‘Aceasta carte apare sponsorizata de FUNDATIA i PENTRU 0 SOCIETATE DESCHISA © - 1998. Toate drepturile asupra acestei editii sint “yezervate Editurii AMARCORD, str. Dropiei nr. 3, sc. B, ap. 5, telffax: 056/146 645, 1900 — ‘Timisoara, RO} GRIGORE CEL MARE Be 490 SAP RU ARS _ DIALOGURI _ DESPRE MOARTE ucere din limba latina, Introducere gi Note de GEORGE BOGDAN TARA iia eae vadeiiiil 4Colectia GRAUNTELE DE MUSTAR Colectie ingrijita de ROBERT LAZU Coperta; CATALIN POPA Consilier editorial : LON NICOLAE ANGHEL 2 oi : ou nda yell tin si Sfintului Léon". Cu ayard, 1986, p. 60. et mystiques des premiers. temps, Paris, 5GRIGORE CEL, MARE siguranta insd ed nu numai aceasté filiatie i-a diras si titlul de doctor al Bisericii catolice, ci i importanta operei si ortodoxia doctrinalé. 1 intregea asifel galeria celor patra mari doctori ai Bisericii latine, rinduindu-se alaturi de Sfintul Ambrozie al Milanului, de Sfintul Teronim si de Sfintul Augustin. Grigore cel Mare poate fi considerat ultimul mare scriitor crestin al antichitafii latine tirait i, in acelasi timp, primul mare autor crestin al evului mediu. La cumpana dintre cele doua perioade, papa Grigore a fost o personalitate complexd, in care s-au intilnit traditia vietii crestine gi cea, mult mai indepartata, dar inca vie, a spiritului roman, J. Tixéront afirma despre el ed este ,.un roman, un spirit moderat, care se fereste de excese si nu incearcd imposibilul*?. Jn contextul vremii sale, aceasta caracterizare insemna pastrarea unui simt practic, de care aveau nevoie atit biserica, reprezentatd de eler, cit si ecclesia, ca adunare a credinciosilor. Fara sa abordeze marile probleme ale teologici, edici timpul disputelor vehemente pe acest tarim trecuse, a explicat cair{i intregi din Sfintele Scripturi, pentru a 24. "Tixéront, Précis de potrologie, teisiome 6éition, Paris, Librairie LLecftre, 1942, p. 483. 6 DIALOGURI DESPRE MOARTE ‘folosi oamenitor bisericii, gi semnele vremii, pentru a implini speranta sau teama - siti aflati in asteptarea celei de-a oua veniri a Mintuitorului. 2, Grigore cel Mare s-a ndscut in anul 540 ‘Hr., la Roma, intr-o familie de patricieni 0 veche traditie crestind: un stramos al Felix al IL-lea, fusese papé, iar mama Sylvia, si cele ‘doud surori ale tatalui, rsilla $i Aemiliana, fuseserd cinstite ca _A beneficiat de o pregatire intelectuala 1d, care i-a permis 9 ascensiune rapida ‘administratia romand. In 572 atinsese deja, doi ani, inalta functie de pracfectus bis. Experienja acumulata cu aceasta ocazie ifi de mare folos mai tirziu, ca prim slujitor ymat casa pdrinteasca de pe colina Caelius mandstire, dupa care a fondat alte sase ¢ domeniile sale din Sicilia. Pentru ore cel Mare, aceasta perioada din viata a mnat 0 apropiere tihnité de Sfintele tur. gi de scrierile patristice, 0 perioada dvirsire a propriei culturi religioase,GRIGORE CEL MARE Din 579 ins, dupa ce este uns diacon, plenca la Constaptinopol ca nuntiu al papei Pelagius al I-lea, In aceasta imprejurare, contactul su cu crestinismul rasdritean va fi neintrerupt ureme de sase ani. Faptul cd, in tot acest timp, nu s-a gindit sa invete limba greact a fost infeles ca un indiciu al rupturii ,dintre cele doua culturi, dintre cele doua parti ale cregtinatatii™” Noi am inclina sa consideram acest Iueru ca pe o dovadd a unitdgii (inca) a imperiului, unitate asiguraté de limba lating. Intors la Roma, Grigore isi doreste sa. se retraga in manastire. La eeputul anului 590, papa Pelagius moare rapus de ciumé, iar Grigore este ales in locul lui, in aclamat clerului si ale poporului, dar impotriva prop’ vointe. Acest episod din viayd avea sd-I apropie Hind mult de maestrat ster opirituad, Sfonbuh ‘Augustin, care fusese ales episcop de Hippona in aceleagi conditii. Activitatea din timpul pontificatului depageste chiar importanta serisului sau. Grigore a trebuit sé-si pdistoreased credit timpul unor mari inceredri: ciuma, inundatii, foamete, sd ti "Pierre Thomas Camelot, Bheyelopedia Universalis, wl. 10, p. $28, ‘ax, Grigoive le Grand: 8 nici cind s-a judecat pe sine, nici cind a trebuit i hotiirasca, in situatit mai delicate, impotriva altratarii schismaticilor sau in favoarea asirii de ciitre eurei a propriilor sinagogi. A sporit puterea bisericii si a aparat mniversalitatea credintei crestine in situafii cit poate de concrete. Din cauza invaziei anglo- me in Britania, viata crestind decdzuse in isld provinicie ined din secolul at V-lea d. ‘Crescindu-i si educindu-i in mandstiri pe wii tineri, din acelasi neam cu invadatorii, parati din Galia, i-a transformat in art cregtini. Augustin, trimisul lui gore si conduciftorul acestor misionari, va primul arhiepiscop de Canterbury, In sfirsit, mai trebuie sa amintim ca de ‘papei Grigore se leaga $i organizarea sului liturgie in Biserica catolied, chiar’ 9GRIGORE_CBL, MARE. dacé originile cintecului gregorian sint mai vechi decit perioada secolului al Vi-lea. Trupul sau chinuit de boald, dar cu. 0 excep- fionalé putere de lucru, a primit. binemeritata odihind in ziua de 12 martie a anului 604 d. Hr. Poate sii deranjeze 0 dsemenea prezentare encomiastica, dar istoria insdsi, precum si istoria ecleziasticd nu au pastrat marturit impotriva Sfintului Grigore cel Mare, fie. si numai din dorinja de a-i nuanta_ biografia. ‘Nu la fel a fost judecat gi de istoria literara, care a inregistrat atit argumentele celor coplesiti de opera lui, cit si pe ale celor nemul- tumifi gi revoltafi de aceleasi serieri. 3, Capitolul pe care Pierre de Labriolle i-1 dedicé in Istoria literaturii latine crestine* incepe cu afirmafia lui Ildefonse, episcop de Toledo in secolul al VIl-lea, pentru care antichitatea nu mai ardtase ceva pe potriva ‘Sfintului Grigore cel Mare. Dar, in continuarea ‘aceluiasi capitol, este adusd si obiectia criticului Harnack, care vedea la Grigore incercarea de a “Pierre de Labrolle, Histre’de ta littérature tatine euxiéme dition revue et migmentée, Paris, Socits a Edition sles bolls lettres, 1924, pp, 688-685. 10 DIALOGURE DESPRE MoARTE cobori elementele spirituale ale doctrine’ traditionale la un nivel de intelegere vulgar. Aceasta ambiguitate este justificata formal de varietatea scrierilor Sfintului Grigore. Departe de a avea 0 dimensiune comparabila cu cea a ‘operei Sfintului Augustin, creatia papei Grigore cuprinde: epistole, dialoguri, omilii gi reguli canonice. Acestea erau adresate preotilor gi cGlugdrilor, dar si oamenilor insemnafi ai vremii sau chiar poporului de rind. Ambiguitatea este intrefinuta si de una din trdiséturile de continut ale operet Sfintului Grigore. Manfred Fuhrmann observa ca jerele sale nu contin citate din autori antici ; jinsa nici pe scriitorli mai vechi ai bisericii nu _ ia folosit decit rar“. |" Primele scrieri sint legate de perioada Besreeut8 la Constantinopo sitio in librum | Job, sive Moralium libri XXXV este 0 Iucrare intinsa (gase volume), in care observatiile de in moral au primat asupra tuturor celorlalte, junind chiar titlul cdrfii. EB destinala in ‘mul rind clerului, originea et aflindu-se “© Manived Fubrmann, Ram in der Spétante, Portrat einer Epoche, Hambirg, Rowoblts Enzyklopadie, 1996, p. $32 uGRIGORE CEL MARE intr-un ciclu de prelegeri pe diferite teme, adresate ciilugarilor care-l insofeau. XX Homiliae in Ezechielem si LX Homiliae in Bvangelia cuprind predict din timpul pontificatului. Prima, datind din anul 593, @ trecut mai pujin observata poate si din cauza momentului delicat cu care a coincis serierea ei: ameninjarea Romei de catre barbari. In schimb, cea de-a doua lucrare, aledtuila ca un cielu de predici pentru un an inireg, a fost mult mai cunoscuta si mai citata de cdtre teologii evului mediu, ca si de cei ee au urmat, Opera care s-a bucurat insd de cea mai mare cautare s-a numit Dialogi si a fost scrisd intre 593 si 594. In cuprinsul celor patru cdrfi care © compun, Sfintul Grigore vorbeste de minuni si miracole. In primele trei earti, acestea sint Savirsite de sfinfit din Italia, cartea a Ia find dedicata in intregime Sfintului Benedict, iar cartea a IV-a este o dezbatere in jurul ideti de moarte. Maniera foarte simpla i accesibila in care au fost scrise dialogurile explica succestl pe care l-au avut intr-o lume avid de dovezi ale minunilor lui Dumnezeu pe pamint. Universalitatea acestei mentalitati indica motivul pentru care Dialogurile au fost traduse 2 —__________PLOGUBI_Desere moans in greacd, in arabé, in anglo-saxond, in fran- ee ehh gene ee hee Liber regulae pastoralis a fost scrisd in exclusivitate pentru cler, in jurul anului 591. | Aici sint tratate virtutile si faptele care trebuie urmarite de cdtre preot si se aratd in ce mod trebuie educati credinciosii. Si aceasta Tucrare a avut un mare rasunet, devenind in scurt timp carte de cdpitii pentru preofi si duhovnici. Cele 848 de epistole ale Sfintului Grigore cel Mare au fost reunite intr-un Rogistrum, Desi ‘8¢ pare cé cea mai mare parte a lor nu PAstrat, totusi ele refac aimosfera politica si Tel d a uremii si dau masura adevaratei _personalitati a papei Grigore. 4. Perioada in care a scris Sfintul Grigore Mare a fost numita CaRSeHner epoca lentei si a sfirsitului literaturii patristice, ipa cum am ardtat mai sus, el este, -adeviir, autorul cu care se face trecerea la antichitatea tirzie la evul mediu. Credem ed termenul de decadenta necesita totusi nuantare, Fajé de limba si de literatura ied lating, scrierile autorilor crestini au # mereu considerate ca apartinind unei 13GRIGORE CEL MARE perioade de decadenja. Prin urmare, si literatura crestind. a secolelor IV si Vd. Hr. desi recunoscutd ca apogeul literaturit patristice, n-ar fi fost altceva decit 0 epoca de declin a literaturti antice in ansamblu. Cine erau scriitorii acestui timp? Sfintul Augustin, Sfintul Teronim, Sfintul Ambrozie sau intul Jarie sint cele mai ilustre nume ale unei perioade extrem de dense din literatura lating. Operele lor, care s-au impus gi dincolo de porfile bisericilor sau de zidurile méndistirilor, ‘au creat 0 spiritualitate noud, care incliném sd credem cd a rezistat pind astdzi in. fie unei istorii extrem de bogate a mentalitétilor sia curentelor culturale. Tot acum s-a creat o limba noua, in sensul in care rigorismului din latina elasiea i's-a opus permisivitatea latinei crestine fafa de imprumuturile de termeni din greacd gi ebraicd. Accasta situatie il determina pe profesorul Olegario Garcia de ka Fuente sa afirme cd ,e absurd si se opuna «latina tirzien, ddatinei clasice, subevaluind-o pe prima $1 supraevaluind-o pe a doua, cind, in realitate, «latina tirzien, in general, i «latina cresting in particular, sint mult’ mai bogate 3i mai variate decit «latina clasica», deoarece «latina tirzie» permite intrarea din nou in limba a 4 __DIALOGURI DESPRE MOARTE elementelor care au fost eliminate de aparatorii latinitatii clasice"*. Referindu-ne la limba operei Sfintului Grigore cel Mare, remarcam faptul ca, la sfér- situl secolului al VE-lea d. Hr., atit cuvintele tmprumutate, cit si cele now create in lating aveau drept de cetate, fiind de multa ureme asimilate de limba scrierilor crestine. Un alt momen atrage insd atentia, mai cu air jialoguri. Incepind cw primii scriitori ai perioadei patristice, Tertulian sau Ciprian al Cartaginei, a existat la crestini preocuparea de a se face intelesi printr-o exprimare cit mai recta, printr-un stil cit mat simplu si mai firese, dar, de fiecare data, li s-a reprogat scri- itura prea elaboratd si stilul tributar retoricii ‘clasice. In Dialogurile Sfintului Grigore, atit Timba cit $i stilul’par sd se apropie cel mai ‘mult de latina weuala, de'latina vorbita nu de ‘oamenii cei mai instruiti. Termeni sint, in |, cunoscuti si pot fi intilniti de dowd- i ori in cadrul aceleiasi fraze, fard ca autorul lase impresia ci ar fi deranjat de repetitie le au dimensiuni variabile, in functie de ‘Olegario Garcia de 1a Fuente, Introduccion al tatin biblice y _ estiano, Madrid, Ediciones Clasieas, 1989, p15. 15GRIGORE CEL. MARE pasaje: narative sau dialogate, iar sintaxa e simplificaté, avind chiar o tendinfa spre ‘monotonie. Despre stilul Sfintului Grigore, J. Tixéront afirma cd ,ofera, in general, o simplitate si o gravitate ‘care se potrivese cu caracterul scriitorului si care contrasteazéi cu emfaza gi ou afectarea atit de obignuite pe atunci"”, Tocmai simplitatea si gravitatea sint trdsdturile stilului pe care le impune subiectul abordat in Dialoguri, cu preciidere in cartea a IV-a. Moartea, ca moment esential al existentei omului, nu este decit 0 trecere dintr-o viafa intr-o alté viaja*. Desigur, ideea nu aduce nimie nou pentru crestinul autentic, dar sur- prinde, in carte, firescul acestui moment. Absenta tragicului manifest este inlocuita de tensiunea pe care o implica interferenta dintre cele doud lumi in persoana muribundului. Cel mai adesea, inconjurat de cei apropiati si in 54. Tixéront, op p. 484. *V. Philippe Ards, L'lomme devant la mor, Pari, Editions éuSeuil, 1077, p. 20: De cind Hristos invist 1a biruit asupra mori, aceasta lume este adevarata moare, int moarta fiziea sv spre vista vemich. De aceea, creqtinal ¢ indemat si doreasch moarten eu bucurie, ot pe o nous nagtore", 16 DIALOGURE DESPRE MOARTE prezenfa divinului numai de el vdzut, dar resimtit de tofi, el stie unde, cind gi cum va pleca. Menirea iui ¢ sd releve $i celorlalti impli- carea divinului in viata lor, precum $i parti- ciparea oamenilor la dumnezeire. ‘Sintem constienti ca viziunea despre moarte @ omului modern este mult mai ampla decit cea pe care o va gasi in rindurile cdrjii de fate, dar poate, nu mai profunda. E prea putin probabil ca el sd-si schimbe parerile sau convingerile in urma unei simple lecturi Gigcigul celui tusetat de cunoaglere vo fi cocci formulare a unora din inirebarile care ii Teamintesc omului cea ce este, iar cistigul celui dornic de infelepciune va fi pe mai departe credinta. Acesta este un posibil mesaj al ialogului dintre un edlugar, pe nume Petru, care isi asuma rolul de advocatus diavoli, si Sfiniul Grigore cel Mare, care se supune intre- barilor cu siguranta pe care i le dau experienta $i credinja. Recunoastem in raspunsurile sale "deea responsabilitate pe care papa Grigore 0 d de cler si mai cu seama fata de imenti simpli. Acestora din urma li se reseazti el prin numarul mare de pilde, care intdresc de fiecare data réspunsul dat la intrebarea cdlugarului. De fapt, tocmai aceste pilde dau impresia de creatie populara, uneori WwGRIGORE CEL MARE chiar naivd. S@ nu ne deziluzionam titindu-le : pentru omul evului mediu, ele au corespuns unui orizont de asteptare obsedat de miraculos. Despre popularitatea acestor pilde, Pierre de Labriolle afirma, ca Fimaginatia popularé catolica ti datoreazi jui Grigore mai mult decit oricaruia dintre Parintu care l-au precedat“*. Efectul lor asupra cititorilor sau, mai curind, asupra ascultatorilor din acea ureme cu greu si-ar putea gasi un termen de comparatie. Pildele sint mérturii, personajele lor sint coament stiuti de care ti sau persoane despre care se dau toate detaliile necesare pentru a fi circumascrise timpului si locului povestirit. Diavolul e cvasiinexistent, dar trimigii sai, duhurile rele, au puiere deplind asupra sufletului pactitos, chiar dacd a apartinut unui slujitor al lui Dumnezeu. Ele tirdsc afaré trupul celui care a cerut sa fie inmormintat in biserica, crezindu-se protejat de sfintenia locului, sau répese sufletul unui copil prin a carui gurd era hulit numele Domnului. Pentru cei care au iubit gi au implinit cuvintul lui Dumnezeu, dar n-au fost, in cele * Picrre de Labrialle op cil. p. 685. 