Socaciu T., Pop L.

, Tehnologia presării la rece

2. NOŢIUNI DE TEORIA PLASTICITĂŢII

2.1. MECANISMUL DEFORMĂRII PLASTICE

2.1.1. Structura cristalină a metalelor. Deformarea celulei elementare

Reţeaua cristalină este repetarea la infinit a unor noduri după trei vectori
fundamentali de translaţie, necoplanari. Vectorul care defineşte un nod al reţelei se
scrie cu relaţia:
→ → → →
R =n 1 ⋅ a 1 + n 2 ⋅ a 2 + n 3 ⋅ a 3 , (2.1)
în care a 1 , a 2 ,a 3 sunt vectorii fundamentali de translaţie, necoplanari;
n1 , n 2 , n 3 ∈ Ζ .
Reţeaua cristalină este o abstracţie matematică.
Structura cristalină se obţine adăugând, în fiecare nod al unei reţele cristaline,
un grup de atomi numit bază (fig.2.1).

Reţea cristalină + Bază ⇒ Structura cristalină

Fig.2.1.Structura cristalină ideală

30
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Structura cristalină astfel obţinută se numeşte structură cristalină ideală. În

cazul metalelor, baza se compune dintr-un singur atom.
Celula elementară este ansamblul format dintr-un număr minim de noduri
care, prin translaţie, poate construi întreaga reţea cristalină. Celula elementară se poate
caracteriza prin numărul de coordinaţie C, numărul de atomi ce aparţin unei celule Na
şi gradul de compactitate Gc.
Numărul de coordinaţie reprezintă numărul de atomi ce se găsesc la distanţă
minimă faţă de un atom oarecare.
Numărul de atomi ce aparţin unei celule arată câţi atomi sunt într-o singură
celulă elementară..
Gradul de compactitate este raportul dintre volumul ocupat de atomii
aparţinând celulei şi volumul celulei elementare.
Majoritatea metalelor se cristalizează în trei sisteme cristaline:
- sistem cubic cu volum centrat: Feα, Cr, V, Mo, W, etc.;
- sistem cubic cu feţe centrate: Feγ, Al, Pb, Ni, Cu, Ag, Au, etc.;
- sistem hexagonal compact: Zn, Mg, Cd, etc.;
Sistemul cubic cu volum centrat (fig.2.2.a), se caracterizează prin: a=b=c=1
α=β=γ= 90 o şi existenţa unui atom la intersecţia diagonalelor mari.

a. b.
Fig. 2.2.Sistemul cubic cu volum centrat

Numărul de coordinaţie pentru acest sistem este C8.

Numărul de atomi ce aparţin unei celule se calculează cu relaţia:
Na = 88 + 1 = 2 . (2.2)

Pentru calculul gradului de compactitate, se află diametrul atomului (fig.2.2.b)

cu relaţia:
a⋅ 3
da = (2.3)
2
şi volumul atomului ca fiind:
3
4 ⋅ π ⋅  a 4 3 
4 ⋅ π ⋅ ra 3   = 4⋅π⋅a ⋅3 3 = π⋅a 3 .
3 3
Va = = (2.4)
3 3 64 ⋅ 3 16

31
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Volumul ocupat de atomii celulei elementare este:

π ⋅ a3 3
Vac = 2 ⋅ Va = , (2.5)
8
iar gradul de compactitate rezultă:
Vac π 3
Gc = = = 0, 68 . (2.6)
Vc 8
Sistemul cubic cu feţe centrate (fig.2.3.b), se caracterizează prin: a=b=c=1,
α=β=γ= 90 o şi existenţa unui atom la intersecţia diagonalelor feţelor cubului.
Calculând ca mai sus, se obţine: numărul de coordinaţie pentru acest sistem C12,
numărul de atomi ce aparţin unei celule elementare Na = 4 şi gradul de compactitate
Gc = 0,74.
Sistem hexagonal compact (fig.2.3.c), se caracterizează prin: a=b≠c,
α = β = 90 o , γ = 120 o şi existenţa a trei atomi aparţinând numai celulei. Numărul de
coordinaţie pentru acest sistem este C12, numărul de atomi ce aparţin unei celule
elementare Na = 6 şi gradul de compactitate Gc = 0,74.

a. b. c.
Fig. 2.3. Sisteme cristaline ale metalelor

Într-o reţea cristalină, se pot defini: puncte, linii şi plane.

Punctele se definesc scriind coordonatele lor. Liniile se definesc scriind în
paranteze drepte coordonatele unui punct de pe o linie paralelă cu cea dată şi care trece
prin origine. Astfel, linia A ′B (fig.2.2.a) se defineşte scriind coordonatele punctului C:
A ′B ≡ [ 0 1 1]. (2.7)
Planul, într-o reţea cristalină, se defineşte cu indicii lui Miller, care sunt valorile
inverse ale coordonatelor în care planul taie axele. Indicii lui Miller se scriu între
paranteze rotunde. Astfel, planele A ′DC′ şi A ′ACC′ (fig.2.2.a) se pot scrie:
A ′DC ′ ≡ (1 1 1), (2.8)

A ′ACC ′ ≡ (1 1 0). (2.9)

32
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Într-o reţea cristalină sunt plane cu densitate maximă de atomi, plane de-a
lungul cărora se produce alunecarea în timpul procesului de deformare plastică, motiv
pentru care se numesc plane de alunecare.
În fiecare astfel de plan sunt direcţii cu densitate maximă de atomi, direcţii în
care se produce preferenţial alunecarea, motiv pentru care se numesc direcţii de
alunecare.
Produsul dintre planele şi direcţiile de alunecare ale unei reţele cristaline, dă
numărul sistemelor de alunecare.
În sistemul cubic cu volum centrat (fig.2.3.a), există 6 plane de alunecare,
fiecare cu 2 direcţii deci, sunt 12 sisteme de alunecare.
În sistemul cubic cu feţe centrate (fig.2.3.b), sunt 8 plane de alunecare cu câte 3
direcţii fiecare deci, în total sunt 24 sisteme de alunecare.
În sistemul hexagonal compact (fig.2.3.c), sunt 2 plane de alunecare cu câte 3
direcţii fiecare deci, în total sunt 6 sisteme de alunecare.
În concluzie, deformabilitatea cea mai bună o au metalele care cristalizează în
reţeaua C.F.C, urmate fiind de cele cu reţeaua cristalină C.V.C şi H.C.

2.1.2. Structura cristalină reală. Imperfecţiuni în cristal

Calculând teoretic anumiţi parametri pentru structuri cristaline ideale şi

cercetând practic aceşti parametri, s-au constatat diferenţe mari, motiv pentru care s-a
ajuns la concluzia că structura cristalină reală are imperfecţiuni sau defecte.
În realitate, structura cristalină a metalelor şi aliajelor prezintă imperfecţiuni
care determină proprietăţile ce depind de structură, cum ar fi: limita de curgere,
rezistenţa la rupere, rezistenţa la forfecare, etc. Din acest motiv, în realitate, forţele
exterioare necesare deformării sunt mai mici deoarece, din cauza imperfecţiunilor,
acestea trebuie să învingă forţele de coeziune dintre un număr mai mic de atomi.
Aceste imperfecţiuni pot fi: punctiforme, liniare şi de suprafaţă.
Imperfecţiunile punctiforme sunt:
- goluri sau vacante (fig.2.4.a);
- atomi străini: - de substituţie (fig.2.4.b), sau de interstiţie (fig.2.4.c).

Fig.2.4. Imperfecţiuni punctiforme

a. b. c.
Imperfecţiunile liniare constau în lipsa unui şir de atomi şi se numesc dislocaţii
(fig.2.5).

33
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Dislocaţia este defectul care are contribuţia predominantă în procesul

deformării plastice, uşurând foarte mult procesul de alunecare. Astfel, dislocaţiile
alunecă într-o direcţie perpendiculară pe lungimea lor, dacă această direcţie coincide
cu un plan de alunecare (fig.2.6).
Factorii care uşurează deplasarea
dislocaţiilor sunt:
- dislocaţia înmagazinează o
cantitate de energie, ce este eliberată în
timpul deformării plastice;
- dacă la un anumit moment dat
dislocaţia se blochează întâlnind un
Fig.2.5. Dislocaţia obstacol, se poate debloca prin aşa numitul
fenomen de "căţărare", când se
deplasează vertical, prin difuziunea atomilor (fig.2.5);
- migraţia atomilor. Acest fenomen este şi mai pregnant dacă există atomi
străini. Atomii de substituţie migrează spre zonele comprimate, iar cei de interstiţie
spre zonele tensionate prin întindere ale cristalului;
- dislocaţiile crează, la rândul lor, noi dislocaţii printr-un proces de regenerare

Fig.2.6. Deplasarea dislocaţiilor

în timpul deformării plastice.

Factori ce împiedică deplasarea dislocaţiilor:
- particule precipitate în structura metalelor care blochează dislocaţiile;
- intersecţii nefavorabile între dislocaţii;
- aglomerările la limitele cristalului.
Imperfecţiunile de suprafaţă apar la limita cristalului la nivelul substanţei
intercristaline (limitele dintre grăunţi), sau în acelaşi grăunte la limita dintre faze sau
între porţiuni de material orientate diferit.

2.1.3. Deformarea plastică a monocristalelor

Un monocristal este un cristal atât de mare, încât din el să se poată confecţiona

o probă. Prin diferite procedee, se pot obţine monocristale de lungimi de până la 25 cm
şi diametru 1cm.
Deformaţia monocristalului se produce prin alunecare şi prin maclare.
Deformarea prin alunecare constă din deplasarea unei părţi a monocristalului
de-a lungul planelor de alunecare, deplasarea făcându-se cu un număr întreg de
distanţe atomice (fig.2.7).
34
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Fig.2.7. Deformarea prin alunecare

Alunecarea nu se produce după un singur plan, ci cuprinde mai multe plane de

alunecare vecine paralele, care formează benzi
de alunecare (fig.2.8).
Deplasarea atomilor în planurile de
alunecare se produce atunci când tensiunile
tangenţiale ating o valoare critică. În cazul
reţelei ideale, această tensiune tangenţială, care
acţionează în lungul unei direcţii de alunecare,
se poate calcula cu relaţia [11]:
2π ⋅ x
τ = τ max ⋅ sin , (2.10)
b
Fig.2.8.Benzi de alunecare în care τmax este tensiunea tangenţială maximă;
x- deplasarea, în direcţia de alunecare, între
două plane vecine de atomi (fig.2.9); b- distanţa
între atomii din acelaşi plan.

Fig.2.9. Deplasarea între două plane vecine de atomi

Se observă că τ este o funcţie periodică de x şi se anulează în poziţiile

intermediare x = 0, x = b/2 şi x = b.
Legea lui Hooke pentru deformaţii unghiulare (fig.2.9), se scrie :
τ = G⋅γ , (2.11)
în care G este modulul de elasticitate transversală;
γ - deformaţia unghiulară.
35
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Pentru deplasări mici, relaţiile (2.10) şi (2.11) devin:

2π ⋅ x
τ = τ max ⋅ , (2.12)
b
x
τ=G , (2.13)
a
în care a este distanţa dintre două plane vecine de atomi (fig.2.9).
Din egalarea relaţiilor (2.12) şi (2.13), rezultă valoarea maximă a tensiunii
tangenţiale la care se produce alunecarea:
G b
τ max = ⋅ . (2.14)
2π a
Din relaţia (2.14) se observă că valoarea maximă a tensiunii tangenţiale la care
se produce alunecarea, nu depinde de deplasarea "x".
Pentru sistemul cubic (a=b), relaţia (2.14) devine:
G
τ max = . (2.15)
2π
Dacă se consideră modulul de elasticitate transversală al fierului:
G = 6,9 . 103 daN/mm2, (2.16)
se obţine din relaţia (2.15):
τmax = 1,1 . 103daN/mm2.
În realitate, tensiunea tangenţială critică de alunecare, determinată experimental
pentru fier, este:
τmax = 28daN/mm2. (2.17)
Deci, într-un metal cu structură reală, alunecarea nu se produce după
mecanismul simplu considerat mai sus. Tensiunea tangenţială critică de alunecare este
mult mai mică decât cea teoretică (fig.2.10), deoarece existenţa dislocaţiilor în cristale
uşurează procesul de deplasare a atomilor.

