Sunteți pe pagina 1din 54

Universitatea”Dunarea de Jos”

Catedra T.C.M.

Disciplina: Proiectarea sculelor aschietoare

Tema de proiect.

Pentru executia piesei din desenul dat, sa se proiecteze


urmatoarele scule aschietoare:

 Brosa rotunda .

 Burghiu elicoidal L=156 mm d=8, materialul piesei OLC45.

Proiectul va contine urmatoarele etape de calcul:

1. Analiza constructiv-functionala si tehnologica a piesei din


desen;

2. Alegerea schemei de prelucrare;

3. Alegerea materialului sculei si tratamentul termic;

4. Stabilirea parametrilor geometrici funcţionali optimi ai sculei;

5. Stabilirea prin calcul a regimului de aşchiere si calculul


consumului specific de scule;

6. Calculul constructiv al sculei :lungime, diametru, număr de


dinţi, forma si dimensiunile canalelor de evacuare a
aşchiilor etc.;

7. Stabilirea tipului de poziţionare-fixare a sculei;

8. Calculul profilului părţii active a sculei;

9. Calculul de rezistenţă si rigiditate a sculei;

10. Stabilirea schemei de ascuţire;

11. Condiţii tehnice generale de calitate;


12. Pentruscula nr... să se stabilească principalele operaţii
tehnologice;

13. Norme de protecţie a muncii la execuţia şi ascuţirea


sculelor proiectate;

Partea grafică a proiectului va cuprinde desenul de execuţie a


fiecărei scule, care va cuprinde un numar corespunzător de
vederi si secţiuni precum si tolerantele de execuţie, rugozitatea
suprafeţelor, condiţii de calitate, de material si tratamente
termice.

CAPITOLUL 1

Analiza constructiv-functională si tehnologică a piesei din


desen.
Este folosit pentru asigurarea etanşeităţii asamblurilor fixe ,
mobile, sau a
subansamblelor maşinilor si utilajelor, în vederea funcţionării
acestora în condiţii optime.
Scopurile urmărite prin etanşare sunt: închiderea ermetică a
unui spatiu conţinînd un mediu sub presiune;separarea unor
spaţii aflate sub presiuni diferie; protecţia unor spaţii conţinând
lubrifianţi împotriva scurgerii acestora şi/sau împotriva
pătrunderii unor corpuri străine din exterior.

CAPITOLUL 2
Alegerea schemei de prelucrare.

Alegerea materialului sculei si tratamentul termic pentru


burghiul elicoidal.

Tinand cont ca piesa de prelucrat, capacul de etansare, este din


OLC45 si are o duritate HB=220 in urma tratamentului termic
de călire si revenire joasă, se recomandă ca materialul din care
este confecţionată scula să aibă o duritate mai mare decăt a
materialului piesei prelucrate. Unul din materialele care
îndeplineşte aceste conditii este oţelul rapid , care în urma
tratamentului termic de recoacere, de înmuiere la o
temperatură de 800... C poate atinge o duritate
HB=240...300.

CAPITOLUL 3
Stabilirea parametrilor geometrici funcţionali optimi ai sculei.
Burghiul elicoidal.

Fig.1
a. Unghiul ω al canalelor elicoidale se execută pentru a
imprima tăişurilor
aşchietoare valori pozitive unghiului de degajare, precum şi a
permite evacuarea uşoară a aşchiilor. Valoarea sa diferă de la
un punct la altul de pe tăiş, fiind maximă la exterior şi minimă
la nivelul diametrului miezului burghiului.

Fig.2
, pentru diametrul mediu;
(1)
, pentru diametrul exterior;
(2)

(3)
Unghiul de degajare , măsurat într-un plan paralel cu axa
burghiului şi care cuprinde direcţia mişcării principale de
aşchiere, este egal cu ω în acelaşi punct, rezultând relaţia:

(4)
Rezultă că valoarea lui diferă de la un punct la altul de pe
tăiş, fiind maximă la exterior şi minimă spre centru.
b. Unghiul de atac K
Din triunghiul TMS1, rezultă relaţia:

(5)
Pentru un punct M1 aflat pe raza R exterioară a burghiului,
rezultă relaţia, în care reprezintă unghiul pe care-l face
planul de bază constructiv axial al punctului exterior M cu
proiecţia tăişului principal pe planul frontal.
(6)

Prin împărţirea celor două relaţii de mai sus, rezultă relaţia:

(7)
Din triunghiul dreptunghic OQM rezultă relaţiile (8) şi (9), în
care este raza miezului burghiului, iar R este raza punctului M.

(8)

(9)

Unghiul de atac rezultă succesiv conform relaţiilor

(10)
(11)

(12)
Rezultă că unghiul de atac scade de la valoarea K la exterior, la
o valoare minimă în punctul T1 de intersecţie a tăişului principal
cu cel transversal, în care Rm şi KM sunt date de relaţiile (13),
respectiv (14).

(13)

(14)
c. Unghiul λ de înclinare a tăişului

Din triunghiul M rezultă relaţia (15), iar din triunghiul MP


relaţia (16)

(15)

(16)
Din relaţiile (15) şi (16) rezultă relaţia (17).

(17)

Valoarea unghiului se obţine din triunghiul OQM, conform


relaţiei (18).
(18)

(19)

d. Unghiul de degajare

Unghiul de degajare normal, , este legat de paremetrii


constructivi prin relaţia (20), de unde rezultă relaţia (21).

(20)

(21)
Ţinând cont că este egal cu unghiul elicei , conform
relaţiei (22),se obţine relaţia (23).

(22)

(23)
e. Unghiul de aşezare,

Unghiul de aşezare se obţine prin ascuţire, iar legea de


variaţie pe care o
primeşte depinde de tipul suprafeţei realizate, care poate fi:
conică, elicoidală,
cilindro-circulară, cilindro-eliptică sau plană.
Fig.3
Secţionând tăişul aşchietor cu un plan normal ce trece prin
punctul M, va
rezulta o elipsă.

(24)

Axa mare a elipsei este 2a şi coincide cu axa conului imaginar


– , iar
axa mică 2b. Axa burghiului O – O este deplasată către în spate
faţă de axa conului imaginar cu valoarea K, dată de relaţia (25),
în care este distanţa de la axa conului la tăişul aşchietor, iar
este diametrul miezului.

(25)
Unghiul β este dat de relaţia (26).

(26)
Ţinând cont de relaţiile (27), cunoscute, rezultă relaţiile (28).
;
(27)

sau ×
(28)
În punctul M avem relaţiile (29).

(29)
Înlocuind relaţiile (28), (29) în relaţia (26), rezultă relaţiile (30)
şi
(31).
(30)

(31)
Semiaxele elipsei au valorile date de relaţiile (32).

; ;
(32)

Expresia unghiului αN se obţine conform relaţiei (33).

