BOLILE, DAUNATORII GRAULUI SI COMBATEREA LOR

1.

BOLILE

GRAULUI

SI COMBATEREA LOR

Productia plantelor agricole, inclusiv a graului, inregistreaza pagube

datorita diferitelor boli infectioase si neinfectioase.
Bolile infectioase sunt produse de agenti patogeni, indeosebi de
ciuperci. Bolile neinfectioase (neparazitare, fiziologice) suntproduse de
factorii nefavorabili ai mediului ambiant (factori climatici, pedologiei, de
nutritie, agenti poluanti etc.).
Agentii patogeni ai bolilor infectioase ale graului sunt virusurile,
microplasmele, bacteriile si ciupercile.
Cele mai mari pagube sunt produse de ciuperci, dupa care urmeaza
cele cauzate de virusuri, bacterii si micoplasme.
1.1.

BOLI

PRODUSE

DE VIRUSURI

Se cunosc pana in prezent peste 30 de viroze la grau. Acestea se

deosebesc intre ele prin insusirile morfologice, biochimice si serologice ale
virusurilor, prin vectorii care transmit virusurile, prin specificitatea gazdei, prin
simptomele bolii de planta-gazda.
Transmiterea bolii de la plantele bolnave la cele sanatoase se face de
regula prin insecte (indeosebi afide), care sunt principalii vectori ai
virusurilor care ataca graul. Virozele pot fi, de asemenea transmise prin
lastari, seva, seminte si polen.
Metoda cea mai economica si mai eficace de combatere a virozelor
graului este cultivarea soiurilor rezistente.
Principalele viroze specifice graului sunt:
Piticirea graului (Wheat dworf)
Prezinta o mare asemanare cu mozaicul graului de toamna.
Simptomele bolii. Caracteristica principala a plantelor atacate
este talia pitica provocata de actiunea fitotoxica a virusului si de actiunea
de suctiune a sevei de catre vectori.
Atacul este mai pronuntat cand se produce la plantele tinere si mai
putin accentuatcand are loc in faze de vegetatie mai avansate. In primul
caz plantele nu inspica, in al doilea caz pot inspica, dar boabele sunt
nedezvoltate si sistave. Pe frunzele plantelor atacate apar pete de culoare
verde deschis, care mai tarziu devin galben-brune. Cu timpul petele se
unesc, determinand ingalbenirea si necrozarea frunzelor.

Combaterea bolii se efectueaza prin cultivarea soiurilor rezistente.

Mozaicul striat al graului (Wheart streak mosaic, yellow mosaic)
Simptomele bolii. Plantele atacate raman mici, iar pe frunzele
acestora apar striatii discontinui, de culoare verde-galbuie, dispuse paralel
cu nervurile frunzei. Atacul este mai intens primavara, cand temperatura
creste, determinand piticirea siingalbenirea plantelor. Frunzele devin de
culoare galbena, necrotice si se rasucesc, spicele raman sterile.
Prevenirea
si
combaterea
bolii. Cultivarea
soiurilor
de
grau rezistente la atacul virusului constituie metoda cea mai sigura.
Prin utilizarea
liniilor
de
substitutie
cromozomiale
si
de
translocatie intercromozomiala cu speciile de Agropyron si Aegilops, se
vor putea crea soiuri rezistente.
Mozaicul patat al graului (Wheat spot mosaic, Wheat spot,
Wheat spot chlorosis)
Simptomele bolii. Sunt vizibile incepand din faza de plantula,
cand pe frunze apar pete mici de culoare verde deschis.
Pe masura ce plantele inainteaza in vegetatie plantele se inmultesc,
devin necrotice , se maresc si se unesc intre ele si imprima frunzelor o
culoare galbena aurie, de unde si denumirea de cloroza patata. In afara
acestui fenomen poate apare si fenomenul de piticire , determinand
chiar moartea plantelor, mai ales cand mozaicul este asociat cu mozaicul
striat al graului.
Prevenirea si combaterea bolii. Se efectueaza prin aceleasi metode
ca si in cazul mozaicului striat al graului.
1.2.

