Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalitati
Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de alimentare cu implicatii fizice si emotionale. O persoana cu
anorexie prezinta o greutate mult sub limita greutatii standard, impunandu-si limite foarte drastice pentru
cantitatea de alimente care are voie sa o consume, deoarece prezinta o imagine distorsionata a corpului,
neputand sa-si mentina greutatea corpului in limite normale, temandu-se de castigul in greutate. Anorexia
pe termen lung sau formele grave pot duce la infometare, alterarea importanta a starii de sanatate si
chiar la deces. Anorexia poate deveni o boala cronica, chiar daca este posibila recuperarea completa cu un
tratament adecvat.
Cauze
Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori
declansatori: biologici, psihologici si sociali.Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu anorexie prezinta
un nivel crescut de serotonina, un neurotransmitator, care poate duce la aparitia unor manifestari
comportamentele anorexice ca si retragerea sociala si reducerea apetitului alimentar. Nu este clar daca
cel mai mare nivel al serotoninei este prezent inainte sau dupa debutul infometarii.
Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au in
familie un membru cu aceasta afectiune (parinte, sora sau fratele). Totusi, implicatia genetica reprezinta
doar o mica pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de personalitate precum si presiunile
sociale si culturale.
Evenimentele stresante din viata ca si mutatul, divortul, decesul unei persoane dragi, pot declansa
anorexia.
Simptome
Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete normale in scopul de a pierde cateva kilograme dar
aceasta dieta este depasita cand persoana devine obsedata de dieta si isi limiteaza aportul de alimente
mai mult decat este sanatos. Cu timpul, persoana isi restrictioneaza cantitatea si tipurile de alimente.
Restrictia de alimente nu se limiteaza de obicei numai la dieta ci si la nevoia de a controla ceva in viata;
aceste persoane gasind un sens al puterii cand isi controleaza setea si foamea.Anorexicii devin retrasi
social si isi perd interesul pentru lumea din exterior.
Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale irationale, ca si:
- impunerea de reguli alimentare de exemplu, eliminarea produselor de consum zilnic sau carnea,
deoarece acestea contin multe calorii
- creearea de ritualuri alimentare mestecarea alimentelor de cateva ori
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare teama de a castiga in greutate daca alimentul se consuma
in intregime
- pierderea senzatiei de foame
- efectuarea de exercitii in mod excesiv, pana in momentul producerii de leziuni
- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a castiga in greutate
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei in mod obisnuit cauzeaza complicatii ca si osteoporoza sau
aritmiile cardiace.
Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu depresia, ingreunand
tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel mai bun prognostic de recuperare. Cu cat o
persoana prezinta un comportament alimentar mai irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o
perspectiva sanatoasa a nutritiei. Din moment ce exista o negare puternica a problemei si deseori este
observata disimularea alimentarii, partenerul de obicei este prima persoana care apeleaza la tratament de
specialitate pentru persoana anorexica. Persoana care sufera de anorexie este de obicei examinata de
medic pentru alte simpome corelate cu anorexia.
Acestea pot include:
-
- impunerea de reguli alimentare de exemplu, eliminarea produselor de consum zilnic sau carnea,
deoarece acestea contin multe calorii
- creearea de ritualuri alimentare mestecarea alimentelor de cateva ori
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare teama de a castiga in greutate daca alimentul se consuma
in intregime
- pierderea senzatiei de foame
- efectuarea de exercitii in mod excesiv, pana in momentul producerii de leziuni
- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a castiga in greutate
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei in mod obisnuit cauzeaza complicatii ca si osteoporoza sau
aritmiile cardiace.
Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu depresia, ingreunand
tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel mai bun prognostic de recuperare. Cu cat o
persoana prezinta un comportament alimentar mai irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o
perspectiva sanatoasa a nutritiei. Din moment ce exista o negare puternica a problemei si deseori este
observata disimularea alimentarii, partenerul de obicei este prima persoana care apeleaza la tratament de
specialitate pentru persoana anorexica. Persoana care sufera de anorexie este de obicei examinata de
medic pentru alte simpome corelate cu anorexia.
Factori de risc
Perioada de expectativa vigilenta nu este potrivita daca se suspecteaza ca o persoana prezinta tulburari
de alimentare. Instituirea precoce a tratamentului poate fi importanta pentru a depasi anorexia. Chiar
daca o persoana prezinta doar cateva simptome de anorexie, se recomanda consultul medicului pentru a
exclude o posibila tulburare de alimentatie.
Medici specialisti recomandati
medicul generalist
psihiatrul
psihologul
dietiticianul.