(33)
Analiza relaţiei (33) arată că nu este constant, si primeşte
valori din ce
în ce mai mari către centrul burghiului (curba 1). Dacă vârful
conului imaginar este orientat ca în Fig.4, valoarea unghiului
este descrescătoare
către centrul burghiului (curba 2). Fig.4

Unghiul de aşezare αx, măsurat în plan axial, este dependent


de αN şi se
calculează cu relaţia:
(34)

Acest unghi interesează în procesul de aşchiere, şi ca atare, în


funcţie de
valoarea sa se determină unghiul de aşezare măsurat în plan
normal, care urmează apoi a fi realizat prin ascuţire.
În urma trasării curbelor de variaţie ale unghiurilor constructive
ale burghiului
elicoidal, Fig. 5, se pot trage următoarele concluzii:

• Unghiul ω de înclinare a canalelor


elicoidale scade către axa burghiului în
consecinţă, şi unghiul γx;
• Unghiul de atac K scade spre miezul
burghiului;
• Unghiul de înclinare λ îşi păstrează
semnul negativ, crescând în valoare
absolută către centrul burghiului;
• Unghiul de degajare scade spre
miezul burghiului, unde capătă valori
negative;
• Unghiul de aşezare normal
primeşte legea de variaţie în funcţie de
metoda de ascuţire; pentru ascuţirea după o suprafaţă conică,
unghiul α creşte către axa burghiului, dacă vârful conului
imaginar este îndreptat spre vârful burghiului şi scade, dacă
este îndreptat invers. Aceeaşi variaţie primeşte şi .
Unghiul de aşezare al tăişului transversal capătă, funcţie de
procedeul de
ascuţire, valori mari, cuprinse între 24° şi 40°; valorile mari ale
acestui unghi sunt necesare, întrucât, odată cu creşterea
unghiului αt, creşte corespunzător şi unghiul .
Unghiul de degajare al tăişului transversal, capătă, prin
diferite procedee
de ascuţire, valori foarte mici ( = -25° ÷ -45° la ascuţirea
elicoidală, dublu plană, sau dublu cilindro-eliptică şi = -55° ÷
-67°, la ascuţirea conică, cilindro-circulară sau cilindro-eliptică).

Parametrii geometrici optimi


La stabilirea parametrilor geometrici optimi ai burghielor
elicoidale, se
procedează după metodologia generală, pornind de la cerinţele
de bază privind
satisfacerea maximală a criteriilor de optimizare (durabilitate,
capacitatea de a
aşchia cu forţe şi momente minime, la o precizie şi calitate de
suprafaţă impusă), şi, ţinând totodată seama de particularităţile
procesului de burghiere, în sensul că, atât viteza de aşchiere
cât şi parametrii geometrici constructivi şi funcţionali sunt
variabili de-a lungul tăişului.
Unghiul optim de înclinare al canalelor elicoidale, ω, se
stabileşte în funcţie
de diametrul burghiului şi de materialul supus prelucrării.
Astfel, pentru diametre mari, sunt indicate valori cuprinse între
30° - 35°, la care se obţin aşchii spiralate ce se evacuează uşor,
iar la diametre mici, din cauza slăbirii dintelui odată cu
creşterea unghiului ω, valori cupreinse între 15°- 22°. Pentru
diametre medii sunt recomandate valorile cuprinse între 20° -
25°.
Unghiul optim de înclinare al canalelor depinde şi de natura
materialului de
prelucrat; în acest sens, la prelucrarea oţelurilor aliate cu σr =
130 – 150 daN/ , a fontelor dure, cu HB = 250 – 350 sau la
prelucrarea tablelor, pentru evitarea ruperilor la stăpungerea
piesei şi întărirea tăişului principal, se recomandă valori optime
mici, ω = 10° - 18°. Valorile indicate pentru unghiul de înclinare
al elicei reprezintă şi unghiul de degajare , măsurat la periferia
tăişului principal.
Stabilirea valorii optime a unghiului de vârf 2K. Unghiurile de
atac 2K ale
burghielor elicoidale normale este de 118°; pentru materiale
mai dure, peste 75 daN/ ,, acest unghi se alege între 130° şi
140°, iar pentru materiale cu duritate mică, de asemenea, 133°
- 140°. Aceste indicaţii nu pot fi generalizate datorită factorilor
diferiţi care intervin la burghiere. Cu toate acestea, pe baza
dependenţei dintre criteriile de optimalitate şi unghiul de la vârf
2K, cât şi pe baza experienţei de producţie, valorile optime ale
acestui unghi depind, încea mai mare măsură, de materialul de
prelucrat.
Valoarea unghiului la vârf 2K, şi legat de aceasta, forma
tăişului principal,
prezintă o importanţă deosebită asupra modului de comportare
a sculei în timpul lucrului şi anume asupra uzurii şi durabilităţii
acesteia.
Astfel se disting, în general, următoarele forme ale tăişului
principal:
• Tăiş principal rectiliniu, obţinut printr-o ascuţire normală;
• Tăiş principal cu două valori ale unghiului la vârf, obţinut
printr-o
ascuţire dublă;
• Tăiş principal cu trei valori ale unghiului la vârf, obţinut printr-
o
ascuţire triplă;
• Tăiş principal curbiliniu.
Tăişul principal rectiliniu prezintă avantajul simplităţii, dar şi
dezavantajul
unei rezistanţe la uzură şi deci durabilităţii relativ scăzute, ca
urmare, în primul rând, a condiţiilor înrăutăţite de evacuare a
căldurii din zona vârfurilor exterioare ale tăişurilor principale,
datorate unor unghiuri ε mici, iar în al doilea rând, datorită
încărcării energetice unitare maxime în această zonă a tăişului.
Tăişul principal cu două valori ale unghiului la vârf, prezintă
un tăiş auxiliar,
înclinat cu un unghi 2 micşorat, = (0,6 – 0,7)K şi o lungime
c = 0,5D, asigurând o creştere de până la două ori a durabilităţii
faţă de cazul tăişului rectiliniu normal, pe de o parte, datorită
micşorării compensatoare a grosimii alchiei ( < ) în zona
vitezelor maxime de aşchiere, iar pe de altă parte, datorită
măririi corespunzătoare a unghiului de vârf a tăişului principal (
> ε) şi îmbunătăţirii condiţiilor de evacuare a căldurii în
această zonă.
Tăişul principal cu trei valori ale unghiului de vârf şi tăişul
curbiliniu prezintă
avantaje şi mai pronunţate în ce priveşte rezistenţa la uzură,
durabilitatea şi deci productivitatea burghielor elicoidale, dar
prezintă unele greutăţi de ordin tehnoligic; aceste dificultăţi pot
fi eliminate prin ascuţiri după procedeul cilindro-eliptic, cu
racordarea tăişului principal cu faţeta, printr-o suprafaţă
toroidală eliptică, prin compunerea a numai trei mişcări de
lucru.
Forma tăişului principal cu două valori pentru unghiul de atac
se recomandă
a fi folosită pentru burghie cu diametrul peste 10 mm, de
asemenea, şi forma cu trei valori ale unghiului de atac. Pentru
diametre mai mici de 10 mm, se recomandă forma simplă a
tăişului principal. În ce priveşte forma curbilinie, se recomandă
în cazurile în care se impun condiţii speciale cu privire la
calitatea suprafeţei, iar materialul de prelucrat prezintă
proprietăţi de prelucrabilitate ridicate.
Unghiul de aşezare optim , considerat la diametrul exterior
al burghiului,
este cuprins între 8° şi 14°. Valorile mai mari ale unghiului de
aşezare sunt
recomandate pentru burghiele de diametre mai mici, precum şi
în cazul prelucrării materialelor cu caracteristică plastică şi
duritate redusă. Creşterea exagerată însă a unghiului α, pe
lângă faptul că nu antrenează o scădere sensibilă a momentului
şi forţei de burghiere, determină o micşorare a rezistenţei
termomecanice a tăişului, cu efect negativ asupra durabilităţii.
CAPITOLUL 4

Stabilirea prin calcul a regimului de aschiere si calculul


consumului specific de scule.