Fig.2.10. Variaţia tensiunii tangenţiale critice de

alunecare în cristale ideale şi reale

Deformarea prin maclare constă din rotirea unei părţi din cristal în jurul unui
plan numit plan de maclare. Atomii rotiţi ajung într-o poziţie simetrică faţă de restul
cristalului nedeformat (fig.2.11). Se produce, de obicei, când orientarea reţelei nu este
favorabilă alunecării şi este specifică reţelei hexagonale.

36
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Fig.2.11. Deformarea prin maclare

Maclarea nu produce deformare remanentă mare, rolul maclării fiind acela de a

aduce noi porţiuni din cristal în poziţii favorabile alunecării.
Maclarea însoţeşte alunecarea şi o favorizează.

2.1.4. Deformarea plastică a agregatului policristalin

Un agregat policristalin se compune din cristale orientate diferit, separate prin

substanţă intercristalină amorfă (fig.2.12).

Substanţa intercristalină amorfă este

formată din atomi străini care, în timpul
procesului de cristalizare datorită fenomenului
de segregaţie, au fost împinşi către marginea
grăuntelui cristalin şi din atomi proprii care,
în procesul de cristalizare, nu mai găsesc loc
să se aranjeze la un parametru atomic în
reţeaua cristalină.
Deformarea agregatului policristalin se
poate produce:
Fig.2.12. Agregat policristalin - intracristalin;
- intercristalin.

Deformarea intracristalină se realizează la nivelul cristalului în mod analog ca

la monocristale, respectiv prin alunecare şi maclare.
Pentru a determina la ce unghi faţă de direcţia forţei exterioare se află planul în
care apare tensiunea tangenţială maximă τmax, se consideră o epruvetă cilindrică cu
secţiunea normală Sn, solicitată de forţa axială F (fig.2.13).
Într-un plan înclinat la unghiul α, forţa exterioară F se descompune într-o
componentă normală FN şi una tangenţială Ft. Având secţiunea Sα, tensiunea
tangenţială ce apare în acest plan se determină cu relaţia:

37
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Ft
τ= . (2.18)
Sα
Din figura 2.13 rezultă componenta
tangenţială Ft având relaţia:
Ft = F ⋅ sinα , (2.19)
şi secţiunea planului înclinat Sα :
Sn
Sα = . (2.20)
cos α

Fig.2.13.Calculul tensiunii
tangenţiale maxime

Înlocuind în (2.18) cu (2.19) şi (2.20) se obţine pentru tensiunea tangenţială

expresia:
F F
τ= ⋅ sin α ⋅ cos α = ⋅ sin 2α . (2.21)
Sn Sn
Pentru a afla la ce unghi α se află planul în care apare tensiunea tangenţială
maximă τmax, se anulează derivata:
dτ
= 0, (2.22)
dα
respectiv:
F
⋅ cos2α = 0 . (2.23)
Sn
Din relaţia (2.23) rezultă:
cos2α = 0 ⇒ α = 45o . (2.24)
S-a demonstrat astfel, că tensiunea tangenţială este maximă într-un plan aflat
o
la 45 faţă de direcţia forţei exterioare, ceea ce înseamnă că alunecarea se va produce
mai întâi în acele cristale care au planul de alunecare pe direcţia lui τmax, respectiv,
la 45o faţă de direcţia forţei exterioare.
Deformarea intercristalină se produce atunci când:
τ int ercrist.< τ crist. , (2.25)
în care τ int ercrist. este tensiunea tangenţială la care se deformează substanţa
intercristalină;
τ crist. - tensiunea tangenţială la care se deformează cristalul.
Această condiţie este îndeplinită, în general, la deformaţii plastice la cald. În
cazul deformaţiilor plastice la rece, de obicei, τ int ercrist. > τ crist. , şi ca atare,
predomină deformaţia intracristalină.
38
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

2.1.5. Ecruisarea şi importanţa ei în

procesul deformării plastice

În timpul deformării plastice a agregatelor policristaline, datorită epuizării

posibilităţilor de alunecare, creşte rezistenţa la deformare. Pentru continuarea
deformării este necesar ca tensiunile să crească. În felul acesta, deformarea plastică
determină creşterea rezistenţei la o următoare deformare şi micşorarea plasticităţii
materialului prelucrat. În general, caracteristicile de rezistenţă mecanică ale
materialului (rezistenţa la rupere, duritatea, etc.) cresc, iar cele de plasticitate
(alungirea, gâtuirea, etc.) scad (fig.2.14).

Fig.2.14.Variaţia proprietăţilor
cu gradul de deformare

De asemenea, datorită deformării se schimbă forma geometrică a grăunţilor

(alungirea, turtirea acestora), dimensiunile lor (prin fragmentare), precum şi
orientarea acestora după direcţia pe care s-a produs deformarea. În felul acesta,
deformarea plastică este însoţită de importante modificări structurale, iar datorită
orientării preferenţiale se obţine textura, care contribuie la creşterea anizotropiei
proprietăţilor materialului (fig.2.15).

Fig.2.15.Grăunţii echiaxiali devin

alungiţi, obţinându-se o
structură texturată

Această stare a materialului, cu proprietăţile modificate datorită deformării

plastice, se numeşte stare de ecruisare.
Cu toate că, creşte rezistenţa mecanică, scade plasticitatea şi provoacă
texturarea materialului, la unele procedee de deformare plastică ecruisarea are un rol
benefic. Un astfel de caz apare la operaţia de ambutisare (fig.2.16).
În cazul ambutisării, semifabricatul este tras de poansonul 1 în cavitatea
matriţei 2. Materialul din zona II al peretelui ambutisat, datorită deformării plastice, se
ecruisează, crescându-i rezistenţa la rupere. În acest fel, sub acţiunea forţei F nu se
rupe, făcând posibilă antrenarea în matriţă şi a materialului nedeformat din zona I.

39
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Fig.2.16.Participarea ecruisării la
procesul de ambutisare

Chiar dacă, în anumite situaţii, starea de ecruisare este utilă (operaţia de

ambutisare), în alte situaţii împiedică continuarea deformării plastice, motiv pentru
care se înlătură printr-o recoacere de recristalizare.

2.1.6. Diagrame de ecruisare

Proprietăţile mecanice de bază ale metalelor se determină cu ajutorul încercării

la tracţiune. Din această încercare se obţin deformaţiile şi tensiunile specifice:
∆L
ε= ⋅ 100% , (2.26)
L0

F
σ= , (2.27)
S0
în care ∆L este alungirea absolută;
L0 - lungimea iniţială între repere;
F - forţa de tracţiune;
S0 - aria secţiunii iniţiale.
Cu perechile de valori ε şi σ, se obţine diagrama convenţională a materialului
sau curba lui Hooke (fig.2.17 linia continuă).
Pe porţiunea OA:
σ = E ⋅ ε,
în care E = tgα 0 este modulul de
elasticitate.

Fig.2.17.Diagrama convenţională
şi reală

40
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Cu cât porţiunea OA pentru un anumit material este mai mare, cu atât

materialul are proprietăţi elastice mai bune. Deformaţia elastică se produce prin
distorsionarea reţelei cristaline şi dispare complet după încetarea forţei care a produs
deformarea.
În punctul A începe deformarea plastică a materialului, deformare care se
caracterizează prin variaţia neliniară, după o curbă politropă, a lui σ în funcţie de ε.
Cu cât porţiunea AR pentru un anumit material este mai mare cu atât materialul are
proprietăţi plastice mai bune.
În timpul încercării - deci a deformării - secţiunea epruvetei se modifică, aşa
încât se poate defini tensiunea reală:
F
σ real = , (2.29)
S
în care S este aria instantanee a secţiunii transversale şi conform SR EN 10130:1995,
se calculează cu relaţia:
L
S = S0 ⋅ 0 . (2.30)
L
Cu perechile de valori ε şi σreal, se obţine diagrama reală (fig.2.17 linia
întreruptă).
Această diagramă reflectă efectul de ecruisare a materialului şi de aceea se
numeşte şi diagramă sau curbă de ecruisare.
Pentru analiza proceselor de prelucrare prin presare la rece, această diagramă
prezintă un rol deosebit, deoarece tensiunile din material sunt peste limita de
curgere. Din acest motiv, curbele de ecruisare se mai numesc şi curbe de curgere.
Este de menţionat că tensiunea reală σreal, determinată prin încercări în condiţii
concrete, se consideră rezistenţa la deformare kf, a materialului respectiv.
În figura 1.8 se dau curbe de curgere pentru diferite materiale, iar în figura
2.18 sunt prezentate curbe de curgere pentru unele oţeluri carbon şi aliate.

Fig.2.18. Curbe de curgere la oţeluri

41
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

2.1.7. Redobândirea deformabilităţii prin tratamente termice

Pentru presare la rece, se cere ca materialul să aibă o deformabilitate bună şi

structură omogenă. Aceste cerinţe se pot realiza printr-un tratament termic adecvat
aplicat semifabricatelor.
La presarea la rece a oţelurilor se folosesc ca tratamente termice iniţiale
sau intermediare, recoacerile de normalizare, înmuiere (globulizare) şi recristalizare
(fig.2.19).
Recoacerea de normalizare se face prin încălzirea cu (30 ... 50) oC peste
linia Ac3, menţinere scurtă pentru egalizarea temperaturii şi răcire lentă în aer, sau
cuptor cu uşile deschise, pentru semifabricate subţiri. Se obţine o structură fină şi
uniformă şi ameliorarea caracteristicilor mecanice. Este tratamentul cel mai indicat
pentru eliminarea unei structuri grosolane şi neuniforme, sau pentru oţeluri care, în
starea de livrare, prezintă structură perlitică lamelară dăunătoare unui proces de
deformare.

Fig.2.19. Tratamente termice aplicate oţelurilor presate la rece

Recoacerea de înmuiere (globulizare) se face pendular, prin încălzirea cu

(10 - 20) oC peste Ac1, menţinere, răcire lentă sub Ac1 cu (10 - 20) oC şi repetarea
ciclului timp de (1 - 2) ore. Ultima răcire se face în cuptor până la 600 oC, urmată de
răcire în aer. Se măreşte deformabilitatea prin obţinerea unei cementite globulare.
Recoacerea de recristalizare se realizează prin încălzirea peste pragul de
recristalizare:
Trecr = 0 , 4 ⋅ Ttop K , (2.31)
menţinerea câteva ore şi răcire lentă în aer.
Recoacerea de recristalizare are trei faze în funcţie de temperatură (fig.2.20):
I- restaurarea reţelei;
II- recristalizarea propriu-zisă, prin formarea unor grăunţi echiax;
III- creşterea grăunţilor prin coalescenţă.