BOLI

PRODUSE

DE

BACTERII

Putrezirea bazala a glumelor

Simptomele bolii. Boala debuteaza prin aparitia culorii inchise sau
a unor striatii de culoare inchisa pe jumatatea inferioara a glumelor.
Tesuturile din dreptul zonelor colorate incep sa se inmoaie, proces care
se extinde si asupra rahisului si bazeiboabelor. Concomitent, la baza
glumelor apare exudatul bacterian.
Boabele raman mici, nedezvoltate, avand baza embrionului
usor colorata in brun sau negru. Boala se manifesta rar pe frunze.
Agentul patogen este bacteria Pseudomonas atrofaciens (Mc Cull).
Prevenirea si combaterea bolii. Desi nu s-a stabilit daca bacterioza
se transmite prin seminte, tratarea acestora cu substante bactericide este
necesara.

Innegrirea glumelor. Este o boala foarte raspandita.

Simptomele
bolii. Constau
in
aparitia
unor
pete
si
striatii longitudinale de culoare bruna sau neagra pe glume, frunze
si ariste.
Boabele,
in
caz
ca
se
formeaza,
au
partea
bazala nedezvoltata si-si pierd capacitatea germinativa.
Agentul patogen este Xanthomonas translucens.
Prevenirea si combaterea bolii. Deoarece bacteriile persista 6 luni
este necesara dezinfectia semintelor. Aplicarea unei rotatii in care graul sa
revina mai rar pe aceeasi sola si distrugerea ierburilor-gazda dau rezultate
bune. Metoda cea mai indicata este utilizarea soiurilor rezistente la boala.
Arsura spicului.
Simptomele bolii. Se manifesta prin aparitia pe spic a unor exudate
de culoare galbena. De cele mai multe ori spicele afectate de boala se
deformeaza si devin cleioase.
Agentul patogen. Este bacteria Corynebacterium tritici (Hutch)
Burk. Vectorul acestei boli este Anquina tritici.
Prevenirea
si
combaterea
bolii. Metodele
folosite
pentru combaterea nematodului Anquina tritici sunt valabile si pentru
combaterea arsurii spicului. Trebuie evitata cultivarea graului pe solurile
umede, deoarece daunele produse de boala se micsoreaza.
1.

BOLI

PRODUSE

DE

CIUPERCI

Majoritatea bolilor graului sunt produse de ciuperci. Ciupercile, ca

si insectele, poseda cea mai mare capacitate de inmultire si de adaptare la
conditiile de mediu.
Datorita mecanismelor lor multiple de a forma noi rase fiziologice,
ele prezinta un permanent pericol pentru grau chiar si atunci cand dispunem
de soiuri rezistente.
Fainarea graului (Erysiphe graminis).
Fainarea este una dintre cele mai importante boli ale graului.
Simptomele graului. Fainarea apare pe toate organele aeriene
ale plantei, cel mai frecvent pe frunze si pentru care este considerata o
boala foliara. Boala apare in special pe partea superioara a frunzelor din
etajele inferioare ale plantei, in orice faza de vegetatie a graului.
Atacul se caracterizeaza prin aparitia unor pete de culoare alba
cenusie la suprafata organelor plantei, care reprezinta miceliul ciupercii.

Agentul patogen. Este ciuperca Erysiphe graminis f. sp. tritici

March.
Prevenirea si combaterea bolii. Metoda cea mai indicata este
combaterea pe cale chimica a bolii cu fungicide sistemice selective.
O alta metoda este cultivarea soiurilor rezistente la fainare.
Pentru diminuarea pagubelor produse de fainare un rol important il
detin masurile agrofitotehnice: utilizarea unei rotatii corespunzatoare a
culturilor, distrugerea samulastrei si a resturilor vegetale ramase dupa
recoltare, respectarea epocii optime desemanat, a densitatii normale,
aplicarea corecta a ingrasamintelor cu azot, fosfor si potasiu.
Rugina galbena a graului (Puccinia striiformis).
Cele mai pagubitoare epitifii sunt cele care apar inainte sau in timpul
infloritului. Ca si fainarea, atacul de rugina galbena intensifica procesele
de transpiratie si respiratie si diminueaza fotosinteza, stanjenind astfel
functiile de nutritie.
Astfel, sunt afectate negativ dezvoltarea si vigoarea plantelor si
umplereaboabelor, facand sa scada productia.
Simptomele bolii. Acestea sunt forma liniara a pustulelor
cu uredospori de pe frunzele plantelor adulte de grau si culoarea galbena
stralucitoare a uredosporilor, de unde si numele de 'rugina striata' sau
'rugina galbena'. Striurile se afla intre nervurile frunzeicare limiteaza
raspandirea lor laterala. Cand sunt conditii favorabile pentru dezvoltarea
ciupercii, striurile conflueaza si pot sa acopere intreaga suprafata a frunzei.
Agentul patogen. Acesta este ciuperca Puccinia striiformis West f. sp.
tritici Erikss.
Prevenirea si combaterea bolii. Cel mai eficace mijloc de combatere
a ruginii galbene a graului este cultivarea de soiuri rezistente. Metoda cea
mai eficace este combaterea chimica prin folosirea fungicidelor sistemice cu
actiune curativa si eradicativa. Casi la fainare se recomanda si aplicarea
masurilor culturale.
Rugina bruna a graului (Puccinia recondita Rob)
Se mai numeste si rugina frunzei si este cea mai raspandita dintre
cele trei rugini.
Simptomele bolii. Atacul se manifesta in special pe limbul frunzelor si
mai rar pe teci si tulpini. Cand atacul este puternic, frunza se acopera in
intregime de pustule, care nu se unesc insa.