Consumuri de scule aschietoare.

In cazul burghierii, uzura se produce pe portiunea detalonata,


pe canal si la colt. Ascutirea burghielor se face prin
indepartarea unui strat de material in sens axial. Valoarea uzurii
este influentata de adancimea gaurii. Astfel, aceasta crescand,
evacuarea aschiilor este mai greoaie, patrunderea lichidului de
racire mai grea, creste frecarea fatetei pe peretii gaurii.
Valoarea totala a stratului indepartat prin reascutiri este limitat
de lungimea utila a burghiului. Avandu-se in vedere variatia
mare de lungimi, in normele de fata s-a calculat durabilitatea
burghiului pentru 10 mm parte aschietoare.
Pentru durabilitatea totala insa , se va tine seama ca lungimea
indepartataprin aschiere sa se calculeze cu relatia:
l=0.7L
unde:
l-marimea maxima admisibila indepartata prin
reascutiri;
L-lungimea utila a burghiului.
S-a avut de asemenea in vedere , marimea durabilitatii intre
doua ascutiri in functie de cresterea diametrului si materialului
de prelucrat.
l=0.7×L=0.7×156=109.2 mm
Perioada durabilitate intre doua ascutiri al unui burgiu cu
diametrul de φ8 este de 18 ore pentru prelucrarea unui otel
aliat.
Durabilitatea in cazul unui burghiu elicoidal din otel rapid.
Dimensiun Marimea Numarul de Durabilitat Consumul
ea stratului ascutiri ea pentru de scule la
burghiului. indepartat pentru 10 10 mm in 1000 ore
la o mm ore. timp de
reascutire. lungime baza.
utila.
otel otel otel otel
φ8- φ25 1.3 7 2 1.82K
CAPITOLUL5
Calculul cinematic si dinamic al burghierii.
Calculul cinematic( regimul de aschiere).

Din punct de vedere cinematic burghierea se caracterizeaza


prin:
 avansul de lucru a(s) [mm/rot]
 viteza de aschiere v [m/min]
Adancimea de aschiere se determina cu relatia:

t= [mm]

t= =4 mm

Pentru OLC45 =62

s= =0.047× ×0.8=0.13 mm/rot


In tabelele urmatoare sunt afisate valorile coeficientilor: , , ,
, si
Materialul de Valoare HB Cs
prelucrat
Oteluri aliate HB<160 0.063
Oteluri aliate HB=160-240 0.047
Oteluri aliate HB=240-300 0.038
Oteluri aliate HB>300 0.028
Fonte HB<170 0.097
Fonte HB>170 0.058
Neferoase moi 0.130
Neferoase tari 0.097

Material nv Cv CF CM
OLC cu HB<155 0.9 0.30 1.50 0.80
Oteluri aliate 0.9 252 1.80 0.96
OCS cu HB=155-340 0.9 270 1.65 0.87
OCS inalt aliate si 0.9 1.15 100 40
austenitice
Raportul Lg/D 3 4 5 6 7 8 9 10
Coeficientul Kv 0.9 0.8 0.7 0.6 0.6 0.5 0.5 0.5
5 6 3

Valorile coeficientilor Cv si Kv sunt date in tabelele


anterioare (2.4.II. si 2.4.III.), iar cele ale exponentilor se aleg din
tabelele urmatoa-
re :
Diametrul burghiului m
D ≤ 10 mm 0.2 0 0.7 0.65 0.125
D > 10 mm 0.2 0 0.5 0.40 0.125

Diametrul burghiului m

D ≤ 10 mm 0.2 0 0.75 1.65 0.75


D > 10 mm 0.2 0 0.7 1.65 0.75

Diametrul burghiului m
D ≤ 10 mm 0.2 0 0.8 2.0 0.70
D > 10 mm 0.2 0 0.8 2.0 0.70

v= = =0.12m/min

Forta si momentul la prelucrarea gaurilor:


 Forta axiala

-la burghiere : [daN]

 Momentul de rasucire

-la burghiere: [daN/mm]

unde:
, , , , , , , -sunt coeficienti tabelati
care se aleg in functie de
materialul de prelucrat,
materialul burghiului si
diametrul acestuia.
HB-duritatea materialului prelucrat;

a) In cazul nostru:
=1.8

=1.65

=0.75

=0.75

=1.8× × × =688.1
b) In cazul nostru
=0.96

=2

=0.8

=0.7

=0.96× × × =523.96 [daN/mm]


Verificarea avansului tehnologic la burghiere:
a) Verificarea la conditia de rezistenta la solicitari compuse:

s [mm/rot]
in care:

- =210 :rezistenta de rupere la intindere a


otelului rapid tratat termic;
-c= coeficient de siguranta: c=2.5- la prelucrarea
otelului;

0.13

0.13 0.26 [mm/rot.]

b) Verificarea la conditia de rezistenta la flambaj:

in care:

-forta la flambaj;

-coeficient de siguranta la flambaj; 4

E- modulul lui Young E=2.1×

– lungimea de flambaj 0.7×L

=17.61

0.7×156 109.2 mm

=305.76

0.13
Calculul constructiv al burghiului.

Elementele constructive ale burgielor elicoidale sunt in


principal diametrul
exterior, lungimea partii active, diametrul miezului, latimea
fatetelor, diametrul spatelui dintilor, profilul si dimensiunile
canalelor pentru evacuarea aschiilor, forma si dimensiunile cozii
burghiului.

