Principii generale

Formatul de dezbateri Karl Popper (KP) este o forma structurata de

dezbatere educationala, care are la baza dialogul dintre doua echipe,
numite in mod formal Afirmatori si Negatori.
Fiecare dintre cele doua echipe este compusa din 3 membri, ai are la
dispozitie o cantitate egala de timp pentru a argumenta in favoarea sau
impotriva unei teme. Aceasta din urma poarte numele de motiune, si este
cel mai adesea o afirmatie care permite atat sustinere cat si contrazere.
Participantii intr-o runda de dezbateri trebuie sa comunice argumente in
baza unor rationamente logice si a unor dovezi palpabile, nu in functie de
opiniile personale cu privire la tema discutata. Adeseori, vorbitorii cu
experienta in dezbateri se vad nevoiti sa sustina idei total opuse
convingerilor lor. Un meci de dezbateri KP se desfasoara in fata unui
arbitru, care trebuie sa urmareasca argumentele vorbitorilor si sa decida
o echipa castigatoare, in functie de principiul "Care echipa a fost mai
convingatoare in dezbatere?", fara ca decizia sa fie afectata de convingeri
personale sau lucruri care nu s-au spus in dezbatere. Luarea acestei
decizii se face atat prin judecarea argumentelor facute, cat si prin
evaluarea acelor chestiuni care pot fi definite ca elemente de prezentare
a discursului.

Structura
prescurtata a unei
runde de
dezbateri KP
O runda de dezbateri este compusa formal din 10 sectiuni distincte: 6
discursuri si 4 chestionari incrucisate, dupa cum urmeaza:
A1: Prima pledoarie constructive afirmatoare: 6 minute
Prima pledoarie a unei runde de dezbateri, in care echipa afirmatoare isi
prezinta complet cazul, aratand toate motivele pentru care motiunea in
discutie ar trebui acceptata. Se prezinta criteriul ca standard din
perpectiva caruia echipa interpreteaza tema. Desi echipa sa isi prezinta

de-a lungul dezbaterii extinderi si dezvoltari ale argumentelor din acest

prim discurs, membrii echipei trebuie sa pastreze pe tot parcursul rundei
definitiile, criteriul si argumentele prezentate.
Chestionare incrucisata
CX1 N3 pune intrebari lui A1: 3 minute
Este folosita pentru a clarifica, a identifica punctele slabe din
argumentele oponentilor, cat si pentru a obtine concesii generale. Pentru
ca avantajele si concesiile obtinute in CX sa conteze la arbitraj, acestea
trebuie sa fie utilizate in urmatoarele discursuri, pentruca arbitrii nu au
dreptul sa sesizeze din oficiu importanta rezultatelor obtinute in CX.
N1: Pledoaria constructiva negatoare: 6 minute
Echipa negatoare prezinta un caz complet impotriva motiunii. Aceasta
sectiune este inceputul respingerii argumentelor afirmatoare, care sunt
contra-argumentate in ordinea prezentata de afirmatori. Daca definitiile
propuse de afirmatori nu sunt contestate in aceasta sectiune, ele raman
valabile. Tot astfel, daca negatorii nu avenseaza un criteriu propriu,
atunci runda va sta sub emnul cerintelor impuse prin criteriul conceput
de afirmatori.
CX2: A3 pune intrebari lui N1: 3 minute
A2: Pledoaria afirmatoare de reconstructie: 5 minute
Al doilea vorbitor al echipei afirmatoare prezinta respingerile aduse de
echipa sa impotriva argumentelor prezentate de n1 si raspunde
respingerilor aduse cazului afirmator de catre echipa negatoarereconstructie. Daca nu respinge o anumita idee din cazul negator, acea
idee ramane valabila.
CX3: N1 pune intrebari lui A2: 3 minute
N2: pledoaria negatoare de reconstructie: 5 minute
Aceleasi indatoriri ca A2, dar din perspectiva
negatoare.
CX4: A1 pune intrebari lui N2: 3 minute
A3: pledoaria finala a echipei afirmatoare: 5 minute
Prezinta, urmarind structura prezentata de la inceputul dezbaterii,
argumentele forte ale echipei sale, atragand atentia arbitrilor asupra
eficientei propriei echipe, a fisurilor echipei oponente si asupra celor mai
importante zone de controversa:arii de conflict.incearca sa convinga
arbitrii ca echipa afirmatoare este cea care a castigat runda, fara sa
poate aduce noi argumente sau dovezi.
N3: pledoaria finala a echipei negatoare: 5 minute
Aceleasi indatoriri ca A3, dar din perspectiva negatoare.

