F 102 - Delta Dagger

Aripa delta, nu este o aripa de tip nou.In 1867 englezii

James W. Butler si Edmund Edwards erau cei care incercau
un nou tip de aripa de tip delta pe un avion cu propulsie
turboreactoare.Dar aeronavele de tip delta sunt aeronave
moderne de secolul XX, iar germanul Dr. Alexander Lippisch
este considerat a fi "tatal" aripilor de tip delta.Dr Lippisch
proiectase deja cateva aripi de tip delta pana in anul 1937 si
testase cu succes o aripa de tip delta cu un unghi de 60 de
grade intr-un tunel supersonic in 1939.
In 1940, unul dintre proiectele lui Lippisch fusese deja
combinat cu un model experimental de motor de racheta

pentru a crea DFS 194, care obtinea viteze de 341 mile/ora

in acelasi an.
Cercetatorii NACA din USA, si-au aratat de asemenea
interesul in aripa de tip delta.Studii efectuate inaintea celui
de-Al Doilea Razboi Mondial au demonstrat ca acest tip de
aripa, ar duce la obtinerea unor viteze foarte mari.Dar acest
lucru ramanea pentru moment doar in teorie, deoarece
niciun fel de echipament de propulsie nu era disponibil
pentru a putea prelua avantajul acestei teorii, cel putin nu in
USA.
Ministerul apararii aeriene al lui Hitler a vazut potential
in acest tip de design si a ordonat lui Lippisch sa proiecteze
si sa construiasca trei protoptipuri, ceea ce vor deveni
cunoscute ca Messerschmitt Me 163, primul avion
operational fara ampenaj orizontal din istorie.Chiar si fara
sistem de propulsie , prototipul Me 163 va excela si va
dobora recordul de viteza, atingand viteze de 525 mph intr-o
cadere libera.Cu noile motoare Walter care aveau 1650 de
kg de forta, noul avion al lui Lippisch a atins viteze de 625
mph, cu 156 mph mai mult decat recordul de viteza existent.
La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial atat
Lippisch cat si documentatia existenta au cazut in mainile
americanilor.In particular designul a fost gasit interesant de
catre echipa Convair a lui Downey de la institulul din
California.Folosind datele lui Lippisch si cele din
experimentele NACA, plus testele capturate de la Me 163
Komet , inginerul sef Jack Irvine si asistentul sau Frank Davis,
seful echipei Adolph Burstein sef la Convair, si inginerul in
aerodinamica Ralph Shick, care au pus impreuna la punct o
propunere de proiect catre Fortele Armate Aeriene.
Propunerea a dus la un contract in 1946 pentru un
avion care arata destul de ciudat.A fost cunoscut ca Proiectul

Secret MX-813, dar FAA l-au numit "XP-92".Noul design avea

o aripa in forma de triunghi si suprafete de comanda vericale
si era porpulsat de un motor de racheta si un motor ramjet,
iar pilotul statea in conul interior.Dupa ce testele in tunelele
aerodinamice au indicat mari probleme , echipa Convair a
reproiectat intregul avion, pastrand platforma triunghiulara
pentru aripi cu unghiuri de 60 de grade, dar folosind un
motor integrat in fuselaj.
Teste extreme in tunelul aerodinamic care aduna un
total de peste 5000 de ore indica ca noua aripa "delta",
numita astfel dupa litera grecasca delta, avea un coeficient
de rezistenta la inaintare prea mic pe masura de stratul
limita de pe aripi crestea.De exemplu , o aripa cu un unghi
de 45 de grade ca cea folosita pe F-100 Super Sabre, avea
un coeficient de rezistenta la inaintare de 0.072, dar la 60 de
grade acesta scadea la 0.048.Testele au indicat de
asemenea ca aripa delta cu unghiuri de 60 de grade erau
mai stabile la o altitudine mai mare, dar retineau de
asemena caracteristicile manevrarii la viteze mici.In
noiembrie 1946 proiectul original MX-813 a fost abandonat ,
iar FAA au propus un nou contract pentru Convair pentru a
construi un singur XP-92A, avion experimental de zbor cu
aripa delta.