ca balanţă financiară, bugetele locale din România prezintă particularitatea echilibrării veniturilor cu cheltuielile ( V = C ) pe un fond de procedură administrativă prin care veniturile proprii sunt întregite de venituri de echilibrare. Motivaţia principală este dezvoltarea inegală a zonelor, localităţilor ţării. În structura bugetului de stat există un capitol distinct la cheltuieli numit: „transferuri către bugetele locale” unde sunt prevăzute veniturile de echilibrare pentru bugetele locale. Modalităţile de echilibrare cunosc două forme:

a) sume defalcate din diferitele impozite mobilizate la bugetul de stat (% din impozitul pe salarii, TVA,…se distribuie localităţilor). De exemplu, din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36,5% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozite, 10% la bugetul propriu al judeţului şi 15% la dispoziţia consiliului judeţean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, oraşelor şi municipiilor. Totalul sumelor alocate colectivităţilor locale este de 61,5% din încasările din impozitul pe venit plătit de locuitorii respectivei localităţi. Cota de 63% din impozitul pe venit, pentru Municipiul Bucureşti se repartizează, astfel: 18% la bugetele locale ale sectoarelor, 36,5% la bugetul propriu al Municipiului Bucureşti şi 8,5% într-un cont distinct deschis pe seama Consiliului General al Municipiului Bucureşti pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor şi Municipiului Bucureşti. 6 ;

6 Ordonanţa de urgenţă nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, Monitorul Oficial al României nr.431/19 iunie 2003, art. 28

9

b) subvenţii de echilibrare – sume globale acordate bugetelor locale pentru echilibrare. În legea anuală a bugetului de stat este prevăzută o anexă care prevede sume ce urmează a fi alocate fiecărei unităţi administrativ-teritoriale în parte. Criteriile în conformitate cu care sunt repartizate aceste sume sunt: 7

capacitatea financiară calculată în funcţie de impozitul pe venit încasat pe locuitor, în proporţie de 70% din sumele defalcate;

suprafaţa judeţului, în proporţie de 30% din sumele defalcate. Balanţa financiară a bugetelor locale conform practicii bugetare din România se prezintă astfel:

BUGET LOCAL

 

Venituri

Cheltuieli

A.

Impozite şi taxe locale

Cheltuielile administraţiei locale cu:

-

impozite şi taxe de la populaţie

- gospodărie comunală;

vărsăminte de la instituţiile publice şi regiile autonome

-

- locuinţe;

- învăţământ, cultură, culte etc.

 

- ocrotirea sănătăţii

B.

Transferuri de la bugetul de stat:

- administrarea teritoriului (urbanism, drumuri publice, infrastructură)

- cote defalcate din diferite impozite

- sume transferate

- protecţia socială (venitul minim garantat)

Figura nr. 1.2. Balanţa financiară a bugetelor locale

Gestiunea bugetelor locale ca răspundere administrativă revine consiliilor judeţene la nivelul judeţelor şi primăriilor, la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor. La acest din urmă nivel instituţia primarului reprezintă puterea executivă, iar puterea legislativă este reprezentată de consiliile locale. Municipiul Bucureşti este administrat de Primăria generală şi Consiliul General (care au atribuţii similare consiliilor judeţene) şi de primăriile celor 6 sectoare.

Pasul 8 Bugetul asigurărilor sociale de stat Exprimă, relaţii economice sub formă bănească care apar în procesul repartiţiei cu prilejul constituirii şi utilizării unui fond specializat la şi de la dispoziţia statului în scopul satisfacerii unor nevoi sociale ale populaţiei ca o colectivitate sau chiar ca persoane fizice. Ca balanţă financiară bugetul asigurărilor sociale de stat este format din veniturile provenind de la specifice(pensie suplimentară, şomaj) ale agenţilor economici şi populaţiei. Cheltuielile sunt reprezentate de asigurările şi protecţia socială concretizate în pensii, indemnizaţii, ajutoare. Balanţa BASS este de regulă deficitară ( V < C ) dar se echilibrează prin redistribuiri cu caracter de transferuri din bugetul de stat. Structura BASS ca balanţă financiară se prezintă după cum urmează:

7 Idem, art.29

10

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Venituri

Cheltuieli

Contribuţiile persoanelor fizice şi juridice la fondurile de asigurări sociale

Plăţi privind:

- pensiile de toate tipurile;

 

- indemnizaţiile şi ajutoarele;

- alocaţiile etc.