18 DIALOGURI DESPRE MOARTE din urma, fara greseala, existé posibilitatea mintuirii. Rugdciunea staruitoare a celorlalti ii poate ajuta sa se salveze pe patul de moarte ‘sau chiar dup& moartea trupului. Totusi, prezenja diavolului e nesemnificativa in comparapie cu cea a trimisilor lui Dumnezeu Fecioara Maria, apostolii, ingerii sau sfingii ti ‘se arald unora dintre muribunzi, pentru a-i incredinta de viata lor viitoare. Efectul acestor ‘aparitii este insd mai mare asupra celor edirora ined nu ti s-aimplinit sorocul. Pentru ¢i, intil- nirea cu sacrul e accidentald, dar suficienta ‘pentru a-i simti forta si pentru a ramine marcati pe mai departe. Ki vor deveni marturisitorii unor intimplari neobignuite si ai unor senzatii cu neputinta de redat in cuvinte, dar pe care le-au trait ei insisi. In ultima instanta, credem cc aceste pilde trebuie intelese ca o marturie a celor care au Wazut si au crezut pentru cei care n-au vazut gi au crezut, cdci isi doreau st creada. GEORGE BOGDAN TARA 19Not: \corea a fost fAcutA dupa textul latin din editia rradarsoyta de aparat cfitic,-aparutd in endrul restigioase’ coleciai, Sources chrétiennes": Grégoire le Brand. Dialogues, tome Ill (Livre IV), Texte eritique et notes par Adalbert de Vogtié, Traduction par Paul Antim, Tndextet tables, Paris, Les Editions du Cerf, 1980. Fate din fest aia fo reprodane test dupa Biblia sau Sfinta Seripturd, Bucuresti, Bditura netitutulus Biblic 9 de Migiune Ortodoxa al Biseriit Ortodoxe Romine, 1975. In cazul neconcordanjelor Gintre versiunea canonich roméneasca si oa lating, am Gfectuat o now traducere, conforma cu textul sacru citat de Grigore cel Mare 22 J. Dupa ce a fost alungat, din propria-i vina, de la bucuriile raiului, primul parinte al neamului omenese a cunoscut chinul exilului si al orbirii de care suferim, c&ci, pAcdtuind, a jesit din conditia lui de atunci si n-a mai putut vedea acele bucurii ale cetitii ceresti, pe care Je contemplase inainte. In rai, omul se obig- nuise s se bucure mereu de cuvintul lui Dumnezeu gi sd se ees taeeaeee din duhul preafericitilor ingeri, datoritA curAtiei inimii i inaltimii gindurilor. Dar, dupa ce a caaut aici, s-a indepartat de acea lumina a mintii de care fusese patruns. 2, Noi, desi nascuti din carnea acestuia in intunericul exilului, am auzit de o cetate cereasc, am aflat ci locuitorii ei sint ingerii Domnului, c& sufletele celor drepti si desavirsiti ‘Sint impreuna cu acesti ingeri; dar traitorii lupa trup se indoiesc ca ar exista ceva ce Si u vada cu ochii trupesti, fiinded cele nevizute se pot cunoaste prin experienta. Parintele p dintii n-a avut aceasta indoiala, caci, ‘desi alungat de la bucuriile raiului, isi amintea 23,GRIGORE CEL MARE ce a pierdut tocmai pentru c& vazuse. Ceilalti ins& nu pot nici si priceapa, nici si-si aminteasca cele auzite, fiinded nu au, aidoma parintelui dintii, experienta din trecut. 3. E ca gi cum o femeie insarcinata ar fi aruncaté in temnité si, acolo, ar da nagtere unui eopil care, odatd nascut, ar fi hrdnit si crescut in inchisoare. Daci se intimpla ca mama care i-a dat viatA si-i vorbeasca de Soare, de luna, de munti si cimpi, de zborul visarilor, de alergarea cailor, acela, nascut fetar Eohetbie bergnate cau gecehiioae ce intunericul ei, indoindu-se de cele ce aude ci exist, pentru cA nu le-a cunoscut din proprie experienta, Tot actfel 9 onmenii, nAseuti fund in intunericul exilulul, cind aud vorbindu-se de cele nevazute si mai presus de ei, nu cred of sint adevarate, pentru cf nu. le cunose decit pe cele vazute gi lipsite de importanta, in mijlocul cdrora s-au niscut. 4. De aceea a fost dat ca insusi Creatorul vazutelor si nevazutelor, Unul-Nascut din Tatal, sa vind spre mintuirea neamului omenese gi si trimité Duhul Sfint in inimile noastre, ca prin el, intorgi la viata, si credem ce n-am putut cumoaste prin proprie expe- rienta. Asadar, in masura in care am primit Ey DIALOGURI DESPRE MOARTE. acest duh, ,arvuna mostenirii noastre™, nu ne mai indoim de existenta celor nevazute. 5, Cine ins nu-i intarit in credinta trebuie, fara indoiala, s8 creada in spusele celor dinainte ‘si in cei care au ajuns deja sf cunoasc cele nevazute, prin Duhul Sfint. Prostut e copilul care socoteste ci mama il minte vorbindwi de lumina, cind el nu cunoaste nimic altceva in afara intunericului temnitei. 6. PETRU. imi place mult ce-mi spui. Cine nu crede ins ca cele nevazute exista e cu siguranté un necredincios. lar necredinciosul, atunci cind se indoieste, nu cauta credinta, ci © explicatie rationala. II, GRIGORE. {ndraznese sa spun cA fara credint& nici necredinciosul nu poate trai. Daca J-ag intreba : le cine are tata si pe cine, mama, i-ar raspunde de indata : ,Pe acela si pe accea”. bindu, in continuare, daca intelegea ceva ‘pe cind a fost facut sau dac& a vazut ceva pe cind se nastea, va recunoaste cf nici n-a ‘cunoscut, nici n-a vazut nimic, si totusi crede, desi n-a vizut. Fara si stea la indoiala, pune ‘marturie cA unul fi e tat, iar cealalti, mama. Seat.GRiGORE CEL MARE 2, PETRU. Marturisese ci nam gtiut pind ‘acum c& si un nécredincios are credinta. GRIGORE. Chiar si necredinciosii au credinti, ‘numai de ar fi [eredinfa — n.t.] in Dumnezeu. Pe aceasta, mai ales, daci ar avea.o, n-ar mai fi necredinciosi. Pornind tocmai de aici, trebuie sd-i convingem de necredinta lor si sa-i chemam la harul credintei. De vreme ce cred lucruri pe care nu Je-au vazut, chiar despre propriul trup, care e vizibil, cum de nu cred cA cele invizibile nu se pot vedea cu ochi trupesti? ‘Faptul c& sufletul, spre deosebire de trup, dainuie si dupa moarte e acceptat de ratiune, dar numai cu partea sa de credinta. III, De fapt, Dumnezeu atotputernic a creat trei duhuri ; unul fara trup, altul in trup, dar fara a muri o data cu acesta si al treilea, eare moare 0 data cu trupul. Cel care nue in trup e dubul ingerilor, cel ce e in trup, dar nu moare o data cu trupul, e duhul oamenilor, iar duhul care e in trup gi moare o data cu acesta e al animalelor domestice si al tuturor fiarelor. 2, Omul a fost rinduit deci la mijloc, sa fie mai prejos decit ingerii si mai presus decit 26 DIALOGURI DESPRE MOARTE animalele. El are’¢eva in comun cui cele de sus $i altceva, cu cele de jos, adic’ nemurirea Sufletului e de la ingeri, iar moartea trapului e de la animale, pina cind biruinta invierii va face sA disparé ins€si moartea trupului. Ti- nind de suflet, trupul va fi pastrat pentru totdeatna, deoarece sufletul insusi, tinind de Dumnezeu, se va pastra. Acest trup nu dispare complet nici 1a cei pAcdtosi, in timpul chinurilor, cAci, disparind mereu, mai ramine pentru ca acei ce au pacatuit cu trupul si cu Suiletul, desi triind vegnic in esenti, si moar fri incetare in trup si in suflet. 3. PETRU. Toate cite le spui se potrivesc cu modul de a gindi al credinciogilor. Te intreb jnsa: dac& separi sufletul oamenilor de al ‘animalelor printr-o distinetie atit de neta, de ce Solomon spune: ,Am zis in inima mea despre fiii oamenilor cd Dumnezeu ti incearca ‘gi ti dovedegte asemenea animalelor, fiinded moartea e aceeasi pentru oameni gi pentru ani- male, iar soarta este egala amindurora“*? Continuindu-si acelasi gind, el adauga : ,Dupa cum moare omul, asa mor gi ele. Toti au un singur duh de viafa, iar omul n-are nimic mai ee. 3, 18,19. arGRIGORE CEL MARE mult decit animalele”?. La aceste cuvinte mai adauga o concluzie, spunind: ,,Toate sint supuse desertdciunii si toate se indreapta cdtre acelasi loc. Din tarind sint facute si in ¢aring se vor intoarce, fara deosebire”*. IV. GRIGORE. Cartea lui Solomon, unde au fost scrise acestea, se numeste, Ecclesiast, ceea ce inseamni, de fapt, orator. intr-un dis- curs oratoric se fac afirmatii prin care sa fie oprita discordia din sinul unei multimi agitate. ‘ei multi au pareri diferite, dar, prin argu: mentatia oratorului, sint condugi la o singur’ opinie. Asadar, cartea se numeste Orator, pentru’c&, in ea, Solomon a luat asupra sa modul de a gindi al unei multimi revoltate : el cerceteazii felul in care ar fi tentata sa judece 0 minte nepriceputa. Ca intr-o ancheta, la cite rer le dé el nastere, 1a tot atitea personaje iferite li se substituie. 2. Dar oratorul care rosteste adevarul linis- teste, ca printr-un gest al miinii, agitatia tuturor gi-1 readuce la un singur gind atunci cind spune, in finalul aceleiasi carti: ,Sa ascultam cu tofii la fel sfirsitul discursului : DIALOGURI DESPRE MOARTE Teme-te de Dumnezeu $i pazeste poruncile Lui ; acesta este Iucru cuvenit fiecdrui om". Daca nu s-ar fi substituit, cu vorba sa, mai multor personaje din aceeasi carte, de ce fi indeamna pe toti, fara deosebire, sa asculte sfirgitul digeursului? Agadar, spunind in final ear: Sd ascultém cu tofii la fel", el insusi martu- Fiseste cA, luind mai multe chipuri, n-a vorbit ca si.cum ar fi fost unul singur. 3. De aici reiese ca, in spatiul aceleiasi carti, fe alla a parerile provocate prin intrebéri, ‘cele care satisfac prin ratiune ; pe unele le aduce Ja lumind dintr-un suflet ispitit gi dedat ined plicerilor lumesti, pe altele, intre care cele ‘conforme cu ratitinea, le explica si opreste sufletul de la placeri. Chiar acolo spune : ,.Mi 8a pdrut un lucru bun sd manince gi sa bea eineva si, cu bucurie, sé aiba folos, din munca sa“. Dar, mult mai jos, adaugdi: ,Mai bine e sa big ie spas in colic dah ta baad te oopat”™ 4, Daca, intr-adevar, bine e s& maninci si s& bei, s-ar prea ci mai bine ar fi fost sA mearga Ja casa de ospit, decit la casa in doliu. Se Bee. 12, 13, “Bel. 5,17, "Beal 7,2 29GRIGORE CEL MARE, vede clar ci prima afirmatie e gindita de un om slab, iar cea din urmi e adaugata ca 0 judecata a mintii. Caci Solomon explica imediat motivele acestei judecati si arata care e folosul unei case indoliate, spunind : ,,Acolo se airage-atentia asupra sfirsitului tuturor oamenilor, iar cel viu se gindeste lace va deveni"®. 5, Tot acolo a fost scris: ,.Bucurd-te cit esti tinar“®, dar, putin mai jos, adauga : ,, Tinerefea i placerile sint desarte“". Dovedind imediat ca desert ceea ce piruse cA sfatuieste cu o clipa mai devreme, el arata clar ci le-a prezéntat pe primele ca find vorbe pornite din pofta, trupeasc& gi cA le-a addugat pe urmatoarele ca fiind conforme dreptei judecati. 6, Vorbind deci mai intii de placerea celor trupesti, el declara cf e bine s& maninci $1 88 bei la adapost de griji, dar, imediat apoi, el condamna acest lucru, conform judecatii minfii, spunind cA este mai bine s@ mergi la * Boek. 7, 8, * Bedl 11,9 veBee. 11,10, 30 DIALOGURE DESPRE MOARTE casa in doliu, decit la casa de ospat. El pro: pune, ca pe 0 judecatd a celor trupesti, ca tindrul trebuie sii se bueure in tineretea sa, si totusi, imediat apoi dovedeste, precizindu-si gindul, ca tineretea si placerile trupesti sint desarte. Astfel, oratorul nostru face cunoscuta mai inti pirerea lumeasc4, ca si cum ar veni din mintea celor slabi: ,,Moartea e aceeasi pentru oameni gi pentru animale, iar soarta ‘este egala amindurora. Dupd cum moare omul, asa mor si ele. Toti au acelasi suflu, iar omul n-are nimic mai mult decit animalele™*. 7. Imediat apoi, isi exprimA totusi propria parere, conforma cu judecata mintii : ,Ce are infeleptul mai mult decit smintitul si ce are sdracul, daca nu faptul ca merge acolo unde e viaja‘? Asadar, ela spus : ,Omul n-are nimic mai mult decit animalele“*, dar el insugi a aratat cf inteleptul are mai mult nu numai decit animalele, ci si fata de cel smintit, toemai pentru ci ,merge acolo unde e viata. Prin aceste cuvinte, el spune mai intii ci nu aici "este viata omului, dovedind c& ¢ intr-alt loc. iy 8. ree esas EtGRIGORE CEL MARE Deci omul aré mai mult decit animalele faptul c& ele nu tréiesc dupa moarte, iar el abia atunci incepe sa traiasca, cind viata lui vizuta se va fi terminat prin moartea trupului. 8. Chiar si mult mai jos, el spune : ,Orice poate face mina ta si facé eu stdruinté, céci nu va fi'niei lucrs, nici cuget, nici stiin{é, nici ingelepciune la cei de jos, cdtre care tu te grabesti®. Cum sa fie totuna moartea omului $i moartea animalelor, iar soarta si le fie comuna? Cum si nu aibi omul nimic in plus fata de animale, citi yreme acestea nu mai traiese dup& moartea trupului, iar sufletele oamenilor sint trimise dupa moarte la cei de jos pentru faptele lor rele si, aflate chiar in moarte, nu vor mai putea muri? Dar, prin aceste doua pareri atit de diferite, se arata c& oratorul care spune adevarul prezinta si ce vine din ispita trupeasca, stabilind apoi si ce este adevar spiritual. 