Diametrul exterior al burgiului se ia egal cu


diametrul nominal al gaurii de prelucrat prevazand abaterea
superioara zero si abaterea inferioara negativa. Pentru un
burghiu de φ8 valorile limita ale abaterilor sunt -0.022 si -0.036.
Pentru reducerea frecarilor fatetelor cu suprafata prelucrata se
executa o conicitate inversa , cu valori diferite, dupa diametrul
burghiului.
Conicitatea inversa se poate realiza la burghiele cu coada
cilindrica in doua
variante : burghiul se executa cu conicitate inversa constanta
de la varf pana la extremitatea cozii sau se executa cu
conicitate inversa numai la partea activa ( pe fatete), iar coada
se executa cilindrica, cu diametrul minim al fatetelor (executia
normala).
Diametrul spatelui dintilor d, se determina in functie de
diametrul exterior
prin relatia: , in care este inaltimea fatetei
elicoidale si in cazul nostru =0.1d.
=0.8 mm
=7.84mm
Lungimea partii active a burghiului l1 trebuie sa fie mai mare
decat
adancimea gaurii de prelucrat pentru a se putea evacua
aschiile. Se recomanda in mod egal lungimea partii active sa fie
egala cu adancimea gaurii de prelucrat plus de trei ori
diametrul burghiului . Se admite ca lungimea activa sa fie mai
mare ( 10...20)d in cazul burghielor care lucreaza montate in
capete multiaxe, cu bucse de ghidare etc.
Lungimea totala a burghielor elicoidale L este impusa de
diferite conditii de
lucru posibile, pentru o utilizare universala si are valori mari
care duc la micsorarea rigiditatii si performantelor existand
pericolul ruperii.
In fabricatia de serie si masa existand tendinta de a se folosi
burghie cu
lungime mica mai rigide si mai sigure, care pot fi exploatate la
regimuri intensive.
Fatetele elicoidale f asigura burghielor elicoidale o buna
ghidare si stabilitate
in lucru si de asemenea contribuie la marirea preciziei gaurilor
prelucrate. Dimensiunile mari ale fatetelor pot conduce la
intensificarea frecarilor, aparitia depunerilor si uzurii premature
a fatetelor. Micsorarea latimi fatetelor determina marirea
presiunii de contact si intensificarea corespunzatoare a uzurii.
Valorile recomandate pentru latimea fatetelor ( STAS R 1370-74
) sunt conform rapoartelor urmatoare: f/D=0.2.....0.1 pentru
burgie cu d=1...13 mm.
Pentru d=8 mm, f=0.85 0.12
Diametrul miezului burghiului se stabileste in functie de
diametrul
exterior ca o parte din acesta ,raportul /d fiind mai mare la
burghiele de diametre mici pentru marirea rezistentei lor.
Pentru proiectare se recomanda determinarea diametrului
miezului ( STAS R 1370-74 ) folosind rapoartele:
/d=0.18.....0.16 pentru burgie cu d=2...15mm
=0.18×d=8×0.18=1.44 mm
Profilul canalelor pentru evacuarea aschiilor se stabileste pe
baza
urmatoarelor criterii: asigurarea rezistentei si rigiditatii burgiului
, realizarea unor spatii suficiente pentru cuprinderea si
evacuarea aschiilor, asigurarea formei rectilinii a taisurilor
principale pentru o valoare data a unghiului K. De asemenea
determinarea grafica si analitica a profilului frezei cu care se
executa canalul fiind greoaie. In practica se utilizeaza un calcul
simplu bazat pe coeficienti prin care se ia in considerare
influentele diferitilor factori ca unghiul de atac, grosimea
miezului, diametrul frezei.
Valori recomandate pentru unghiul de inclinare al
canalelor ω :
Diametrul Oteluri si fonte Fonte dure Aluminiu si aliaje Bronz, alama
burghiului normale de Al, Cu
pana la 0.6 16 - - -
0.6…..1 19 - - -
1.0…..3.2 20….22 10 25 12
3.2…..5 23….24 11 30 13
5…….10 25….27 12 35 15
10…...20 28….29 13 35 16
20…...30 30….31 14 40 17
30…...40 31….32 15 40 18
peste 40 32….35 16….18 45 20

Adopt ω=25˚
Valori recomandate ale unghiului la varf 2κ
Materialu Oteluri si Oteluri si Cupru Alam Aluminiu Tabla de
l fonte fonte si a si aluminiu
de normale dure tabla de si babit in
prelucr otel bron pachete
at in z
pachete
2κ 116…120 130… 125 130 130… 100…110
135 140
În Fig. 6 se prezintă profilul frezei, în care
elementul constructiv capătă valori
conform
relaţiilor (35) – (37), în care coeficientul
Ck1
determină influenţa unghiului K asupra
profilului
frezei, coeficientul Cd ţine seama de
influenţa
diametrului miezului burghiului, relaţia
(38), iar
coeficientul Cf indică influenţa exercitată de
diametrul frezei asupra profilului acesteia, relaţia
(39).

mm
(35)

mm
(36)
Coeficientii , , se determina cu expresiile:

(37)
Din tabele se aleg in functie de materialul de prelucrat: =
, �=
mm

mm

mm

(38)

(39)
-diametrul frezei in mm;
-diametrul burghiului in mm;
-diametrul miezului burghiului in mm.
Raza R2 se determină cu relaţia (14.40), în care CK2 este dat de
relaţia (14,41)
mm
0.075
Lăţimea frezei este dată de relaţia (14.42), în care ϕ 10°.

Înălţimea profilului dintelui este dată de relaţia:

Stabilirea tipului de pozitionare fixare a burghiului.


Fixarea pe coada conica cu antrenor.
Acest sistem de fixare si antrenare se utilizeaza la burghie
elicoidale, adancitoare, alezoare etc. Antrenarea se realizeaza
datorita momentului de frecare care se creaza pe partea conica,
ca urmare a existentei fortei axiale de aschiere. Conditia de
antrenare este ca momentul de frecare sa fie mai mare
decat momentul maxim ce apare in procesul de aschiere ,
adica .

Din schema simplificata a fortelor si momentelor care


actioneaza asupra cozii conice rezulta:

unde:
N-forta normala rezultata pe suprafata conica;
�- coeficientul de frecare, otel pe otel (�=0.096)
-diametrul maxim al conului;
-diametrul minim;
-diametrul mediu.

= = =10.6 mm
Proiectand fortele pe directie axiala rezulta:

sau
N=
Facand inlocuirile se obtine:
Deoarece intre coada conica a sculei si alezajul conic de fixare
nu exista un contact perfect, in relatia de calcul a momentului
de frecare se introduce o corectie, care tine seama de abaterile
uzuale dintre unghiul cozii si al locasului astfel relatia devine:

Tinand seama de conditia de dependenta dintre cele doua


momente, .=>rezulta relatia de dimensionare a
conului cozii sculei aschietoare:

Cozile conice se construiesc fie cu con Morse, fie cu con metric.

Conurile Morse de baza sunt in numar de sapte, si anume de la


0 la 6.
Dimensiu Simbolizarea conului Morse
ni 0 1 2 3 4 5 6
mm
Conicitate 0,0520 0,049 0,049 0,050 0,0519 0,05263 0,05214
5 8 95 20 4
D 9,045 12,06 17,78 23,82 31,267 44,399 63,348
5 0 5
a 3 3,5 5 5 6,5 6,5 8
D1 9,2 12,2 18 24,1 31,6 44,7 63,8
d3 6,1 9 14 19,1 25,2 36,5 52,4

d 3max 6 8,7 13,5 18,5 24,5 35,7 51

l3 56,5 62 75 94 117,5 149,5 210

l4 59,5 65,5 80 99 124 156 218

b 3,9 5,2 6,3 7,9 11,9 15,9 19


c 6,5 8,5 10 13 16 19 27
e max 10,5 13,5 16 20 24 29 40

Rmax 4 5 6 7 8 10 13
r 1 1,2 1,6 2 2,5 3 4

Numarul conului ales este 1 rezulta


Daca se admite pentru unghiul conului drept valoare medie
�=1˚30’ atunci avem:

unde:
Stabilirea schemei de ascutire la burghiele elicoidale.