Figura nr. 1.3. Balanţa financiară a bugetului asigurărilor sociale de stat

Gestiunea acestui buget revine Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale ca autoritate centrală în domeniu. La nivel teritorial acest minister are o structură organizatorică care trebuie să soluţioneze problemele cu privire la:

înregistrarea forţei de muncă active;

evidenţierea şomerilor;

înregistrarea şi calculul pensiilor persoanelor îndreptăţite să se pensioneze sub o formă sau alta de pensii;

calificarea

şomerilor, stimularea agenţilor

şi

formarea

profesională

a

economici să angajeze şomeri;

oferirea de bilete de odihnă şi tratament pentru pensionari.

Toate aceste obiective sunt îndeplinite prin intermediul unei structuri organizatorice proprii compuse din: Inspectoratul teritorial de muncă, Agenţia pentru ocuparea şi formarea profesională a şomerilor, Casa de pensii.

Pasul 9 Bugetele fondurilor speciale Exprimă fluxurile de fonduri cu concretizare în balanţe financiare distincte. Sursele de formare sunt strict delimitate, iar destinaţia cheltuielilor vizează obiective economice sau social-culturale bine definite. Fondurile speciale se creează în momentul apariţiei unei nevoi care se manifestă foarte acut şi a cărei rezolvare nu este prevăzută în bugetul de stat. Pentru aceasta, se abilitează, prin lege, un organ executiv care să încaseze şi să utilizeze fondul special creat pentru eliminarea efectelor produse de nevoia respectivă. Exemple de fonduri speciale: pentru drumurile publice, pentru protecţia asiguraţilor, pentru modernizarea punctelor de trecere a frontierei de stat a României etc. Ca balanţă financiară, fondurile speciale nu pot fi niciodată deficitare (V>C), deoarece cheltuielile se angajează cel mult la nivelul fondurilor constituite şi se execută pe măsură ce încasările la aceste fonduri s-au realizat. Figura nr. 1.4. pune în evidenţă această situaţie.

BUGETUL FONDULUI SPECIAL

Venituri

 

Cheltuieli

 

Colectarea fondurilor din taxele instituite prin deschiderea fondului special

Cheltuieli

ocazionate

de

lucrările

prevăzute

a

se

realiza

din

acest fond

 

special constituit

 

Figura nr. 1.4. Balanţa financiară a fondurilor speciale

11

Administrarea fondurilor speciale este dată de Guvern, cu acordul Parlamentului către instituţiile centrale reprezentative domeniului în care s-au constituit aceste fonduri.

Pasul 10 Definirea bugetului general consolidat Totalitatea bugetelor prezentate sunt sistematizate în cadrul unui singur document numit bugetul general consolidat. Conform legii finanţelor publice, acesta este definit ca „ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg”. 8

Lecţia 3 Procesul bugetar în România

Pasul 1 Conţinutul şi interpretarea procesului bugetar Din punct de vedere teoretic dar şi procedural problematica bugetului poate fi abordată din mai multe unghiuri, astfel:

într-o primă interpretare procesul bugetar este ansamblul de mijloace, instrumente, acte normative pe baza cărora cei implicaţi îşi manifestă competenţe, responsabilităţi în sensul angajării de obligaţii băneşti, şi de solicitare şi utilizare de fonduri de la nivel central;

procesul bugetar mai poate fi interpretat şi ca o succesiune de momente, faze şi stadii prin care trece balanţa financiară operativă, având ca moment de început calcule previzionale asupra indicatorilor de venituri şi cheltuieli, iar ca moment final realizarea acestora;

cea mai des utilizată este interpretarea proprie legislaţiei finanţelor publice, potrivit căreia procesul bugetar reprezintă succesiunea următoarelor faze:

elaborarea proiectului de buget, aprobarea bugetului, execuţia bugetului, încheierea execuţiei bugetare, controlul şi aprobarea contului de execuţie bugetară. Perioada de timp pe care se întinde procesul bugetar este mai mare decât un an

calendaristic. Spre exemplu, pentru procesul bugetar al bugetului pe anul N etapele au următoarea succesiune:

A. elaborarea proiectului de buget: aprilie-octombrie N-1;

B. aprobarea bugetului: octombrie-decembrie N-1;

C. execuţia bugetului: 01.01-31.12. N;

D. încheierea exerciţiului bugetar: 31.12.N (dările de seamă contabile se pot depune

până la 25.03.N+1);

E. controlul execuţiei bugetare: ianuarie N - octombrie N+1;

F. aprobarea contului de execuţie bugetară se face odată cu aprobarea bugetului pentru

perioada viitoare: octombrie-decembrie N+1. După cum se poate observa procesul bugetar se întinde pe o perioadă mai mare de un an, el debutând, în cazul de faţă, în aprilie N-1 şi finalizându-se, conform legii, abia în decembrie N+1, ceea ce înseamnă aproape trei ani calendaristici.

Pasul 2 Etapele procesului bugetar Procesul bugetar presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. elaborarea proiectului de buget;

2. aprobarea (adoptarea) bugetelor publice

8 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Monitorul oficial al României nr. 597/13 august 2002

12

3. execuţia bugetelor publice

4. încheierea execuţiei bugetare

5. controlul execuţiei bugetare

6. aprobarea execuţiei bugetare

Pasul 3 Elaborarea proiectului de buget Elaborarea cu caracter de proiect a bugetelor publice presupune calcule previzionale anticipative cu privire la un an bugetar folosind anumite elemente de susţinere în plan economic şi în plan juridic. Pentru toţi cei implicaţi în procesul bugetar metodologia de acţiune are ca suport principal norme elaborate în numele Guvernului de către Ministerul Finanţelor Publice. Acestea pot şi completate de dispoziţii legale specifice diferitelor sectoare ale economiei naţionale. Elaborarea proiectului de buget cuprinde 3 etape:

A. Fundamentarea proiectului de buget

B. Întocmirea lucrărilor pregătitoare

C. Elaborarea propriu-zisă.

Pasul 4 Fundamentarea proiectului de buget Fundamentarea proiectelor de bugete publice are la bază 4 repere de referinţă:

1. identificarea şi individualizarea indicatorilor fizici specifice pe activităţi şi

acţiuni;

2. situaţia anului de bază;

3. folosirea de norme şi normative financiare;

4. cadrul juridic de acţiune.

Prima etapă, identificarea şi individualizarea indicatorilor fizici specifice pe activităţi şi acţiuni, presupune o anume sistematizare a datelor fizice şi valorice care conturează sectoare şi domenii de activitate. Acţiunea este concepută, sub îndrumarea Ministerului Finanţelor Publice, de fiecare minister şi instituţie ce are răspundere în domeniul respectivului domeniu de activitate. Indicatorii fizici specifici reprezintă, la venituri sursele de constituire a fondurilor financiare, iar la cheltuieli consumurile ce urmează a fi efectuate pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii. Situaţia anului de bază apare prezentă în fundamentarea bugetelor publice în cuantificarea indicatorilor bugetari pe anul următor prin continuarea unor activităţi şi acţiuni din anul de bază. Situaţia este exprimată la nivelul indicatorilor financiari realizaţi din anul de bază de la care se porneşte în sensul creşterii sau diminuării în anul de plată Situaţia anului de bază are două componente:

- execuţia certă – realizările efective consemnate în documentele justificative; - execuţia preliminată – aprecierile estimative cu privire la realizarea indicatorilor bugetari cuprinşi în bugetul aprobat până la finele anului de bază. În practica fundamentării bugetare din România situaţia anului de bază reprezintă cel mai important indicator de fundamentare deoarece celelalte elemente de fundamentare sunt eliminate. Folosirea de norme şi normative presupune folosirea unor dimensiuni (valorice, fizice,

convenţionale) de către instituţiile publice în determinarea cheltuielilor. Aceste norme sunt de două categorii:

- obligatorii

- indicative.