Pustulele sunt acoperite de epiderma,

exfoliaza punand in libertate uredosporii.

care

mai

tarziu

se

Agentul patogen este ciuperca Puccinia recondita Rob.

Prevenirea si combaterea bolii. Cultivarea de soiuri rezistente
constituie cel mai eficient mijloc de prevenire a bolii. Celelalte metode sunt
asemanatoare cu cele mentionate la rugina galbena.
Rugina neagra a graului (Puccinia graminis Pers.)
Este denumita si rugina tulpinii. La noi, rugina neagra a graului
constituie o problema numai pentru soiurile de grau de toamna tardive.
Simptomele bolii. Denumirea de rugina neagra provine de la
culoarea bruna inchis a uredosporilor si a teleutosporilor. Se manifesta pe
toate organele plantei: tulpina, frunze (teci si limb), glume si ariste prin
aparitia de pustule.
Datorita vatamarii epidermei pe suprafete intinse,
de transpiratie al plantei se mareste foarte mult, ceea
drept consecinta o sistavire accentuata a boabelor de grau.

procesul
ce are

Agentul patogen este ciuperca Puccinia graminis Pers.).

Prevenirea si combaterea bolii. Cea mai buna si sigura metoda
de evitare a bolii este cultivarea soiurilor rezistente si a soiurilor precoce
care scapa de atac. Dintre masurile agrofitotehnice este indicata
rotatia corespunzatoare a culturilor, precum si celelalte masuri prevazute la
celelalte doua rugini.
Fusarioza spicelor de grau (Fusarium spp.)
Boala mai este cunoscuta sub denumirea de arsura spicelor, inrosirea
spicelor sau albirea spicelor de grau.
Pierderile de recolta se reflecta in sterilitatea florilor si slaba umplere a
boabelor. Toxinele secretate de agentii patogeni care produc boala si care
se acumuleaza in boabe sunt toxice atat pentru animale cat si pentru
om.
Simptomele bolii. Partile afectate sunt spicele si portiunea de
tulpina imediat sub spic. Spicele infectate devin moi si isi pierd clorofila, se
albesc treptat si se usuca. Ele raman mici si erecte comparativ cu cele
neinfectate. Atacul poate cuprinde cateva spiculete, jumatate sau chiar
spicul intreg.
Daca atacul se produce inainte de inflorire, spicele raman seci,
daca se produce dupa inflorire are loc sistavirea boabelor. La baza

spiculetelor, pe rahis, apar miceliul si conidiile ciupercii sub forma unor

pernite, de culoare roz-portocaliu.
Agentul
patogen. Principalii
agenti
Fusarium graminearum, Fusarium avenaceum,
si Fusarium nivale.

patogeni
sunt:
Fusarium culmorum

Prevenirea si combaterea bolii. Metodele cele mai importante

sunt: aplicarea fungicidelor in timpul perioadei de vegetatie, in fazele de
inspicare si inflorire, folosirea soiurilor rezistente, aplicarea unei rotatii
corespunzatoare si ingroparea resturilor de plante infectate.