42
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Fig.2.20.Fazele recoacerii
de recristalizare

Se aplică în procesele de presare la rece, ca o operaţie intermediară, când

materialul este puternic ecruisat şi nu mai permite o nouă prelucrare. În urma recoacerii
de recristalizare se refac cristalele echiax, distrugându-se structura texturată specifică
ecruisării, în consecinţă, materialul îşi recapătă deformabilitatea.
Factorii care influenţează mărimea grăunţilor sunt: temperatura de încălzire
(fig.2.21.a), timpul de menţinere (fig.2.21.a) şi gradul de deformare (fig.2.21.b).

a. b.
Fig.2.21.Factorii care influenţează mărimea grăunţilor

Cu cât temperatura de încălzire şi timpul de menţinere (fig.2.21.a) cresc, cu atât

grăunţii obţinuţi sunt mai grosolani.
Există un grad critic de deformare ε = (3.. 10)%, la care se manifestă o tendinţă
de creştere excesivă a grăunţilor (fig.2.21.b). Prelucrarea trebuie efectuată evitând
gradul critic de deformare, iar dacă acest lucru nu este posibil, eliminarea efectelor
ecruisării se face prin recoacere de normalizare.
Se poate concluziona că presarea la rece a oţelurilor se poate efectua mai bine
dacă, în urma tratamentului termic aplicat, structura granulară este fină şi uniformă,
iar cementita globulară.
La presarea la rece a metalelor şi aliajelor neferoase, tratamentul termic se
prescrie urmărindu-se obţinerea durităţii minime, plasticităţii maxime şi a unei structuri
omogene, de preferinţă monofazice, fără compuşi duri.
Pentru redobândirea completă a deformabilităţii, încălzirea pentru recoacerea
de recristalizare se face cu (100 ... 300)oC peste pragul de recristalizare al aliajului .

43
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

In acest fel se distruge şi textura, materialul devenind izotrop şi, în timpul

prelucrării ulterioare, se va deforma uniform. De asemenea, se preferă o încălzire
rapidă pentru a împiedica formarea anumitor faze prin precipitare care, distribuite
neuniform, ar conduce la creşterea neuniformă a grăunţilor.
Pentru aliajele care prezintă fenomenul de îmbătrânire naturală este necesar ca,
între tratamentul de călire prin care se obţine o deformabilitate bună (datorită soluţiei
solide suprasaturate rezultate) şi operaţia de presare, să nu treacă mai mult de 24 ore.

2.2. STAREA DE TENSIUNE LA DEFORMAREA PLASTICĂ

2.2.1. Noţiuni privind starea de tensiune

Dacă asupra unui corp se acţionează cu o serie de forţe exterioare, respectivul

corp se află în stare de tensiune (fig.2.22.a). Pe o suprafaţă interioară oarecare a acestui
corp, ia naştere o forţă P (fig.2.22.b).

a. b.
Fig.2.22. Corp aflat sub acţiunea forţelor

Tensiunea este forţa (rezistenţa) interioară raportată la unitatea de suprafaţă,

care tinde să echilibreze sarcina exterioară aplicată corpului. Dacă suprafaţa
elementară la care se raportează forţa interioară tinde spre zero, se obţine tensiunea
"p" ce acţionează într-un punct al suprafeţei (fig.2.23.a):
∆P
p = lim , (2.32)
∆A → 0 ∆A

în care ∆P este forţa interioară ce acţionează pe suprafaţa elementară ∆A.

Această tensiune, într-un punct de pe un plan, se descompune într-o
componentă normală σz şi o componentă tangenţială τ care, la rândul ei, se
descompune după axele de coordonate în τ zx şi τ zy (primul indice precizează planul în
care acţionează tensiunea prin axa de coordonate pe care este perpendicular, iar al
doilea indice arată axa pe care se află).

44
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

În concluzie, starea de tensiune într-un punct de pe un plan al corpului supus

deformării se caracterizează prin trei componente (σz, τ zx şi τ zy ). Între acestea există
relaţia:

p = σ 2z + τ 2zx + τ 2zy . (2.33)

a. b.
Fig.2.23. Starea de tensiune într-un punct

Dacă punctul material se asimilează cu un cub elementar, tensiunea "p" se

poate descompune în trei componente normale şi şase componente tangenţiale ca în
figura 2.23.b.
Deci, starea de tensiune într-un punct din spaţiu este complet caracterizată dacă
se cunosc 9 componente. Deoarece, conform principiului dualităţii:
τ xy = τ yx
τ yz = τ zy (2.34)
τ zx = τ xz
rezultă că starea de tensiune într-un punct din spaţiu este determinată dacă se cunosc 6
componente (3 componente normale şi 3 componente tangenţiale).
Deoarece se studiază deformările la nivelul volumelor elementare, pentru
calcule se consideră starea de tensiune omogenă, în toate punctele corpului deformat
existând tensiuni identice.

2.2.2. Starea spaţială de tensiune

Prin secţionarea cu un plan înclinat a unui cub elementar, se admite că

porţiunea rezultată este în echilibru static.
Normala N la suprafaţa înclinată LJK (fig.2.24.a), formează, cu axele de
coordonate, unghiurile αx, αy şi αz.
Suprafaţa înclinată LJK se defineşte prin cosinusurile directoare:

45
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

cos α x = l
cos α y = m . (2.35)
cos α z = n

a. b.
Fig.2.24.Secţionarea cu un plan înclinat a unui cub elementar

Între ariile suprafeţelor ce se formează, există relaţiile:

∆A x = ∆Α ⋅ l
∆Α y = ∆Α ⋅ m . (2.36)
∆Α z = ∆Α ⋅ n
Starea de tensiune ce acţionează pe suprafeţele cubului elementar, dă naştere,
pe suprafaţa înclinată LJK, tensiunii p (fig.2.25.a).
Se pune problema stabilirii mărimii componentei normale σ şi a
componentei tangenţiale τ (fig.2.25.b).

a. b.
Fig.2.25. Starea spaţială de tensiuni

Componentele tensiunii "p", ce acţionează pe suprafaţa înclinată LJK, după

axele de coordonate, sunt px, py şi pz, între ele existând relaţia:
46
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

p = p 2x + p 2y + p 2z . (2.37)

Pentru a exprima p x , p y , p z în funcţie de cele 6 componente ale stării de

tensiune, se scriu ecuaţiile de echilibru după cele 3 axe. Pe direcţia Ox se obţine:
p x ⋅ ∆Α = σ x ⋅ ∆Α x + τ yx ⋅ ∆Α y + τ zx ⋅ ∆Α z . (2.38)
Înlocuind în (2.38) cu (2.36), rezultă:
p x ⋅ ∆Α = σ x ⋅ l ⋅ ∆Α + τ yx ⋅ m ⋅ ∆Α + τ zx ⋅ n ⋅ ∆Α . (2.39)

Împărţind relaţia (2.39) cu ∆A, se obţine expresia lui px. În mod analog
rezultă py şi pz:
p x = σ x ⋅ l + τ yx ⋅ m + τ zx ⋅ n
p y = τ xy ⋅ l + σ y ⋅ m + τ zy ⋅ n . (2.40)
p z = τ xz ⋅ l + τ yz ⋅ m + σ z ⋅ n

Valoarea tensiunii normale σ este dată de suma proiecţiilor componentelor

px, py şi pz pe normala N:
σ = px ⋅ l + py ⋅ m + pz ⋅ n. (2.41)
Înlocuind în (2.41) cu valorile px, py şi pz din (2.40), rezultă:
σ = (σx ⋅ l + τ xy ⋅ m + τxz ⋅ n ) ⋅ l + (τ yx ⋅ l + σ y ⋅ m + τ yz ⋅ n ) ⋅ m + (τzx ⋅ l + τzy ⋅ m + σz ⋅ n ) ⋅ n ,

σ = σ x ⋅ l 2 + σ y ⋅ m 2 + σ z ⋅ n 2 + 2τ xy ⋅ l ⋅ m + 2τ yz ⋅ m ⋅ n + 2τ zx ⋅ n ⋅ l ,

( )
σ = σ x ⋅ l 2 + σ y ⋅ m 2 + σ z ⋅ n 2 + 2 τ xy ⋅ l ⋅ m + τ yz ⋅ m ⋅ n + τ zx ⋅ n ⋅ l . (2.42)

Cunoscând că:
p2 = σ2 + τ2 , (2.43)
rezultă relaţia pentru tensiunea tangenţială τ de pe suprafaţa înclinată:

τ = p2 − σ2 , (2.44)
în care valoarea tensiunii normale σ este dată de relaţia (2.42).
Relaţiile (2.42) şi (2.44) permit determinarea tensiunilor σ şi τ ce acţionează pe
suprafaţa înclinată LJK, în cazul unui sistem de referinţă ales arbitrar.
Dacă se alege sistemul de referinţă după axele principale, în aşa fel ca
suprafaţa considerată să fie plan principal, înseamnă că τ = 0 şi σ = p. În acest caz,
componentele tensiunii principale σ pe cele trei axe vor fi px, py şi pz (fig.2.26).
Din figura (2.26) se constată că:
px = σ ⋅ l
py = σ ⋅ m . (2.45)
pz = σ ⋅ n

47
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Fig.2.26. Tensiuni pe o suprafaţă

înclinată, în cazul axelor principale

Ţinând seama de (2.45), din relaţiile (2.40) se obţine:

(σ − σ x ) ⋅ l − τ xy ⋅ m − τ xz ⋅ n = 0
− τ yx ⋅ l + (σ − σ y ) ⋅ m − τ yz ⋅ n = 0 . (2.46)
− τ zx ⋅ l − τ zy ⋅ m + (σ − σ z ) ⋅ n = 0
Relaţiile (2.46) formează un sistem de ecuaţii în l, m şi n care are şi soluţii
nebanale, dacă determinantul caracteristic este nul:
σ − σ x − τ xy − τ xz
− τ yx σ − σ y − τ yz = 0. (2.47)
− τ zx − τ zy σ − σz

Rezolvând acest determinant se obţine o ecuaţie de gradul 3 în σ ale cărei

rădăcini sunt tensiunile normale principale σ1 , σ 2 , σ 3 .
Suprafeţele pe care acţionează tensiunile normale principale au următoarele
cosinusuri directoare:
- suprafaţa pe care acţionează σ1,
l = ±1,m = 0,n = 0 ; (2.48)
- suprafaţa pe care acţionează σ2,
l = 0,m = ±1,n = 0 ; (2.49)
- suprafaţa pe care acţionează σ3,
l = 0,m = 0,n = ±1 . (2.50)
Dacă rezolvând ecuaţia de gradul 3 dată de (2.47) se obţine:
σ1 ≠ 0,σ 2 ≠ 0,σ 3 ≠ 0 , starea de tensiune este spaţială;

σ1 ≠ 0,σ 2 ≠ 0,σ 3 = 0 , starea de tensiune este plană;

σ1 ≠ 0,σ 2 = σ3 = 0 , starea de tensiune este liniară.

48
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

2.2.3. Elipsoidul tensiunilor

Dacă se alege sistemul de referinţă după axele principale, atunci:

σ x = σ1
σ y = σ2 (2.51)
σ y = σ3
τ = 0.
Înlocuind în (2.40) cu valorile σx, σy, σz şi τ din (2.51), rezultă:
p x = σ1 ⋅ l
py = σ2 ⋅ m . (2.52)
pz = σ3 ⋅ n
Se cunoaşte că:
l2 + m2 + n2 = 1. (2.53)
Înlocuind în (2.53) cu valorile l, m şi n din (2.52), se obţine:
2 2 2
 px   p y   pz 
  +   +   = 1 . (2.54)
 σ1   σ 2   σ3 
Relaţia (2.54) este ecuaţia unui elipsoid cu centrul în origine şi semiaxele
σ1 , σ 2 , σ 3 . Elipsoidul reprezintă locul geometric al vârfului tensiunii totale "p",
corespunzător diferitelor înclinări a
suprafeţei considerate(fig.2.27).

Fig.2.27. Elipsoidul tensiunilor

Dacă σ 2 = σ 3 , elipsoidul este de rotaţie.

Dacă σ1 = σ 2 = σ 3 , elipsoidul se transformă într-o sferă.
Dacă σ 3 = 0 , elipsoidul se transformă într-o elipsă.
Dacă σ 2 = σ 3 = 0 , elipsoidul se transformă într-o dreaptă.
Orice secţiune ce trece prin origine, conţine vectorul tensiunii totale "p" pe un
plan perpendicular pe secţiunea efectuată. În acelaşi timp, coordonatele oricărui punct
de pe suprafaţa elipsoidului reprezintă mărimea componentelor (px, py, pz) tensiunii
totale p.