13

Normele obligatorii se referă la limitele valorice fixe cu privire la consumul de fonduri pe indicator fizic, având ca arie de manifestare instituţiile de acelaşi fel (alocaţia de hrană pe zi, bursa unui student pe lună etc.). Normele indicative reprezintă exprimări valorice şi fizice cuprinse într-un interval cu limite minime şi maxime în care se poate încadra o cheltuială la o instituţie publică sau alta (salariul de încadrare, consumul mediu de materiale de curăţenie etc.). Cadrul juridic. Toţi cei implicaţi în cuantificarea de venituri şi cheltuieli în bugetele publice au obligaţia de a folosi acte normative care produc efecte direct sau indirect în dimensiunile propuse. În domeniul bugetar, actele normative sunt de două feluri:

* acte normative generale- care produc efecte cu caracter indirect – implică răspunderi şi proceduri care obligă la atitudine din partea societăţilor comerciale şi persoanelor fizice în raportul cu statul (legea privind înfiinţarea societăţilor comerciale, legea contabilităţii etc.); * acte normative specifice – produc efecte directe asupra nivelului cheltuielilor şi veniturilor bugetare (legea impozitului pe profit, legea impozitului pe veni etc.).

Pasul 5 Întocmirea lucrărilor pregătitoare Implicarea în procesul bugetar se realizează diferenţiat, potrivit cu poziţia ocupată de fiecare instituţie în aparatul de stat, precum şi cu poziţiile celorlalţi participanţi la relaţiile bugetare. Implicarea informaţională cu suport juridic în procesul bugetar presupune un flux de date cu caracter ascendent unde implicarea este treptată, potrivit cu anumite răspunderi şi competenţe precum şi cu consemnări de date în documente specifice. La baza sistemului informaţional, în sensul implicării în procesul bugetar, se regăsesc următoarele entităţi: instituţii publice de bază conduse de persoane care poartă denumirea de Ordonatori Terţiari de Credite (OTC), unităţi administrative, populaţia, societăţi comerciale şi regii autonome. La acest nivel sunt prefiguraţi indicatorii fizici specifici pe fiecare unitate în parte atât la venituri, cât şi la cheltuieli constituindu-se bugetul propriu de venituri şi cheltuieli al instituţiei publice conduse de ordonatorii terţiari de credite (de exemplu: şcoli, licee, spitale, teatre, biblioteci etc.) Informaţiile bugetare cu caracter previzional circulă pe orizontală de la agenţi economici şi populaţie la administraţia locală. Pe baza lor sunt determinaţi şi indicatorii de venituri şi cheltuieli înscrişi în bugetul local. La al doilea nivel informaţional se regăsesc în structură ierarhică instituţiile publice intermediare conduse de persoane care îndeplinesc funcţia de Ordonatori Secundari de Credite (OSC). Aceste instituţii sunt entităţi organizatorice ierarhic superioare instituţiilor de bază şi au misiunea de a coordona, îndruma şi supraveghea activitatea din domeniu care se desfăşoară în localităţile arondate după criteriul administrativ teritoriale (de exemplu: Direcţia de sănătate publică, Inspectoratul şcolar judeţean, Direcţia generală judeţeană a finanţelor publice etc.). La acest nivel se realizează bugete centralizatoare care cuprind bugetul propriu al ordonatorului secundar de credite şi totalitatea bugetelor ordonatorilor terţiari subordonaţi. Preluarea datelor de la aceştia din urmă presupune realizarea unei analize comparative a propunerilor din bugetele proprii ale tuturor instituţiilor subordonate. La nivelul al treilea (central) reprezentat de ministere sau alte instituţii centrale conduse de persoane care poartă denumirea de Ordonatori Principali de Credite (OPC) centralizarea bugetelor de venituri şi cheltuieli primite de la eşalonul inferior. După analiza comparativă a acestor bugete se realizează bugetul propriu şi rezultatul global se transmite organului abilitat în realizarea bugetului de stat şi anume Ministerul Finanţelor Publice. Privite în dinamică fluxurile de date privind lucrările pregătitoare necesare fundamentării proiectului de buget de stat la nivel macroeconomic sunt surprinse de figura nr.