Fusarioza radacinilor, coletului si plantulelor de grau (Fusarium

sp.)
Speciile de Fusarium care produc fusarioza spicelor de grau ataca si
celelalte organe ale plantei.
Pagubele produse de aceasta boala se reflecta in numarul scazut de
plante si de frati la m2, precum si in numarul, marimea si greutatea mai
mica a boabelor.
Simptomele bolii se manifesta prin brunificarea radacinilor si a
coletului si prin putrezirea plantulelor.
Agentul patogen. Speciile de Fusarium care produc fusarioza
spicelor de grau sunt si agenti patogeni ai acestei boli.
Prevenirea si combaterea bolii. Putrezirea plantulelor de grau
poate fi combatuta prin folosirea de samanta sanatoasa sau prin
dezinfectarea semintei cu produse fungicide. Semanatul mai tarziu
micsoreaza perioada de expunere a plantulelor in sol la temperatura optima
de dezvoltare a speciilor de Fusarium. Se recomanda o fertilizare adecvata
care sa contribuie la dezvoltarea unor radacini si tulpini viguroase.
Trebuie evitata ingrasarea excesiva cu azot, care indirect, prin
cresterea abundenta a aparatului foliar duce la pierderi mari de apa din
sol, favorizand evolutia bolii.
Mucegaiul de zapada (Fusarium nivale).
Pagubele produse de aceasta boala constau in distrugerea frunzelor
care uneori poate fi totala.
Simptomele bolii. Caracteristica cea mai importanta este aparitia
unei pasle miceliene si a sporodochiilor de culoare roz pe frunzele plantelor
de grau de toamna, dupa topirea stratului de zapada. Frunzele pot fi
partial sau total atacate. Acestea se brunifica si apoi se usuca.

Agentul patogen este Fusarium nivale.

Prevenirea si combaterea bolii. Nu sunt cunoscute soiuri de grau
rezistente. Se recomanda tratarea semintelor cu fungicide pentru a proteja
plantele de infectiile din sol. Dintre masurileagrofitotehnice, rotatia
corespunzatoare a culturilor si semanatul graului mai tarziu toamna, la
sfarsitul epocii, dau rezultate bune.
Septorioza graului (Septoria sp.)
Boala apare in zonele cu clima mai rece si umeda.
Sunt afectate mai mult boabele, care raman sistave si se pierd cu
pleava, la recoltare. Pagubele sunt mai mari cand vremea este umeda timp
mai indelungat in perioada cuprinsa intre inspicare si coacerea in lapte
(Nelson, 1980).
Simptomele bolii. Boala se manifesta pe toate organele plantei si
in tot cursul perioadei de vegetatie. La inceput apar pete clorotice, care cu
timpul se necrozeaza, pe frunzele de la baza, apoi pe cele din etajele
mijlocii si in cele din urma pe frunzele superioare, pe teci si pe spic.
Agentul
patogen este
perfecta Mycosphaerella graminicola.

Septoria

tritici

cu

forma

Prevenirea si combaterea bolii. Metoda cea mai eficace este

utilizarea soiurilor de grau rezistente. O importanta deosebita
in combatere o au masurile agrofitotehnice. Tratarea semintei cu Cript
odin reduce cantitatea de inocul prevenind ofilirea plantulelor.
Malura comuna a graului (Tilletia sp.)
Este una dintre cele mai raspandite si mai pagubitoare boli ale
graului, diminuand atat productia de boabe cat si calitatea acestora.
Datorita tratamentelor facute cu substante chimice, boala se mai
semnaleaza decat cu totul izolat unde tratamentul facut la samanta este
necorespunzator.
Simptomele bolii. Plantele atacate sunt de obicei mai scunde,
iar sistemul radicular al plantelor este slab dezvoltat.
Simptomele caracteristice apar odata cu inspicarea, cand culoarea
spicelor si frunzelor devine verde-albastruie. Spicele atacate sunt mai
subtiri, glumele mai rasfirate. Boabele infectate sunt mai scurte, mai
groase si au o culoare bruna-cenusie.

In urma strivirii, boabele elibereaza o pulbere fina de culoare

neagra cu miros de peste alterat. La treierat, boabele malurate sunt
distruse, contaminand astfel boabele sanatoase.
Agentul patogen. Principalele specii care produc malura comuna
sunt Tilletia caries si Tilletia foetida.
Prevenirea si combaterea bolii. Cultivarea soiurilor rezistente
si folosirea unei seminte lipsite de germeni constituie mijloacele cele mai
eficace. Dintre masurile agrofitotehnice se recomanda semanatul la epoca
optima.