Spitalizarea sau internarea pentru tratamentul unei tulburari de alimentatie este uneori necesara pentru a
controla anorexia. In aceasta situatie o echipa de cadre medicale specializate vor acorda ingrijri pana ce
pacientul se reface suficient pentru a fi ingrijit la domiciliu.
Investigatii
Nu exista teste specifice pentru diagnosticul anorexiei. O anamneza detailata, un examen obiectiv
complet, intrebari specifice de screening pot ajuta in identificarea tulburarilor de alimentare. Stabilirea
statusului mental poate fi necesar pentru diagnosticul anorexiei sau al altor afectiuni asociate, ca de
exemplu depresia.
Indicele de masa corporala trebuie stabilit pentru a determina daca o persoana prezinta o greutate mai
mica decat greutatea standard. In general este considerata prezenta anorexia daca IMC (indicele de masa
corporala) este egal sau mai mic de 17.5 la adulti.
Analizele sanguine ar trebui efectuate de asemenea pentru a stabili gradul de nutritie. Se recomanda
realizarea de radiografii pentru a determina daca exista o reducere a masei osoase cauzata de
osteoporoza, care deseori apare ca si rezultat al anorexiei. Alte teste pot fi efectuate daca afectarea
cardiaca sau renala datorata malnutritiei este suspectata.
Diagnosticul anorexiei poate fi dificil, in special daca persoana care prezinta afectiunea incearca sa
ascunda problema. Este de preferat ca o persoana apropiata sa insoteasca pacientul anorexic la medic,
fiind astfel disponibila sa raspunda la intrebarile legate de comportamentul alimentar al persoanei in
cauza. Negarea problemei si disimularea alimentarii sunt cele mai frecvente caracteristici ale anorexiei.
Diagnostic precoce
Depistarea si tratamentul precoce al anorexiei sunt importante pntru recuperarea si prevenirea evolutiei
progresive a bolii spre o forma mai grava. Cu cat are o durata mai mare anorexia, cu atat este mai dificil
de a corecta comportamentul alimentar inadecvat.
Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie debuteaza in adolescenta, membrii familiei ar trebui sa fie
primii care sa recunoasca simptomele afectiunii. Chiar daca adolescentul poate refuza tratamentul de
specialitate, este important pentru familie consultul unui medic daca apar motive de ingrijorare in
momentul in care copilul prezinta cateva simptome de anorexie. Cu cat tratamentul este instituit mai
precoce, cu atat este mai probabila recuperarea completa dupa aceasta afectiune cronica.
Din nefericire, nu exista screening de rutina pentru tulburarile de alimentare. Persoanele cu anorexie, de
obicei nu cer ajutor specializat. Cel mai des, o persoana apropiata suspecteaza ca exista o problema si
apeleaza si incurajeaza pacientul sa ceara ingrijiri de specialitate. Totusi, simptomele pot fi evidente doar
dupa ce anorexia a fost prezenta pentru o lunga perioada de timp.
Tratament - Generalitati
Toate persoanele care sufera de anorexie necesita tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a restabili
o greutate normala si un comportament alimentar adecvat si de a trata afectiunile somatice si psihice
asociate cu malnutritia, ca de exemplu osteoporoza sau depresia.Corectarea perceptiilor, atitudinilor si
comportamentelor anormale corelate cu tulburarile de alimentare reprezinta o parte a tratamentului
extins.
Tratament initial
Ideal, tratamentul este furnizat de catre o echipa care cuprinde psihiatrul, medicul de familie si
nutritionistul. In functie de gravitatea bolii, tratamentul de initiere cuprinde in mod obisnuit:
- restabilirea greutatii normale. Dobandirea unei greutati normale deseori atenueaza sau elimina
tulburarile de alimentare, ca de exemplu strangerea de alimente sau comportamentul obsesiv compulsiv
(tulburare anxioasa caracterizata prin repetarea gandurilor si imaginilor in mintea pacientului cu
comportamente repetitive ulterioare)
- acordarea de consiliere profesionala, pentru a ajuta persoana anorexica sa realizeze ca are o problema
si sa-si imbunatateasca perceptia imaginii corpului, sa se concentreze pe afectarea relatiilor, de obicei prin
terapie individuala sau de familie
- acordarea de sfaturi de catre nutritionist, pentru a ajuta in stabilirea unor principii alimentare sanatoase
si pentru o mai buna intelegere a conceptului de alimentatie echilibrata
- tratamentul altor afectiuni care frecvent apar asociate cu anorexia ca de exemplu depresia sau
afectiunile cardiace. Prezenta si a altor afectiuni concomitent cu anorexia complica tratamentul putand
extinde durata si intensitatea tratamentului aplicat.
