Sunteți pe pagina 1din 13

Facultatea de Inginerie si Tehnologia

Informatiei

ÎNTREPRINDEREA – ELEMENTE DEFINITORII

Management industrial, TCM IV

s.l.dr.ing. Bucur Mihaela

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Astfel, întreprinderea se defineşte ca şi o activitate complexă de combinare a diferiţilor factori de producţie, pentru a produce bunuri sau servicii, care
prin comercializarea lor să producă efecte financiare pozitive tuturor celor implicaţi.

Resursele unei întrerpinderi

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Factorii de producţie:

munca productivă
condiţiile tehnice de producţie
factori de
producţie
elementari materii prime, materiale, energie, alte bunuri si informatii

drepturi reale
Factorii de stabilirea obiectivelor;
producţie:
planificare şi programare;
factori de organizare;
producţie
decizionali coordonare;

decizie;
control;

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Funcţionarea realistă a orică rei întreprinderi trebuie
să aibă o serie de finalită ţi pozitive, care respectă o
serie de principii fundamentale:

• Lichiditatea;
• Rentabilitatea
• Creşterea poate fi exprimată prin mă rimi cum ar fi:
cifra de afaceri, valoarea adă ugată , numă rul de
salariaţi.
• Autodeterminarea.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Elemente de identificare ale întreprinderilor:

Întreprinderile sunt persoane juridice titulare de drepturi şi obligaţii, care participă în


nume propriu la raporturile juridice şi răspunde pentru obligaţiile asumate.
Ele au voinţă proprie, exprimată de voinţele proprietarilor.
Drepturile şi obligaţiile le oferă capacităţi de folosinţă şi exerciţiu.
Statutul de « persoană juridică » se obţine prin întrunirea unor aspecte constitutive
impuse prin lege, şi anume: o organizare de sine-stătătoare, patrimoniu propriu şi un scop
bine determinat.
Elementele de identificare ale întreprinderilor:
 nume (firma);
 naţionalitate;
 sediu;
 formă juridică.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


SUBUNITĂŢILE ÎNTREPRINDERII

Filiala - o societate comercială cu personalitate juridică. Ea este constituită de societatea


mamă care deţine majoritatea capitalului său; deşi este subiect de drept distinct, filiala este
dependentă şi se află sub controlul societăţii primare.

Sucursala - subunitate a unei societăţi comerciale care nu se distinge de societatea-mamă,


nu are personalitate juridică, fiind dependentă economic total de societatea-mamă.

Reprezentanţa - subunitate organizatorică a unei societăţi comerciale care nu are


personalitate juridică proprie şi capital propriu alocat, funcţionează pe baza unui
regulament al societăţii mamă, ca şi intermediar pentru diverse activităţi.

Unităţile operative ale unei întreprinderi se regăsesc sub forme foarte diverse, cu
roluri specifice: secţie, departament, magazin, punct de lucru, fabrică, uzină, atelier etc..
Personalitatea juridică a acestora lipseşte, neavând autonomie de gestiune, însă ele pot
derula activităţi de execuţie.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


CLASIFICAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

• Societăţiile cu răspundere limitată (SRL) au ca şi


obligaţii sociale, garantarea cu patrimoniul social, iar
asociaţii sunt obligaţi numai la plata pă rţilor lor sociale.
SRL-urile prezintă o mare atractivitate pentru
întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), datorită
protecţiei asociaţilor şi terţilor din punct de vedere legal,
precum şi faptului că acest tip de societeate comercială
poate fi constituită cu un singur asociat şi cu un capital
redus.
• Societatea pe acţiuni (SA) este forma tipică de
societate de capitaluri în care capitalul este împă rţit în
titluri financiare. Aceste titluri mobiliare se regă sesc sub
forma acţiunilor, care pot fi nominative sau la purtă tor.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
CLASIFICAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

• Societatea în nume colectiv (SNC) aste acel tip de societate comercială în cadrul că reia
obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu ră spunderea nelimitată şi
solidară a asociaţilor.
• Societatea în comandită simplă (SCS) este un tip de societate comercială în care există
două tipuri de asociaţi cu drepturi şi obligaţii diferite, şi anume comanditaţi şi comanditari.
Comanditaţii gestionează societatea, desfă şoară activită ţile comerciale, iar comanditarii
aduc aport în cadrul SCS-ului, fie prin capital sau muncă , pot primi dividende, însă nu au
calitate de comercianţi şi nu pot fi declaraţi în stare de faliment.

• Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) este un alt tip de societate comercială , foarte
asemă nă toare cu cea a societă ţii în comandită simplă (SCS-urilor). Comanditarii finanţează
societatea în schimbul participă rii la profit, iar specific acestui tip de sociatate este faptul că
capitalul se împarte în acţiuni.


Societatea cu Răspundere Limitată – Debutant (SRL-D) reprezintă un tip de societate
comercială , reglementată de că tre Ordonanţa de Urgenţă 6/2011, care are ca şi specificitate
faptul că are unele avantaje pentru fondatorii debutanţi. Aceştia pot fi persoane fizice cu
vâ rsta de pâ nă la 35 de ani, care nu au mai fost acţionari sau administratori în cadrul altor
firme.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Motive pentru persoanele fizice care înfiinţează noi întreprinderi:

- Nevoia de succes şi recunoaştere; 


- Aspiraţia spre o altă poziţie socială;
- Afirmarea creativităţii şi spiritului inovator;
- Independenţă economică;
- Dobândirea libertăţii de decizie şi acţiune;
- Dorinţa de a obţine venituri mai mari; 
- Nevoia de a valorifica resursele personale de muncă;
- Nevoia de asumare a răspunderii şi riscului;
- Aspiraţia de a construi  ceva  durabil şi util;
- Dorinţa de schimbare;
- Singura alternativă de supravieţuire;
- Refuzul de a lucra într-o structură publică sau privată cu o
birocraţie accentuată;
- Nemulţumirea la actualul loc de muncă.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Înainte de a porni o afacere, orice întreprinză tor trebuie să cunoască unele aspecte importante pentru viitorul organizaţiei, şi anume:

• Existenţa clienţilor, fă ră de care nu se pot


vinde bunurile sau serviciile comercializate.
• Existenţa strategiilor mixului de marketing;
• Perspectivele unui profit rezonabil.
• Existenţa unor resurse (financiare, umane,
materiale) pentru demararea întreprinderii,
care să poată fi utilizate o perioadă câ t mai
lungă .
• Stilul de conducere trebuie să se bazeze pe
abilitate, pregă tire, implicare, acţiune.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.


Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
După ce sunt stabilite elementele definitorii pentru ca afacerea să aibă succes, urmează paşii următori:

• Identificarea numelui întreprinderii.


• Definirea obiectului principal de
activitate - trebuie aleasă ramura şi
domeniul de activitate al societă ţii
(identificarea codului CAEN).
http://www.rocaen.ro/
• Amplasarea firmei.
• Identificarea proprietarilor,
managerilor şi a principalilor
parteneri de afaceri (furnizori,
clienţi instituţionali).
• Identificarea formei juridice.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

S-ar putea să vă placă și