49
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

2.2.4. Tensorul tensiunilor şi deviatorul tensiunilor

Ansamblul parametrilor ce determină starea de tensiune într-un punct al

corpului deformat, prezentat sub formă de matrice, se numeşte tensorul tensiunilor:
σx τ xy τ xz  σ x τ xy τ xz 
 
Tσ =  τ yx σy τ yz  =  ⋅ σy τ yz  . (2.55)
 τ zx τ zy σ z   ⋅ ⋅ σ z 

Dacă starea de tensiune este dată de tensiunile principale, tensorul are forma:
σ1 0 0
Tσ =  0 σ 2 0  , (2.56)
 0 0 σ 3 
iar dacă σ 1 = σ 2 = σ 3, rezultă tensorul sferic:
σ 0 0 
T =  0 σ 0  .
0
σ (2.57)
 0 0 σ

În acest caz, în orice secţiune acţionează numai tensiuni normale σ, iar

tensiunile tangenţiale sunt, τ=0. Tensorul sferic corespunde stării de tensiune prin care
se poate realiza schimbarea volumului corpului, fără schimbarea formei. Un tensor
sferic acţionează asupra unui corp scufundat într-un lichid.
Starea de tensiune prin care se poate schimba forma corpului se exprimă
printr-un alt tensor, numit deviator al tensiunii:
D σ = Tσ − Tσo . (2.58)
Dacă se consideră:
σx + σy + σz σ + σ2 + σ3
σm = = 1 , (2.59)
3 3
rezultă tensorul sferic de forma:
σ m 0 0 
Tσ0 =  0 σm 0  , (2.60)
 0 0 σ m 
iar deviatorul tensiunii devine:
σ x − σ m τ xy τ xz
 
D σ =  τ yx σ y − σm τ yz  . (2.61)
 τ zx τ zy σ z − σ m 


50
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Dacă tensiunile sunt tensiuni principale, deviatorul se scrie:

σ 1 − σ m 0 0 
D σ =  0 σ2 − σm 0  . (2.62)
 0 0 σ 3 − σ m 

Pentru starea plană de tensiune, tensorul tensiunilor are forma:

σx τ xy  σ x τ xy 
Tσ =  =
σ y   ⋅ σ y 
, (2.63)
τ yx
iar dacă starea de tensiune este dată de tensiunile principale, devine:
σ 0
Tσ =  1  . (2.64)
 0 σ 2

2.2.5. Starea plană de tensiune

Dacă tensorul stării plane de tensiune se aplică asupra unui punct material aflat
pe un plan oarecare, paralel cu axa Oz, acesta dă naştere în acel punct unei tensiuni "p"
care se poate descompune în σ şi τ, respectiv, în px şi py (fig.2.28).

Fig.2.28. Starea plană

de tensiune

Din condiţiile de echilibru static rezultă, după axele Ox şi Oy, ecuaţiile:

p x ⋅ ∆Α = σ x ⋅ ∆Α x + τ yx ⋅ ∆Α y
. (2.65)
p y ⋅ ∆Α = τ xy ⋅ ∆Α x + σ y ⋅ ∆Α y

În funcţie de aria suprafeţei înclinare ∆A şi unghiul de înclinare α, se pot

exprima:
∆Α x = ∆Α ⋅ cos α
. (2.66)
∆Α y = ∆Α ⋅ sin α
Înlocuind în (2.65) cu (2.66) rezultă:
p x ⋅ ∆Α = σ x ⋅ ∆Α ⋅ cos α + τ yx ⋅ ∆Α ⋅ sin α
, (2.67)
p y ⋅ ∆Α = τ xy ⋅ ∆Α ⋅ cos α + σ y ⋅ ∆Α ⋅ sin α

51
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

iar împărţind cu ∆A , ecuaţiile (2.67) devin:

p x = σ x ⋅ cos α + τ yx ⋅ sin α
. (2.68)
p y = τ xy ⋅ cos α + σ y ⋅ sin α

Considerând că σ şi τ sunt suma proiecţiilor lui p x şi p y pe normala, respectiv

pe tangenta la suprafaţă, acestea au expresiile:
σ = p x ⋅ cos α + p y ⋅ sin α
. (2.69)
τ = p x ⋅ sin α − p y ⋅ cos α
Înlocuind în (2.69) cu (2.68), rezultă:
( ) ( )
σ = σ x ⋅ cos α + τ xy ⋅ sin α cos α + τ yx ⋅ cos α + σ y ⋅ sin α sin α
( ) ( )
τ = σ x ⋅ cos α + τ xy ⋅ sin α sin α − τ yx ⋅ cos α + σ y ⋅ sin α cos α
(2.70)

sau, în continuare:
σ = σ x cos 2 α + σ y sin 2 α + 2τ xy sin α cos α
(
τ = σ x sin α cos α − σ y sin α cos α − τ xy cos 2 α − sin 2 α ). (2.71)

Din trigonometrie se cunoaşte că:

1 + cos 2 α
cos2 α =
2 . (2.72)
1 − cos 2α
sin α =
2
2
Înlocuind în (2.71) cu (2.72), rezultă:
1 + cos 2 α 1 − cos 2 α
σ = σx + σy + τ xy sin 2 α
2 2 (2.73)
σx − σy
τ= sin 2 α − τ xy cos 2 α
2
sau, după rearanjare:
σx + σy σx − σy
σ= + cos 2 α + τ xy sin 2 α
2 2 . (2.74)
σx − σy
τ= sin 2 α − τ xy cos 2 α
2
În funcţie de poziţia feţei înclinate se pot determina, cu relaţiile (2.74),
valorile tensiunilor normale σ şi tangenţiale τ.
Trecând în membrul stâng un termen din prima ecuaţie, relaţiile (2.74) devin:
σx + σy σx − σy
σ− = cos 2 α + τ xy sin 2 α
2 2 . (2.75)
σx − σy
τ= sin 2 α − τ xy cos 2 α
2

52
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Ridicând la pătrat şi adunând membru cu membru ecuaţiile din (2.75), se

obţine:
σ + σy   σ − σy 
2 2

 σ − x  + τ 2 =  x  + τ 2xy . (2.76)
 2   2 
Relaţia (2.76) reprezintă ecuaţia unui cerc, în coordonate σ şi τ, cu centrul în
 σx − σy 
2
 σx + σ y 
 ,0  şi având raza   + τ 2xy . Cercul se numeşte cercul lui Mohr şi
 2   2 
se construieşte cunoscând σx, σy şi τxy (fig.2.29).

Fig.2.29.Cercul lui Mohr

Având în vedere că tensiunile principale σ1 şi σ2 acţionează în planele unde

τ=0, ele apar la intersecţia cercului cu axa Oσ.
Rezultă că σ1 şi σ2 se pot determina din această construcţie grafică:

σx − σy  σx − σy 
2

σ1, 2 = ±   + τ 2xy . (2.77)

2  2 

Exprimând relaţiile (2.75) în funcţie de σ1 şi σ2 (τxy = 0, σx = σ1 şi σy = σ2 ),

se obţine:
σ + σ 2 σ1 − σ 2
σ= 1 + cos 2 α
2 2 . (2.78)
σ1 − σ 2
τ= sin 2 α
2
Tensiunea tangenţială maximă apare din (2.78) pentru α=45 o şi are
valoarea:
σ1 − σ 2
τ max = . (2.79)
2

Deci, valorile tensiunilor normale σ şi tangenţiale τ se pot determina şi

cu relaţiile (2.78) cunoscându-se tensiunile principale σ1 şi σ2.

53
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

2.2.6. Schemele stării de tensiune

Reprezentarea grafică, prin tensiunile principale, a stării de tensiune într-un

punct, reprezintă schemele stării de tensiune.
În funcţie de numărul tensiunilor principale care sunt diferite de zero, starea de
tensiune poate fi spaţială, plană şi liniară. De asemenea, tensiunile pot fi de
comprimare sau de întindere.
Ţinând cont de cele de mai sus, se deosebesc 9 tipuri de scheme de stări de
tensiune (fig.2.30):
-2 scheme de stări de tensiune liniare;
-3 scheme de stări de tensiune plane;
-4 scheme de stări de tensiune spaţiale.

Fig.2.30.Scheme de stări de tensiune

Scheme de stări de tensiune liniare apar foarte rar în timpul proceselor de

deformare plastică. Astfel, schema de tensiune L1 există mai mult teoretic, iar schema
L2 apare, de exemplu, la tragerea firelor lungi (sârme) sau la ambutisarea tablelor
(zona I, fig.2.31).
Scheme de stări de tensiune plane apar preponderent la prelucrarea tablelor
subţiri, la procedee de îndoire, fasonare, datorită faptului că se neglijează tensiunile
care acţionează pe grosimea tablei.

54
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Majoritatea prelucrărilor prin presare la rece se realizează prin stări de

tensiune spaţiale. Astfel, schema de tensiune S1(comprimare triaxială) apare la
extrudare (fig.2.32), presare în matriţă închisă, refulare, etc.
Schema de tensiune S2 apare la trefilare sau la tragerea barelor.
Schema de tensiune spaţială S3 apare la operaţia de ambutisare
(zona II, fig.2.31).
Schema de tensiune spaţială S4 (tracţiune triaxială) se întâlneşte mai rar, ca de
exemplu, în cazul încercării la tracţiune după apariţia gâtuirii.

Fig.2.31.Schema de tensiuni Fig.2.32.Schema de tensiuni

la ambutisare la extrudare directă

De menţionat că deformabilitatea materialului creşte cu cât sunt mai multe

tensiuni de comprimare, fiind deci maximă pentru schema de tensiune spaţială S1.

2.2.7. Ecuaţii diferenţiale de echilibru

În studiul stării de tensiune se utilizează, în mod curent, ecuaţiile diferenţiale de

echilibru care exprimă starea de echilibru static al unui volum elementar din corpul
deformat. În funcţie de forma piesei şi de procedeul de prelucrare utilizat, ecuaţiile
diferenţiale de echilibru se stabilesc în coordonate carteziene, cilindrice (polare) sau
sferice.
În continuare, se vor stabili ecuaţiile diferenţiale de echilibru în coordonate
carteziene. Din corpul supus deformării se separă un element având laturile dx, dy, dz
dispuse pe axele sistemului de coordonate carteziene Oxyz (fig.2.33).
Ca urmare a solicitărilor exterioare pe feţele elementului considerat acţionează
trei tensiuni normale şi şase tensiuni tangenţiale. Variaţia elementară a fiecărei tensiuni
după o anumită direcţie, este derivata parţială a tensiunii respective după direcţia
stabilită.
Deci, pe feţele paralele cu feţele ce trec prin origine, la tensiunea ce acţionează
pe cele ce trec prin origine, se adună variaţia corespunzătoare. Pentru simplificare, în
figura 2.33 s-au scris numai tensiunile ce acţionează pe direcţia Ox. De asemenea, la
notarea tensiunilor tangenţiale s-a ţinut seama de relaţiile (2.34).