14

1.6. Sensul raportărilor de date este ascendent, de la eşalonul de bază spre organele centrale cu atribuţii exprese în domeniul bugetar.

Guvernul României Ministerul finantelorpublice Ministerul învãtãmântului Ministerul justitiei Ministerul
Guvernul României
Ministerul finantelorpublice
Ministerul învãtãmântului
Ministerul justitiei
Ministerul sãnãtãtii
Inspectoratul scolarjudeteanVaslui
Inspectoratul scolarjudeteanSibiu
Tribunalul Bacãu
Directia de sãnãtate publicã Cluj
Directia de sãnãtate publicã Iasi
Liceul "X"
JudecãtoriaOnesti
JudecãtoriaBacãu
Spitalul "Sf. Spiridon"

Figura nr. 1.6. Fluxul informaţional privind efectuarea lucrărilor pregătitoare pentru elaborarea proiectului bugetului de stat

Pasul 6 Elaborarea propriu-zisă. Documentele bugetare cu caracter de proiect sunt preluate de Guvern unde se finalizează unele din proiectele de bugete publice. Întrucât în activitatea de înscriere a veniturilor şi cheltuielilor în proiectul bugetului de stat pot apare divergenţe între Ministerul Finanţelor Publice şi celelalte instituţii, răspunderea cade în sarcina Primului Ministru. Tot aici se procedează şi la sistematizarea documentelor bugetare în două părţi:

- proiecte de legi referitoare la estimările veniturilor, a cheltuielilor, a deficitului sau excedentului bugetar, după caz şi a reglementărilor specifice exerciţiului bugetar; - anexele la legile bugetare cuprinzând: situaţii, tabele şi sinteze cu privire la veniturile şi cheltuielile bugetare aşezate pe capitole şi subcapitole, precum şi pe sectoare şi titulari. Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, pe baza:

prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;

politicilor fiscale şi bugetare;

prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau ale unor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate şi/sau ratificate;

politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;

propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

programelor întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este justificată;

15

propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului statului, precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale pentru echilibrarea bugetelor acestora;

posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar. 9

Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale se realizează după un scenariu asemănător, cu diferenţa că structura organizatorică este mult mai restrânsă faţă de cea a bugetului de stat deoarece aici avem un singur domeniu, deci un singur ordonator principal de credite cu o structură ierarhică unitară la nivelul întregii ţări. În fapt proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat şi toate proiectele bugetelor fondurilor speciale sunt înglobate în proiectul bugetului de stat care urmează a fi votat de parlament sub titulatura Legea bugetului de stat pe anul 200x. Tot aici sunt cuprinse şi valoarea transferurilor de la bugetul de stat către fiecare buget local pentru echilibrarea acestora. Proiectele bugetelor locale se elaborează de către ordonatorul principal de credite (primarul şi preşedintele consiliului judeţean, respectiv primarii de sector şi primarul general în cazul Municipiului Bucureşti) pe baza bugetelor proprii ale administraţiei publice locale, ale instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare locală. Fluxul informaţional este asemănător celui prezentat la bugetul de stat, cu menţiunea că toate instituţiile sunt de interes local.