Malura pitica (Tilletia controversa)

Simptomele bolii sunt asemanatoare cu cele produse de malura
comuna, deosebindu-se prin faptul ca plantele atacate prezinta o piticire
accentuata, nu depasesc 1/3 din inaltimea plantelor sanatoase. Plantele
atacate infratesc mai puternic, iar fratii au o rigiditate mai caracteristica.
Spicele au aspect foarte rasfirat. Boabele sunt mai mici si rotunde
decat cele sanatoase, sunt tari, iar continutul lor este constituit dintr-o
masa compacta, negricioasa sicu acelasi miros caracteristic de peste alterat,
ca la malura comuna.
Agentul patogen este ciuperca Tilletia controversa.
Prevenirea si combaterea bolii se face prin cultivarea unor soiuri
rezistente si respectarea masurilor agrofitotehnice.
Taciunele zburator al graului (Ustilago tritici)
Simptomele
bolii. Taciunele
zburator
devine
vizibil
odata
cu inspicarea plantelor de grau. Spicele atacate inspica mai devreme decat
cele sanatoase si se observa de la distanta, avand o culoare neagra,
contrastand cu spicele sanatoase care au culoarea verde.
Spicele
infectate
sunt
masa pulverulenta
uscata
de
fructificatiile ciupercii.

transformate
in
culoare
neagra,

intregime
intr-o
care
reprezinta

Agentul patogen este ciuperca Ustilago tritici.

Prevenirea si combaterea bolii se bazeaza pe cultivarea de soiuri
rezistente, tratarea semintei cu fungicide sistemice de tipul Carboxinei,
masuri culturale si certificarea semintei.
Helmintosporioza graului (Helminthosporium tritici)

Pagubele produse de aceasta boala variaza in functie de faza de

vegetatie a plantelor si de conditiile climatice.
Simptomele bolii. Primavara apar primele simptome ale bolii, pe
frunzele de la baza, sub forma de pete ovale, eliptice, fusiforme, de
culoare galben-bruna, conturate marginal de o dunga bruna-cenusiu.
Centrul petelor se coloreaza in brun inchis datorita fructificatiilor ciupercii.
Boala devine evidenta in cursul lunii mai cand petele conflueaza,
ocupand suprafete mari din frunze care se usuca de la varf spre baza.
Dupa inspicat, boalaevolueaza pe frunzele etajului superior, determinand
,datorita evolutiei rapide, uscarea
prematura si sfasierea frunzelo
r.
Deoarece
frunzele
se
usuca
prematur,
umplerea
si
maturarea boabelor sunt stanjenite, asa incat raman sistave si productia
scade.
Agentul patogen. Forma perfecta este ciuperca Pyrenophora
trichostoma, cu stadiu imperfect Helminthosporium tritici repentis.
Prevenirea si combaterea bolii. Cel mai economic mijloc
de combatere este cultivarea se soiuri rezistente. Alte masuri
sunt: folosirea de samanta libera de parazit, distrugerea miristii
si samulastrei infestate, precum si combaterea chimica.
2.

DAUNATORII

GRAULUI

Diferitele specii de daunatori pot produce pagube atat din punct de

vedere cantitativ, cat si calitativ, graului aflat in orice faza de
vegetatie. Sunt specii de daunatori al caror ciclu de dezvoltare
se desfasoara in intregime in culturile de cereale paioase,
ca:nematodul graului, gandacul ghebos, mustele cerealelor, unele specii
de afide, viermele rosu al paiului, tripsii cerealelor, viespea graului,
carabuseii cerealelor.
Graul reprezinta gazda si implicit hrana preferata pentru cele mai
multe specii de daunatori specifici cerealelor paioase. Evolutia daunatorilor
graului este influentata de conditiile ecologice din lanurile de grau. Vom
prezenta daunatorii graului care se intalnesc mai frecvent si care
determina pagube mai mari.
Tripsul graului (Haplothrips tritici).
Plante atacate si daune. Plantele gazda pe care a fost semnalat tripsul
graului apartin la 10 familii, predominand insa speciile din familia graminee: grau,
orz, ovaz, secara, orez, golomat, pir, obsiga (Banita si colab., 1982). In urma
atacului adultilor pe rahis si spiculet, se produceatrofierea organelor florale
si deci, sterilitatea partiala sau totala a spicului, aparand astfel simptomul
caracteristic de 'albeata spicului'. In locurile intepate apar puncte brune,