55
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Fig.2.33. Tensiunile ce acţionează asupra

unui element de volum pe direcţia Ox

Scriind echilibrul static al volumului elementar pe direcţia Ox, se obţine

ecuaţia:
 ∂σ 
− σ x dydz − τ xy dxdz − τ xz dxdy +  σ x + x dx dydz +
 ∂x 
. (2.80)
 ∂τ xy   ∂τ xz 
 τ xy + dy dxdz +  τ xz + dz dxdy = 0
 ∂y   ∂z 
În mod analog rezultă ecuaţii pentru direcţia Oy şi Oz. Prin reducerea
termenilor asemenea şi împărţirea cu dxdydz, se obţine forma finală a ecuaţiilor de
echilibru:
∂σ x ∂τ xy ∂τ xz
+ + =0
∂x ∂y ∂z
∂τ yx ∂σ y ∂τ yz
+ + =0 (2.81)
∂x ∂y ∂z
∂τ zx ∂τ zy ∂σ z
+ + =0
∂x ∂y ∂z
Ecuaţiile (2.81) reprezintă ecuaţiile diferenţiale de echilibru în coordonate
carteziene. Ecuaţiile sunt valabile pentru toate punctele din interiorul corpului în
deformare, cât şi de pe suprafaţa acestuia. Cele trei ecuaţii conţin şase necunoscute
deci, sistemul este static nedeterminat. Dar, folosind aceste ecuaţii alături de alte
condiţii geometrice şi fizice îndeplinite de corpurile deformate, se poate determina
starea de tensiune din interiorul şi pe suprafaţa corpului. Se pot cunoaşte astfel,
tensiunile şi, implicit, forţele de contact dintre material şi scule.
Pentru cazul solicitării axial simetrice şi pentru starea plană de tensiune (cazul
prelucrării tablelor), ecuaţiile de echilibru în coordonate polare sunt:
∂σ ρ σρ − σ θ
− =0, (2.82)
∂ρ ρ
în care σ ρ este tensiune radială;
σ θ - tensiune circumferenţiară;
ρ- raza polară la care se găseşte elementul considerat.

56
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

2.3. LEGILE DE BAZĂ ALE DEFORMĂRII PLASTICE

2.3.1. Legea prezenţei deformaţiilor elastice

în timpul deformării plastice

Orice deformaţie plastică este însoţită de o deformare elastică prealabilă, care

dispare după încetarea forţei exterioare ce produce deformaţia (fig.2.34). Descărcarea
din punctul B, în care încetează acţiunea forţei exterioare, se produce după linia BD,
separând din deformaţia totală εt o parte ce constituie deformaţia elastică εe.
Segmentul OD constituie deformaţia remanentă sau plastică εp.
În concluzie, se poate scrie:
ε t = ε p + εe . (2.83)

Fig.2.34.Diagrama deformaţie - tensiune

De aceste deformaţii elastice, care dispar după încetarea forţei, trebuie să se ţină
seama la proiectarea tehnologiei de presare la rece şi a sculelor de lucru.

2.3.2. Legea constanţei volumului

Deoarece în timpul deformării plastice masa materialului rămâne aceeaşi, iar

densitatea variază neglijabil, se consideră că volumul rămâne constant. Practic, mai
ales la semifabricatele turnate, s-a constatat o abatere foarte mică de (0,1...0,2)%, care
se poate neglija.
Dintr-un semifabricat parale-lipipedic având dimensiunile x0, y0, z0, după
deformare, rezultă o piesă cu dimensiunile x1, y1, z1 (fig.2.35).
Având în vedere că volumul rămâne constant, se poate scrie:
V1 x1 ⋅ y1 ⋅ z1
= =1 (2.84)
V0 x 0 ⋅ y 0 ⋅ z 0
care, după logaritmare devine:

57
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

x1 y z
ln + ln 1 + ln 1 = 0 . (2.85)
x0 y0 z0
Dacă se notează termenii ecuaţiei (2.85) cu
ϕ x , ϕ y si ϕ z , rezultă:
ϕx + ϕy + ϕz = 0 , (2.86)

în care ϕ x , ϕ y si ϕ z sunt grade de deformare

logaritmice.

Fig.2.35. Deformarea unui corp paralelipipedic

Se poate afirma deci, că suma algebrică a gradelor de deformare logaritmice,

în timpul unui proces de deformare plastică, este egală cu zero.
În acelaşi timp, se observă că:
x + x1 − x 0  x − x0 
 = ln (1 + ε x ) .
x1
ϕ x = ln = ln 0 = ln1 + 1 (2.87)
x0 x0  x 0 
În mod analog se obţine:
(
ϕ y = ln 1 + ε y ) (2.88)

ϕ z = ln (1 + ε z ) , (2.89)
în care εx, εy şi εz sunt deformaţiile liniare. Deoarece deformaţiile liniare au valori
mici, relaţiile (2.87)...(2.89) se pot dezvolta în serie Mac-Laurin. Astfel, relaţia
(2.87) se scrie:
ε 2x ε 3x
ϕ x = ln(1 + ε x ) = ε x − + − .... (2.90)
2 3
La grade mici de deformare se reţine numai primul termen al seriei şi se poate
considera că:
ϕx ≅ εx (2.91)
În mod analog, din relaţiile (2.88) şi (2.89)se obţine:
ϕy ≅ εy (2.92)

ϕz ≅ εz . (2.93)
Înlocuind în relaţia (2.86) cu relaţiile (2.91) ... (2.93) rezultă:
εx + εy + εz = 0 . (2.94)
58
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Deci, se poate afirma că, suma algebrică a deformaţiilor liniare, într-un proces
de deformare plastică este egală cu zero.
Totuşi, la grade mari de deformare, pentru calcule precise, este de preferat să
se lucreze cu relaţia (2.86).

2.3.3. Legea rezistenţei minime

În cursul deformării plastice, orice punct din corpul supus deformării se va

deplasa în direcţia rezistenţei minime.

Fig.2.36. Deformarea unei probe prin lăţire

Astfel, la lăţire între plăci paralele cu frecare pe suprafeţele de contact cu

sculele (fig.2.36), deplasarea punctelor într-o suprafaţă perpendiculară pe direcţia
forţei, are loc:
- după normala cea mai scurtă la contur;
- astfel încât secţiunea tinde către un perimetru minim care, la limită, este o
secţiune circulară.
Pe baza acestei legi, se poate cunoaşte forma semifabricatelor supuse unor
procedee de presare volumică, ca de exemplu presarea în matriţă, lăţirea, calibrarea
plană.

2.3.4. Legea tensiunilor suplimentare

În timpul deformării plastice, apar în piese nişte tensiuni între straturi vecine,
între grăunţi, între anumite zone din grăunte, tensiuni care rămân şi după efectuarea
deformării plastice şi care constituie tensiuni suplimentare.
Aceste tensiuni apar datorită frecărilor dintre material şi scule, care
provoacă frecări interne.

59
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Astfel, în cazul lăţirii unui corp (fig. 2.37),

Fig.2.37.Apariţia
tensiunilor suplimentare
straturile de material II, care au tendinţa să se deformeze
mai mult, sunt frânate de straturile vecine I, care se
deformează mai puţin datorită frecării cu scula.
Aceste tensiuni suplimentare se pot suprapune
peste cele care apar în exploatare, afectând rezistenţa
corpului.
De asemenea, tensiunile suplimentare duc la
reducerea plasticităţii, creşterea rezistenţei la deformare
şi apariţia fisurilor.
Tensiunile suplimentare se pot reduce prin
micşorarea frecărilor pe suprafeţele de contact şi printr-o
tehnologie corectă de prelucrare.
Eliminarea totală a tensiunilor suplimentare se
face prin tratament termic de detensionare.

2.3.5. Legea similitudinii

Legea similitudinii se aplică la deformarea corpurilor metalice care sunt

asemenea din punct de vedere geometric, al compoziţiei chimice şi al structurii şi
care sunt supuse deformării în aceleaşi condiţii (grad şi viteză de deformare,
temperatură, frecare pe suprafaţa de contact).
Pentru studiul fenomenelor de deformare pe model, se admite că două piese
care respectă condiţiile de mai sus se deformează plastic, respectând următoarele
criterii de similitudine:
-presiunile de deformare sunt egale:
p = p1; (2.95)
-raportul forţelor de deformare este egal cu pătratul raportului a două
dimensiuni liniare asemenea:
2
F l
=  ; (2.96)
F1  l1 
-raportul lucrului mecanic consumat este egal cu cubul raportului a două
dimensiuni liniare asemenea:
3
L l
=  . (2.97)
L1  l1 
Deoarece condiţiile pentru legea similitudinii nu pot fi satisfăcute pe deplin în
practică, este necesară aplicarea unor coeficienţi de corecţie. Astfel, rezultatele sunt
mai concludente dacă relaţiile (2.95)...(2.97) se corectează cu coeficientul:

60
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

η
 l  l 
ϕ = 3 + µ1 − 3   , (2.98)
 1
l  l 
1 

în care µ este coeficientul de frecare între material şi scule;

η- exponent ce depinde de natura materialului (η = 0,85...0,9 pentru metale
pure şi η = 0,75...0,85 pentru aliaje).
În acest caz, relaţiile (2.95)...(2.97) devin:
2 3
F l L l
p = ϕ ⋅ p1 ; = ϕ ⋅   ; = ϕ ⋅   . (2.99)
F1  l1  L1  l1 
Legea similitudinii se utilizează pentru cercetări experimentale deoarece
permite simularea, în condiţii de laborator, a diferite procese de deformare plastică şi
apoi extrapolarea rezultatelor pentru condiţii industriale.

2.4. STAREA DE DEFORMARE A CORPULUI SUPUS

PRELUCRĂRII PRIN PRESARE

2.4.1. Analiza stării de deformare într-un corp

Starea de deformare într-un corp se caracterizează prin valorile:

-deformaţiilor liniare (lungiri specifice);
-deformaţiilor unghiulare (lunecări specifice).
Pentru analiza stării de deformare într-un corp, se consideră un paralelepiped
dx,dy, dz, înainte de deformare. După deformare, laturile paralelipipedului se modifică,
iar unghiurile se schimbă.
În scopul simplificării studiului, se analizează deformaţiile unei feţe ABCD a
paralelipipedului elementar (fig.2.38), cuprinsă în planul de referinţă xOy, iar pentru
celelalte feţe se vor scrie, prin analogie, relaţiile similare ale deformaţiilor.
Din analiza deformării paralelipipedului în planul xOy, se vede că faţa ABCD
se deplasează prin deformare în poziţia A1B1C1D1, suferind deformaţii liniare şi
unghiulare. Astfel, punctul A s-a deplasat cu distanţa ux, punctul D cu distanţa
∂u
u x + x dx , latura AD s-a rotit cu unghiul αxy, ş. a. m. d.
∂x
Din figura 2.38 se pot scrie deformaţiile liniare:
∂u x
x + dx + u x + dx − (x + u x ) − dx
A1D 2 − AD ∂x ∂u
εx = = = x, (2.100)
AD dx ∂x

∂u y
y + dy + u y + dy − (y + u y ) − dy
A B − AB ∂y ∂u y
εy = 1 2 = = (2.101)
AB dy ∂y

61
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

şi, în mod analog:

∂u z
εz = . (2.102)
∂z
Relaţiile (2.100)...(2.102) reprezintă formulele lungirilor specifice.

Fig. 2.38. Deformarea unui element în plan

Calculul deformaţiilor unghiulare se face determinând tangenta unghiului

cu care se roteşte fiecare latură. Astfel, latura AD se va deplasa cu:
∂u y ∂u y
uy + dx − u y dx
tgα xy
D D
= 1 2 = ∂x = ∂ x (2.103)
A 1D 2 ∂u x ∂u
dx + u x + dx − u x dx + x dx
∂x ∂x
La deplasări mici:
∂u x
dx → 0 , (2.104)
∂x
iar relaţia (2.103) devine:
∂u y
tgα xy = . (2.105)
∂x
În mod analog:
∂u x
tgα yx = (2.106)
∂y
Deoarece deformaţiile unghiulare sunt mici, se poate considera tangenta ca
fiind egală cu arcul, rezultând:

62
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

∂u y
α xy = , (2.107)
∂x
∂u x
α yx = . (2.108)
∂y
Se menţionează că α xy ≠ α yx .
Prin însumarea unghiurilor α xy şi α yx se obţine deformaţia unghiulară γ xy :
γ xy = α xy + α yx (2.109)
sau, utilizând relaţiile (2.107) şi (2.108):
∂u x ∂u y
γ xy = + . (2.110)
∂y ∂x
Prin analogie rezultă:
∂u y ∂u z
γ yz = + , (2.111)
∂z ∂y

∂u z ∂u x
γ zx = + . (2.112)
∂x ∂z
Relaţiile (2.100)...(2.102) şi (2.110)...(2.112) reprezintă ecuaţiile
deformaţiilor sau ecuaţiile lui Cauchy.

