Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dezastre Ecologice
Dezastre Ecologice
Coloana de cenusa a atins maximul de 80 kilometri. Insa cosmarul oamenilor abia a inceput: scurgerile de
lava, norii de cenusa vulcanica, cutremurele, valurile tsunami, unda asurzitoare de soc, bolile, foametea, au
dus la cea mai mare jertfa umana. Numarul victimelor rezultate a fost de peste 120.000 de morti. Miile de
cadavre omenesti pluteau in apele Oceanului Indian. Cantitatea de cenusa a impiedicat lumina solara sa ajunga
pe Pamant timp de cateva saptamani. Fenomenul a dus de asemenea la acumularea unei cantitati mari de acid
sulfuric, ceea ce a dus la numeroase ploi acide.
Dupa aceasta catastrofa, temperatura medie globala a scazut cu 1,2 grade.
Furtunile de praf
Furtunile de praf reprezinta un
factor important in poluarea aerului.
Cele mai mari dezastre ecologice
produse de furtunile de praf s-au
produs acolo unde solul prea afanat
din regiunea de stepa a pierdut partea
aeriana a vegetatiei datorita lipsei
prelungite de precipitatii, iar solul a
ramas nestructurat si supus direct
actiunii de eroziune a vantului.
Cercetari recente au aratat ca in
regiunea Africana , aceste spalari
eoliene ajung la 100-400 milioane
tone/an.
Cele mai mari furtuni de praf s-au inregistrat in anii 30 in Texas. Aceastea a avut la baza Razboiul Mondial.
Europa era infometata si devastata de Primul Razboi Mondial, astfel s-a ajuns la concluzia ca America ar putea
fi o sursa bogata de hrana, fiind incurajata financiar pentru fiecare ar de porumb sau grau cultivat. Astfel chiar si
pe terenurile mai proaste recolta era buna datorita unei perioade prelungite de precipitatii. Insa dupa terminarea
razboiului subventiile au incetat, fermele au fost abandonate iar agricultorii au fost inlocuiti de crescatori de
animale. Astfel ierburile au fost distruse cu plugul, solul a ramas neprotejat, copitele animalelor erodau
pamantul. Solul a ramas atat de distrus incat vanturile au continuat sa produca nori de praf pana in anii 50
Lacul Aral care era candva cel de al 5-lea lac al planetei ca suprafata, acum se numara printre cele mai socante dezastre
ecologice. Acesta a secat in proportie de 90% datorita unui proiect de irigatie gandit de sovietici pentru a mari productia de
bumbac din regiune. Evaporarea apei a lasat in urma straturi de nisip sarat pe care vantul il poarta pana in Scandinavia si
Japonia. Astfel, daca in 1960 existau 10 grame de sare per litru, in 1998, un litru de apa din Aral continea 45 grame de sare.
Datorita vanturilor puternice din zona acest sol sarat a fost imprastiat direct pe terenurile agricole irigate. Oamenii au incercat
sa contracareze impactul irigand cu apa dulce, insa fara rezultat. Milioane de oameni si-au pierdut locurile de munca si datorita
disparitiei economiei din zona: pisciculturii, transporturilor navale si au fost nevoiti sa paraseasca zona.