Ordonatorii principali de credite ai bugetului local prezintă până la data de 1 iulie proiectul de buget la Direcţia Generală a Finanţelor Publice, instituţie care centralizează şi transmite datele Ministerului Finanţelor Publice până la data de 15 iulie. Negocierile între organele centrale şi cele locale ale administraţiei publice se încheie până la data de 1 august. Ministerul Finanţelor Publice comunică sumele finale ce vor fi transferate de la bugetul de stat către toate bugetele locale pentru echilibrare în termen de 5 zile de la publicarea bugetului de stat în Monitorul Oficial. 10

Pasul 7 Aprobarea (adoptarea) bugetelor publice Proiectul de buget de stat este votat de Parlament, iar proiectul bugetelor locale de

către Consiliile locale. Documentele care constituie proiectul Legii bugetului de stat sunt transmise spre Parlament la comisiile de specialitate, nivele la care sunt analizate din punct de vedere juridic, economic, social şi politic. Din analiză pot să reiasă anumite probleme cu care comisiile de specialitate să nu fie de acord şi să retransmită guvernului aceste documente în vederea revizuirii lor. În comisiile de specialitate se fac şi amendamente şi se înaintează plenului camerelor reunite pentru dezbatere. Dezbaterea are mai multe etape:

- expunerea de motive făcută de primul ministru sau de ministrul de finanţe în care se

face referire la execuţia bugetară din anul de bază şi la dimensiunile veniturilor şi cheltuielilor perioadei viitoare precum şi la obiectivele a căror realizare a stat la baza construcţiei bugetare (rata inflaţiei, dinamica şomajului, mărimea produsului intern brut şi evoluţia acestuia, deficitul bugetar etc.);

- prezentarea poziţiei comisiei de specialitate a Parlamentului privind avizarea

proiectului; - dezbaterea şi votarea fiecărui proiect de lege din buget şi apoi a întregului pachet care defineşte legea bugetului de stat (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,

9 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Monitorul oficial al României nr. 597/13 august 2002, art. 28 10 Ordonanţa de urgenţă nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, Monitorul Oficial al României nr.431/19 iunie 2003, art. 34, 35

16

bugetele fondurilor speciale şi repartiţiile de fonduri bugetare către bugetele locale pentru echilibrare). Votul nefavorabil a legii bugetului de stat conduce la schimbarea guvernului, ceea ce conferă un caracter special acestei legi. Procedura de adoptare a BL cunoaşte două momente:

primul este legat de adoptarea legii bugetului de stat;

al doilea îl reprezintă votul Consiliului judeţean respectiv Consiliului Local al fiecărei localităţi. Până la vot, proiectele de bugete locale, elaborate în maxim 10 zile de la publicarea legii anuale a bugetului, trebuie supuse dezbaterii publice timp de 15 zile. Momentul votului trebuie să se situeze „în termen de maximum 45 de zile de la data publicării bugetului de stat în Monitorul Oficial.” 11 După expirarea acestui termen direcţiile generale ale finanţelor publice sistează plăţile din sumele transferate de la bugetul de stat, urmând ca autorităţile locale să poată efectua plăţi doar din veniturile proprii încasate. În cazul neaprobării bugetului de în termenele legale (adică cu minim 3 zile înainte de expirarea anului bugetar) se aplică prevederile bugetului curent realizându-se cheltuieli lunare în limita a 1/12 din bugetul încheiat. După aprobare bugetele au caracter operativ, adică reprezintă obligaţii de realizat.