2.4.2. Tensorul şi deviatorul deformaţiilor

Deformaţiile unghiulare se pot descompune în suma semideformaţiilor

unghiulare , în funcţie de planul în care are loc deformaţia, astfel:
1 1
γ xy = γ xy + γ yx , (2.113)
2 2
1 1
γ yz = γ yz + γ zy , (2.114)
2 2
1 1
γ zx = γ zx + γ xz . (2.115)
2 2
Deci, starea de deformare a unui corp într-un punct este complet determinată
prin nouă componente, şi anume, trei lungiri specifice şi şase lunecări specifice. Dacă
se ţine cont că deformaţiile unghiulare sunt egale două câte două, starea de deformare
se poate caracteriza prin şase parametri.
Prezentaţi sub formă de matrice, aceşti parametri poartă denumirea de tensorul
deformaţiilor:

63
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

 1 1   1 1 
 εx 2
γ xy γ xz
2  
εx
2
γ xy γ xz
2 
1 1   1 
Tε =  γ yx εy γ yz  =  ⋅ εy γ yz  (2.116)
2 2   2 
1 γ ⋅ ⋅ εz 
εz  
1
γ zy
 2 zx 2   
Ca şi în cazul tensiunilor, se poate găsi un sistem de axe, de-a lungul cărora să
nu existe deformaţii unghiulare. Aceste axe se numesc axe principale, iar deformaţiile
obţinute ε1 , ε 2 , ε 3 , deformaţii principale. În acest caz, tensorul deformaţiilor devine:

ε1 0 0
Tε =  0 ε 2 0  . (2.117)
 0 0 ε 3 
În urma unei deformaţii caracterizate de tensorul din relaţia (2.117), spre
exemplu, un cub devine un paralelipiped.
Pentru un corp izotrop, direcţiile deformaţiilor principale corespund cu cele ale
tensiunilor principale.
Din legea constanţei volumului, rezultă:
ε1 + ε 2 + ε 3
εm = = 0, (2.118)
3
ceea ce înseamnă că tensorul sferic al deformaţiei este nul:
ε m 0 0 
Tεo =  0 εm 0 =0
 (2.119)
 0 0 ε m 
adică, volumul corpului în timpul deformaţiei nu se modifică.
În mod similar ca la starea de tensiune, schimbarea formei corpului se datorează
deviatorului deformaţiilor care, având în vedere că tensorul sferic al deformaţiei este
nul, are valoarea egală cu cea a tensorului deformaţiei:
D ε = Tε − Tεo = Tε (2.120)

2.4.3. Viteza de deformare

Viteza de deformare reprezintă variaţia deformaţiei liniare în unitatea de timp:

dε
ε& = s−1 . (2.121)
dt
Viteza de deformare se mai poate exprima şi prin variaţia volumului specific în
unitatea de timp:

64
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

∆V
∆V −1
ε& = V = s . (2.122)
dt Vdt
În cazul unei deformaţii uniforme, se obţine:
ε
ε& = . (2.123)
t
Considerând deformarea după axa Ox, se poate scrie:
∆x
εx = , (2.124)
x0
respectiv:
∆x
t= . (2.125)
vx
Înlocuind în (2.123) cu (2.124) şi (2.125), se obţine:
vx
ε& x = (2.126)
x0
şi, în mod analog:
vy
ε& y = , (2.127)
y0

vz
ε& z = , (2.128)
z0
în care ε& x , ε& y , ε& z sunt componentele vitezei de deformare;
v x , v y , v z - vitezele de deplasare pe direcţiile Ox, Oy, Oz;
x 0 , y 0 , z 0 - dimensiunile iniţiale ale semifabricatului.
Relaţiile (2.126) ...(2.128) reprezintă vitezele de deformare pe cele trei direcţii.
Din legea constanţei volumului rezultă:
εx + ε y + εz
ε& x + ε& y + ε& z = =0 . (2.129)
t
În afară de deformaţiile liniare, starea de deformare este caracterizată şi de
deformaţii unghiulare. Acestora le corespund şase componente ale vitezei unghiulare:
dγ
γ& = . (2.130)
dt
Deci, viteza de deformare într-un punct dintr-un corp, se poate determina cu nouă
componente: trei liniare şi şase unghiulare.
Datorită faptului că aceste componente unghiulare sunt egale două câte două,
numărul parametrilor se reduce la şase. Dacă aceşti parametri se pun sub formă
matricială, se obţine tensorul vitezei de deformare:

65
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

 1 1 
 ε& x 2
γ& xy
2
γ& xz 
1 1 
Tε& =  γ& yx ε& y γ& yz  (2.131)
2 2 
 1 γ& 1
γ& zy ε& z 
 2 zx 2 

sau, dacă se consideră direcţiile principale:

ε& 1 0 0
Tε& =  0 ε& 2 0  . (2.132)
 0 0 ε& 3 

2.4.4. Schemele stării de deformare

Reprezentarea grafică a stării de deformare într-un punct, prin deformaţiile

principale, poartă numele de schema stării de deformare.
Ţinând cont de legea volumului constant, ε 1 + ε 2 + ε 3 = 0 , sunt posibile doar
trei scheme de deformare (fig.2.39), două spaţiale şi una plană.

Fig.2.39. Schemele stării de deformare

Starea de deformare DI apare la forjare liberă, laminarea unor profile, etc.

Starea de deformare DII apare la laminarea tablelor, când reducerea grosimii se
face pe seama măririi lungimii, lăţimea rămânând aproximativ constantă. De asemenea,
apare la forjarea în matriţă.
Starea de deformare DIII apare la extrudare, trefilare, tragerea barelor, etc.
Schemele mecanice ale deformaţiilor plastice se obţin analizând împreună
schemele de tensiuni şi de deformaţii. Având în vedere că sunt nouă scheme posibile
de tensiuni şi trei scheme posibile de deformaţii (vezi fig.2.30), rezultă că, teoretic,
sunt 27 de scheme mecanice.
Practic, din cele 27 de scheme mecanice, 4 sunt imposibile (L1-DI, L1-DII,
L1-DIII şi L2-DII ), 9 sunt greu realizabile şi numai 14 sunt uşor realizabile.
Astfel, spre exemplu, în cazul încercării la tracţiune înaintea gâtuirii, schema
mecanică este L2-DIII, iar după apariţia gâtuirii este S4-DIII, în cazul încercării la

66
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

compresiune schema mecanică a deformării este S1-DI, iar la prelucrarea prin

extrudare, schema mecanică a deformării este S1-DIII.
Când se cunosc schema stării de tensiune şi valorile tensiunilor principale, este
suficientă determinarea componentelor deviatorului tensiunii, reprezentarea sa grafică
fiind identică cu schema stării de deformare.
Astfel, spre exemplu, considerând o schemă de tensiune de comprimare
triaxială S1, cu valorile tensiunilor σ1 = -16daN/mm2, σ2 = - 9daN/mm2 şi
σ3 = -5daN/mm2, tensiunea medie este σm = -10daN/mm2. În acest caz, deviatorul
tensiunii va avea componentele σ1 - σm = -6daN/mm2, σ2 - σm = 1daN/mm2 şi
σ3 - σm = 5daN/mm2, adică, două tensiuni de întindere şi una de comprimare. Deci,
starea de deformare va fi DIII, iar schema mecanică rezultată S1-DIII.

2.5. CONDIŢII DE PLASTICITATE

Se consideră că un material supus deformării trece prin două stări limită, când
comportarea lui se modifică radical. Prima stare limită apare atunci când materialul
trece din domeniul elastic în domeniul plastic, iar a doua stare limită apare când se
distruge integritatea materialului prin rupere.
Condiţiile de plasticitate sunt corelaţii între starea de tensiune într-un punct al
corpului şi proprietăţile sale, la care apare prima stare limită adică, începerea
procesului de deformare plastică. Condiţiile de plasticitate rezultă sub forma unor
ecuaţii, numite ecuaţiile plasticităţii.

2.5.1. Condiţia energetică a plasticităţii

Această condiţie de plasticitate, care mai este cunoscută şi sub denumirea de

condiţia de plasticitate Huber-Misses-Hencky se poate enunţa astfel: pentru realizarea
unei anumite deformări la un corp metalic, energia consumată este aceeaşi, indiferent
de schema de tensiuni folosită pentru realizarea deformării şi etapele în care s-a
realizat deformarea.
Această condiţie se poate utiliza în calculele teoretice, deoarece practic, datorită
condiţiilor de frecare, energia de deformare variază în funcţie de schema stării de
tensiuni şi de fracţionarea deformării.
Condiţia energetică admite că, pentru începerea procesului de deformare
plastică, este necesar ca în material să se acumuleze o cantitate determinată de energie
potenţială pentru schimbarea formei corpului, energie ce nu depinde de starea de
tensiuni:
E f = Ed − Ev , (2.133)
în care Ef este energia potenţială pentru schimbarea formei corpului;
Ed- energia potenţială de deformare;
Ev- energia potenţială pentru schimbarea volumului corpului.

67
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

În cazul unei stări spaţiale de tensiune, conform cunoştinţelor de rezistenţa

materialelor, energia potenţială de deformare se calculează cu relaţia:

Ed =
1
(σ1ε1 + σ 2ε 2 + σ3ε3 ) , (2.134)
2
iar energia potenţială pentru schimbarea volumului este dată de expresia:

Ev =
1
(σ m ε m + σ m ε m + σ m ε m ) = 3 σ m ε m , (2.135)
2 2
sau, în continuare:
3 σ1 + σ 2 + σ 3 ε1 + ε 2 + ε 3
Ev = ⋅ ⋅ . (2.136)
2 3 3
Înlocuind în relaţiile (2.134) şi (2.136) pe ε 1 , ε 2 , ε 3 din legea generalizată a
lui Hooke:

ε1 =
1
[σ1 − ν(σ 2 + σ3 )] , (2.137)
E

ε2 =
1
[σ 2 − ν(σ3 + σ1 )] , (2.138)
E

ε3 =
1
[σ3 − ν(σ1 + σ 2 )] , (2.139)
E
şi revenind la relaţia (2.133) se obţine:

Ef = Ed − Ev =
1+ ν
6E
[
(σ1 − σ 2 )2 + (σ 2 − σ3 )2 + (σ3 − σ1 )2 , ] (2.140)

în care ν este coeficientul lui Poisson având valoarea 0,25 pentru corpuri perfect
izotrope şi apropiindu-se de 0,33 pentru materiale reale.
Având în vedere că energia consumată pentru deformarea unui corp nu depinde
de starea de tensiune aplicată, rezultă că energia potenţială necesară modificării formei
Ef, este aceeaşi şi pentru starea liniară de tensiune:
σ 2 = σ 3 = 0 şi σ1 = k f . (2.141)
Înlocuind în (2.133) cu (2.141), se obţine energia potenţială pentru schimbarea
formei în cazul stării liniare de tensiune:
1+ ν
Ef = ⋅ 2 ⋅ k 2f . (2.142)
6E
Comparând (2.140) cu (2.142), şi ţinând cont că energia de deformare este
aceeaşi, indiferent de starea de tensiune, rezultă:
(σ1 − .σ 2 )2 + (σ 2 − σ3 )2 + (σ3 − σ1 )2 = 2k f2 . (2.143)
Relaţia (2.143) reprezintă ecuaţia plasticităţii rezultată din ipoteza energetică.