Ascuţirea burghielor elicoidale constă în generarea suprafeţelor


de aşezare şi
are drept scop imprimarea următoarelor calităţi părţii
aşchietoare:
• un unghi de aşezare crescător, de la exterior spre miezul
burghiului;
• geometrie convenabilă a burghiului în zona tăişului
transversal;
• calitate superioară a suprafeţelor de aşezare;
În practică, sunt utilizate următoarele metode de bază pentru
ascuţirea
burghielor elicoidale:
• Ascuţirea după o suprafaţă conică;
• Ascuţirea după o suprafaţă cilindrică circulară; Fig. 7
• Ascuţirea după o suprafaţă elicoidală;
• Ascuţirea după o suprafaţă plană
dublă;
• Ascuţirea după o suprafaţă cilindro-
eliptică.
Procedeul de ascuţire după o suprafaţă
conică, Fig. 7 (Bancroft-Washborne-
Stock), este cel mai cunoscut şi se
caracterizează prin faptul că faţa de
aşezare a burghiului rezultă de formă
conică, ce se obţine prin mişcarea de
rotaţie 1 a sculei abrazive, mişcarea de
avans oscilator 2 a
burghiului în jurul axei conului după
care se
face ascuţirea, mişcarea de avans pe
adâncime 3 în lungul axei burghiului şi
mişcarea 4, de oscilare frontală a
sculei pentru uniformizarea uzurii.
Unghiul de aşezare α > 0 se obţine
datorită dezaxării cu valoarea K a axei
sculei faţă de axa conului imaginar
după care se face ascuţirea (pentru
valoarea K = 0, ar rezulta şi α = 0).
Din Fig. 7 se poate deduce, de asemenea, că detalonarea la
periferie va rezulta mai mică decât la tăişul transversal,
deoarece curbura suprafeţei conului creşte spre vârf, în
consecinţă şi unghiul primeşte aceeaşi variaţie. Fig. 8
Ascuţirea după o suprafaţă conică se poate realiza şi conform
Fig. 8
(procedeul Weiseker). Specific acestui procedeu este faptul că
axa burghiului face un unghi drept cu axa conului imaginar
după care se realizează ascuţirea şi, ca atare, executând
mişcarea de oscilaţie 2, descrie un con.
La această metodă,variaţia unghiului α este descrescătoare
către axa burghiului.Ascuţirea după o suprafaţă circulară, Fig. 9
În cazul în care axa dependulare a burghiului este paralelă cu
suprafaţa frontală a discului abraziv, faţa deaşezare a sculei
rezultă cilindrică-circulară, iar unghiul de aşezare este constant
dealungul întregului tăiş. Mişcările de lucru sunt aceleaşi ca şi la
procedeele conice.
Ascuţirea după o suprafaţă elicoidală, Fig. 10, Fig. 11.
Se poate realiza după procedeul Oliver sau Spiropoint-Cincinati,
caracterizat
prin faptul că faţa de aşezare a burghiului rezultă ca urmare a
cinci mişcări de lucru:
1) Mişcarea principală de aşchiere;
2) Mişcarea de avans de rotaţie continuă în jurul axei proprii;
3) Mişcarea de avans pe adâncime;
4) Mişcarea planetară sau de ascilaţie a discului pentru
uniformizarea uzurii;
5) Mişcarea de avans de detalonare, imprimată discului abraziv
(atâtea
curse pe rotaţia burghiului câte tăişuri principale are acesta; de
obicei z=2).
Fig. 9
Fig. 10
Fig. 11

Unghiul de aşezare ce se obţine este crescător spre centru,


datorită legii de
mişcare imprimată discului abraziv (mişcarea 5) şi poziţiei
burghiului în raport cu axa sculei aşchietoare.
Fig. 12
Procedeul de ascuţire dublu plan, Fig. 12
Se caracterizează prin faptul că faţa de
aşezare se compune din două suprafeţe plane
intersectate, zona centrală a părţii
aşchietoare rezultând de formă piramidală
autocentrantă, obţinându-se simplu, prin
copierea directă a formei plane a suprafeţei
active a discului abraziv pe faţa de aşezare a
sculei.

Ascuţirea după o suprafaţă cilindro-eliptică, Fig. 13. Se


caracterizează prin aceea că faţa de aşezare face parte dintr-un
cilindru cu secţiune normală
eliptică, sau este compusă din doi cilindri eliptici intersectaţi,
zona centrală
rezultând de formă piramidală, autocentrantă, mărginită de
patru suprafeţe cilindroeliptice.

Mişcarea de rotaţie principală, A, Fig. 13, este realizată de


corpul abraziv
în jurul axei proprii, conţinută într-un plan Q, înclinat cu unghiul
a în raport cu
direcţia avansului longitudinal B. Axa sculei abrazive este, de
asemenea, înclinată cu un unghi, b, în raport cu planul
determinat de axa burghiului şi direcţia avansului,B.
Cea de a treia mişcare de lucru este mişcarea de avans pe
adâncime, C.
Suprafaţa activă a sculei abrazive are o formă hiperboloidală de
rotaţie cu o
pânză, fiind generată iniţial de un diamant amplasat în locul
burghiului, cu vârful pe axa acestuia şi care execută mişcarea
de avans rectiliniu B.
Prin mişcarea rectilinie B a burghiului în raport cu scula
aşchietoare, elipsele
de proiecţie ale muchiei interioare, şi a celei exterioare, ,
vor genera doi cilindri eliptici intersectaţi, din care va face parte
faţa de aşezare a burghiului. Dacă diferenţa dintre diametrul
interior şi cel exterior ale sculei de tip oală este mică, pe
măsura uzurii va apare o singură curbă generatoare continuă,
intermediară, , care va genera cilindrul eliptic CE al feţei de
aşezare a burghiului.
Dacă se urmăreşte o ascuţire cu vârf piramidal autocentrant,
diferenţa dintre
elipsele şi trebuie să fie cât mai mare, scop în care se pot
folosi două corpuri abrazive tip oală, concentrice. Acest tip de
ascuţire are avantajul simplităţii cinematice, în raport cu
procedeele anterioare prezentate, excepţie făcând ascuţirea
dublu-plană, astfel încât necesită doar trei mişcări de lucru,
burghiele având însă calităţi aşchietoare superioare.
CAP.3 PROIECTAREA UNEI BROSE ROTUNDE

Cap. 3.1 Alegerea materialului sculei si tratamentul termic

Pentru partea activa a broselor se recomanda folosirea


urmatoarelor oteluri: oteluri slab aliate C15, MCW 14 si oteluri
bogat aliate C120Rp3 si Rp4. Cand este posibil, in
cazul broselor plane sau cilindrice de dimensiuni relative mari,
partea activa se poate executa (demontabil sau nedemontabil)
din amestecuri de carburi metalice sinterizate,
marcile K30, K40, K100 pentru pelucrarea otelurilor.
Celalalte elemente, cand brosa nu este monobloc, se
executa din otel de constructie nealiat sau slab aliat.

Cap. 3.2 Parametrii geometrici ai partii aschietoare

3.2.1 Brose

Brosarea este o operatie de prelucrare prin aschiere a


unor suprafete interioare
si exterioare cu o scula de mare productivitate numita brosa.
Brosa poate fi considerata ca fiind formata din mai multe
cutite de rabotat, asezate succesiv (vezi figura 3.2.1.1).

Figura 3.2.1.1
Avansul este realizat prin suprainaltarea dintilor cu o
distanta “a” fiind necesara numai o miscare principala, rectilinie
alternative, procesul de brosare este foarte simplu.

3.2.2 Unghiul de asezare ( α ) :

Unghiul de asezare α se poate lua intre 2º si 4º pe partea de


aschiere si de 0º30´ pana la 1º pe partea de calibrare, in
functie de clasa de precizie a prelucrarii. Valorile mai mici se iau
pentru o precizie mai mare.
2.3 Ungiul de degajare ( Γ ) :

Unghiul de degajare γ se ia in functie de materialul prelucrat


din tabelul 3.2.I.
T
abel 3.2.I

Materialul de prelucrat Γ, grade

Otel cu valoarea pana la 60 15 – 18


daN/mm 2
rezistentei la rupere
60 - 100 12 – 15

peste 100 8 – 10

Fonta cu duritate HB pana la 150 8 – 10

peste 150 4

Aluminiu 12 - 15

Bronz 0–5

Compozitie pentru lagare 10 – 15

Cupru 15

Alama moale 6

fragila 2

In STAS 8040 – 67 sunt date conditiile tehnice de calitate


pentru brosele de finisare a butucilor canelati cu profil unghiular
sau evolventic.
3.3. Procesul tehnologic de fabricatie a brosei

Constructiv, cea mai complexa este brosa pentru prelucrari


interioare actionata prin tragere. Ea este formata din
urmatoarele parti componente: coada brosei de lingime lcd ,
partea activa a brosei de lungime lactiv , partea de ghidare
posterioara l6 si partea de rpindere posterioara l7.
Coada brosei l cd este formata din: partea de ghidare l1,
partea gatuita (redusa sau gatul brosei) l2, conul de ghidare l3, si
partea de ghidare din fata l4.
Partea active a brosei lactiv este formata din partea de
aschiere las si o parte de calibrare lc..