3 9, PETRU. Ma bucur-c& negtiinta m-a faicut sa intreb, reugind astfel si invat cu atit de mare exactitate ce nu cunoscusem. Dar te rog sA mA suporti cu rabdare daca eu insumi ma voi pune in locul celor slabi, dupa obiceiul "Beet. 9,10 32 DIALOGURI DESPRE. ARTE Ecclesiastului. Ag putea sa le fiu mai de folos, intrebind eu pentru ei. 10. GRIGORE. Cum s& nu am rabdare daca te pui in folosul aproapelui tau mai slab, de vreme ce Pavel spune: ,Tiuturor toate m-am facut, ca sa-i mintuiesc pe toti*? Pentru ca te smeregsti din dragoste, trebuie sa fii laudat mai mult, cfici urmezi exemplul admirabilului predicator. V. PETRU. Mi s-a intimplat odata sa fiu de fata la moartea unui frate. Brusc, in timp ce vorbea, si-a dat ultima suflare si, cel pe care il vazusem mai devreme vorbind cu mine, lam vazut acuma dintr-o data mort. Dar n-am observat daca sufletul sau a iesit sau nu, si mi se pare foarte greu de crezut c& exist un lucru pe care nimeni si nu-] poatd vedea. 2. GRIGORE. Ce-i de mirare Petre, eA n-ai yazut sufletul iesind daca nu-l vezi nici cita yreme ramine in trup? Oare socotesti, in timp ‘ce vorbesti cu mine, ca eu n-am suflet pentru ‘c& nu-l poti vedea in mine? Natura sufletului e inyizibila si astfel, sufletul iese nevazut din trup, dup& cum nevazut stiruie in el. M1 Cor. 8,22 33,GRIGORE CEL MARE 8, PETRU. Da, dar pot si-mi dau seama de viata sufletului care ramine in trup din insegi migedrile trupului, Daca sufletul n-ar fi in corp, membrele acestuia nu s-ar putea migca. Ins& dupa ce migcdri sau dupa ce fapte sa vad viata de dincolo de trup a’sufletului, astfel incit sa deduc logic, din lucruri care se vid, cea ce de fapt nu pot vedea? 4, GRIGORE, Poti, dar nu asa, ci in alt mod, Dupa cum forta sufletului da viata si pune in migcare trupul, puterea lui Dumnezeu le umple pe toate cite le-a creat: unora le da vial& insuflefindu-le, altora le-o atribuic pentru a vietui, iar altora le-o di numai pentru a exista. Caci n-ai cum te indoi c& Dumnezeu e creatorul si stapinitorul, cel ce implineste si toate le cuprinde, le transcende si le sustine, necuprins $i nevaut. Cei eare slujesc trebuie s caute sii se asemene eu cel cdruia fi slujesc : cine slujeste celui nevéizut, nu ne vom indot c&e, la rindul su, nevizut. Dar cine sf eredem ca sint acestia, daci nu sfintii ingeri si duhurile celor drepti? Dupa cum, privind iscarea trupului, deduci viata sufletului care silasluieste in trup pornind de la un indiciu minor, tot astfel trebuie s4 deduci si existenta sufletului care pirdseste corpul, pornind ins& de la o ratiune superioara : el poate exista gi 34 DIALOGURI DESPRE MOARTE nevazut, de vreme ce trebuie sa ramina in slujba creatorului nevazut: 5, PETRU. Toate au fost spuse perfect. Totusi mintea refuzA sA creadA ceea ce nu poate vedea cu ochii trupesti. GRIGORE. Cind Pavel zice : Jar credinta este incredinjarea celor nddajduite, dovedirea lucrurilor celor nevdzute*, el afirmé, pe drept, e crezut numai ceea ce nu poate fi vazut, pentru cA nu se crede ceea ce se poate vedea. 6. Ca si ma intore totusi la tine, iti voi spune pe scurt c& nimic din cele vazute nu se poate vedea decit prin intermediul celor nevazute. Uite, ochiul tau percepe tot ce are trup, gi totugi nici chiar ochiul trupese n-ar putea S& vada ceva corporal daca un hicru incorporal nu Lar stimula pentru a vedea. Inlatura spiritul nevazut si zadarnic se mai deschide ochiul care yedea odinioard. Smulge sufletul din trup : ochii vor rAmine, fir nici o indoiala, deschisi, Asadar, daca prin ei se vedea, de ce, indepartindu-se sufletul, nu mai vid nimic? Conchide deci. din ‘asta ci insesi cele vaizute nu se pot vedea decit prin intermediul celor nevazute. "Bu. 11,1 36GRIGORE CEL MARE 7. Sane inchipuim, cu ochii mintii, ci se construieste 0 casa. Greutiti imense sint ridicate, coloane inalte sint suspendate de masinarii. Cine, rogu-te, face aceasta lucrare : trupul care se vede, pentru ca trage cu mfinile de acele poveri, ori sufletul neviizut, care di viata trupului? Inlatura ceea ce nu se vede in trup, si pe data vor ramine nemigcate toate cite le vazusem migcindu-se, toate corpurile din piatra, care se pot vedea. 8. Din acest lucru trebuie infeles ca, in lumea vazuta, nimic nu poate fi decis fara firea nevazuti. Asa cum Dumnezeu atot- puternic, insuflind sau plinind, da viata si migcare celor nevazute, care salasluiesc in minte, tot astfel, nevazutele insesi dau mis- care si sensibilitate revarsindu-se in trupu- rile care se pot vedea. 9. PETRU. Ma recunose, eu placere, invins in fata acestor argumente, edici acum sint nevoit si consider vazutele ca fiind aproape neinsemnate, tocmai eu care, sub masca nestiutorilor, ma indoiam, cu putin inainte, de cele nevazute. Prin urmare, imi plac toate cite le spui. $i totusi, dupa cum imi dau seama de viata sufletului ce stiruie in trup din migcarea acestuia, tot astfel rivnese sa recu- 36 DIALOGURI DESPRE MOARTE nose si viata sufletului de dincolo de trip, dove- dita prin citeva lucruri clare, VI. GRIGORE. Pentru aceasta, prea putin mA voi trudi cu argumentatul daca te voi gasi cu inima binevoitoare. Oare sfintii apostoli si martirii lui Hristos ar fi dispretuit aceasti viata si ar fi renuntat la suflete o data cu moartea trupului, dacd n-ar fi stiut ca pentru suflete urmeazd 0 viata mai sigura? Chiar ta spui cd recunosti viata sufletului care stdruie in trup dupa misedrile corpului. Si iata c& aceia ale caror suflete au trecut in moarte; dar au crezut cA viata sufletelor diinuie si dupa moartea trupului, strlucese prin miracolele de zi eu zi. La trupurile lor neinsufletite vin bolnavii si se insinatosesc, vin sperjurit si sint chinuiti de demon, yin posedatii si-sint eliberati, vin leprosii si sint curdtati, sint adusi cei morti, iar ei invie. 2. Gindeste-te in ce fel traiese sufletele lor acolo unde sint, daca aici chiar si trupurile lor ‘moarte trdiese prin atit de multe miracole. Asadar, daci deduci viata sufletului ce staruie in trup dupa miscarea membrelor, de ce mu i si Viata sufletului in afara trupului, dovedit&, prin puterea miracolelor, chiar si de niste oseminte lipsite de viata? 37GRIGORE. CBI. MARE 8. PETRU. Mi se pare c& nici o judecata nu se poate opune acestei demonstrafii, prin care sintem constringi sa credem ceea ce nu se poate vedea tocmai de catre cele ce se vad. VIL. GRIGORE, Putin mai sus te-ai plins c& nu ai vazut iesind din trup sufletul unui muribund. Insi chiar aceasta a fost greseala : ai cAutat si vezi cu ochii trupesti un lucru invizibil. Caci multi dintre noi, curatindu-ne ochiul mintii prin credinta neintinata si rugicciune spornicd, am vazut adesea suflete care pirliseau trupul. Prin urmare, sint nevoit SA povestesc cum au fost vizute sufictele iesind din corp sau cite au vazut ele insele in. timp ce iegeau. Deoarece ratiunea nu e suficienta, ‘exemplele vor convinge un suflet sovaitor. VIII. in a doua Carte a acestei lucrari'®, am spus deja ca preacinstitul Benedict, dupa cum am aflat de la discipolii sii demni de ineredere, aflindu-se departe de Capua", a vazut in miezul noptii sufletul lui Germanus, episcopul acelui oras, purtat la cer de ingeri, intr-o sfera de foc. Privind acel suflet ridicindu-se la cer, ° Dialogite Stintulai Grigre col Mare cuprind petru ctr. Textal de fata ropresinta cartea a patra (.introd), °" Capua, ae ,orag mare in Campari 38 DIALOGURE DESPRE MOARTE matca sufletului i se largi si yazu, ca luminat de o singura raza de soare, intregul univers adunat sub ochii lui. IX, De la aceiasi discipoli ai lui, am aflat ck doi nobili barbati, deprinsi cu’ invatatura profand, frati drepti, care se numeau, unul Speciosus*, iar celalalt Grigore, i s-au incredintat in viata religioasi, dupa canonul lui. Pe acestia, preacinstitul parinte i-a gazduit in ministirea pe care o construise ling oragul Terracina”, Ei detinusera multe bogatii in aceasta lume, ins& pe toate le-au daruit saracilor, pentru mintuirea sufletelor lor, gi au rimas in acea manastire. 2. Intr-o zi, pe cind unul dintre ei, anume Speciosus, a fost trimis lingA oragul Capua, in folosul manastirii, fratele sau, Grigore, gezind Ja masd gi mincind impreuna cu cdlugarii, a fost cuprins de un duh si a vazut sufletul iui Speciosus, fratele shu aflat atit de departe, iesindu-i din trup. Acest ucru |-a anuntat imediat calugarilor sia plecat in graba, insa pe fratele siu l-a gasit deja inmormintat, Of, speciaeus, wm .frumos" In sens zi i moral (lat, els si pate). ! Terracina (Tarracina), ae, .orag in Latin". 39GRIGORE CEL MARE: aflind ca isi daduse duhul in acelasi ceas in care avusese vedenia. X. Pe cind ma aflam ined la manastire, un om cu frict de Dumnezeu si foarte demn de incredere mi-a povestit cd miste oameni, indreptindu-se cu corabia dinspre partile Siciliei c&itre Roma, in mijlocul marii find, au vazut cum era purtat la cer sufletul unui rob ‘al lui Dumnezeu, un om care fusese inchis in Samnium. Coborind ei pe mal si cdutind si ay daca asa s-au intimplat lucrurile, au scoperit ci acel rob al lui Dumnezeu murise in aceeagi zi in care il vazusera urcind in impiratia cereascs, XI. Celé ce voi spune le-am aflat din relatarea unui om preacinstit, pe cind cram inca in m&nastirea mea. El povestea cA un venerabil parinte, pe nume Spes™, construise o mindstire intr-un loc al carui nume ¢ Cample, sittat cam Ia sase mii de pasi de vechiul orag al Nursiei’. Pe acest om, Dumnezeu ce ‘atotputernic si milostiv I-a aparat de osinda ‘vesnicd, flagelindu-l. I-a harazit si cea mai mare ant, obiect al aperante = Nursia, ae ,ora in finutul sabiailor (asi Nora). 40 DIALOGURE DESPRE MOARTE asprime, gi cea mai mare rasplata: mai intii flagelindu-1, apoi insAnatogindw-l pe deplin, i-a aratat, cit de mult il iubea. Timp de patruzeci de ani i-a acoperit ochii cu intunericul unei neintrerupte orbiri, fir si-i dezvaluie vreo lumina sau-cea mai mica aratare. 2. Nimeni insa nu rezista la chin daca il paraseste harul lui Dumnezeu. Daci Tatil milostiv, cel care da pedeapsa, nu acorda si puterea de a indura, curind, din neputinta de a suporta, infruntarea pacatelor noastre ne sporeste vina. Din nefericire, se intimpla c& eala noastra creste tocmai atunci cind ar fi trebuit si-i asteptdim sfirgitul. De aceea, " vazind Dumnezeu neputintele noastre, adauga pizirea alaturi de incercarile lui, Lovindu- acum, cl e drept si indurator cu fili sai cei alesi, pentru a putea apoi sa-i ierte pe drept. , cita vreme a fost apasat de intunericul din afara, preacinstitul batrin n-a fost niciodaté lipsit de lumina interioara, Desi era chinuit de suferinta trupului, el avea mingiierea inimii, prin protectia Sfintului Duh. 7 SRE 3, Dupa o perioada de patruzeci de ani, scursa in orbire, Domnul i-a redat lumina, i-a anuntat apropierea mortii si l-a indemnat si predice cuvintul vietii in manastirile construite in aGRIGORE CEL MARE, imprejurimi, Primind lumina in trup, el va lumina inimile fratilor intilniti in cale. Dind pe data ascultare poruncilor, a mers la mandstinle fratilor din imprejurimi, predicind preeeptele de viata, pe care insusi le invatase implinindu-le. 4, Asadar, in cea de-a cincisprezecea zi, dupa ce gia dus pind la capat, propovaduirea, s-a intors la manistirea sa. Acolo i-a chemat pe frati si, sezind in mijlocul lor, s-a impartasit cu jertfa trupului si singelui Domnului, iar apoi a Jpeput sf cinte,impround cue, fini psalms in timp ce ei cintau, el si-a dat sufletul, absorbit in rugaciune, Toli fratii care erau de fata au yazut iesind din gura lui un porumbel, care a iesit apol printr-o deschizsitura din acoperisul paraclisului si, sub privirile fratilor, a strépuns cerul. Daca Sufletul su s-a aratat sub forma unui porumbel, trebuie sa credem cA astfel Dumnezeu cel atotputernic voia sa arate cit de curati era inima acelui om care-i shujise. XII. Dar n-am sA tree sub tacere nici c& abatele Stefan, un om preacinstit, care a murit in orasul nostru nu cu mult timp inainte si pe care tu insuti l-ai cunoseut bine, povestea cai ajunsese in aceeasi regiune a Nursici, 2. El spunea c& preotul de’acolo conducea, ‘cu mare frict de Dumnezeu, biserica incre- 42 FE DIALOGURI_ DESPRE MOARTE dintata lui. Din clipa hirotonirii sale, si-a iubit sotia ca pe o sora, dar, ferindu-se de ea ca de un dusman, nu i-a ingaduit sA se apropie de el. Nepermitindu-gi nici lui insugi vreo imprejurare de a se apropia de ea, taiase ‘complet relatia de intimitate dintre ei. Caci e dat numai sfintilor ca, pentru a fi mereu departe de cele nepermise, s& se abtina cel mai adesea gi de la cele ingaduite, Pentru a nu cidea in pacat cu ea, acest om refuza ca si cele trebuincioase sii fie facute de catre sotie. 3, Ajuns la o virsta inaintata, in al patru- zecilea an de la hirotonire, preacinstitul ‘parinte a fost cuprins de o febra mistuitoare, care i-a adus sfirsitul. Femeia lui, vazindu-] intins ca un mort, cu médularele trupului lipsite de viata, si-a apropiat urechea de narile Jui, incercind sa distinga daca se mai afla in el vreo suflare de viata. Simtind aceasta si raminindu-i un suflu foarte slab, el a mai avut nics sa se sforteze s& vorbeasca. jacarindu-se, si-a regasit vocea si a izbucnit, zicind: ,,Departeaza-te de la mine, femeie. Flacra e inca vie, inlatura paiele*. 