68
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Deci, conform acestei condiţii, starea plastică într-un corp supus acţiunii unor
forţe exterioare începe când suma pătratelor diferenţelor tensiunilor principale, luate
două câte două, este mai mare sau egală cu dublul pătratului rezistenţei la deformare a
materialului.
Când nu sunt curbe de curgere din care să se determine valoarea rezistenţei de
deformare kf, aceasta se consideră egală cu limita de curgere a materialului:
k f ≅ σc . (2.144)

2.5.2. Condiţia de plasticitate a tensiunilor

tangenţiale maxime

Această condiţie de plasticitate, care mai este cunoscută şi sub denumirea de

condiţia de plasticitate Tresca-Saint-Venant, se poate enunţa astfel: deformarea
plastică a unui corp metalic începe când tensiunea tangenţială maximă generată de
starea spaţială de tensiune σ1 , σ 2 , σ 3, va fi cel puţin egală cu valoarea tensiunii
tangenţiale maxime ce ia naştere în momentul începerii curgerii materialului, sub
acţiunea unei stări de tensiune liniare.
Tensiunea tangenţială maximă la care începe curgerea sub acţiunea unei stări de
tensiune liniare, se notează cu K şi este constantă pentru un anumit material.
Dacă se consideră σ1 > σ2> σ3, pentru starea spaţială de tensiune, tensiunea
tangenţială maximă este:
σ − σ3
τ max = 1 . (2.145)
2
Pentru starea liniară de tensiuni σ1 = k f , σ 2 = σ 3 = 0 , tensiunea tangenţială
maximă obţinută din (2.145) este:
k
τ max = f = K . (2.146)
2
Din relaţiile (2.145) şi (2.16) rezultă:
σ1 − σ 3 = k f = 2 ⋅ K (2.147)
Relaţia (2.147) reprezintă ecuaţia plasticităţii în ipoteza tensiunilor
tangenţiale maxime. Ecuaţia, având o formă simplă şi corespunzând rezultatelor
experimentale, are o largă utilizare în practică.
Relaţii asemănătoare cu relaţia (2.147) se pot obţine şi din ipoteza energetică, în
anumite cazuri particulare. Astfel:
-dacă σ 2 = σ1 sau σ 2 = σ 3 , relaţia (2.143) devine:
σ1 − σ 3 = k f , (2.148)
σ + σ3
-dacă σ 2 = 1 , din relaţia (2.143) se obţine:
2
2
σ1 − σ 3 = k f = 1,115 ⋅ k f . (2.149)
3
69
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Generalizând cele doua cazuri particulare, se obţine:

σ1 − σ 3 = β ⋅ k f , (2.150)
în care β este coeficientul lui Loode şi variază ca în figura 2.40.
Având în vedere că β variază în
limite restrânse 1 ≤ β ≤ 1,115, rezultă că
tensiunea principală medie σ2,
influenţează, în mică măsură, condiţia de
începere a deformării plastice.
Ca urmare, cele două condiţii de
plasticitate se pot exprima printr-o
singură ecuaţie (2.150), în care β va lua
valori în funcţie de tensiunea principală
medie σ 2 .

Fig.2.40. Variaţia coeficientului β

2.6. METODE DE STUDIU ŞI CERCETARE A PROCESELOR

DE DEFORMARE PLASTICĂ LA RECE

2.6.1. Metoda rezolvării ecuaţiilor de echilibru

Este o metodă analitică utilizată, în special, pentru determinarea forţelor şi

presiunilor necesare deformării corpurilor metalice prin diferite procedee. Metoda
constă în rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale de echilibru, în asociere cu ecuaţia
plasticităţii sau alte relaţii între tensiuni şi deformaţii.
Este necesară formarea unui sistem de ecuaţii determinat, din care se pot obţine
tensiunile care acţionează în corpul deformat.
Astfel, starea de tensiune fiind determinată de şase parametri, înseamnă că pe
lângă cele trei ecuaţii diferenţiale de echilibru, pentru ca sistemul să fie determinat,
trebuie scrise încă trei ecuaţii care pot fi: ecuaţiile de plasticitate, ecuaţiile
deformaţiilor; ecuaţiile continuităţii, relaţiile de legătură între tensiuni şi deformaţii,
legea volumului constant, alte condiţii fizico-geometrice.
Deoarece, prin adăugarea acestor ecuaţii şi relaţii se introduc alte necunoscute,
numărul ecuaţiilor necesare pentru ca sistemul format să fie determinat, creşte.
În cazul general, când starea de tensiune este spaţială, se ajunge la un sistem de
ecuaţii diferenţiale cu 20 ecuaţii şi 20 necunoscute, sistem practic imposibil de
rezolvat. De aceea, se utilizează diferite ipoteze simplificatoare, cum ar fi acceptarea
unei solicitări plane sau a unei solicitări axial simetrice.

70
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Rezolvând sistemul de ecuaţii pentru anumite cazuri concrete, se obţin

tensiunile pe suprafaţa de contact dintre material şi sculă, şi de aici, se pot determina
forţele necesare deformării plastice.
Metoda este laborioasă şi greu de aplicat în practică, dar realizează o analiză
amplă a parametrilor care influenţează forţele de deformare.

2.6.2. Metoda lucrului mecanic

Această metodă permite stabilirea forţelor de deformare prin egalarea

lucrului mecanic al forţelor exterioare Le, care produc o anumită deformaţie, cu lucrul
mecanic al forţelor interioare de rezistenţă Li:
Li = Le . (2.151)
Din rezistenţa materialelor se cunoaşte că lucrul mecanic interior necesar pentru
deformarea unui volum elementar dL i se calculează cu relaţia:
dLi = σ i ε i ⋅ dV , (2.152)
în care σ i este tensiunea efectivă sau intensitatea tensiunii;
ε i - deformaţia specifică efectivă sau intensitatea deformării,
acestea rezultând din expresiile:

σi =
1
⋅ (σ1 − σ 2 )2 + (σ 2 − σ3 )2 + (σ3 − σ1 )2 , (2.153)
2

εi =
2
⋅ (ε1 − ε 2 )2 + (ε 2 − ε3 )2 + (ε3 − ε1 )2 , (2.154)
3
iar raportul lor este tocmai modulul de plasticitate:
σi
E pl = - (2.155)
εi
Din condiţia energetică a plasticităţii (2.143), rezultă:
σi = k f , (2.156)
iar relaţia (2.152) devine:
dL i = k f ⋅ ε i ⋅ dV . (2.157)
Lucrul mecanic interior necesar pentru deformare, se obţine prin integrarea
relaţiei (2.157):
L i = k f ∫∫∫V ε i dV . (2.158)

Lucrul mecanic al forţelor exterioare se calculează ţinând cont de proiecţiile

Fx, Fy, Fz pe cele trei axe de coordonate şi de deplasările ux, uy, uz pe direcţiile acestor
forţe:
L e = ∫∫A (Fx u x + Fy u y + Fz u z )⋅ dA , (2.159)

71
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

în care dA este suprafaţa elementară pe care acţionează forţele considerate.

Înlocuind în (2.151) cu (2.158) şi (2.159), se pot determina forţele exterioare
ce trebuie aplicate corpului pentru deformarea acestuia. La calculul forţelor Fx, Fy, Fz,
se pot lua în considerare sau se pot neglija forţele de frecare.

2.6.3. Metoda liniilor de alunecare

Metoda liniilor de alunecare este o metodă de aproximare, care se foloseşte

atunci când celelalte metode, descrise mai sus, sunt dificil de utilizat.
În cazul unui corp aflat în stare plană de tensiune, pentru orice punct există
două direcţii perpendiculare pe care acţionează tensiunile normale principale şi alte
două direcţii situate la 45 o faţă de direcţiile principale pe care acţionează tensiunile
tangenţiale maxime (fig.2.41).
Înfăşurătoarele poziţiilor succesive ale tensiunilor tangenţiale maxime se
numesc linii de alunecare (ξ şi η).
Deoarece tangentele duse la liniile
de alunecare într-un punct oarecare, coincid
cu direcţiile tensiunilor tangenţiale maxime,
rezultă că direcţiile acestor tensiuni sunt
date de relaţiile:
 dy 
  = tgϕ , (2.160)
 dx 1

 dy   π
  = tg ϕ +  = −ctgϕ . (2.161)
 dx  2  2
Fig.2.41. Tensiunile care acţionează şi
direcţia acestora Relaţiile (2.160) şi (2.161) se
numesc ecuaţiile diferenţiale ale liniilor
de alunecare.
Liniile de alunecare constituie o
reţea formată din 2 familii de curbe
rectangulare (fig.2.42), ale căror tangentă
în diferite puncte coincide cu direcţia
tensiunii tangenţiale maxime.

Fig.2.42.Reţeaua liniilor de alunecare

Proprietăţile liniilor de alunecare sunt:

- în lungul acestora, tensiunea tangenţială este maximă, iar alungirea nulă;
- sunt curbe continue, care formează două familii perpendiculare;

72
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

- intersectează traiectoriile tensiunilor normale principale la 45 o ;

- unghiul format de tangentele la două
linii ale unei familii, duse în puncte de
intersecţie cu linii din familia perpendiculară,
rămâne constant (fig.2.43), adică:
ϕad = ϕbc; (2.162)

Fig.2.43.Unghiurile formate de tangentele

la linii de alunecare

- unghiul de înclinare a liniei de alunecare faţă de conturul corpului depinde de

condiţiile de frecare. Cazurile limită sunt:
- când nu există frecare pe suprafaţa de contact (τ=0), liniile de
alunecare sunt înclinate faţă de contur cu ϕ = ±45o (fig.2.44);
- când frecarea pe suprafaţa de contact este maximă ( τ = τ max ), liniile
de alunecare sunt perpendiculare pe contur ϕ = 90o, sau coincid cu acesta ϕ = 0;

a. b.
Fig.2.44.Linii de alunecare la comprimare (a) şi la ambutisare (b)

- variaţia tensiunii normale medii, de-a lungul fiecărei linii de alunecare, este
proporţională cu unghiul de rotaţie a acestei linii (fig.2.43):
σ ma − σ mb = ±2 ⋅ K ⋅ (ϕa − ϕb ) = ±2 ⋅ K ⋅ ϕab . (2.163)
Relaţia (2.163) se numeşte integrala ecuaţiei de plasticitate şi se mai poate
scrie:
σ ma = ±2 ⋅ K ⋅ ϕ ab − σ mb , (2.164)
în care σ ma este tensiunea normală medie în punctul a, de pe o linie de alunecare;
σ mb - tensiunea normală medie în punctul b de pe aceeaşi linie de alunecare;
K-tensiunea tangenţială maximă;
ϕ ab - unghiul de rotire a liniei de alunecare de la punctul a la punctul b.

73
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Relaţia (2.164) arată că dacă se cunoaşte tensiunea normală medie într-un

punct b de pe o linie de alunecare, tensiunea tangenţială maximă şi unghiul de rotire a
liniei de alunecare din punctul a la punctul b, se poate determina tensiunea normală
medie în punctul a. Spre exemplificare, se consideră cazul presării unui poanson într-
un corp masiv (fig.2.45).