In cazul formelor grave sau amenintatoare de deces, tratamentul de initiere in spital cuprinde:
- tratarea infometarii. Aceasta implica tratarea afectiunilor medicale determinate de anorexie, ca
deshidratarea, dezechilibrul hidroelectrolitic sau afectiunile cardiace. Uneori, fluidele si alimentele sunt
administrate printr-un tub plasat in stomac prin nas (sonda nazogastrica) sau parenteral (inravenos)
- refacerea statusului nutritional obiectivul tratamentului este de a castiga in greutate cu grija si treptat,
cunoscand cand este prezenta senzatia de foame sau satietate si invatand cum sa se alimenteze sanatos
- ingrijirea afectiva si dezvoltarea increderii in medic reprezinta o parte importanta a recuperarii care
poate include:
- invatarea de noi comportamente alimentare
Unele persoane cu anorexie nervoasa pot necesita spitalizare sau internare pentru a li se acorda ingrijiri
specializate de urgenta pana in momentul in care pacientul se recupereaza suficient ca sa urmeze un
tratament ambulator. In general se recomanda ca persoanele a caror greutate este cu 20% mai mica
decat greutatea standard corespunzatoare inaltimii sa fie tratate in spital. Nu este neobisnuit pentru o
persoana care a pierdut in greutate mai mult decat 30 % din greutatea standard sa necesite 2-6 luni de
tratament de specialitate in spital. Persoanele cu o greutate mai mica de 85% din greutatea standard isi
recupereaza greu greutatea daca nu sunt inclusi intr-un program foarte bine structurat pentru persoanele
cu tulburari de alimentare. O greutate mult sub limita normalului poate cauza deshidratare, infometare si
dezechilibru electrolitic, toate acestea putand duce la deces.
Acoperirea asigurarilor pentru tratamentul in spital al tulburarilor de alimentatie variaza. Tratamentul
anorexiei va fi mai dificil cu cat o persoana a prezentat afectiunea si nu a fost capabila sa-si remedieze
relatiile in cadrul familiei sau prezinta o tulburare de personalitate (ca de exemplu personalitatea
obsesiv-compulsiva), abuzeaza de laxative sau diuretice sau isi provoaca varsaturi.
De retinut!
Anorexia este deseori dificil de tratat. Persoana anorexica poate refuza tratamentul considerandu-l inutil
sau manifesta o frica intensa fata de ideea de a castiga in greutate. Unele persoane care au pierdut foarte
mult in greutate pot sa nu fie capabile sa participe la tratament deoarece sunt prea slabite sau pot fi prea
confuze ca sa urmeze indicatiile.
Anorexicii de obicei necesita continuarea tratamentului pentru luni sau ani si efectuarea de controale
repetate la medic pentru o evaluare psihiatrica si pentru verificarea greutatii. Suplimentar acesti pacienti
trebuie sa invete sa-si cunoasca boala, sa evite recurenta simptomele si sa gaseasca diferite modalitati de
a controla stresul.
Anorexia este o boala de termen lung (cronica). Aproximativ 40% se vindeca, 30 % isi imbunatesc starea
de sanatate si 30 % vor avea probleme legate de anorexie de-a lungul intregii vieti. Persoanele anorexice
tinere care incep tratamenutul precoce au o evolutie buna de obicei. In jur de jumatate din cei cu
anorexie vor dezvolta comportamente de culpabilitate-dezvinovatire asociate bulimiei nervoase. Pacientii
care prezinta si alte afectiuni psihice asociate anorexiei, ca de exemplu depresia sau tulburarea obsesiv
compulsiva, de obicei necesita un tratament mai indelungat decat persoanele care sufera doar de
anorexie.
Profilaxie
Nu exista nici o metoda pentru a preveni anorexia. Tratamentul precoce poate reprezenta cea mai buna
modalitate de a preveni progresia bolii. Cunoscand simptomele de debut si apelarea imediata la un
tratament de specialitate poate ajuta in prevenirea complicatiilor anorexiei nervoase. Cercetarile recente
indica medicamentul fluoxetine (ca de exemplu Prozac) care este util in reducerea recidivelor acestei boli.
Apelarea la un diagnostic si tratament precoce poate juca un rol important in prevenirea progresiei bolii
spre o forma mai grava.