4. Ea s-a retras, in timp ce el, sporindu-i yuterea trupului, a inceput s& strige cu mare yucurie: ,Bine ati venit, stapinii mei, bine 43GRIGORE CEL MARE. ati venit, stiipinii mei. Cum de ati socotit’demn sa veniti la mine, 0 sluga atit de mica? Vin, vin, Va mulfumese, va mulfumesc", In timp o¢ repeta de mai multe ori acestea, prietenii care stateau in jurul lui I-au intrebat cui ii vor Mirindu-se, el le-a réspuns: ,Oare nu yedeti cA Sfintii Apostoli au venit impreund aici? Nu-i vedeti pe preafericitii Petra si Pavel, primii inte apostol" St iar intorcindu-se catre ei, : ,lata, vin, iata, vin“, Cu aceste cuvinte, sa da duhul, dovedind cd i-a vazut intr adevar pe Sfintii Apostoli, pentru c& i-a urmat, 5. Se intimpla de multe ori eu cei drepti ca la moartea lor sa li se arate sfintii inainte- mergitori, pentru a nu se infricosa de gindul pedepsei in ceasul din urma. Cind se arata sufletului acestora comunitatea eelor ce salaghuiese in cer, sint eliberati de strinsoa trupului lor, fara trada suferintei si a fri XH. in legatura cu acest lucru, nu voi trece sub téicere nici ceea ce mi-a povestit slujitorul lui Dumnezeu cel atotputernie, Probus, aflat acum in minastirea zisi a lui Renatus*, din orasul nostru, vorbind despre unchiul ‘siu, Gt Fenatus ctl, part. dea vb! venaseor, “nasi, -natus sum ‘renagte (bis) a renaste prin hoter" 44 DIALOGURE DESPRE MOARTE Probus’, episcopul. din Reate®, Acesta era chinuit de o boala foarte grea, apropiindu-i-se ceasul mortii. Tatal lui, pe nume Maximus, _trimitindu-si slugile in imprejurimi, a cfiutat sa-i stringa pe medici, cu speranta ca ar fi putut si-i fie de ajutor in necazul sau, Dar medicii strinsi de peste tot, din tinuturile invecinate, dupa ce i-au Iuat pulsul, i-au anuntat moartea apropiata. 2, Deoarece venise vremea mesei, iar ceasul zilei era inaintat, preacinstitul episcop, ingrijorat mai mult de starea lor decit de a sa, i-a indemnat pe cei de fata si urce impreuna cu bitrinul sau tata in odaile de sus ale casei episcopale, pentru a-si reface forjele in urma ostenelii. Toti, agadar, au urcat in casa, iar el a ramas numai cu un copil mie, despre care amintitul Probus pretinde ef e fnea in viata. 3. Pe cind acesta sedea linga patul bolna- vnlui, a vizut deodata barbati imbracati cu stole” albe intrind in camera la robul lui | 8Cr. probus, a wn bun, cinstit, eumsecade” Aas, crngol Rieti a nord-est de Roma imbricaminte pentru barbati si pentru fomei, portatd | Tungh de la git pind la ebletie ef gr. ora, Br sechipamont, Imbractmints"" 45GRIGORE CEL Dumnezeu, Fata lor intrecea in stralucire albul hainelor. Tulburat de limpezimea stralucirii lor, copilul a inceput si strige ou glas tare, intrebindu-i cine sint. La auzul vocii, episeopul Probus s-a ridicat si i-a privit pe cel intrati recunoscindu-i, Apoi I-a linistit pe copil, care tot plingea gi tipa, spunindu-i: .Nu te teme, ¢aci la mine au venit sfintii martiri Iuvenal si Eleutherius®. 4. Copilul insa, neputind suporta 0 aparitie atit de neobignuita, a fugit pe usa afard gi le-a anuntat cele vazute tatalui si medicilor. Acestia au coborit in graba, dar l-au gasit mort pe cel pegare il liar bolnav, I luaserd cu et ace arbati a ciror vedere copilul nu o putuse suporta, cAci el raminea in lumea aceasta. XIV. Consider ca trebuie 8 spun acum gi ce am aflat din relatarea unor persoane respectabile si de incredere. Pe vremea gotilor, Galla, o copilé dintr-o familie nobila’ a acestui oras, fata consulului si patrieiului Symmachus, a fost data in casitorie inci de la o virsta frageda. Dar, murindu-i sotul, a devenit vaduva dupa humai un an. Avind din belsug bogafiile acestei lumi, averea si virsta 0 indemnau si se recdsdtoreascd. Ea insa a preferat si se uneascd cu Dumnezeu, printr-o 46 DIALOGURT DESPRE MOARTS nunta spiritual, care incepe cu o durere mare, pentru a ajunge la fericirea vesniea, decit sa se supund unei nunti a trupului, care incepe intotdeauna cu o bucurie, dar se indreapta c&tre un sfirsit dureros. jarul din trup fiindu-i prea mare, medieii au inceput s8-i spuna ci, de nu se va intoarce la imbratisarea unui barbat, va avea barba, impotriva firii, din cauza focului interior prea puternic. Chiar asa s-a intimplat. Dar sfinta hu s-a temut de uritirea ei exterioara, cdci ea iubea chipul mirelui Muntric, si, nici nu ia fost fricd de slutirea unei parti din ea insdsi, dar nu aceea care era iubita de mirele ceresc. 3. Deci, curind dupa moartea barbatului ei lepidind vesmintele lumesti, s-a dedicat slujirit Tui Dumnezeu cel atotputernic intr-o manastire de lingi biserica preatericitului apostol Petru. Acolo a trait timp de mulfi ani intru rugaciune i curiitia inimii, dindu-si multa osteneala cu milostenia pentru cei saraci, Cind Dumnezeu _ atotputernic a hotarit sa-i dea rasplata yesnicd | pent ospencala ei, a fost lovits de un cancer fa sin. In timpul noptii, doud sfegnice ‘straluceau de obicei inaintea patului ei, fiinded a lumina si ura nu numai intunecimea _ spiritului, ci si intunericul. roGRIGORE CEL MARE 4. intr-o noapte, pe cind ziicea sleita de boala, a vizut ci sfintul apostol Petru statea inaintea patului ei, intre cele doua sfesnice. Nici nu s-a inspaimintat, nici nu s-a temut, ci dimpotriva, prinzind curaj din dragoste, a tresirit de bucurie si i-a spus: ,Ce e Doamne al meu? Tertate au fost pacatelé mele” Iar el, cu chipul plin de bunatate, a incuviintat, facind semn cu capul si zicindtii: ,Jertate sint. Vino". Galla, care tinea la o calugarita din acea manastire inaintea celorlalte, a adaugat : ,Vreau ca sora Benedicta sf vina cu mine". El insa i-a rispuns : »Nu, dar o alta va veni cu tine, Cea pe care 0 Ceri te va urma in a treizecea zi“, Acestea fiind implinite, imaginea apostolului stind in picioare si vorbindu a disparut. 5. Galla a chemat-o indata pe stareta acelei comunitati, spunindu-i ce a vazut si ce a auzit. Dupa trei ‘ile, s-a sdvirsit impreun’ eu acca maica harazitA dinainte, iar sora pe care Galla o.ceruse le-a urmat, intr-adevar, in a treizecea zi. Intimplare asta'a rimas si acum demna de amintit, acolo in manistire. Si astfel, maicile mai tinere obignuiese 64 povesteasea in amanunt ce li s-a transmis de la mAicufele de dinainte ; cele de acum, fecioarele inchinate Domnului, povestesc ca si cum ele insele ar fi fost de fata in momentul unui miracol atit de mare 48 DIALOGURI DESPRE MOARTE XV. Mai trebuie insa stiut e& adesea, cind sufletele celor alesi ies din trup, obignuiese sa se inalte cintece de slava. Ascultindu-le ca bucurie, muribunzii nu mai simt desprinderea sufletului de trup. 2. Imi amintese si fi povestit deja in Omili™ c& sub porticul pe unde trece drumul celor ce merg la biserica preafericitului Clement, era un oarecare Servulus™, de care nu ma indoiesc ‘va iti amintesti si tu. Desi sarac lipit, el era bogat.in merite. O boala indelungata il chinuia, ci, de cind l-am cunoscut si pind la sfirsitul _ Vietii, a zicut paralizat. Ce si mai spun cd nu ‘putea sa stea pe picioare, de vreme ce el n-avea jodata putere s& se ridice gi sd sada pe patul lui sau si se intoarea pe o parte si niciodaté n-a putut si-si duced propria-i mind pind la gura? _ 3. Mama si fratele sau veneau si- ajute, iar el, cu mimnile lor, impartea celor sirmani {ot ce primea din milostenie. Nu cunostea deloc iterele, insA igi cumpara manuscrise cu Sinusle Seripturi 31 primea la el credinciogi BXK Hiomitiae in Keeohielen 41 LX Honilioe in Beane cuptind __Prsici ale Sfintului Grigore cel Mare din perioada pontifical Cf serous, i ysoay tine, mic slay” 49GRIGORE CBL MARS pe care ii punea, cu mare ardoare, si le citeasea in fata lui. Astfel s-a facut cd a inviitat, dupa puterile sale, toata Sfinta Scriptura, cu toate c& nu pricepea scrisul. In suferinta lui, se straduia mereu sa aduca multumire si sa se dedice, ziua si noaptea, cintarilor si laudet lui Dumnezeu. 4, Dar cind veni vremea ca rabdarea lui atit, de mare s& trebuiasca a fi risplatita, durerea din madulare i s-a intors citre organele vitale. Simtindu-se aproape de moarte, i-a indemnat pe strainii primiti la el s& se ridice si sa cinte impreund psalmi, in asteptarea sfirsitului. Pe cind muribundul cinta impreuna cu ei, cu un strigat de spaimé a oprit bruse voeile celorlalti, zicind : ,Taceti. Nu auziti oare cit de mari cintece de lauda rasuna in cer™ Si, in timp ce inima sa tinjea dupa aceste cintari, pe care le auzea inljuntrul sau, sufletul lui sfint s-a desprins de trup. 5, Cind a iesit sufletul din trup, s-a raspindit, acolo un miros atit de parfumat, incit toti cei de fata au fost cuprinsi de 0 incintare fara seamin. Au inteles astfel ca sufletul acela a fost primit in cer cu cintéri de laud. Un monah de-al nostru, care inci mai tréieste, a fost de fata si marturiseste, cu lacrimi in ochi, 50 DIALOGURI DESPRE MOARTE cA, pind au incredintat trupul mormintului, acel miros placut nu i-a pardsit. XVI. imi aduc aminte cA, in aceleasi omilii, am povestit un lucru pe care Speciosus™, coleg de preotie cu mine, il cunostea si l-a confirmat in timp ce il povesteam. In vremea cind ma etrgeam la manastire, o batrind in vesmintul eilugariei, pe nume Redempta”, raminea in "acest oras, pe lingé biserica Fericitei Mari, wea fecioard. Fusese ucenica lui Hirundo™, meie puternica, cu mari virtuti, se spune c& duces o viata de pustniea in muntii Praenestini®. 2, Redempta avea doud ucenice, célugarite a si ea: una, pe nume Romula, $i una care mai trAieste inca, pe care o stiu dupa chip, dar nu si dupa nume. Agadar, stabilindu-se in acelasi licas, cele trei cilugarite isi duceau Miata bogatd in. virtuti, dar totugi wiracd in mijloace lumesti. Prin calitatile ei, Romula o depasea pe tovarasa sa, de care am pomenit Post 20, BEL emp tga: ane de min at POF hirundo, inis .vindunicd" (at. cls.) erat CL Poon ory natin, dtd Roma, Paetsng, ‘yee! osacvaehstaine, 51GRIGORE CEL MARE mai inainte. Avea, intr-adevar, 0 admirabila rabdare si era foarte ascultatoare ; isi pazea gura in tacere si se sirguia foarte tare cu practica rugaciunii continue. 3. Dar, de cele mai multe ori, cei pe care oamenii ii considera desavirsiti au ined, in ochii Creatorului suprem, ceva imperfect. Tot astfel, nepriceputi, privim adesea. statuile sculptate si inca neterminate, laudindu-le deja ca si cum ar fi perfecte, ins maestrul le mai cerceteaza si le glefuieste inca ; desi aude ci e Tiudat, totusi nu inceteaza sa le retuseze, indreptindu-le. Romula a fost atinsa de o boala a trupului, pe care medicii 9 numesc cu un cuyint grecesc: paralysin®’. Stind intinsé in pat timp de multi ani, ea zacea lipsita de aproape orice serviciu din partea membrelor. ‘Totugi, nici macar aceasta suferint& n-a facut-o si-si piarda puterea de a rabda, Vatamarea médularelor a insemnat tocmai sporirea virtutilor: grija pentru practicarea rugaciuni cresctise cu atit mai mult, cu cit nu avea nici © putere si faca orice altceva. 4, intr-o noapte, a chemat-o la ea pe Redempta, care avea grija de ambele ucenice ~napdivonccan ,alibive; destindere, de unde: ,parslizie® (gr) 52 DIALOGUE DESPRE MOARTE ale sale ca de niste fice, spunindu-i: Vino, mama. Vino, mama. Aceasta a dat fuga imediat, insotita de cealalta fata. Din relatarile uneia si ale alteia, intimplarea ce urmeazi a fost cunoscuta de multe persoane ; chiar si eu am stiut de ea la vremea respectiva. Deodata, la miezul noptii, pe cind sedeau la c&patiiul suferindei, o lumina trimisé din cer a cuprins cimaruta lor si s-a aratat o stralucire de o limpezime atit de mare, incit inimile lor au fost cuprinse de o frici fara seaman. Dupa cum au povestit ele insele mai tirziu, le intepenise trupul cu totul, raminind ineremenite pe loc de uimire. A inceput sa se auda un zgomot ca de lao multime care voia 8a intre, iar usa s-a izbit ca si cum ar fi fost fortaté de ingramadeala celor ce intrau gi, dupa cum spuneau, isi dideau seama d¢ numarul celor intrati, ins nu puteau si-i vada din cauza fricii si a luminii prea puternice. ‘Teama si stralucirea luminii care se reflecta Je faceau si priveasea in jos. Aceasta lumin& ‘fost urmata de o mireasma minunata, astfel fncit sufletele lor infricosate de lumina din cer au fost inviorate de gingasia parfumului. 6. Dar, nemaiputind sa suporte acea stralucire puternica, cu vocea-i blinda, Romula 58GRIGORE CEL MARE, a inceput si 0 imbarbateze pe Redempta, indrumatoarea vietii lor morale, care acum statea si tremura de frica: ,Nu te teme, mama. Nu mor acum“. Dupa ce a repetat de mai multe ori acest lueru, lumina’s-a retras putin cite putin, dar mirosul care a insotit-o s-a pastrat. Au trecut astfel si a doua, gi a treia 2i, gi parfumul mirosului raspindit tot a ramas. 7. Intr-a patra noapte, Romula a chemat-o din nou pe inviitaitoarea ei. Cind a venit, i-a cerut si a primit de la ea ultima impartasani Inca nu se indepartasera Redempta si cealalta ucenicd a ei de linga patul bolnavei, cind iata ca in fata usii de la camaruta lor s-au oprit doua coruri de psalmisti, Dupa cum spuncau ele, distingeau genurile cintaretilor, dupa voc barbatii cintau psalmii, iar femeile dadeau raspunsurile. In timp ce se ardtau aceste funeralii ceresti dinaintea intrarii in, chilie, sufletul ei sfint s-a desprins de trup si a fost condus la.cer. Cu cit corurile de psalmigti au urcat mai sus, cu atit cintarea lor s-a auzit mai incet, pina cind a disparut si muzica de psalm, si gingligia prelungé a miresmei. XVI. Uneori, chiar cel ce da viata si rasplaté vietii se araté pentru a mingiia un 54 DIALOGURI DESPRE MOARTE suflet care pleaca din trup. Voi repeta acum un lucru pe care imi amintesc ca lam spus in omiliile la Evanghelie, despre Tarsilla, sora tatalui meu. Alaturi de’ cele doua surori ale sale, ea s-a ridicat pina la cea mai inalta sfintenie, prin rugaciune neostenita, prin vrednicia vietii si prin neintrecuta infrinare Felix, strabunul meu, episcopul bisericii din Roma, i-a aparut in vis si ta avdtat salagul lumii vegnice, spunindu-i: ,Vino, cici te primesc in acest liteas al luminii". 2. Curind dupa aceea, cuprinsa de o fierbinteala, a ajuns in ceasul din urma. Dupa cum se stringe multé lume la capatiiul nobililor, consolindu-i pe cei apropiati, gi_in ceasul mortii Tarsillei, in jurul patului muribundei stateau multi barbati si femei. Deodata, privind in sus, ea l-a vazut venind pe Tisus sia inceput sa le strige celor din jur, certindu-i:,Dati-va inapoi, dati-va inapoi. Vine lisus*. In timp ce privirea ii era atintita asupra celui pe care numai ea il vedea, sufletul ‘ei sfint a iesit din trup. Dintr-o dati s-a raspin. dit um miros minunat, atit de parfumat incit, prin insasi gratia lui, a fost clar tuturor ca acolo venise intr-adevar creatorul tuturor bunatatilor. 