Fig.2.45. Presarea unui poanson într-

un corp masiv

În acest caz, pentru a calcula presiunea necesară p, se porneşte de la relaţia

(2.163), care devine:
π
σ ma − σ mb = ±2 ⋅ K ⋅ . (2.165)
2
Ecuaţia de plasticitate în punctul a se scrie:
σ ya − σ xa = 2 ⋅ K . (2.166)
Deoarece σ ya = 0, din (2.166) rezultă că:
σ xa = −2 ⋅ K . (2.167)
Tensiunea normală medie în punctul a se obţine din relaţia:
σ xa + σ ya
−2 ⋅ K
σ ma = == − K. (2.168)
2 2
Ecuaţia de plasticitate în punctul b se scrie:
σ yb − σ xb = −2 ⋅ K , (2.169)
din care rezultă:
σ xb = σ yb + 2 ⋅ K . (2.170)
Tensiunea normală medie în punctul b, utilizând şi relaţia (2.170), se scrie:
σ xb + σ yb σ yb + σ yb + 2 ⋅ K
σ mb = = = σ yb + K . (2.171)
2 2
Înlocuind în (2.165) cu (2.168) şi (2.171), se obţine:
π
− K − σ yb − K = 2 ⋅ K ⋅ (2.172)
2
şi, în continuare:

74
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

 π
σ yb = −2 ⋅ K ⋅ 1 +  . (2.173)
 2
Deoarece σ yb = p , presiunea cu care acţionează poansonul este:

 π  π
p = −2 ⋅ K ⋅ 1 +  = −k f ⋅ 1 +  (2.174)
 2  2
sau,
p = −2 , 57 ⋅ k f . (2.175)
Deci, utilizând metoda liniilor de alunecare, s-a calculat presiunea necesară
începerii curgerii materialului, la pătrunderea unui poanson plat într-un material.

2.6.4. Metoda simulării pe calculator

cu ajutorul elementului finit

Simularea pe calculator a curgerii materialului deformat se efectuează în

vederea analizării modului în care geometria elementelor active contribuie la
formarea zonelor de turbulenţă. În funcţie de aceasta, se optimizează geometria
elementelor active ale matriţei.
Pentru simulare [45, 56, 64], condiţia de plasticitate se presupune că reprezintă
- în spaţiul tensiunilor - o suprafaţă netedă şi convexă, care conţine originea sistemului.
Această ipoteză este satisfăcută de condiţia de plasticitate Huber-Mises-Hencky, spre
deosebire de condiţia de plasticitate Tresca-Saint-Venant, care nu satisface restricţia
referitoare la netezimea suprafeţei.
Teoria curgerii materialului în cazul deformării, se bazează pe presupunerea
existenţei potenţialului plastic şi pe admiterea ipotezelor că suprafaţa de curgere este
netedă şi convexă, iar direcţia deformaţiei plastice este normală pe suprafaţa de
curgere şi dirijată spre exterior.
Pentru exemplificare, se va analiza, prin simulare pe calculator, cu ajutorul
metodei elementului finit, procesul curgerii materialului la operaţiile de extrudare.
Se vor considera deformaţiile în ipoteza stării plane de tensiune (figura 2.46)
şi, pornind de la legea volumului constant, se poate scrie relaţia:
εx + εz = 0 (2.176)
sau, utilizând relaţiile deformaţiilor:
∂U x ∂U y
+ = 0, (2.177)
∂x ∂y
în care Ux şi Uy sunt deplasările pe direcţia Ox şiOy, respectiv:
U x = u ⋅ t si U y = v ⋅ t . (2.178)

75
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

În relaţiile (2.178), u şi v sunt componentele vitezei după axa Ox şi Oy, care se

pot determina în funcţie de viteza poansonului v o şi dimensiunile geometrice ale
sculelor, iar t este timpul în care se efectuează deplasarea.
Înlocuind (2.178) în (2.177), se obţine:
∂u ∂v
+ = 0. (2.179)
∂x ∂y
Considerând câmpul de viteze irotaţional, se poate scrie:
r r r
i j k
r ∂ ∂ ∂
rotv = , (2.180)
∂x ∂y ∂z
u v z
iar pentru mişcarea plană, z = 0, rezultă:
∂u ∂v
− =0. (2.181)
∂y ∂x

Fig.2.46.Schema extrudării directe

Relaţiile (2.179) şi (2.181) sunt tocmai condiţiile Cauchy-Riemann pentru ca

funcţia:
f (z) =u (z) +iv(z), (2.182)
de variabilă complexă z = x + iy , să fie olomorfă pe domeniul studiat.
Funcţia f(z) fiind olomorfă, admite întotdeauna, pe un domeniu simplu conex, o
primitivă de forma:
ω(z)=ψ (z)+iφ(z) , (2.183)
care este, de asemenea olomorfă, ceea ce permite a se concluziona că ψ şi φ sunt
conjugate armonic, adică:
∂2ψ ∂2ψ
+ = 0, (2.184)
∂x 2 ∂y 2

∂2φ ∂2φ
+ = 0. (2.185)
∂x 2 ∂y 2
Ecuaţiile (2.184) şi (2.185) sunt ecuaţiile fizicii matematice sau ecuaţiile lui
Laplace.
În cazul curgerii potenţiale bidimensionale, în relaţia (2.183) ψ reprezintă
potenţialul de viteze, iar φ reprezintă funcţia de curgere.

76
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Deoarece se propune analiza curgerii materialului extrudat, se va insista în

continuare asupra funcţiei de curgere φ. Soluţiile ecuaţiei Laplace (2.185) sunt
valorile funcţiei φ în interiorul domeniului considerat. Pentru determinarea acestor
valori se aplică una din problemele numite la limită:
- problema lui Dirichlet, care constă în determinarea valorilor funcţiei în
interiorul domeniului, în cazul unor valori de pe frontieră date;
- problema lui Neumann, care constă în găsirea valorilor în interiorul
domeniului, cunoscându-se derivata normală în toate punctele de pe frontieră.
Rezolvând ecuaţia (2.185) şi utilizând problema lui Dirichlet sau Neumann, se
obţin valorile funcţiei φ în interiorul domeniului extrudat. Locul geometric al
punctelor:
φ (x,y) = const. (2.186)
constituie o linie de curgere, linie după care se mişcă un punct material şi la care
viteza acestuia este totdeauna tangentă.
Pentru rezolvarea ecuaţiei (2.185) şi găsirea valorilor funcţiei φ în interiorul
domeniului deformat, cunoscându-se condiţiile pe frontieră, se utilizează metoda
elementului finit.
Pentru determinarea condiţiilor pe contur, ecuaţia (2.185) se poate scrie sub
forma:
∂  ∂φ  ∂  ∂φ 
 +  =0 . (2.187)
∂x  ∂x  ∂y  ∂y 
Comparând (2.187) cu (2.181), rezultă:
∂φ ∂φ
u= ; v= − . (2.188)
∂y ∂x
Având în vedere cele de mai sus şi relaţiile (2.188), pentru extrudarea directă,
(fig.2.46), condiţiile limită sunt:
- pentru zona DC, considerând viteza poansonului v o distribuită uniform:
∂φ
v=− = − vo ⇒ φ = vo ⋅ x, (2.189)
∂x
se aplică problema Dirichlet;
- pentru zona OD:
∂φ
u= =0 ⇒ φ = 0, (2.190)
∂y
se aplică problema Dirichlet;
- pentru zona OA:
∂φ ∂φ
u= =0 ⇒ = 0, (2.191)
∂y ∂y
se aplică problema Neumann;
- pentru zona ABC, considerându-se linie de curgere (φ = const.), se obţine:

77
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

φ = φc = R ⋅ vo (2.192)
şi se aplică problema Dirichlet.
Aplicând condiţiile (2.189)....(2.192) pe contur, se obţin liniile de curgere
pentru extrudarea directă, figura 2.47.

Fig.2.47. Liniile de curgere a materialului Fig.2.48. Schema extrudării inverse

la extrudarea directă

Pentru extrudarea inversă, (fig.2.48) , condiţiile de contur sunt:

- pentru zona ED:
∂φ
v = − vo = ⇒ φ = vo ⋅ x, (2.193)
∂x
se aplică problema Dirichlet;
- pentru zona CD, considerându-se linie de curgere se scrie:
φ = φ D = v o ⋅ r, (2.194)
aplicându-se problema Dirichlet;
- pentru zona BC:
∂φ ∂φ
u= =0⇒ =0 (2.195)
∂y ∂y
se aplică problema Neumann;
- pentru zona EOAB, considerându-se linie de curgere:
φ = φ F = 0, (2.196)
se aplică problema Dirichlet.
Utilizând, pe contur, condiţiile (2.193).....(2.196), se obţin liniile de curgere
pentru extrudarea inversă (fig.2.49).
În mod analog se obţin liniile de curgere pentru extrudarea combinată,
(fig.2.50).

78
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Fig.2.49. Linii de curgere a materialului Fig.2.50. Linii de curgere

la extrudarea inversă la extrudarea combinată

Liniile obţinute sunt pentru extrudarea materialului în regim stabilizat , atunci

când focarul de deformare rămâne tot timpul constant ca mărime şi formă. În etapa
finală a extrudării, focarul de deformare nu mai are forma şi dimensiunile iniţiale, iar
curgerea materialului nu mai este staţionară şi independentă de timp, motiv pentru care,
în această etapă, nu se pot aplica condiţiile de mai sus pentru analiza curgerii.
Metodologia de calcul prezentată este generală, ea putându-se aplica pentru
orice grad de deformare şi pentru diferite geometrii ale sculelor de extrudare
obţinându-se, în final, forma liniilor de curgere.
Deoarece metoda utilizată permite aflarea valorii funcţiei de curgere φ în orice
punct al domeniului analizat şi considerând că pentru două puncte suficient de
apropiate relaţiile (2.188) se pot scrie:
∆φ ∆φ
u= , v=− , (2.197)
∆y ∆x
se pot cerceta valorile componentelor u şi v ale vitezei de curgere în diferite puncte ale
focarului de deformare.
Urmărind forma liniilor de curgere şi diferenţele dintre vitezele de curgere a
straturilor vecine, se poate studia posibilitatea optimizării geometriei sculelor în aşa fel,
ca deformarea materialului extrudat să se realizeze în condiţii cât mai bune.

2.6.5. Metode de cercetare experimentală

Metoda modelării se bazează pe legea similitudinii şi se foloseşte în cazul

când se cercetează experimental comportarea, la deformare plastică, a unor corpuri de
dimensiuni mari, utilizând modele asemenea de dimensiuni mici. Metoda modelării
prezintă mari avantaje sub aspectul uşurinţei cercetărilor şi a reducerii cheltuielilor
pentru utilaje şi materiale. La realizarea cercetărilor pe modele experimentale trebuie
să se respecte, cât mai mult posibil, similitudinea modelului cu cazul real.

79
 Socaciu T., Pop L., Tehnologia presării la rece

Metoda caroiajelor (reţelelor de divizare). Metoda cea mai des utilizată,

datorită simplităţii, este cea a reţelelor rectangulare, descrisă în capitolul 1.3.1.3.
În figura 2.51 se prezintă cercetarea experimentală a curgerii materialului la
extrudarea inversă. Prin suprapunerea reţelei semifabricatului (fig.2.51.a), cu reţeaua
obţinută după extrudare (fig.2.51.b), se observă direcţia, sensul şi mărimea deplasării
materialului deformat.

a. b.
Fig.2.51.Cercetarea experimentală a curgerii materialului extrudat

Alte reţele de divizare utilizate sunt: circumferenţiare şi radiale, sau sisteme de

cercuri tangente. Urmărind modul în care s-a deformat reţeaua, se pot trage concluzii
asupra proceselor de deformare, se poate vedea focarul de deformaţii, liniile de
curgere, se poate observa unde sunt punctele unde apar discontinuităţi în curgerea
materialului. Axele elipsei care rezultă din cerc indică direcţiile tensiunilor principale.
Metoda ştifturilor foloseşte ştifturi care se introduc presat în semifabricatul
care se deformează plastic. După deformare, piesa obţinută se taie într-o secţiune care
conţine ştifturile. Acestea se execută dintr-un material cu proprietăţi asemănătoare
celui studiat, dar care are o altă culoare, sau se poate developa cu un reactiv chimic
adecvat, dând astfel informaţii asupra modului de deformare.
Alte metode experimentale sunt descrise în capitolul 1.3.1.3.

80