Fig. 3.3.

Partea de ghidare posterioara l6 se mai numeste si


partea de conducere din spate.
Partea de prindere posterioara l7 este propie broselor
folosite la masinile de brosat semiautomate sau automate. La
alte constructii ea lipseste.
3.3.1. Coada brosei :
De lungime lcd, are in componenta partea de prindere (l1),
gatul (l2), conul de ghidare (l3),si partea de ghidare din fata (l4).
In cazul dornurilor de brosare, coada este formata numai din
ultimele doua elemente (l3 si l4).
Partea de prindere l1 serveste la realizarea legaturii
brosei cu dispozitivul de rpindere al masinii de brosat.
Constructiv si functional apar doua variante: cazul broselor
pentru prelucrari interioare si cel al prelucrarilor exterioare.
In cazul broselor pentru prelucrari interioare partea
de prindere poate fi cilindrica sau prismatica.
In cazul constructiei cilindrice (fig.3.3.1.1) , diametrul d1
este mai mic cu 0,5 …1 mm decat diametrul d4 al partii de
ghidare din fata.

Fig. 3.3.1.1

Prinderea brosei in interior in dispozitivul masinii se poate


face: prin zavorare cu falci (came), sau cu pana transversal
(figura 3.3.1.2)

Fig. 3.3.1.2
Constructia si dimensiunile cozilor cilindrice in dispozitive
cu falci sunt standardizate in STAS 7991 – 83.
In figura 3.3.1.2. este reprezentata partea de prindere
cilindrica, cu asigurare
de rotire, pentru d1 = 4…..18 mm si care este folosita pentru
masinile de brosat orizontal.
Dimensiunile constructiei din figura 3.3.1.3 sunt date in
tabelul 3.3.I

Fig. 3.3.1.3
Ta
bel 3.3.I
α
20 30 30 30 30 30

1.6 2.5 2.5 4 4 6.3


r2

0.4 0.5 0.5 0.6 0.6 0.8


l8 r 1

19 25 32 40 52 56

125 140 160 200 220 28 32


l7

0 0
12 16 20 25 32 36 40
l6

32 40 50 63 70 80 10
l5

0
25 32 40 50 63 70 80
l4

140 160 180 210 240 28 32


l3

0 0
180 200 220 250 280 32 36
l1

0 0
c

AL

- 0.032 - 0.040 - 0.050 -0.072


- 0.059 - 0.073 - 0.089 -0.126
N

17

18.75

21.5

24

27.5

31

34.5

39

43.5

48.6

53

61

69.5

78.5

87
0 0
d4

AL

-1 -2
N

20

22

25

28

32

36

40

45

50

56

63

70

80

90

100
d3

19.7

21.7

24.7

27.6

31.6

35.6

39.5

44.5

49.5

55.5

62.5

69.4

79.4

89.2

99.2

-0.095 -0.110 -0.120 -0.150


d2

AL

-0.205 -0.240 -0.280 -0.340


N

1 1 1 2 24 2 3 34 38 4 48 5 60 68 75
5 6 9 1 7 0 2 3
AL

-0.065 -0.080 -0.100 -0.120


d1

-0.098 -0.119 -0.146 -0.174


2 22 25 28 32 3 4 45 50 5 63 7 80 90 100
N

0 6 0 6 0
N- nominal

AL- abateri limita

Fig. 3.3.1.4
Dimensiuni ale partii de prindere
Tabel 3.3.II

d1 d3 d4 a b1 l1 l2 l4 l5

N AL N AL N AL

4 -0.020 3.8 4 2 - 3.7 -0.03 10 1 0. 90


0.06 0 6 6
5 -0.038 4.8 5 3 4.6 -0.06
-
5.5 5.3 5.5 3.3 5.1
0.12
6 5.8 6 4 5.6 1

7 -0.025 6.8 7 4.2 - 6.5 -0.01


0.07
8 -0.047 7.8 8 5 7.5 -0.07
-
10 9.8 10 6 9.5 12 2 8 11
0.14
0 0 0
12 -0.032 11. 12 8 - 11. -0.05
7 0.08 5
-0.059 -0.09
14 13. 14 8 - 13.
7 0.17 5

16 15. 16 10 - 15.
7 0.09 5

18 17. 18 12 -0.2 17.


7 5
Fig. 3.3.1.5
Pentru diametre d1 = 12…100 mm, tot pentru masini de
brosat orizontale, partea de prindere este prevazuta cu
asigurare la rotire si fara asigurare la rotire.
Pentru masini de brosat verticale, in cazul broselor cu d1 =
4…..18 mm, partea de prindere are forma ca in figura
3.3.1.5,iar dimensiunile rezulta din tabelul 3.3.II.
Pentru masini de brosat verticale, pentru brose cu d1 =
20…..100 mm, partea de prindere are forma reprezentata in
figura 3.3.1.4 cu asigurare de rotire si fara asigurare de rotire ,
dimensiunile sunt date in tabelul 3.3.I.

3.4.Stabilirea prin calcul al regimului


de aschiere

3.4.1. Adancimea de aschiere


La brosarea gaurilor rotunde:
t = D-d / 2 [mm]; .(A)
La brosarea gaurilor canelate:
t = D-d / 2 [mm]; (B)
La brosarea canalelor de pana:
t = t1- 0,5·(D+√D2-d2); (C).
in care D – diametrul final al gaurii sau canelurilor, in mm;
d - diametrul initial al gaurii sau canelurilor, in mm
t1 - dimensiunea finala a canalului de pana, in mm.

3.4.2Avansul sau suprainaltarea pe dinte Sd se calculeaza


cu relatiile:
Pentru brosarea gaurilor rotunde sau canelate:
Sd = CS·DxS [mm]; (D)
Pentru brosarea canalelor de pana:
Sd = Cs · bxS [mm]; (E)
In care b – latimea canalului de pana, in mm;
Valorile coeficientilor CS si ale exponentilor XS sunt date in
tabelul 3.4.I
Materialul de Brose Brose pt. canal Brose pt.
prelucrat rotunde pana caneluri