85,GRIGORE: CEL MARE. 3. Dupace i-a fost dezgolit trupul pentru a fi spalat, asa cum e obiceiul la morti, s-a aflat 8, la genunchi si la coate, pielea ei se intarise ca la cdmile din cauza rugdciunii indelungate. Ce facuse mereu, in timpul vietii, sufletul ei, o dovedea acum gi acel corp neinsufletit. XVII. Dar nu voi trece sub tacere povestirea robului lui, Dumnezeu, Probus, pe care l-am pomenit mai sus, despre sora sa, pe nume Musa, o tinara copila. Intr-o noapte, acesteia i-a aparut in vis Sfinta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, care i-a ardtat alte copile, de aceeasi virsti, invesmintate in alb. Dorind sa li se alature, dar neindraznind si 0 faci, Musa_a fost intrebata de Sfinta Maria, pururea Fecioara, daci ar vrea s& fie impreund cu ele si s2-i slujeased ei, Deoarece copila a raspuns: ,Vreau‘, a primit poruncé s& nu mai faci nimic fara temei si copilareste din acel moment, sii se fini departe de risete si de joaca, stiind sigur cain a treizecea zi avea sa vind s4-i slujeasca alaturi de fecioarele pe eare le vikzuse. Dup& acest vis, copila s-a schimbat in intregul ei fel de a fi: pared ar fi indepartat cu mina toata nestatornicia vietii de copili, pentru o viata matura, Fiindca parin- tii se mirau de schimbarea ei, le-a povestit ce 56 t ic eteeuea _ ii poruncise Preafericita Naseatoare de - Dumnezeu, spunindu-le chiar in ce zi se va | duce si-i siujeasca. 8, Dupa douazeci gi cinci de zile, copila a fost cuprinsit de febra. In a treizecea zi, apro- piindu-i-se ceasul mortii, a véizut-o-venind la ea pe Preafericita Nascitoare de Dumnezeu, impreuna cu fecioarele care i se mai aratasera. La chemarea Sfintei, Musa si-a plecat ‘cuviincios privirea gi a rdspuns cu voce clar: slati-ma, Stapind, vin. Iata-ma, Stapina, Gu aceste cuvinte, sia dat duhul, parasind trupul fecioresc, pentru a locui impreuna cu sfintele fecioare. 4, PETRU. De vreme ce neamul omenese ¢ supus multelor si nenumaratelor piicate, cred cA cea mai mare parte a lerusalimului cerese € locuita de copii si de prunci. XIX. GRIGORE. Desi trebuie s4 credem ca toti pruncii botezati, murind la o virsta fragedi, intra in impiritia cereascd, totusi ‘nu trebuie crezut c@ toti copii, care pot deja ‘$4 vorbeasca, intra in imparatia cerurilor. ‘Unora dintre’ acestia, intrarea in imparatia cereasea Ie este inchisi toomai de cdtre parintii "care ii crese rau. 87GRIGORE CEL MARE 2. in urma cu trei ani, unul dintre cei mai cunoscuti barbati din acest oras a avut un fiu in virsta, pare-mi-se, de cinci ani. Iubindu-] prea mult, cu dragoste lumeasca, La crescut fara strictete, iar micutul, lucru greu de spus, se obisnuise sa huleasca slava lui Dumnezeu indaté ce i se opunea ceva in calea dorintelor. Fiind lovit de molima din urma cu trei ani, a ajuns pe patul de moarte. 3. Dupa cum au marturisit cei prezenti, in timp ce tatal sau il tinea la piept, copilul, eu privirile ingrozite, a vazut venind la el duhurile rele si a inceput sa strige: ,Oprestele, tata. Opreste-le, tat", Strigind acestea, si-a intors fata pentru a se ascunde de ele la pieptul tatalui sau. Intrebindu-l ce vedea, copilul a adugat ingrozit : ,Vin mauri care vor sa ma ia. Dupa ce a spus acestea, a hulit inca o data numele slavei si gi-a dat dubul. 4, Ca sit arate din ce motiv fusese dat éopilul unor astfel de c&lai, Dumnezeu cel atotputernic a ingaduit ca baiatul si faca din nou, in clipa mortii, ceea ce tatal lui n-a vrut. sa indrepte in timpul vietii. Rabdarea lui Dumnezeu il Visase si trdiascd: multi vreme, dar, cind a decis Domnul, a mai hulit 0 data si a murit Astfel, tatal si-a recunoscut vina, caci neglijind 38 DIALOGURI DESPRE MOARTE, sufletul micutului, crescuse un mare pacitos, destinat flacdrilor Gheenei. 5. Dar sa lasam deoparte aceasta intimplare tristé si s& ne intoarcem la intimplarile fericite, pe care incepusem sa le povestesc. XX. Gratie amintitului Probus si altor ‘cuviosi barbati, am aflat despre preacinstitul parinte Stefan acele lucruri pe care m-am grijit 84 le infatisez ascultatorilor, in omiliile la Evanghelie. Dupa cum marturisesc Probus si multi altii, parintele Stefan a fost un om care nea avut nimic in aceasti lume gi nici n-a cerut nimic: a iubit doar siricia, impreund cu Dumnezeu, intotdeauna rabdator in situatiile nepriclnice, s-a ferit de intrunirile lumesti sia rivnit mereu sa se dedice rugaciunii. Nu voi aminti decit 0 dovadi a Virtuti lui, astfel incit, pornind de la una singura, s& poata fi deduse celelalte multe. 2, Intr-o zi, dupa ce si-a adus la arie recolta ‘geminata si seceratai de mina lui, nici el, nici iscipolii lui neavind alt venit de-a lungul regului an, un om rauvoitor, imboldit de fotrivnic, dusmanul de demult, a dat foc recoltei din arie si a mistuit-o. Cineva, ‘observind acest ucru, a dat fuga la slujitorul 59GRIGORE. CEL MARE: Domnului, Stefan, si l-a anuntat, apoi a adaugat : ,Vai, vai, parinte Stefan, ce ti-a fost dat", Dar el, cu chipul blind si sufletul linistit, i-a raspuns pe dati : ,Vai de ce i-a fost dat cui & cut acest Iucru.’Mie, insi, ce mi-a fost at 3, Prin aceste vorbe ale sale se vadeste la ce culme a virtutii ajunsese. El, care-si pierdea fara griji, singurul situ venit himese, se intrista mai tare pentru cel care pacatuise, decit pentru el insusi, desi suporta paguba pricinuitd de pacatul altuia. Nu se gindea la te pierduse din lucrurile exterioare, ci la cit de mult pierdea inlauritrul sau cel invinuit de pacat. 4. Cind a venit ziua morfii sale, multi oameni s-au strins sa se impartageascA unei inimi atit de sfinte, care pleca din aceasté lume. Cei veniti se stringeau linga patul hui Uni au vazut ingeri care intrau la el, dar n-au putut in nici un chip si spund ceva. Altii n-au vazut nimie, ins pe toti cei de fata i-a cuprins o fried atit de stragnic8, incit nimeni n-a, mai putut ramine acolo cind sufletul acela sfint a plecat din trup. Deci, si cei ce au vazut, si cei ce n-au vazut nimic au luat-o la fuga cu totii, tulburati si infri- 60. DIALOGURI DESPRE MOARTE, cosati. Astfel s-a dat de inteles cit de mare era forta care luase Ja sine acel suflet dupa iesirea lui din trup. Nici un muritor n-a putut si suporte aceasta trecere. XXI. Cu aceasta ocazie trebuie stiut, ca, uneori, meritele unui suflet nu se arata chiar in momentul trecerii sale dincolo, ci se afirma mai vadit dupa moarte. Prin urmare, sfintii martiri au indurat multe cruzimi din partea paginilor, totusi ei, asa cum am spus mai sus, prin semne si minuni au devenit zi de zi mai ‘vestiti in osemintele lor neinsufletite. XXII, Preacinstitul Valentio, care mai apoi a fost egumenul meu si al mandstirii mele la Roma, dupa cum bine stii, a condus mai inti © manastire in provincia Valeria®. Din jestirea sa am aflat cA, ajungind acolo cruzii ‘au spinzurat doi calugari de-ai sai i copac. Cei do: aw murit in aceeasi zi. Cind s-a facut seara, sufletele amindurora au inceput sa cinte psalmii cu voei puternice si clare, incit, inmarmuriti, chiar eei e fi uciseserd s-au infricosat auzind glasurile "lor laudind pe Domnul. ® Vateria, ae province a PanonieiInferioare intre Duntre si Dravs" 61GRIGORE CEL MARE 2. Toti cei pringi au auzit, fiind de fata, iar mai tirziu au fost martorii acelor cintari. Dumnezeu atotputernic a vrut ca vocile sufletelor si ajungi la urechile trupesti pentru ca trditorii in trup sa afle ci mai adevarat traiesc dupa iesirea din trup, daca se ostenese si-i slujeasca lui Dumnezeu. XXII inc’ mai eram la mandstire, cind am aflat, din marturia unor drept-credinciosi, ca, pe vremea longobarzilor, in apropiere, in regiunea Sura™, era un preacinstit staret, pe nume Soranus. Ajungind la el cei scdpati de la longobarzi, precum si cei ce fugeau de jaful acestora, le-a dat, fird nici o retinere, tot ce avea in ministire. Cind a terminat de impartit hainele sale si ale calugarilor, a golit cimara sia dat tot ce avea in gradina, 2. Dupa ce a impartit toate bunurile, au sosit pe neasteptate longobarzii, care, luindu-1 ostatic, au inceput sa-i ceard aurul Spunindu-le ca oricum el nu detine nimic, a fost dus pe un munte invecinat, unde era 0 padure nemasurata ca intindere, Acolo, intr-o scorburi de copac, se ascundea un fugar. Chiar % Sura (Sora) ag in Latium 62 DIALOGURI DESPRE MOARTE. sabia, l-a ucis pe preacinstitul Suranus, trupul sau a cazut la pamint, muntele i si pAdurea s-au cutremurat, ca si cum pimintul care tresdltase ar fi spus ci nu poate purta povara sfinteniei sale. XXIV, Altul a fost un preacinstit diacon din regiunea marsilor”. Gasindu-! longobarzii, |-au Inat ostatic, iar unul dintre ei, scotindu-si sabia, i-a taiat capul. Dar, cind trupul lui a cazut la pamint, cel ce ii taiase capul a fost euprins de un duh necurat 91 sa prabusit la icioarele diaconului, Find dat in seama vnicului, s-a aratat cA el ucisese un om al lui Dumnezeu. 2. PETRU. Cum se face, rogu-te, ca Dumnezeu atotputernic fi las si’ moara astfel cei a cAror sfintenie nu ingiduie totusi si Be teccita sub tacere dupa moartea lor? GRIGORE. Deoarece e seris: ,Celui drept, de orice moarte ar fi rapit pe’ neasteptate, | dreptatea nu-i va fi luata***, Celor alegi, care se indreapt desigur spre viata vegnica, ce le Morsi rum neem din Latium, in tinut piduros din jurul feutul ae L * Carte injelepcinit tui Solomon 4,7 63GRIGORE CEL MARE. mai diuneaza daca vor muri un pic mai aspru? Poate c& au uncori vreo greseala, oricit' de neinsemnata, care trebuie inlaturata printr-o astfel de moarte. 8. Asa se face ca cei osinditi la chinurile iadului primese puterea asupra celor vii, dar, murind, vor fi pedepsiti mai aspru, fiindcd au intors aceasta putere a cruzimii lor asupra celor buni. Tot astfel a fost si cu acest eAlau, caruia is-a permis si-] ucida pe preacinsti- tul diacon, dar nu i s-a ingaduit sa se bucure ling& mort. Cuvintele Sfintei Scripturi atesta acest lucru, XXV. Un om al lui Dumnezeu a fost trimis catre Samaria”, Pentru ca, din neascultare, & mineat pe drum, un leu i-a iesit in cale si La ucis. Scris a fost pe data ci a stat leul lings asin si ,n-a mincat leul din legul omului"®. Din aceasta intimplare se arati ¢& pacatul neascultarii fusese ispasit prin moarte, de vreme ce acelasi leu, care a avut indrdzneala s4-1 ucida pe om, cit timp a fost in viata, n-a mai indraznit sa‘l ating dupa moarte. Leul a ® Samaria, 2e veche rogune gi orag in Palestina” 3 Reg. 13,28 64 DIALOGURI DESPRE MOARTE yrimit indrazneala de a ucide, ins& nu si ibertatea de a se hrani cu trupul ucis, pentru ed, neascultarea fiindu-i pedepsit’, cel ce se ficuse vinovat in timpul vielii redevenise drept rin, moartea sa, Asadar leul, dupa ce mai " intii ficuse si piara un piciitos, a paait apoi _ trupul unui om drept. _ 2, PETRU. imi place ce spui, Ag vrea totusi ‘sf stiu daci acum, inainte de invierea trupu- rilor, sufletele celor drepti pot fi primite in cer. XXVI. GRIGORE, Acest lucru nul putem nici afirma, nici nega despre toti cei drepti. Sufletele unora dintre ei sint despartite inca de citeva trepte de imparatia cereasci. Ce altceva ni se arata prin aceasta pedepsire ‘cu aminarea decit cA le-a lipsit putin pina la desavirsire? Si totusi, e mai clar ca lumina zilei cA sufletele celor desavirsiti, de indata ce pardsesc temnita trupului, sint primite fin lacasurile ceresti. Acest lucru il marturiseste chiar Biblia": ,Ca unde se va fh text, 20 folosgte cuvintul lat. veritas, eu sensu ttle in -Iating cregtind: (gen) .adevarul’ (concr) ,cuvintal lui Dumnezeu in Biblie’, ,drespta credinta, ortodoxia", ,autenticitate, text ‘utenti’, ealtatos" In acest caz,precum gin cele cteva situ ‘care vor urma, traducdtorul a optat pentra senaul coneret de Bible. 65GRIGORE C8L MARE afla trupul, acolo se vor aduna vulturii' fiinded, unde se afla in trup insusi Mintui torul, ‘acolo, fara indoiala, se string si sufletele celor drepti. 2. $i Pavel dorise sd se desparta de trup si $4 fie impreund cu Hristos“. Deci, cine nu se indoieste ci Hristos este in cer nu_poate tigddui nici ca sufletul lui Pavel este in cer. Despre prapadirea trupului sau si despre lacagul cetatii ceresti, chiar Sfintul Pavel a spus: ,Stim cd dacd acest ldcas, locuinta noastrd péminteascd, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefaicuta'de mind, ci vesnicd, in ceruri“*, 3. PETRU. Daca sufletele celor drepti sint de acum in cer, ce vor mai primi ca rasplatd, fin ziua judecatii, pentru faptul e@ aw fost desavirsit GRIGORE. Desigur, la judecata rasplata lor va creste, deoarece acum se bucurd doar de fericirea deplina a sufletelor, iar mai tirziu se vor bucura si de cea a trupului. Astfel, ei se vor bucura chiar in trupul care a purtat sufe- Ma. 24, 28. Filip. 1, 28. “IL Cor. 1 66. DIALOGURI DESPRE MOARTE intele gi torturile pentru Domnul. Spre aceasta Todbits lauds alr sense sndoié be pamintul lor vor mosteni“*, 4. Apoi, despre sufletele sfintilor, inainte de giua invierii, ¢ scris : ,Si fiecdruia dintre ei i “sa dat cite un vesmint ald si li s-a spus ca sa " stea in tihné, incd pufina vreme, pina cind vor " implini numarul si cei impreund-slujitori cu | @i 51 frafii lor". Astfel, cei care au primit facum cite un singur vesmint, la judecata vor " avea cite dou’. Acum se bucura numai de lauda " sufletelor, atunci insa se vor bucura in acelagi timp de slava trupului si a sufletului. 