Lucrarea nr.

1
Cuţite de strung – elemente geometrice şi constructive

1. Scopul lucrării
Aprofundarea şi completarea datelor de curs referitoare la geometria şi construcţia
cuţitelor de strung, precum şi cunoaşterea ascuţirii şi măsurării corecte a acestora.

2. Consideraţii teoretice
2.1. Elemente geometrice specifice cuţitelor de strung
Figura 2.1 prezintă geometria cuţitului de strung în conformitate cu prescripţiile şi
notaţiile conform STAS-ului 6599-81 referitor la sistemul de referinţă constructiv al cuţitului
de strung. Geometria cuţitului de strung se studiază într-un punct ce aparţine tăişului. După
stabilirea secţiunilor O-O, P-P, F-F şi N-N pe tăiş într-un punct aşchietor, se determină
unghiurile de aşchiere corespunzătoare din aceste secţiuni (unghiurile de aşezare şi de
degajare). De asemenea, pe desen apar unghiurile de atac, unghiul la vârf şi unghiul de
înclinare al tăişului.

Fig.2.1. Geometria cuţitului de strung

1
Notaţiile din figură au următoarele semnificaţii:
Pr – planul de bază constructiv;
Pf – planul de lucru;
Pp – planul posterior ( perpendicular pe planul de lucru şi pe cel de bază);
PT - planul tăişului ( planul muchiei aşchietoare);
Po - planul ortogonal (perpendicular pe planul de lucru şi pe planul tăişului)
α - unghiul de aşezare, afectat de indicele corespunzător planului în care
se face secţiunea;
γ - unghiul de degajare, cu indicii corespunzători;
β - unghiul de ascuţire;
κr – unghiul de atac principal;
κ’r – unghiul de atac secundar;
λT – unghiul de înclinare;
εr – unghiul la vârf;
ψ’r, ψr - unghiurile de poziţie ale tăişurilor.

Unghiurile de poziţie constructive ale cţitelor de strung se definesc în raport cu planul care
conţine o axă a sculei şi este perpendicular pe planul de bază sau în raport cu planul care
este perpendicular pe axa longitudinală a sculei şi planul de bază.
Unghiurile de poziţie sunt:
- unghiul de atac principal κr , cuprins între planul muchiei principale de aşchiere şi
planul de referinţă;
- unghiul de atac secundar κ’r , măsurat între planul muchiei secundare de aşchiere şi
planul de referinţă.
Între unghiurile de aşchiere există relaţia:
α + β + γ = 90 0
Între unghiurile de poziţie există relaţia:
κ r + κ ' r + ε = 180 0

2.2. Construcţia cuţitelor de strung

Cuţitele de strung se clasifică după următoarele criterii:
- materialul părţii active (oţel rapid, carburi metalice, materiale mineralo ceramice,
diamant, nitrură cubica de bor);
- tipul constructiv (monobloc, sudate cap la cap, cu plăcuţe lipite, cu plăcuţe fixate
mecanic);
- sensul avansului (de dreapta, de stânga);
- operaţia executată (prelucrări exterioare, interioare, frontale, canelări, retezări etc.).

3. Desfăşurarea lucrării

În cadrul lucrării se acordă o importanţă deosebită definirii sistemului de referinţă

constructiv, aplicat pentru toate tipurile de cuţite de strung, precum şi modul de aplicare în
punctul considerat pe tăiş în care se defineşte geometria sculei.
În scopul asimilării noţiunilor teoretice studiate, se vor desena diferite tipuri de cuţite
constructive de cuţite de strung, indicîndu-se pentru fiecare cuţit studiat, unghiurile de

2
aşchiere, unghiurile de poziţie, precum şi unghiurile de înclinare, la alegere pentru un cutit
destinat prelucrării exterioare de filete metrice și un cuțit pentru retezat.
Pentru definirea sculei se va desena cuţitul de strung în vedere de sus, orintat în
poziţia de lucru şi se indică pentru fiecare tăiş al sculei unghiurile indicate mai sus.
Fiecare student va reprezenta şi indica geometria constructivă a două tipuri de cuţite
avînd geometrii diferite.

4. Prelucrarea datelor şi concluzii

După efectuarea lucrării de laborator se trag concluzii privind modul de ataşare a

sistemului de referinţă constructiv în punctul considerat pe tăişul sculei, precum şi indicarea
corectă a unghiurilor constructive, realizarea schemei de așchiere, precum și desenul de
excuție a cuțitului studiat.