Cs xs Cs xs Cs xs

Otel бr =45-60 0.015 0.40 0.021 0.50 0.010 0.6


daN/mm2

Otel бr= 61-80 0.012 0.018 0.009


daN/mm2

Fonta cenusie 0.009 0.53 0.023 0.60 0.018 0.5

Bronz 0.004 0.65 0.022 0.013

Compozitie pt. 0.005 0.023 0.015


lagare

Tabel 3.4.I

3.4.3 Viteza de aschiere la brosare se determina cu


relatia:

v= Cv··Kmv / Tm ·Sdxv [m/min]; (F)


in care: Cv – este coefficient care depinde de proprietatile
mecanice ale
materialului prelucrat, de tipul brosei si de
calitatea
materialului sculei. Pentru brose din otel rapid
Rp3, valorile
coeficientului Cv si ale exponentilor din relatia (F)
sunt date in
tabelul 3.4.II;
Sd - avansul pe dinte, in mm, egal cu grosimea aschiei
nedetasate, a;
T - durabilitatea brosei in minute de timp de baza. Se
recomanda
T=100-480min, in functie de complexitatea
brosei;
Kmv – coefficient de corectie, in functie de maerialul
sculei.
Pentru brose din otel rapid Rp3 se ia Kmv=1,0 iar pentru
brose din otel aliat de scule, ex: VMoC120 , se
ia Kmv=0,72;
m,xv – exponentii durabilitatii si ai avansului pe dinte.
Pentru brose din otel rapid, v=1,5 – 2 m/min, in cazul
prelucrarii aliajelor refractoare si v=0,7 – m/min la prelucrarea
aliajelor de titan.
Pentru brose cu placute din carburi K40,, v=2-3,5 m/min.
Tabel 3.4.II
Materialu Proprietati Tipul brosei
l mecanice
de Duritat Rezistent Rotund Pentru Pentru canal
prelucrat e a caneluri de pana
la rupere
Valorile coeficientilor si exponentilor
HB σr Cv m xv Cv m xv Cv m xv
OLC 45 - 45-50 16. 0. 0. 15. 0. 0.7 9. 0. 1.4
STAS 8 6 6 5 6 5 8 8
880-80
OLC 45 - 51-60 15. 0. 0. 14 0. 0.7 8. 0. 1.4
normaliz 5 6 6 6 5 8 8
at
40Cr10 - 45-55 15. 0. 0. 14 0. 0.7 8. 0. 1.4
recopt 5 6 6 6 5 8 8
15Cr08 - 40-47 15. 0. 0. 14 0. 0.7 8. 0. 1.4
recopt 5 6 6 6 5 8 8
13CrNi30 - 40-47 15. 0. 0. 14 0. 0.7 8. 0. 1.4
5 6 6 6 5 8 8
OLC 45 61-72
laminat
40Cr10 - 56-64 11. 0. 0. 10. 0. 0.7 6. 0. 1.4
Normaliz 2 6 6 2 6 5 3 8
at 50-60
15Cr08
normaliz
at
13CrNi30 80-92
normaliz
at 80-92
40Cr10 - 9.8 0. 0. 7.7 0. 0.6 4. 0. 1.4
imbunata 72-80 7 8 5 8 8
tit
15Cr08 72-80
imbunata
tit
13CrNi30
imbunata
tit
Fonta 160- - 14 0. 0. 17. 0. 0.6 6. 0. 0.9
cenusie 180 5 6 5 5 1 6 5
190- - 11. 14.
215 5 7 5.
1
Forta totala de brosare se determina cu relatia:

Ft = Fz · zc · KF [daN]; (G)
In care Fz – forta de aschiere pe un dinte sau pe o centura (la
brose rotunde sau canelate);
zc - numarul dintilor (centurilor)brosei, aflati simultan in
contact cu materialul pelucrat
Kf – coeficientul global de corectie.
Forta Fz este data de relatiile:
Brose rotunde: Fz = CF· D· Sd xF [daN]; (H)
xF
Brose de canelat: Fz = CF· b· n· Sd (I)
xF
Brose pentru canal pana: Fz = CF· b· Sd (J).
Valoarea coeficientilor si exponentilor CF , x F se aleg din
tabelul 3.4.III

Tab
el 3.4.III
Materialul Rezistenta Brose Brose Brose Exponentul
de la cilindrice pentru pentru avansului
prelucrat rupere caneluri canale de
pana
CF CF CF xF
OLC 45 45-50 700 212 177 0.85
recopt
OLC 45 51-60
normalizat
40Cr10 45-55 762 230 202 0.85
Recopt
13CrNi30
recopt
OLC 45 61-72
laminat
40Cr10 si 842 284 250 0.85
13CrNi30 56-64
normalizat

OLC 45 80-92
laminat
40Cr10 si 1000 315 282 0.85
13CrNi30
imbunatati
t
Fonta 160-180 300 152 115 0.75

In care CF este un coeficient care depinde de natura


materialului prelucrat.
Sd- avansul pe dinte al brosei, in mm;
xF - exponentul avansului;
D – diametrul brosei, in mm;
b - latimea canalului de pana sau a canelurii,in
mm;
n - numarul de caneluri.
Numarul dintilor aflati simultan in contact cu
materialul prelucrat se determina
cu relatia : Zc = L1 / p + 1 (K)
In care L1 – este lungimea portiunii de brosat,in mm;
p - pasul dintilor brosei
Coeficientul global de corectie KF este dat de relatia:
KF = Kh · K1 · Kα · Kγ (L)
In care Kh este coeficientul de corectie care tine seama
de starea muchiilor aschietoare ale dintilor brosei;
K1 - ia in consideratie conditiile de racire;
Kα –tine seama de valoarea unghiului de asezare al
dintilor brosei;
Kγ – tine seama de valoarea unghiului de degajare al
dintilor brosei.
Conditiile in care s-au determinat valorile coeficientilor din
relatiile (J, L) sunt
prelucrate cu brosa ascutita, unghiul de degajare γ =10 ….. 12º
, unghiul de asezare
α = 2º si raciere cu ulei sulfatat. Pentru alte conditii de lucru se
folosesc valorile din tabelul 3.4.IV
Tab
el 3.4.IV
Parametrul Conditiile de lucru Simbolul Valoarea
variabil coeficientilor coeficientilor
Starea Prelucrarea cu brosa ascutita 1.00
muchiilor hα = 0
aschietoare Prelucrarea cu brosa uzata Khα 1.15
hα = 0.3 mm
Racire Racire cu ulei sulfatat 1.75
Racire cu emulsie 10 % 1.00
Brosare fara racire (la otel) Kl 1.13
Unghiul de Brose cu α = 2… 3 ْ 1.34
asezare Brose cu α < 1 ْ (la otel) Kα 1.00
Brose cu α < 1 ْ (la fonta) 1.20
Unghiul de Brose cu γ = 10-12 1.12
degajare 1.00
Brose cu γ = 6 – 8 Kγ 1.13
Brose cu γ = 0 - 2 1.25

Forta de aschiere pentru brose rotunde combinate au o parte


finala de tasare - sau pentru brosa de tasare poate fi calculate
cu o rotatie de forma urmatoare:

Pt = D1[Σδj – (zc-1)· Rz ·K1]·K2· K3· K4·K5; [daN] (M);


In care Ft – forta totala;
D1- diametrul gaurii inainte de tasare, in mm;
δj - cota parte din deformatia totala de tasare,δ, care
se refera la dintele de tasare
cu numariul de ordine j;
Rz - inltimea microneregularitatilor dupa tasare, in
mm;
K1...K5 – coeficientii de corectie.Relatia (M) se refera la
brose prevazute cu inele sau blocuri de tasare din carburi
metalice K10, K20, K30 si K40 pentru prelucrarea pieselor din
oteluri, fonte, bronz si aliaje de aluminiusi pentru un raport de
deformare δ/D sub 0,007(obisnuit in practica industriala).