5, PETRU. Bine, dar ag vrea sf stiu cum se face cA, adesea, muritorii prezic multe lucruri? XXVII. GRIGORE. Uncori, insagi forta ‘Sufletelor, prin agerimea sa, prevede ceva, ‘alteori, sufletele care vor parasi trupul cunose ‘viitorul printr-o revelatie, iar citeodata, in i desprinderii de trup, ele sint atinse de tia divina si aruncA o privire, cu ochii i mintii, Ja tainele ceresti. caGRIGORE CEL MARE 2. Faptul c& forta sufletului, prin ascutimea sa, cunoaste uneori viitorul ge arata limpede din urmatoarea intimplare. In oragul nostru, in urmé cu doua zile, avocatul Cumquodeus a murit din cauza unui junghi dintr-o coasta”, Cu putin inainte de a muri, l-a chemat la el pe slujitor si i-a poruncit 'si-i pregateascd Yesmintele de plecare. In timp ce sluga credea 4 stapinul se smintise, neascultindu-i citusi de putin poruncile, acesta s-a ridicat si s-a imbracat, spunind ¢& se va duce pe via Appia, a biseri¢a Fericitului Sixtus. 3. Nu dup& mult timp, deoarece boala i s-a agravat, a murit. S-a luat hotdrirea ca trupul si-i fie depus la biserica Fericitului Tanuarius martirul, pe via Praenestina. Dar, pentru cA celor ce se ingrijeau de inmor- mintarea lui Ii s-a parut prea departe, le-a venit brusc o alta idee, iesind cu sicriul pe via Appia. Fara sa stie ce spusese Cumquo- deus, I-au inmormintat chiar in biserica pe care el insusi o prezisese. Stiind cA acel barbat fusese implicat in treburile lumesti si doritor de cistiguri pamintesti, cum de a putut el sa prezica ceva, daca nu tocmai forta © Dolor lateralis (lat) junghi dinte- parte, pleureric 68 DIALOGURI DESPRE MOARTE gi ascutimea sufletului siu au prevazut ce Se va intimpla cu trupul Ini? 4. Adesea insi, pentru a fi cunoscute cele viitoare de catre muritori, acest lucru se face in revelatii. Putem enuinera aici citeva din iplirile care stim c& s-au petrecut la noi in ministire. In urma cu zece ani, in ménistirea mea se glisea un frate cdruia i se ticea Gerontius. Find el apasat de o grea maladie a trupului, i s-au aratat intr-o noapte rig bizbaftimbricat in ab, pe care ja prvit coborind din inalt, eu vesmintul lor stralucitor, chiar in acea manistire. Oprindu-se la patul Dolnavului, unul dintre ei a zis : Am venit aici ‘ca s& trimitem in oastea Domnului.pe citiva frati din manastirea lui Grigore" si, dind ordin altuia, a adaugat : ,,Scrie : Marcel, Valentinian, Agnellus" gi altii, al ciror nume nu mil ‘amintesc acum, Acestea find indeplinite, a mai adiugat : ,Scrie-| gi pe cel ne priveste*. 5. Incredintat in urma acestei revelatii, dimineata, Gerontius le-a facut cunoscut fratilor cine va muri din manastire si i-a anun- fat ci el le va urma. Din ziua urmatoare, Cilugarii prezisi au inceput si moara, perindindu-se in acceasi ordine in care fuse- ‘sera enumerati. in cele din urma a murit si 6GRIGORE CEL MARE Gerontius, el, care a stiut dinainte cA acei célugari vor muri, 6. in urma cu trei ani, in timpul ciumei care a pustiit atit de amarnic oragul nostru, la minastirea din Porto se afla un cdlugir pe nume Mellitus. Desi inca tindr, era un om de o admirabili simplitate si umilinta. Apropiindu-se ziua in care urma sa fie chemat la Dummezeu, a fost lovit de acest morb** si a ajuns in pragul mortii. Aflind acest lucru, preacinstitul Felix, episcop al orasului (din a cérui relatare am cunoscut toate acestea), a cAutat si ajungi pina la el si si-l intireascd cu, cuvinte de indemn, ca nu trebuie si se teama de moarte. I-a promis chiar un rastimp mai lung de viata, prin mila lui Dumnezeu. 7. La aceste cuvinte ins, el i-a raspuns cA drumul vietii lui a ajuns la capat si ci i s-a aratat un tindr care i-a adus un ravas, zicindu-i : ,Deschide si citeste“. Deschizindu-1, a spus ca s-a gasit scris acolo, cu litere de aur, pe sine §i pe toti cei care fusesera botezati o data cu el, de catre amintitul episcop, in ziua de Pasti. Dup& cum zicea, a descoperit mai, intii © OF mettitd, a, un, de mire, dulce ca mieree, drag, seump* © vorba de-eum, bosla pomenita mai sus 70 DIALOGURL DESPRE MOARTE numele siu, iar apoi, ale tuturor celor botezati ‘atunci. Din aceasti cauza, a fost sigur c& gi el siceilalti se vor muta repede din aceasta viata. 8 Aca s-a intimplat c& a murit chiar in acea zi, iar dupa el, toti cei care fusesera botezati impre- “una cu el i-au urmat, astfel incit, in foarte itine zile, nici unul dintre ei n-a mai rmas Jn viata. E car, desigur, cf robul lui Dumnezeu, " Mellitus, le vaizuse numele serise cu aur, pentru c& slava vesnicé le avea sadite in ea. 9, Astfel, dupa cum ei au putut cunoaste cele ce vin prin revelatie, tot asa sufletele care ies din trup pot scruta uneori tainele ceresti, nu in vis, ci riminind treze. L-ai cunoscut bine pe Ammonius, un calugir din Ganeaates thee: Weeks ye aA haina lumeasca, a luat-o in casitorie pe ica lui Valerian, un avocat din oras, caruia fi dadea ascultare cu constiinciozitate si fara ‘sovaiala, cunoscind tot ce se intimpla in casa lui. 10. Fiind deja la manastire, el mi-a povestit ci, in timpul molimei care a lovit foarte tare orasul, ates patriciulu Narses, eats avocatuli -deosebit mn se afla un tinar slujitor, Armentarius®, it prin simplitate gi modestie. Deoarece % Of armentarius, iwhear®(armentum, i cireeda, turma de vite nGRIGORE CEL MARE insgi casa avocatului a fost pustiita de aceasta nenorocire, tindirul a fost atins de boalé si a ajuns pe patul de moarte. 11. Bruse, semefindu-se in fata celor prezenti, si-a venit in fire gi a pus si fie chemat stapinul sau, cAruia i-a spus: ,Eu am fost in cer gi am aflat cine va muri din’aceasta casi. El, el si cu el vor muri. Tu insa sA nu te temi, pentru ca nu vei muri de data asta. Ca sa stii ca am fost in cer si c& spun adevarul, iat, am primit acolo darul de a vorbi in toate limbile. Oare nu ti-a fost cunoscut cA eu n-am stiut deloc limba ? $i totusi, voi vorbi greceste ca si afli rarat ceea ce marturisesc, faptul ca am primit darul de a vorbi in toate limbile*, 12. Atundi, stépinul i-a vorbit greceste, iar él i-a raspuns in aceeasi limba, astfel incit toti cei de fata s-au mirat foarte, In acea casa locuia si un bulgar, luptitor cu sabia, al lui Narses, cel pomenit mai sus. L-au condus degraba ling’ bolnay, céruia i-a vorbit in limba bulgaré. Ins tindrul sclav, nascut si crescut in Italia, i-a raspuns in acecasi limba barbara, ca si cum ar fi fost nascut din acelasi neam, Mirati au fost toti cei care lau auzit. Din cercarea celor dou limbi, pe care nu stiau ca el si le fi cunoscut inainte, au crezut si in privinta tuturor celorlalte, pe earé nu le puteau verifica. 2 DIALOGURI DESPRE MOARTE 13. De doua ori, moartea i-a fost aminat& de pe o zi pe alta, dar intr-a treia zi, nu se stie prin ce judecata ascunsa si-a sfigiat cu dinfii miinile si mugchii de pe brate, si astfel gi-a dat duhul. Dupa ce a murit, toti cei pe care ii prezisese au fost luati curind de la lumina acestei vieti. Nimeni din acea casi n-a murit din pricina molimei, daca n-a fost prevestit prin vocea lui. 14. PETRU. E ingrozitor si merite cineva un astfel de dar, iar apoi sa fie lovit deo asemenea pedeapsi. GRIGORE. Cine poate cunoagte judecata nestiuta a Domnulut? De cele pe care nu le putem intelege in dumnezeiasca judecata frebuie mai mult si ne temem, decit sa le cercetim. XXVIII. Pentru a duce pind la capat ce am inceput s& povestese despre sufletele care ies din trup gi care stiu multe lucruri dinainte, nu trebuie uitat nici ce am aflat, din mai multe mirturii, despre Teofan, comite al oragului Centumecellae"', pe cind eram acolo. Acesta a __ fost-un om care s-a dedicat actelor de milostenie, Centumelae, arm crag si port ia Btrufia (ati Civitavecchia)" 73GRIGORE CE, MARE ocupindu-se cu faptele bune si, mai ales, cu ospitalitatea fata de straini. Prins cu sarcinile de comite, el se ocupa de cele lumesti si treciitoare, insa, dupa cum s-a vadit la sfirgit, 0 fficea mai mult din datorie decit din propria vointé. 2. Apropiindu-i-se clipa mortii, s-a ridicat 0 furtuna strasnicd, incit nu putea fi dus la ingropaciune, Plingind amarnic, sofia sa La intrebat, zicind: ,Ce s& m& fac? Cum sa te duc la groapa, ca hu pot trece pragul casei de vijelia asta mare?" Atunei, el i-a raspuns : ,Nu mai plinge, femeie, cici indata ce voi fi mort va reveni si vremea bun, in acelasi ceas*. Imediat dupa aceste cuvinte, a murit, iar dupa moartea sa, cerul s-a inseninat. 3, Acest comn a fost insotit si de altele, Miinile si picioarele sale, umflate cu o umoare de la ‘i, fusesera transformate in rani deschise, lisind sa se vada o scursoare murdara si viscoasa. Dar cind, dupa obicei, trupul sau a fost dezgolit pentru a fi spalat, miinile si picioarele irau Tost ghsite atit de shnAtoase de pared n-ar fi avut niciodata vreo vatamare. 4. Astfel a fost dus si inmormintat: Intra patra zi insa, sotia lui s-a gindit ci ar trebui sa schimbe lespedea de marmura ce fusese agezat: pe mormint. Cind placa a fost inla- ™ DIALOGURE DESPRE MOARTE turat, s-a rispindit un miros foarte placut, a gi cum din trupul sau, intrat in putrefactie, s-ar fi ridicat_aburul unor arome, in loc si coleaie viermii. 5. Povestita de mine in omilii, aceasta intimplare Je-a dat de banuit unora’ cu suflet slab. Intr-o zi ins&, aflindu-ma intr-o nobila adunare, au venit la mine, sA-mi ceara ceva sonal, tocmai lucratorii care schimbaser’ Tespedea'de marmura a mormintulu, In fata clerului, a nobililor si a poporului, i-am intrebat despre acel miracol, Fi au depus marturie ca, in chip minunat, au fost patrunsi de acel miros it si au adaugat alte lucruri in legatura. eu acel mormint, sporind miracolul,.Dar mi se pare prea mult s4 le povestese acuma. 6, PETRU. Vad cf iscodirea mea a fost ‘satisfaicutd indeajuns, Dar iata intrebarea care mé& tulburi acum. Dupa cum i ‘sus, sufletele sfintilor sint in cer. Fa rdmine 94 credem ca sufletele celor nedrepti ‘Sint numai in iad. Nu stiu ce spune despre oe lueru Biblia’, dar modul de a gindi al menilor nu ingaduie ca sufletele pacatosilor “SA poati fi chinuite inainte de judecata. HY, nota al, 6GRIGORE CEL MARE XXIX. GRIGORE. Daca ai_crezut, prin mérturia Sfintei Scripturi, c& sufletele sfintilor sint in cer, se cuvine si crezi pe deplin ca gi sufletele celor nedrepti sint in tad. Cael, dupa rasplata judeciitii vegnice, potrivit edreia cei drepti sint deja sliviti, inevitabil si cei nedrepti sint deja chinuiti. Asa cum beatitudinea fi face fericiti pe cei alesi, tot astfel trebuie crezut c& focul ii arde pe cei rai. 2, PETRU. in ce mod trebuie crezut c focul, ca materie, poate s4 contina un lucru imaterial? ‘XXX. GRIGORE. Daca un suflet imaterial este continut de trupul unui om in viati, de ce, dupa moarte, chiar daca sufletul e imaterial, sa nu fie continut de un foc material? PETRU. In orice vietuitoare, sufletul e cuprins in trup pentru ca ii da viata. 2. GRIGORE. Petre, daca sufletul imaterial poate fi inut intr-un trup caruia ii da viata, din ce motiv n-ar putea fi finut, drept pedeapsa, acolo unde e ficut si moara? Noi spunem cd sufletul e continut de foc pentru ca s aia parte de tortura focului, vazind si intelegind acest lucru. Tocmai de aceea sufera, pentru ca vede focul si se mistuie, pentru c& 76 DIALOGURI DESPRE MOARTE se vede arzind. Aga se face cd un lucru mate: rial nimiceste prin foc ceva imaterial, cita vreme dintr-un foc ce poate fi vazut, reies 0 dogoare si o durere ce nu se vad. In focul material, sufletul imaterial e torturat chiar de © flacara imateriala. 3. $i totusi putem deduce din cele spuse in - Bvanghelie cA sufletul indura flacarile nu numai privindu-le, ci si simtindu-le direct. In Biblie™ se zice ca bogatul mort a fost ingropat in iad™. Tocmai cuvintele bogatului fac ‘eunoscut ca sufletul lui ¢ in mijlocul flacarilor, atunci cind il implora pe Avram : ,,Trimite pe Laziir sii-gi ude virful degetului in apd gi sd-mi racoreasca limba, cdci ma chinuiese in aceasta vapaie“. De vreme ce Biblia™ il infatiseazd bogatul pacitos in mijlocul flacdrilor, care Injelept ar putea noge oare ca sullesele color | osinditi sint tinute in foc? 4, PETRU. Tata cay-prin’ explicare ¢ prin “marturie scrisa, sufletul revine la credinta, insa, lsat sa scape, iaragi se intoarce la intepenire. 1GRIGORE CEL MARE ze Nu stiu cum poate un lucru imaterial sa fie continut $i apoi distrus de un lucru material. GRIGORE. Spune-mi, te rog, tu crezi ci sufletele razvratite, deczute din slava cereasca, sint materiale sau imateriale? PETRU. Ce om cu judecata sanatoasa ar zice ca sufletele sint materiale? GRIGORE. Focul Gheenei, cum spui ca e: material sau imaterial? PETRU. Nu mi indoiesc ea focul Gheenei material, edci sigur in el sint ciznite trupurile. 5. GRIGORE. Cu siguranta ca Domnul*? va spune, la sfirsit, celor blestemati : ,Ducefi-ud... in focul cel vegnic, care este gatit diavolului si ingerlorlui"®- Daca diavoll singer I, des imateriali, trebuie cdzniti intr-un foe material, ce e de mirare daca sufletele, inainte de a-si regasi corpul, pot indura caznele trupésti? PETRU. Explicatia e clara si mintea nu trebuie si se indoiascé pe mai departe in legatura cu aceasta problema. SV, nota 41 Mat. 25,41 78 DIALOGURI DESPRE MOARTE XXXI. GRIGORE. Dupa ce, cu multa staruinta, ai ajuns acum la credinfi, cred ci merit’ oboseala si-ti povestesc cele ce mi-au fost istorisite de c&tre niste oameni credinciosi. ulian, al doilea aparator® al bisericii din Bess cavila alijess prin voia lui Dumnezeu, -murit in urma cu aproape sapte ani, El venea " des, pe cind eram inca la mandstire, si obisnuia “si vorbeascA cu mine despre rosturile " sufletului. 2. Astfel, mi-a povestit intr-o zi urmatoarele : ‘Pe vremea regelui Teodorie®, tatal socrului meu intorcea in Italia dup ce strinsese impozitele Sicilia, Nava lui a acostat pe insula numita is’', unde traia un sihastru, un om de 0 virtute. In timp ce corabienii isi reficeau goanele, tatal socrului meu a gisit cu cale si neasca inspre acel barbat ca si-i ceard si-] omeneasca in rugiiciunile lui. Dupi ce i-a privit, omul Domnului le-a zis, altele : «Btiti ca regele Teodoric a murit?» © Lipars (fLipara,ae).cea mai mare dntxeinsulelecoiene situa “Tarnord de Sicilia (ani Lipari 79GRIGORE CEL MARE Hi insa i-au raspuns numaidecit : «Nui ade- varat. Noi lam lasat in viata si nimeni nu ne-a adus pind acum o astfel de vester. La aceste cuvinte, robul lui Dumnezeu a adaugat : «Ba da, e mort! Teri, la ceasul al noualea®, fara centura, fara inciltairi si cu miinile legate a fost condus de papa Ioan si de patriciul Symmachus si aruneat in craterul vuleanului din apropiere». 