Pasul 8 Execuţia bugetelor publice Aceasta se constituie ca cea mai importantă fază a procesului bugetar pentru care în planul practic poate fi folosită expresia de gestiune bugetară. Este faza în care sunt organizate şi administrate pe bază de acte normative relaţiile specifice în sensul mobilizării de mijloace băneşti şi repartizării lor pe destinaţii. În timp, execuţia bugetară se situează în intervalul de timp 01.ianuarie – 31.decembrie a fiecărui an. Spre deosebire de celelalte faze ale procesului bugetar, execuţia vizează o perioadă de timp şi o adresare în spaţiu mult mai exacte care obligă la respectarea rigorilor disciplinei financiare. Dacă pentru celelalte etape sunt prevăzute doar termene finale obligatorii de respectat, pentru etapa execuţiei calendarul este mult mai exact de la începutul şi până la sfârşitul anului. Execuţia bugetului poate fi privită ca etapa procesului bugetar în care se realizează indicatorii financiari specifici: veniturile şi cheltuielile pe componente bugetare. Etapa execuţiei bugetare poate fi definită ca un ansamblu de măsuri, metode, tehnici proceduri şi acte normative prin intermediul cărora instituţiile specializate ale statului procedează la gestionarea mijloacelor băneşti degajate de relaţiile bugetare. De pe poziţia de balanţă financiară, un buget public poate să redea circuitul mijloacelor băneşti degajate de relaţiile bugetare, exprimând în fond execuţia bugetară. Gestiunea mijloacelor bugetare parcurge următoarele etape:

1. este momentul iniţial de înscriere a veniturilor în buget pentru care se foloseşte expresia tehnică de fundamentare;

2. vărsarea venitului bugetar de către contribuabili în buget; încasarea propriu zisă este finalitatea operaţiunilor de realizare a veniturilor bugetare şi poate diferi ca moment de vărsarea venitului bugetar ( 2 );

3. are loc depersonalizarea veniturilor bugetare, adică veniturile provenite dintr-o anumită sursă nu pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor unei destinaţii precizate. Acest moment nu este

1

11 Ordonanţa de urgenţă nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, Monitorul Oficial al României nr.431/19 iunie 2003, art. 35

17

consemnat în sistemul informaţional prin completarea vreunui document;

4. stabilirea creditelor bugetare, adică sume de bani din buget folosite cu titlu definitiv pentru acoperirea cheltuielilor aprobate;

5. efectuarea plăţile de casă din creditele bugetare deschise;

6. cheltuielile efective înregistrate de către ordonatorii de credite.

Grafic, aceste etape se prezintă ca în figura nr. 1.7.

Grafic, aceste etape se prezint ă ca în figura nr. 1.7. V C 3 4 5
V C 3 4 5 1 2 2 1 6 Figura nr. 1.7. Execuţia bugetelor
V
C
3
4
5
1
2 2
1
6
Figura nr. 1.7. Execuţia bugetelor publice

Această etapă a procesului bugetar este una pur tehnică din punctul de vedere al statului deoarece sunt stabilite responsabilităţi precise atât către Ministerul Finanţelor Publice prin Trezoreria finanţelor publice pentru gestionarea fondurilor bugetare, cât şi către instituţiile publice privind cheltuielile efectuate. Execuţia bugetului poate fi concepută la nivelul balanţei financiare în care sunt consemnate dimensiunile aprobate ale veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Aici abordarea gestiunii se poate face separat pe venituri şi separat pe cheltuieli, datorită tehnicilor diferite de lucru.

În execuţia părţii de venituri sunt folosite anumite instrumente potrivit unor metode şi tehnici de lucru cu reflectare în actele institutoare şi care au continuitate în actele normative complementare care fac referire la aşezarea, calcularea, vărsarea şi plata obligaţiilor băneşti către bugetele publice. Cu referire la execuţia părţii de cheltuieli a bugetului apare în evidenţă o noţiune specifică credite bugetare. Acestea sunt sume de bani cu titlu definitiv fără rambursabilitate primite de la buget şi folosite pentru plata cheltuielilor efectuate. Utilizarea creditelor bugetare se face de către conducătorii instituţiilor publice care funcţionează pe bază de buget public care poartă denumirea de Ordonatori de credite bugetare. Realizarea prevederilor pentru cheltuieli se face prin respectarea următoarelor etape:

angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.

Pasul 9 Încheierea execuţiei bugetare Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. În acest moment orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul

18

prevederilor bugetare, şi neplătită se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor.