necrotice, iar spicele sunt deformate, cu aristele rasucite, indoite si

zbarcite.
Larvele ataca indeosebi boabele in formare pana la faza de coacere in
ceara. Boabele atacate in faza de lapte nu se mai dezvolta si devin
sistave. Pe boabe apar portiuni decolorate, tegumentul este putin incretit,
iar santul ventral se adanceste si se largeste.
Tripsii, pe langa faptul ca determina scaderea productiei pana la 10 %
, provoaca deprecierea calitatii glutenului si a insusirilor biologice ale
semintelor (Banita, 1976).
Din boabele atacate rasar plante cu o slaba capacitate de vegetatie.
Prevenire si combatere. Pentru prevenirea aparitiei atacului de
tripsi se recomanda masuri agrofitotehnice ca: rotatia culturilor la 3-4 ani,
arderea miristei, discuitul miristei, aratura de toamna si semanatul la epoca
optima si folosirea soiurilor precoce.
Paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)
Paduchele verde al cerealelor, ca insecta migratoare, se dezvolta
numai pe cereale si ierburi spontane. Cele mai atacate sunt: graul,
orzul si sorgul. Insecta poate ataca graul atat toamna in primele faze de
vegetatie cat si primavara si vara, mai ales in ultimele faze de
vegetatie.
Atacurile puternice toamna determina uscarea plantelor, iar in
perioada formarii boabelor determina reducerea productiei, atat
cantitativ cat si calitativ. In afara de sugerea sevei, caracteristica
tuturor afidelor, aceasta specie injecteaza un lichid salivar care este
foarte daunator, distrugand clorofila si vatamand structura celulara a
plantei.
Prevenire si combatere. Populatiile de afide pot fi mentinute la
densitati numerice coborate prin semanatul graului la epoca optima,
precum si prin distrugerea samulastrei care constituie principalul
rezervor de populare a culturilor cu afide.
Se
foloseste
si
combaterea
chimica,
fiind
recomandate
tratamentele cu Sinoratox R35 sau Carbetox 37 in doza de 1,5 l/ha.
Plosnitele cerealelor (Eurygaster sp.)
Plante
atacate
si
daune. Plosnitele
cerealelor
ataca
cerealele paioase, indeosebi graul, precum si diferite graminee
spontane. Adultii, pentru a se hrani, ca si larvele inteapa toate organele
aeriene ale plantei (frunze, tulpini, spice, boabe).

Vatamate, tesuturile plantei din zona atacata se distrug. Din cauza

atacului, planta intreaga poate pieri sau infrati abundent. Atacul pe
tulpina, cand spicul este in burduf produce avortarea spicului.
Ovarele intepate inainte sau la scurt timp dupa fecundare se
usuca, iar boabele nu se mai formeaza, Boabele intepate in faza avansata
de coacere prezinta un punct mic negru in centru unei pete
de decolorare.
Atacul plosnitelor hibernante, desi se manifesta pe toate organele
aeriene ale plantei, predomina totusi pe frunze si tulpini. Atacul larvelor si
adultilor noii generatii are loc aproape in exclusivitate pe boabe, care
determina pierderi cantitative cat si calitative.
Degradarea boabelor de catre plosnite are ca urmare reducerea
greutatii hectolitrice si a celei absolute, a energiei si a facultatii germinative,
precum si a calitatii de panificatie.
Prevenire si combatere. Metoda cea mai eficienta si cea mai utilizata
este combaterea chimica . Prognoza atacului si planul de combatere se
elaboreaza pe baza cunoasterii rezervei biologice a populatiei de plosnite in
locurile de diapauza, rezerva stabilita prin efectuarea de sondaje toamna si
primavara inainte de emigrarea din paduri.
In vederea avertizarii aplicarii tratamentelor chimice, atat impotriva
adultilor hibernanti cat si a populatiei noii generatii, este necesara
determinarea densitatii plosnitelor hibernante care au emigrat in culturile
de grau, precum si a densitatii de larve care alcatuiesc noua generatie de
plosnite.
Cercetarile efectuate au dus la stabilirea momentelor optime de aplicare a
tratamentelor si a pragurilor economice de la care trebuie aplicate tratamentele
(Popov si colab., 1982, 1983).
Pentru o cultura de grau cu o vegetatie si densitate normala , tratamentul
chimic impotriva adultilor hibernanti se aplica numai in cazul in care densitatea de
plosnite este de minimum 5 exemplare/m2 si numai dupa ce, cel putin 80 % din
populatia de plosnite a parasit padurea.
Referitor la populatia noii generatii se considera justificata economic
aplicarea tratamentului chimic atunci cand se inregistreaza o densitate de peste 3
exemplare/m2, iar majoritatea dintre acestea au trecut de varsta a 2-a. In solele
in care dupa aplicarea tratamentului se gasesc densitati mai mari de 3 larve/m2 se
efectueaza un nou tratament. Alaturi de tratamentele chimice se recomanda si
masuri agrofitotehnice.

Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)

Larvele gandacului ghebos sunt oligofage, hranindu-se cu diferite graminee

cultivate si spontane. Hrana adultilor o constituie boabele de grau, secara, iar
pagubele produse de ei sunt mai mici decat cele produse de larve.
Larvele gandacului ghebos se hranesc numai cu partile aeriene ale plantelor
si niciodata cu radacini. Ele trag frunzele in galerii, consuma parenchimul,
ramanand doar nervurile care uscandu-se iau aspectul unor ghemotoace fibroase.
Plantele atacate sunt distruse treptat in intregime. Atacul se poate
prezenta sub forma de vetre sau generalizat. In conditiile unei monoculturi
pronuntate, a unui regim de precipitatii favorabil speciei si in lipsa tratamentelor
chimice s-au semnalat pana la 90 % plante distruse.
Prevenire si combatere. Dupa cercetari efectuate sa elaborat
un
sistem
de
prevenire
a
atacului,
bazat
pe
tratamentul semintei cu insecticide. Tratamentele chimice se pot imbina
cu rotatia culturilor.
Viermi sarma (Agriotes sp.)
Plante atacate si daune. Larvele sunt extrem de vatamatoare. Culturile
de grau sunt atacate, mai ales in toamnele calde si cu umiditate suficienta in sol.
Frunzele planuitelor atacate manifesta o tendinta de ofilire si ingalbenire de la
varf spre baza si de cele mai multe ori se usuca.
La planuitele infratite atacul poate determina uneori o infratire
suplimentara, care duce insa la o diminuare a productiei. Culturile de grau
raman rarite, iar plantele care nu pier dau o productie scazuta.
Prevenire si combatere. Pentru prevenirea atacului si combaterea
viermilor sarma, o mare insemnatate o au masurile profilactice si
tratamentele semintei cu substante chimice.
Viespea graului (Cephus pygmaeus)
Plante atacate si daune. Viespea are o preferinta pentru grau.
Larva se hraneste in interiorul tulpinii cu tesutul parenchimatic,
rozand galerii neregulate, care se umplu cu rumegus si excrementele
sale.
Ca urmare a atacului, greutatea absoluta a boabelor scade. Se
poate produce ruperea paiului si caderea spicului la pamant.
Prevenire si combatere. Tratamentele foliare nu
masurile agrofitotehnice, dezmiristirea, aratura adanca si
avea
un
anumit
prevenirea inmultirii in masa a daunatorului. Metoda
o reprezinta folosirea soiurilor rezistente.

sunt eficace. Dintre

rotatia culturilor pot
rol
in
cea mai eficace

Nematodul boabelor de grau (Anguina tritici)

Plante atacate si daune. Este un parazit monofag, cresterea si

dezvoltarea sa fiind asigurata numai pe plantele de grau.
Nematodul provoaca la plantele de grau modificari morfologice importante si
perturbari profunde ale principalelor procese fiziologice si biochimice.
Tulpinile plantelor infestate au internoduri scurte, talia plantelor micsorandu-se de
2-3 ori comparativ cu plantele neinfestate. Spicele sunt deformate, laxe, de doua ori mai
scurte decat spicele sanatoase , iar pe anumite portiuni sunt stirbe din cauza florilor
avortate si a lipsei boabelor.
Boabele sunt transformate in gale si se diferentiaza de boabele sanatoase atat
prin culoare cat si forma, confundandu-se ca aspect exterior cu boabele malurate.
Prevenire si combatere. Samanta din lanurile infestate sa nu se
foloseasca la semanat. Se recomanda distrugerea gozurilor, iar pe terenul
respectiv sa nu se semene grau timp de 2 ani.