4. Auzind ei acestea, si-au notat cu grija ziua si, la intoarcerea in Italia, au aflat ca regele Teodorie murise in acea zi in care moartea si pedepsirea lui i se ardtasera sluji- torului lui Dumnezeu', Pentru ca I-a ucis pe papa Ioan, cdznindw-l in temnita, iar pe patri- ciul Symmachus I-a taiat in bucditi cu sabia, pe drept s-a arftat cf a fost aruncat in foc de cdtre ei, cei pe care fi judecase nedrept in aceasta viata. ie XXXII. Pe vremea cind ma gindeam pentru prima ori‘ Ja chemarea unei vieti retrase, un ‘itrin cumsecade, pe nume Deusdedit, foarte bun prieten cu nobilimea orasului, se legase si de mine printr-o prietenie trainica. Consul al noutles din 2 coreapunde ore cncigprezece 80 DIALOGURI DESPRE MOARTE 2. El mi-a povestit urmitoarele : ,Pe vremea folilor, un ‘strilucit,barbat, "pe. nume eparatus, a ajuns in pragul mortii. Cum _ aicea el de mult timp fara glas si nemigcat, se parea cA suflarea vietii il pardsise de tot si ca trupul rimisese inert. Pe cind familia 1 cei multi, care se strinsesera, il plingeau ca pe ‘un mort, el si-a revenit brusc, lacrimile tuturor celor ce jeleau transformindu-se in stupefactie. 8. Revenindu-si pe deplin, el a spus: «Trimiteti repede un servitor la biserica Sfintului Laurentiu Martirul, biserica ce poarté numele fondatorului ei Damasus, ca s& vada ce face preotul 'Tiburtius si si se intoare in graba $& ne spund>. Pe atunci umbla vorba cA us se lisa in voia placerilor trupesti. Florentius, preotul de acum al bisericii, isi aminteste bine de viata si de naravurile aceluia. 4. in timp ce servitorul plecase, Reparatus, ‘care isi revenise pe deplin, a povestit ce aflase ‘despre Tiburtius, acolo unde fusese dus : «Un ‘rug imens fusese pregatit. Parintele Tiburtius a fost adus, asezat deasupra si ars, dupa ce sa pus focul pe dedesubtul rugului, Inca un mai era pregitit. Parea ci virful lui se intindea de la pAmint pin la cer. O voce a sstrigat al cui era acesta... La aceste cuvinte, 81GRIGORE CEL MARE Reparatus a murit pe loc. Servitorul care fusese la Tiburtius l-a gAsit si pe el deja mort. 5, Deci Reparatus fusese dus in locurile unde se ispiigese pedepsele. A vizut, s-a intors, a povestit sia murit. Se arata clar c el vazuse acele lucruri mu pentru sine, ci pentru nei, cdrora, atita timp cit ni se ingaduie sA fim in viata, ne este permis s4 ne si indreptim de la faptele rele, Reparatus a vazut construindu-se un rug nu fiindc& in iad ar arde lemne pentru a se face focul, ci ca s& povesteased acestea oamenilor. Pentru arderea celor rai, a vazut aceleasi lucruri cu care se obisnuieste la cei vii s& fie intretinut un. foc material, Astfel, auzind ei despre lucruri obignuite, si invete c& trebuie si se teama de cele neobisnuite. XXXII. Ceva teribil s-a intimplat in provincia Valeria. Preacinstitul Maximianus, episcopul Siracuzei, care a condus mult timp manastirea mea din acest orag, povestea urmatoarele : ,Un decurion a primit sf fie nas la botezul unei tinere, fata cuiva, chiar in sfinta simbata de Pasti. Dupa post, s-a intors acasi gi s-a imbatat cu vin. Apoi, a cerut ca fina lui sa ramina cu el, si in noaptea aceea, lucru ce nu se cade a fi spus, a necinstit-o. 82 DIALOGURI DESPRE MOARTE 2. Dimineata, cind s-a trezit, vinovatul s-a it sa meargi la baie, ca si cum apa de acolo it Tusinea pacatului. S-a dus, asadar, lat, dar a inceput sa se framinte daca sA e sau nu in biserica. Se sfia de oameni, daci o astfel de zi nu s-ar fi dus la biseried, dar s@ temea tare de judecata Ini Dumnezeu, dacd si s-ar fi dus. Rusinarea de oameni a invins cele din urma si s-a dus la biserici, Dar.a S& se teama si si tremure de fried. fn E clipa isi inchipuia c& va fi dat unui duh _necurat si c& va fi chinuit in fata tuturor. Desi se temuse foarte tare, nu i s-a intimplat aproape ‘imic rdu pe durata oficierii slujbei. __3.A iesit bucuros, iar a doua zi a intrat deja ‘fara teama in biseriea. Si astiel, timp de gase -zile la rind, se arta in public bucuros si fara ji, socotind ca Domnul ori nu-i vazuse giuirea, ori, milostiv, i-o iertase. Intr-a ea zi insd, a murit pe neasteptate. Dupa ‘a fost pus in groapa, toata lumea a vazut smult timp, o flactra a iesit din mormintul Aceasta i-a ars oasele atita vreme, pind +$-8 topit tot mormintul, iar pAmintul, care e strins intr-o movila, parea sipat. 4, Facind aceasta, Dumnezeu atotputernic ‘aritat ce indura sufletul aceluia intr-ascuns, 83,GRIGORE CEL MARE de vreme ce trupul lui a fost prapadit de flacari dinaintea ochilor oamenilor. Prin aceasta fapta, El a socotit potrivit si ne dea un exemplu infricosator, deoarece din aceasta pilda refinem cit de mult sufera un suflet viu, care simte, din cauza picatului sau, dacd niste oase fara simtire au fost arse complet gi atit de pedepsite cw focul. 5. PETRU, recunosc intre ei in impratia cerurilor si dac& cei rAi se recunosc in timpul chinurilor. XXXIV. GRIGORE. intelesul acestui lucru se afla in cuvintele Domnului, pe care le-am pomenit mai sus, fiind mai clar ca lumina zilei. Dupa ce s-a zis c& : Era un om bogat, care se imbréca, in porfird $i in vizon, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. Tar anume Lazar, 2dcea inaintea po de bube, poftind 36 se sature dn firtmiturile ce cadeau de la masa bogatului, dar nimeni nu i Te dadea ; insa si ctinii, venind, lingeau bubele lui*®, s-a adaugat cA: ,Si a murit Lazar si a fost dus de ciitre ingeri in sinul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost ingropat in iad, © tue. 16, 10-91 ‘se. 16, 32. 84 DIALOGURE DESPRE MOARTE 2. ,Ridicindu-si ochii, in chinuri fiind, el a ‘vdzut de ‘pe Avraam si pe Lazar in sinul lui. Si el, strigind, a zis: «Parinte Avraame, fie-ti mila de mine gi trimite-| pe ‘8d-si ude virful degetului in apa $i sd-mi reac limba", Dar Avraam a zi le, adu-fi aminte ca ai primit cele bune tale in viata ta, si Laziir, asemenea, pe cele jen"**, Tar bogatul, nemaiavind nici 0 anti de scapare pentru sine, a incercat s& ‘Gotige salvarca alor eal: «Rogu-te dar, ‘parinte, sa-I trimiti in casa tatiélui meu, edict ‘am cinci frati, sa le spund lor acestea, ca sd ‘nus vind gi ei in acest loc de chin». 3. Prin aceste cuvinte se spune deschis cd gi ‘cei buni ii recunose pe cei buni, si cei rai, pe ‘cei rai. Asadar, daca Avraam nu Lar fi ‘recunoscut pe Lazdr, nu i-ar mai fi vorbit ‘pogatului, aflat in mijlocul chinurilor, despre ‘yiinile trecute ale lui Lazar, spunindw-i ca in ‘impul vietii avusese parte numai de cele rele. dacd cei rai nu i-ar recunoaste pe cei rai, jul nu si-ar fi amintit, in timpul chinurilor, Trafii sii, chiar daca ei nu se aflau de fata. Laie 16, 28-24, * Lue 16, 25 Lae. 16, 27-28.GRIGORE CEL MARE Cum 8 nu-i fi putut recunoaste acolo el, care a avut grija si se roage, amintindu-si de ei chiar si in absenta lor? 4, Prin acest exemplu se vadeste si un lucru despre care tu nu ai intrebat : dacit cei buni fi tecunose pe cei ri si invers. Caci bogatul a fost recunoscut de Avraam, care i-a zis; Ai primit cele bune in viata tax”, iar Lazar, alesul Domnului, a fost recunoseut de bogatul cel rau, ‘care se roaga sai fie trimis, spuninu-i pe nume | Trimite pe Laziir sd-si ude virful degetului in pa gi sd-mi rdcoreased limbax“*. Aceasta recunoastere sporeste rasplata de fiecare parte : cei buni mai mult se veselesc, vazindu-i bucurindu-se impreuna cu ei pe cei dragi, iar cei rai, cdznindu-se impreuna cu cei pe care i-au pretuit dispretuindu-] pe Dumnezeu, ioplotar vumuinel polenrau he, cceieeane 5, Se intimpla insa ceva si mai minunat cu cei alesi: ei 4i recunose nu numai pe cei pe care ii stiau din aceasta lume, ci si pe oamenii buni, pe care nu i-au vazut niciodata, ca si cum i-ar fi vazut si cunoscut dinainte. Astfel, cind fi vor vedea pe pirintii de demult in impa- Lae. 16,25 Lue 16,26 86 DIALOGURI DESPRE MOARTE ia vegnicd, pe care ii gtiusera mereu dupa Tor, H vor recunoaste si dupa ot Acolo i il contempla pe Dumnezeu, intr-o sfintenie omuna. Ce ar putea sa nu stie ei acolo unde -au cunoscut pe Cel ce toate le stie? __XXXV. Un cilugar de-al nostru, un om cu 0 ita demnéi de lauda, a murit in urmé cu patra ni. Dupa cum au marturisit alti cilugtni, care “au fost de fata, in clipa mortii sale i-a vazut pe profetii Iona, Iezechel si Daniel si a inceput ige dupa nume, Spunea ca au venit la si, supunindu-se lor, si-a ldsat privirea in jos sfiala, iar sufletul i s.a indltat de la trup. aceasta intimplare ne e dat s& intelegem ‘ya exista cunoastere nepieritoare in acea a, de vreme ce acest birbat, aflat ined in ipU-i pieritor, i-a recunoscut pe sfintii profeti, care nu-i mai viizuse niciodaté. “XXXVI. Se intimpla adesea ca sufletul, nte chiar de a iegi din trup, si-i recunoascé ye cei cu care va fi trimis in acelagi lécas, mpartind aceeagi vina sau aceeasi rasplata. cinstitul Eleuterius”, un batrin despre care [orheyte gi ctioneavd en un om liber, care are sentimenscle unut ‘om liber, generoe"), 87GRIGORE CEL MARE am povestit multe in cartea precedenta”, spunea ca a avut in mandstirea sa un frate bun”, pe nume loan, care si-a prezis propria-i moarte celorlalti calugari inainte cu pai. sprezece zile. 2, Tinind socoteala in fiecare zi gi micso- rindu-se numarul acestora, cu trei zile ina- inte de a fi chemat din trup a fost cuprins de febra. Ajungind in clipa mortii, a primit taina impartaganiei cu trupul si singele Domnului si, chemindu-i pe ceilalfi cdlugani inaintea lui, a inceput sa cinte psalmii. El insa le-a impus un antifon despre sine insusi, spunind : , Deschidefi-mi mie portile dreptajii gi intrind in ele voi lauda pe Domnul. Aceasta este poarta Domnului, dreptii vor intra prin ea’, 3. fn timp ce calugarii cintau dinaintea lui, a strigat bruse, cu glas prelung : , Vino, Ursule“ Indata ce a spus aceasta, a iesit din trup si s-a savirsit din viata de aici, Calugarii s-au mirat, fiindea nu stiau ce strigase fratele lor * In vol al Lea din Dialogurs. * In tont: frater germanus rate bun (Bin aceiasi paring, din acelas ‘atl eau, mai rar, din aceeasi mama)", ® Pe 117, 19-20. 88 DIALOGURI DESPRE MOARTE y patul de moarte. Dupa moartea lui, in mindstire a fost tristete mare. 4. intr-a patra zi, a trebuit sa fie trimisi a Soma lao costae dey Mer- i ), i-au gisit pe tofi Ponts. nteabindie tele nvptis . dati intr-o tristete atit de adinea”™, ei au : Deplingem pustiirea acestui loc, 4 un frate, care ne tinea uniti, prin viata i, in aceastA mAndstire, a parasit lumina ei lumi in urma cu patru zile". +5. Deoarece cilugarii care sosisera intrebau u interes cum se numea, ei au raspuns: su*, Cautind si cunoasc8 cu precizie ceasul ‘care acesta fusese chemat la Dumnezeu, au at cf iesise din trup chiar in clipa cind fusese it de Ioan, cel care murise la ei. 6, Din aceasta intimplare reiese ec vrednicia fost deopotriva si ca le-a fost dat sa Sci impreuna in acelasi lécas, dupa ce A le-a fost: dat sf iasi din trap. . N-am sf tree sub tcere ce mi s-a intimplat vaflu despre unii dintre vecinii mei. Pe atunci m inca mirean si locuiam in casa ce-mi de drept de la tatal meu, in acest oras. ngii casa mea locuia o viduva care se chema 89GRIGORE CEL MARE Galla, ce avea un fiu, pe nume Eumorphius"*. ‘Nu departe de acolo locuia Stephanus’®, care a fost adjutant de centurion in armata. Eumorphius, ajungind fn ultima clipa a vietii, sia chemat slujitorul si i-a poruncit: »Du-te repede si spune-i adjutantului Stepha- hus s& vind imediat. lati, corabia a fost pregiitita, pentru c& trebuie si: ne ducem in Sicilia“. Slujitorul, erezind c& delireaza, a refuzat 8&-i dea ascultare, insa el a inceput sa-] ameninte cu putere si i-a zis : .Du-te si anunta-ice-ti spun, caci nu mi-am pierdut mintile*. 9. Slujitorul a iegit pentru a merge la Stephanus, dar pe la mijlocul drumulai @ intilnit pe cineva, care l-a intrebat : ,.Incotro mergi® El i-a raspuns: ,Am fost trimis de stapinul meu la adjutantui Stephanus". Acela ins i-a raspuns pe loc; De la el vin, dar a murit dinaintea mea, chiar in acest ceas". Atunci, slujitorul s-a intors la Enmorphius, stapinul situ, dar ba gasit deja mort. Astfel, pind cind au iesit unul in calea celuilalt si slujitorul s-a intors de la mijlocul drumului, * Cuvint de origine grevea (ef. ejuoppos ov cu Forma trumoas®). * Stephanus, nume de origine grescd: Brique, ov (cf. onigevot 00 oroand’), 20 DIALOGURL DESPRE MOARTE rind distantele am fi putut deduce ci orphius si Stephanus au fost chemati la mnezeu in aceeasi clipa, 10. PETRU, E cu adevarat infricosator ceea s-a zis, Te intreb insa, de ce i s-a aratat o bie sufletului, chiar inainte de a muri, si ce a prezis muribundul ca va fi dus in ia? 11, GRIGORE, Sufletul nu are nevoie de 0 abie, dar nu e de mirare dacé unui om aflat jin trup i se arata ceea ce ¢ obisnuit 8A cu ochii trupesti. Prin aceasta i se da de 3 incotro ar putea fi dus, in sens spiritual, pil Tui. EI a afirmat A va fi dus in Sicilia. Ce ltceva se poate intelege decit ci, mai mult decit Palte locuri, in’ insulele acestui tinut s-au is craterele care varsa focul de la cazne? cum. obisnuiesc s& povesteascd i, largindu-se zi de zi, craterele cresc ad ‘Apropiindu-se sfirgitul lumii, e sigur “cu cit vor fi strinsi acolo mai multi care e arsi, cu atit se vor vedea deschizindu-se ii mult ‘si aceste locuri pentru cazne. nnezeu atotputernic a yrut si arate aceasta indreptarea celor traitori in lume, pentru aGRIGORE CEL MARE ca mintile pacitosilor, care nu cred c& exist chinwrile it ith et vada cette loot de ca, pe care refuzau sa le cread din auzite. 