Roluri si atributii
detaliate ale
vorbitorilor
Primul vorbitor al echipei afirmatoare (A1)
Este cel care deschide dezbaterea si pune bazele de discutie pentru
discursurile ce vor urma, in cadrul unei pledoarii de 6 minute. Cea mai
importanta datorie a sa este cea de a prezenta un caz la prima vedere
(prima facie case), adica un caz suficient de clar intemeiat pentru a
sustine pozitia afirmatoare. Structura generala a unui caz cuprinde:
- definirea termenilor motiunii si a termenilor importanti ce vor fi folositi
in cadrul dezbaterii;
- propunerea unui criteriu pentru luarea unei decizii cu privire la echipa
castigatoare;
- argumente clar formulate si sprijinite prin dovezi care sustin motiunea
si sunt relevante pentru criteriul propus (in general 3-5 argumente sunt
suficiente pentru a fi prezentate pe larg in primul discurs).
Este important ca maniera de prezentare a primului vorbitor afirmator sa
fie una convingatoare si bine structurata. O dezbatere care porneste la
drum cu un discurs neclar si un vorbitor nesigur pe sine are toate sansele
sa fie o dezbatere neclara sau dezechilibrata.
Primul vorbitor are de asemenea datoria de a raspunde intrebarilor din
prima runda de chestionare incrucisate, pe durata a 3 minute. El trebuie
sa cunoasca in profunzime cazul afirmator, pentru a putea clarifica
eventualele intrebari ale negatorilor, si pentru a putea completa cazul cu
anumite legaturi logice sau dovezi daca acestea sunt solicitate de echipa
negatoare.
Totodata, A1 are sansa de a pune intrebari celui de-al doilea vorbitor al
echipei negatoare, in cadrul unei runde de chestionare incrucisata, cu
scopul de a cere clarificari sau de a pune in evidenta scapari ale cazului
negator.
Primul vorbitor al echipei negatoare (N1)
Vorbitorul N1 are o sarcina mult mai complexa decat vorbitorul A1. Avand
la dispozitie un discurs constructiv de 6 minute, acesta trebuie sa
respinga cazul prezentat de echipa afirmatoare si sa introduca totodata
continutul propriu al echipei negatoare. Cazul propriu nu necesita acelasi
nivel de detaliu ca cel al echipei afirmatoare, dar trebuie sa fie structurat
la fel de clar. Este decizia vorbitorului N1 daca prezinta intai cazul
propriu, si mai apoi respinge cazul propus de afirmatori, sau viceversa.
Important este sa acopere ambele aspecte, si sa acorde cel putin
jumatate din timpul sau cazului afirmator. Principala datorie a negatorilor
3

este de a respinge cazul afirmator. Cazul propriu este mai putin

important, si uneori poate lipsi cu desavarsire.
Primul discurs negator este un moment propice pentru clarificarea
aspectelor legate de definitiile si criteriul propus de afirmatori. In cazul in
care negatorii doresc sa introduca modificari in cele doua arii, trebuie sa
mentioneze motivul (lipsa de fair-play, ambiguitate) si sa propuna noi
definitii/un
nou
criteriu
care
sa
respecte
critica
adusa
definitiilor/criteriului echipei adverse. Daca aceste mentiuni nu se fac la
primul negator, de cele mai multe ori arbitrul poate sa nu ia in
considerare mentiunile ulterioare referitoare la aceste aspecte.
In privinta CX-urilor, datoria primului negator este similara primului
afirmator, doar ca din perspectiva echipei sale.
Al doilea vorbitor al echipei afirmatoare (A2)
Vorbitorul A2 trebuie sa isi foloseasca discursul de 5 minute pentru a
acoperi doua indatoriri de baza:
- reconstructia cazului afirmator dupa atacul negator;
- respingerea ideilor prezentate in cazul negator;
Desi trebuie sa aiba in vedere ambele indatoriri, A2 are ca sarcina
principala reconstructia cazului propriu. De asemenea, orice discutii
referitoare la definitii si criteriu initiate de negatori trebuie continuate si
clarificate din perspectiva afirmatoare. Argumentele neacoperite in
cadrul discursului sau vor putea fi scoase in evidenta de al treilea
vorbitor al echipei negatoare ca fiind acceptate de catre afirmatori.
Vorbitorul A2 trebuie totodata sa isi sustina pozitia in cadrul unui CX de 3
minute.
Al doilea vorbitor al echipei negatoare (N2)
Indatoririle vorbitorului N2 sunt identice cu cele ale vorbitorului A2,
numai ca din perspectiva negatoare.
Al treilea vorbitor al echipei afirmatoare (A3)
Una dintre cele mai complexe sarcini din cadrul dezbaterii ii revine
vorbitorului 3 al fiecareia dintre echipe. Vorbitorul A3 trebuie sa atinga 4
puncte importante in cazul discursului de 5 minute pe care il are la
dispozitie:
- o ultima respingere a argumentelor aduse in discutie de vorbitorul N2
(de asemenea, acum e momentul propice pentru a mentiona argumentele
care au fost pierdute din vedere de negatori pe parcursul dezbaterii);
- o balanta a celor doua cazuri si o prezentare a evolutiei dezbaterii;
- prezentarea principalelor arii de conflict din cadrul dezbaterii si
argumentarea motivelor pentru care afirmatorii au fost mai convingatori
pe o anumita arie de conflict;
- sugerarea unor arii de vot pentru arbitri; selectarea celor mai
importante dintre ariile de conflict si motivarea importantei lor in cadrul
dezbaterii in calitate de arii in functie de care arbitrii ar trebui sa voteze.
Vorbitorul A3 trebuie sa ofere o imagine de ansamblu asupra intregii
dezbateri, si sa se concentreze mai putin pe respingerea punctuala a
ideilor negatoare de pana la acel moment.
Totodata, al treilea vorbitor al echipei afirmatoare are un rol foarte
important in cadrul rundei de chestionare incrucisata cu primul vorbitor
4

al echipei negatoare, in clarificarea chestiunilor care tin de abordarea

negatoare.
Al treilea vorbitor al echipei negatoare (N3)
Indatoririle vorbitorului N3 sunt identice cu cele ale vorbitorului A3,
numai ca din perspectiva negatoare.