Dacă în momentul încheierii execuţiei bugetare ordonatorii de credite mai deţin în contul de la Trezorerie credite bugetare neutilizate, acestea sunt anulate de drept. În cazul bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subvenţii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din execuţia acestora se regularizează la sfârşitul exerciţiului bugetar cu bugetul statului, în limita subvenţiilor primite. În cazul bugetelor locale, excedentul anual rezultat la încheierea exerciţiului bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita transferurilor de la bugetul de stat, se utilizează, în ordine, pentru:

- rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor şi a comisioanelor aferente acestora;

- constituirea fondului de rulment. 12

Pasul 10 Controlul execuţiei bugetare Controlul financiar asupra execuţiei bugetare reprezintă punerea în practică a funcţiilor finanţelor publice. (funcţia de repartiţie şi cea de control) În conformitate cu acestea controlul are, din punct de vedere temporal, 3 variante:

- controlul preventiv;

- controlul concomitent;

- controlul ulterior.

„Controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în vigoare.” 13 Controlul concomitent se realizează pe măsura executării etapelor cheltuielilor publice. Astfel, angajarea, lichidarea şi ordonanţarea se fac cu acordul ordonatorului de credite, iar plata se face de către contabil. În acest mod se verifică legalitatea, oportunitatea, necesitatea şi economicitatea cheltuielilor bugetare. Controlul financiar ulterior se realizează în momentul realizării lucrărilor contabile de sinteză şi raportare (dările de seamă contabile trimestriale şi anuale). Legea finanţelor publice prevede şi realizarea unui control financiar delegat exercitat de Ministerul Finanţelor Publice. De asemenea, Parlamentul urmăreşte realizarea prevederilor legilor bugetare prin intermediul unui organism de control direct subordonat Curtea de Conturi.

Restructurarea guvernului 14 prevede existenţa unui ministru delegat pentru coordonarea autorităţilor de control din subordinea executivului. Astfel se doreşte o mai eficientă activitate de control a cărei rezultate trebuie să constea în creşterea disciplinei financiare în ţara noastră. Modul de organizare, funcţionare precum şi atribuţiile tuturor organelor de control, fie că sunt cu caracter intern, fie că sunt cu caracter delegat, nu fac obiectul lucrării de faţă.

Pasul 11 Aprobarea execuţiei bugetare Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi

12 Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, Monitorul Oficial al României nr. 404/22 octombrie 1998, art. 32

13 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Monitorul oficial al României nr. 597/13 august 2002, art. 23

14 Hotărârea de Guvern nr. 16/2003 privind modificarea structurii şi componenţei Guvernului, Monitorul Oficial al României nr. 436/19 iunie 2003, art. 1

19

bugetelor fondurilor speciale, prezentate şi analizate, Ministerul Finanţelor Publice elaborează contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile de execuţie a bugetelor fondurilor speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite. Conturile generale anuale de execuţie se întocmesc în structura bugetelor aprobate şi sunt prezentate de către Guvern Parlamentului până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie. Conturile anuale se aprobă prin lege după verificarea acestora de către Curtea de Conturi în forma următoare:

a. la venituri: prevederi bugetare iniţiale, prevederi bugetare definitive, încasări

realizate;

b. la cheltuieli: credite bugetare iniţiale, credite bugetare definitive, plăţi efectuate.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă spre aprobare consiliilor judeţene şi consiliilor locale, după caz, până la dat de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuţie a bugetului local în structura specifică acestor conturi. 15 Procesul bugetar în România în cei treisprezece ani de tranziţie de la economia condusă pe baza planului unic la economia liberă de piaţă a înregistrat modificări majore, atât în ceea ce priveşte mijloacele instrumentele şi procedurile de colectare şi utilizare a fondurilor financiare bugetare, cât şi în ceea ce priveşte termenele fixate de legislaţia în vigoare. Din punctul de vedere al organizării sectorului bugetar se poate constata că fiecare guvern nou validat de Parlament a efectuat modificări majore în structura şi competenţele ministerelor ceea ce a condus la modificări semnificative în execuţ