13, Chiar fara exemple, cuvintele Bibliei® dovedesc indeajuns e& cei alesi, pe de o parte, sau cei damnati, pe de alta, din cauza acelorasi fapte sint dusi in aceleasi locuri.. Chiar ‘helia spune despre cei alesi: fn casa Tatélui meu, multe lacaguri_sini"*’. Dacd rasplata n-ar fi diferita in acea fericire vegnica, ar exista mai degrabi un singur lécas, si nu mai multe, Asadar, multe sint lacasurile in care eei bimi se bucura si diferit, dupa rinduialé, si impreuna, penne merite comune. Si totusi, unul si acelagi dinar il primese pentru truda lor toti cei despartiti in mai multe lécasur, cici fericirea care fi cuprinde acolo e unica, dar e diferita valoarea rasplatii obtinute prin fapte diferite. 14. Tocmai asta spune si Tisus™, anuntind ziua_judecatii sal tunci voi spune seceritorilor : «Pliviti insti neghina si legagi-o in snopi ca 8-0 ardemn'*. De bund seam, ingerii OV. nota A, Joan, 14,2, Veneta a » Mat. 18,30. 92 DIALOGURI DESPRE MOARTE itori leaga neghina in snopi pentru a fi cind ii pun pe cei de aceeasi teapi la ‘aceleasi chinuri, astfel incit trufasii sa arda mpreund cu cei trufasi, desfrinatii, cu cei sfrinati, 2gircitii, cu cei zgirciti, fatarnicii, u cei fafarnici, pizmasii, cu cei pizmasi, edinciosii, cu cei neeredinciosi. Cind cei se aseaména dupa pacat sint dusi la inuri asemanatoare, ingerii fi leaga preuna, cum sint legati snopii de neghina itru ardere, cAci ei ii trimit spre locurile pedeapsa. XXXVIL PETRU. Justificind raspunsul dat intrebarea mea, principiul explicatiei se clar. Dar te rog sii-mi deshusesti de ce uni oameni sint seosi din trup, ca din eseala. O data neinsufletiti, ei se intore tusi, spunind fiecare cA a auzit ca nu el ia si fie dus. . GRIGORE. Petre, cind se intimpla acest , dact te gindesti bine, nu e o greseala, 0 prevestire. Buniivointa cereasea, prin ea mirinimie a milei sale, rinduieste ca ii sa se intoarca pe neasteptate in trup, dupa e, pentru a se teme de chinurile ladului Ja vederea lor, dact nu le crezusera din 93GRIGORE CEL MARE 8. Un cilugir din Illyria, care traia impreuné cu mine la manastire, in acest oras, imi povestea ce aflase pe vremea cind sfilaisluia in desert. Petru, un calugar nascut in Iberia, i se alaturase in tinutul de 0 mare pustietate, numit Euasa”. Dupii cum aflase chiar din povestirea lui, inainte de a cduta si ajungé in desert, Petru murise din cauza unei boli, dar s-a intors numaidecit in propriu-i trup, jurisind ca a vazut chinurile iadului 1 tarimurile fara de numar ale flacarilor Povestea ca i-a vAzut chiar si pe unii bogatasi din vremea sa, spinzurati in mijlocul flacarilor. 4, Pe cind el insusi era dus deja pentru a fi cufundat acolo, un inger cu vegminte stralucitoare s-a ardtat pe neasteptate si nu a permis sa fie aruneat in foc. Ingerul i-a spus wlesi si ia seama la cit de precaut va trebui sa tréiesti dupa toate acestea*. In urma acestor cuvinte, incepind sa i se dezmorteasca madularele trupului, Petru s-a trezit din vesnicul somn al mortii si a povestit toate intimplarile in mijlocul carora se aflase. Dupa aceea, 8-a nevoit atit de mult cu postul si cu veghea, incit, chiar daca limba ii tacea, felul © Buaso sat Boos catul PeninsuleiIberiey. 4 ‘in apropierea Spaniel Taraconese Gin i,de a trai spunea ca vazuse si se infricosase de chinurile iadului. Dumnezeu atotputernic, n marea lui indurare, |-a condus in moarte ca ‘si nu trebuiascd si moara. ins& aritarea pedepselor nu le e de folos ror in aceeasi masura, pentru cd inima neneasca ¢ impoviirata de o mare neputinta de fan, pe care |-ai cunoscut bine, despre el insusi cA, abitindu-se o asupra sa, a murit pe cind se afla la tinopol cu un motiv oarecare, Deaarece i spiterul chemati s.1 deschida gi si] Isdimeze n-au fost gisiti in acea zi, in noaptea A urmat trupul a ramas neingropat. El insa, condus in iad, a vazut multe lucruri care, auzindu-le inainte, nu le-a crezut. Cind fost infatisat judecatorului eare prezida acolo, fost primit. Judeciitorul a zis: ,Nu acesta uncit sf fie adus, ci Stefan fierarul". Pe ¢, el a fost readus in trup, iar fierarul Stefan, e Jocuia linga el, a murit in acelasi ceas. s-a dovedit cA fuseserd adeviirate cuvintele le auzise ; moartea fierarului o dovedise. 7. tn urma cu trei ani, in timpul molimei a pustiit amarnic orasul acesta, cind cu ii trupului se vedeau sdgeti venind din cer 95GRIGORE CEL MARE si izbind pe fiecare, dupa cum stii, a murit gi acest Stefan. Un soldat din arag,lovit de bosla, a ajuns in pragul mortii. Iesind din trup, el a zAcut fara suflet, dar s-a intors repede sia povestit intimplarile prin care a trecut. 8, Spunea — lucru facut cunoscut multora la facea vreme — ci era o punte pe sub care curgea un fluviu negru gi ineetogat, care scotea aburi cu o duhoare insuportabili, Daca treceai ins untea, se gaseau incintdtoare pajisti inverzite, impodobite cu flori bine mirositoare, unde se vedeau mici grupuri de oameni inyesmintati in alb. In acel loc, dulceata mirosului era atit de mare, incit numai sayoarea parfumului ajungea ‘si-i sature pe cei ce se plimbau si pe cei ce locuiau acolo, 9. Odiile celor ce poposeau aici erau umphite fiecare de o lumina puternica. In acest loc, se zidea o casa de o uimitoare méaretie, care parea construita din caramizi de aur, dar despre care n-a putut afla a cui era, Pe malul fluviului pomenit mai sus se aflau citeva locuinte. Unele erau atinse de duhoarea vaporilor ce se ridicau de pe apa, pe altele insi miasma nu le putea atinge 10, Pe puntea amintiti mai sus se ficea punerea la incercare : oricine dintre cei nedrepti 96 DIALOGURI DESPRE MOARTE. care voia si treac pe ea cidea in fluviul intunecat si urit mirositor, dar cei drepti, cdtrora nu le sta impotriva nici un pacat, ajungeau i tinuturile incintatoare, pasind fard. grija si ‘injenit pe punte. |, 11. Soldatul a povestit cf l-a vazut acolo pe , Superiorul servitorilor bisericesti®, mort ‘urmA cu patru ani. El se afla jos, in locurile mai respingiitoare, legat si apasat de povara lanturilor. Intrebind care a fost cauza, soldatul a auzit cea ce noi, care l-am cunoscut pe Petru in casa Domnului, ne amintim, iindu-i faptele. Is-a spus : ,El indura aceasta tru ca, daca i se poruncea s& pedepseasca cineva, pricinuia ranile mai mult din nevoia cruzime, decit din ascultare’. Toti cei care 1u cunoscut stiu cé asa a fost. 12. Mai spunea cA a vizut acolo un preot iin, care, venind pe punte, a trecut-o cu 0 de mare sigurata, cit de mare iva fost in viata. Pe aceeasi punte, a afirmat Ta reeunoseut si pe Stelan, cel pomenit sus. Cind acesta a vrut si treaea, piciorul alunecat si a cAzut pe jumatate peste punte. An text: eecesiasticu familia desemneazs introgul personal care “slujeste in bisericd si care econdus de un maiar ecclesioe 7GRIGORE CEL MARE Niste barbati in negru, ridicindu-se din fluviu, au inceput sé-l traga in jos de coapse, iar altii, in alb gi foarte frumosi la vedere, au inceput sa-l traga in sus de brate. In timpul luptei, duburile bune tragindu-l in sus, iar cele rele, in jos, cel ce privea acestea s-a intors in trup sin-a aflat ce s-a facut pina la capat cu Stefan, 13. Din aceasta intimplare despre viata lui fan se da de inteles cA in el se intreceau faptele rele ale trupului cu lucrarea milei. Fiind tras in jos de coapse si in sus de brate, e evident ci {i placuse milostenia, dar c& nu rezistace complet la pacatele trapesti, eave 1 trigeau in jos. Ins nou, ca gi celui care la vazut, dar a fost rechemat in trup, ne ramine necunoseut cine va fi invins in aceasta dreapta cumpanire a tainicului judecator. 14, B elar totugi ca Stefan, dupa ee a vazut tarimurile iadului, aga cum am spus mai sus, sis-a intors in trup, nu gi-a indreptat pe deplin Viata, de vreme ce, dupa multi ani, a plecat din trup pentru inca o lupté intre viata si moarte, De aici reiese cA, atunci cind le sint aratate insesi chinurile iadului, unora le e spre ajutorare, iar altora, spre osinda. Primii vad cele rele, de care s& se pazeasca, iar ceilalti mai tare sint pedepsiti pentru cA n-au vrut sa DIALOGURE DESPRE MART pazeasca de chinurile iadului nici dupa ce au vazut si cunoscut. . PETRU, Ce vrea sa insemne, rogu-te, cA -acele cimpii incintatoare se vedea zidindu-se a cuiva, din cérimizi de aur? E chiar ridicol ‘credem cf in cealalt viatA vom avea inc& e de astfel de metale. 16. GRIGORE. Ce om cu judecata sinatoasa intelege acest lucru? Dar oricine ar fi acela tru care se construieste casa, din ce s-a itat acolo se da de inteles ce face el aici. E ‘cé locuinta sa se zideste cu aur, deoarece ‘ya merita rasplata vegnicei lumini, pentru ea-i milostenie. Mi-a sepat din minte sa ‘ai sus cH acelasi soldat, care vazuse toate , povestea cA bitrini si tineri, fecioare pii purtau cardmizile de aur pentru zidirea i, Din aceasta se deduce ca erau vazuti ca tori acolo tocmai cei cdrora li s-a dat IIT. Ling’ noi, locuia un eredincios pe e Deusdedit, care facea incaltari. Isa ara- ‘cuiva ca se zidea si casa lui Deusdedit, dar fori lui pareau sd munceasca la ea mai simbita. Mai tirziu, interesindu-se acela precizie despre viata cizmarului, a aflat ci, 99GRIGORE CEL, MARE din tot ce cistiga lucrind zi de zi, daca {i mai réminea ceva de mincat gi de imbracat, obignuia sa le duci simbata la biserica Sfintului Petru i si le impart sdracilor, Astfel, gindeste-te c& nu fara motiv inainta constructia casei sale simbata. 2. PETRU. Asupra acestui lucru, vid ci am fost satisfaicut pe deplin. Dar te intreb, de ce se spune c& locuintele unora erau atinse de negura urit mirositoare, in timp ce ale altora nu puteau fi atinse de ea? Sau ce e puntea ori fluviul pe care le-a vazut? 8. GRIGORE. Petre, dupa imaginile lucrurilor cintarim valoarea lor spirituala. I-a vazut pe cei drepti trecind pe punte catre locurile incint&toare, pentru cA tare ,ingustd e calea ce duce la viata“, si a vazut curgind un fluviu imputit, pentru cd zi de zi se scurge aici, spre locurile cele mai de jos, putreziciunea pacatelor trupesti. 4, Negura atingea locuintele unora, in timp ce ale altora nu puteau fi atinse, pentru cA sint multi care fac lucruri bune, dar totusi mai sint atingi de pacatele trupesti in placeri ale gindurilor © Mat. 7,14: 100 acolo pe cei pe care fi mai desfata ‘imputiciunea trupeasel. De aceea, vazind afericitul Tov 8 placerea trupeasca.¢ mputiciune, a spus aceste cuvinte re cel erusinat gi desfrinat : , Viermii sd fie de “ Insa locuintele celor care igi golese complet de orice plicere a trupului, desigur nu fi atinse de negura urit mirositoare. ‘Trebuie observat c& au fost vazute la un ‘negura gi putoarea, caci desfatarea apeasea intunecd mintea, pe care o strica, a nu yedea stralucirea adevaratei si, cu cit sau desfaitat mai josnic, cu ‘mal in sus sa suporte acea picid. PETRU. Oare se poate dovedi prin toritatea cuvintelor sfinte cA pacatele ipesti sint pedepsite cu imputiciunea? XIX. GRIGORE. Da. Deoarece cartea pzei ne-o atest, am aflat ci Domnul a bozit ploaie de’ foc si pucioasa peste ii", astfel incit focul ii ardea, iar duhoa- | Pucioasei ii ucidea. Deoarece arsesera 101GRIGORE CEL, MARE, pentru dragostea neingaduita a trupului stricacios, au pierit din cauza focului gi a mias- mei, Din pedeapsa lor, ei si-au dat seama cd se dadusera cu totul unei morti vesnice, prin desfitarea cu propia imputiciune. PETRU. Asupra acestor intrebiri, marturisese ca nu mia mai rimas nici o indoiala. XL. GRIGORE, Trebuie stiut, cd sufletele aflate inca in trupurile lor vad uneori ceva legat de pedeapsa din lumea de dincolo. ‘Acest lucru le e dat unora spre sporirea lor in credinta, iar altora, spre intarirea ascultatorilor. 2. Teodor, un copil foarte neastimparat, despre care imi amintesc cam povestit in omilii, dinaintea norodului, si-a urmat fratele in manastirea mea mai mult de nevoie decit din propria-i vointa. Ii era greu s& suporte daca cineva fi vorbea despre mintuirea sa. Lucrurile bune, nu numai cé nu putea sii le facd, dar nici micar si le asculte. Jurindu-se, miniindu-se, luind in deridere, declara ca nu va ajunge niciodata la haina sfinta a calugariei, © Theodorus, i, nume de origine greack: Gxddupos, ov lt: Orb. or , nota B, 9 Mat 5, 23-24 144 DIALOGURI DESPRE MOARTE departe s-ar afla si oricit de despartiti am fi, _ ca séi-i asternem sufletul nostru si sa-l impacam ‘cu smerenie gi cu bunavointa. Vazind invoiala noastra, Ziditorul ne iartA de pacat, primind darul in locul gresel 2, Cuvintele Bibliei confirma acest lucru, “ cici am aflat cA sluga care datora zece mii de talanti, ctindu-se, a primit de la stapin iertarea pentru datoria ei, dar, fiindcd n-a renuntat la datoria de o suta'de dinari, pe care 0 avea fat de ea tovarasul ei de sclavie, stapinul a poruncit 4 pliteasca datoria ce tocmai il fusese stearsa. Din aceste cuvinte se vede clar ea, daci nu iertim din toata inima ce s-a gresit impottiva noastra, si noua ni se cere inapoi ceea ce ne bucuram ca ni s-a iertat prin poeainta. 3. Asadar, cita vreme e ingaduit un rastimp _ pentru iertare, cit vreme judecatorul asteapta, ‘citi vreme cel care ne cintareste pacatele doreste indreptarea noastra, sa topim cu lacrimi asprimea inimii, s& prefiguram rasplata bunavointei fata cei apropiati, O spun cu toata increderea : yA moarte nu yom mai avea nevoie de ostia mintuitoare daca noi ingine vom fi fost, inainte de moarte, ostia inchinaté lui Dumnezeu. HV. nota a. M45Colectia GRAUNTELE DE MUSTAR propune cititorilor texte fundamentale de teologie, filosofie si mistici crestina, de dimensiuni reduse, dar cu un impact exceptional asupra credinciosilor de pretutindeni. Asa cum un asemenea impact au avut, au si vor avea intotdeauna cele Evanghelii, care nu depisesc, ca intindere tipografica, cincizeci de pagini fiecare. In acest sens, Grauntele de mustar se doreste a fi, dintru inceput, 0 imitatio Evangelil, atit in forma cit gi in continut. Gréiunjele de mustar, pentru ca, vorbind despre Imparatia Cerurilor, Tisus'se refera la minuseula siminta de mustar care, semanata, incolteste si creste mai impu- natoare decit celelalte plante, lastarind dit belsug, incit pasarile Cerului isi pot impleti cuib sub umbra sa (Mareu, 4, 30-31). Griuntele de mugtar = metaford i emblema ‘istica, as pentru ceea ce se cheam& aratia Ceruilor Imp CUPRINS Introducere ...... Dialoguri despre moarte...... 21