Chiar daca nu exista metode de a preveni anorexia, exista multe metode prin care adultii pot ajuta copiii
si adolescentii sa-si dezvolte o parere corespunzatoare despre ei insasi si sa invete sa abordeze
alimentatia si exercitiile cu o atitudine pozitiva. Realizand aceasta se poate preveni in randul copiilor si
adolescentilor dezvolarea anorexiei.
Tratament ambulatoriu
Continuarea unei bune ingrijiri la domiciliu ajuta in recuperarea pacientilor anorexici. Obiectivele
tratamentului individual vor fi stabilite de catre medicul de familie, psihiatru si nutritionist.
Cateva dintre obiective cuprind:
- invatarea de comportamente alimentare noi
- propriul control emotional
- dezvoltarea increderii in persoanele care incearca sa le acorde ajutor
- membrii familiei vor trebui de asemenea sa sustina obiectivele psihice si somatice pentru a facilita
vindecarea. Informarea despre boala va fi folositoare pentru membrii familei la fel de mult ca si pentru
persoanele care prezinta afectiunea
- acordarea de sprijin persoanei apropiate care sufera de anorexie nervoasa
- suport oferit de catre familie persoanei anorexice.
Tratament medicamentos
Antidepresivele (ca si fluoxetine) pot fi folosite daca persoanele cu anorexie sufera si de depresie sau alta
tulburare de anxietate, ca si tulburarea obsesiv - compulsiva. Unele studii indica faptul ca inhibitorul
selectiv al serotoninei fluoxetine (de exemplu, Prozac) poate reduce incidenta recidivelor anorexiei.
Persoanele cu anorexie care utilizeaza si alte medicamente pentru alte afectiuni necesita o monitorizare
stricta si sa fie examinate in mod periodic de catre medic. Aceste persoane necesita verificarea ritmului
cardiac, temperaturii si presiunii sanguine. Trebuie efectuate acestor persoane si teste sanguine pentru a
evalua cantitatea de medicament din sange, deoarece malnutritia si greutatea foarte mica pot modifica
eficienta medicamentelor.
Este foarte importanta avizarea pacientilor, familiei si persoanelor care ofera ingrijiri medicale sa
supravegheze indeaproape adultii si copiii care utilizeaza antidepresive din cauza posibilitatii de suicid.
Acest lucru este in mod special important la inceputul tratamentului sau cand sunt modificate dozele.
Pacientii trebuie de asemenea supravegheati pentru a observa daca se accentueaza anxietatea, atacurile
de panica, agitatia, iritabilitatea, insomnia, impulsivitatea, ostilitatea si mania. Este foarte important de
supravegheat aceste comportamente in randul copiilor care sunt mai putin capabili sa-si controleze
impulsivitatea la fel de mult ca si adultii si cateodata prezinta risc mai mare de a fi expusi impulsurilor
suicidale. Nu se recomanda oprirea administrarii de antidepresive, ci doar simpla monitorizare a
persoanelor care utilizeaza acest tip de medicamente si daca apar motive de ingrijorare sa se apeleze la
medic.
Tratament chirurgical
Nu exista tratament chirurgical pentru anorexie.
Alte tratamente
sfaturi utile. Totusi, este important pentru pacient sa continue sedintele de terapie individuala suplimentar
intalnirilor de grup
- terapia de familie cateodata membrii familiei interfera in necunostinta de cauza cu programul de
recuperare a anorexiei. Prin terapia de familie se educa intreaga familie despre anorexie si acest lucru
fiind foarte eficient in tratarea acestei afectiuni. Initial, se poate ajuta persoana sa recupereze in greutate.
Pe de alta parte, terapia de familie se concentreaza si se confrunta cu alte probleme familiale
- sfatul nutritionistului este foarte important pentru persoanele anorexice sa primeasca sfatul
nutrionistului. Un dietitician ajuta in alcatuirea unei diete. Dietiticianul incearca sa schimbe focalizarea
pacientului de pe numararea caloriilor alimentelor pe consumarea mancarii preferate intr-un mediu
relaxant si placut. Persoanele care prezinta aceasta afectiune trebuie sa castige in greutate saptamanal
pana ce ajung la greutatea standard corespunzatoare inaltimii. Dupa aceea se recomanda mentinerea
greutatii. Pentru a facilita castigul in greutate suplimentele nutritionale lichide ca si Ensure si Sustacal pot
fi folosite
- terapia suplimentara un studiu recent sugereaza ca zincul poate fi adaugat pentru a recupera in
greutate in cazul persoanelor care sunt tratate in spital. Totusi, sunt necesare mai multe cercetari pentru
a confirma orice beneficiu.