Printre avantajele metodei se pot enumera : marirea cu


30…..50% a preciziei geometrice a alezajului si cu 1….3 clase a
calitatii suprafetei prelucrate, concomitant cu marirea
rezistentei la uzura a pieselor brosate.
Se considera ca precizia necesara a alezajelor brosate
poate fi in clasele 2 si 3 iar calitatea suprafetei obtinute, in
clasele 5…8 (chiar 9 sau 10 in unele cazuri).
Deformatia totala de brosare se calculeaza cu formula:

δ= d-D1= K1· Rz +K6·δr·D1/ E [mm] (N)

in care : d- este diametrul ultimului inel de tasare.


Coeficientii K1, K2 si K6 se dau in tabelul 3.4.V si depind de
raportul dintre diametrul exterior al piesei.D si diametrul
alezajului dupa tasare si de calitatea suprafetei obisnuita in
urma tasarii (vezi figura 3.4.1.).

Tabel 3.4.V

Raportu Valorile coeficientilor K1 si K6 la cresterea calitatii


l suprafetei in urma tasarii cu K2
De/D
o clasa doua clase trei clase
K1 K6 K1 K6 K1 K6
1.2 2.2 1.6 2.6 2.9 3.2 4 0.3
1.3 2 1.2 2.3 2.8 2.7 3 0.41
1.4 1.8 1 2.1 1.8 2.4 2.5 0.49
1.5 1.7 0.9 2 1.6 2.3 2.2 0.55
1.7 1.5 0.76 1.8 1.4 2.1 1.9 0.65
2 1.4 0.67 1.7 1.2 2 1.65 0.75
2.5 1.3 0.6 1.6 1.1 1.9 1.45 0.84
3 1.3 0.56 1.6 1 1.8 1.4 0.89
4 1.2 0.53 1.5 0.95 1.7 1.3 0.94
>6 1.2 0.5 1.4 0.9 1.6 1.2 1

Fig 3.4.1

Coeficientii K3, K4 si K5 depind de raportul de tasare si de


materialul prelucrat si se dau in tabelele 3.4.VI, 3.4.VII.
Tabel 3.4.VI
Valorile coeficientului K3 pentru :
δ/D otel fonte : albe, bronz alama aliaje de
maleabile aluminiu
si cenusii
pana la 630 530 460 360 350 290 220
0.003
0.003… 560 480 420 320 310 260 190
0.005
0.005… 510 430 380 290 280 230 170
0.007

Tabel 3.4.VII
Valorile coeficientilor K4 si K5 pentru :
δ/D otel fonta si aliaje neferoase
K4 K5 K4 K5
pana la 1 1 1 1
0.003
0.003… 1.2 1.1 1.1 1.05
0.005
0.005… 1.3 1.2 1.2 1.1
0.007
Viteza de brosare si lichidele de aschiere nu influenteaza
practic forta de brosare.
In figura 3.4.1se arata diametrele care intra in calcul, in
cazul brosei de tasare, iar in figura 3.4.2 sunt date elementele
constructive ale dintilor brosei de tasare, care asigura atat
evitarea taisului de depunere cat si o deformatie de tasare
minima care duce la obtinerea unei calitati impuse a suprafetei.

Fig. 3.4.2.a
Fig. 3.4.2.b

In tabelul 3.4.VIII sunt date valorile elementelor


constructive ale dintilor rotunjiti (fig.3.4.2.a) si conici
(fig.3.4.2.b).
Valorile mai mari ale coeficientilor se vor lua la
prelucrarea gaurilor de diametre mai mici si pentru valori mai
reduse ale deformatiei δ.
Distributie suprainaltarii totale de tasare pe diferitii dinti ai
unui segment al brosei se va lua dupa tabelul urmator.
calibrareFinisare,
Degrosare

h s r H g h s r R g h s r R g

4 4 1.5 1.5 0.8 2.5 2.5 - - - - - - - - - -


4.5 4.5 1.5 1.5 0.8 3 3 - - - - - - - - - -
5 5 1.5 2 0.8 3 3 - - - - - - - - - -
5.5 5.5 1.5 2.5 0.8 3 3 - - - - - - - - - -
6 6 1.5 2.5 0.8 3 3 2 2 1 4 4 2.5 2 1.3 4 4
7 5 2 3 1 4 4 2.5 3 1.3 4 4 3 2 1.5 5 5
8 6 2 3.5 1 4 4 2.5 3 1.3 5 5 3 3 1.5 5 5
9 7 2.5 3.5 1.3 5 5 3.5 3.5 1.8 5.5 5.5 4 3 2 6 6
10 7 3 4 1.5 5 5 4 4 2 6 6 4.5 3 2.3 - -
11 8 3.5 4 1.8 7 7 4 4.5 2 6 6 4.5 4 2.3 - -
12 9 3.5 5 1.8 7 7 4 4 2 8 8 5 4 2.5 8 8
13 10 4 5 2 8 8 4.5 6 2.3 7 7 5 5 2.5 8 8
14 10 4 6 2 8 8 5 6 2.5 8 8 6 4 3 11 11
15 11 4 6 2 8 8 5 5 2.5 10 10 6 5 3 11 11
16 12 5 6 2.5 10 10 6 6 3 10 10 7 5 3.5 11 11
17 13 5 6.5 2.5 10 10 6 6.5 3 10 10 7 6 3.5 11 11
18 13 6 7.5 3 10 10 7 7 3.5 11 11 8 6 4 11 11
19 14 6 8 3 10 10 7 8 3.5 11 11 8 7 4 11 11
20 15 7 8.5 3.5 11 11 8 8 4 12 12 9 6 4.5 - -
21 16 7 9 3.5 11 11 8 9 4 12 12 9 7 4.5 - -
22 16 7 9 3.5 11 11 8 9 4 12 12 9 8 4.5 - -
24 18 8 8 4 16 16 9 8 4.5 16 16 10 8 5 - -
25 19 8 9 4 16 16 9 9 4.5 16 16 10 9 5 - -
26 20 9 10 4.5 16 16 10 10 5 16 16 12 8 6 - -
28 21 9 10 4.5 16 16 10 10 5 18 18 12 10 6 - -
30 22 9 12 4.5 16 16 10 10 5 18 18 12 12 6 - -

Puterea de aschiere se calculeaza cu relatia:

Pe = Ft· v / 6000 [kw] (O)

in care: Ft – forta totala de brosare , in daN;


V – viteza de aschiere in mm;

Timpul de baza se determina cu relatia:

tb = t· L1· K0· K1 / 1000· v· Sd· zc [min] (P)


in care:
t - este adancimea de brosare, in mm;
L1- lungimea gaurii care se broseaza, in mm;
K0- coefficient care tine seama de lungimea partii de
calibrare a brosei;
K1- coefficient care tine seama de cursa de intoarcere a
masinii
Sd – avansul pe un dinte al brosei, in mmm;
zc – numarul dintilor aflati simultan in lucru.

Coeficientul K0 se poate calcla cu formula:

Kc = la+lc / la (Q)

in care: la – este lungimea partii aschietoare a brosei, in


mm;
lc – lungimea partii de calibrare a brosei, in mm.

Cand partea de calibrare lipseste (brosarea cu mai multe


brose)
Kc = 1,0; de obicei brosele normale au Kc = 1,7…..1,25.

Coeficientul K1 se poate determina cu relatia:

K1 = v+v1 / v1 ; (R).
in care : v -este viteza cursei de lucru a brosei – viteza de
aschiere in m/min;
v1 – este viteza cursei de intoarcere a brosei in
m/min;
Pentru majoritatea masinilor de brosat existente, K1=
1,14…..1,50.