Sunteți pe pagina 1din 31

ETICA MEDICALA.

ELEMENTE DE
DEONTOLOGIE SI BIOETICA

Prof. univ. dr. George Cristian Curca


Disciplina de Medicina legala si Bioetica

CURICULA

CAP. 1. ETICA MEDICALA LA BAZA RELATIEI MEDIC PACIENT


Ce este morala? Ce este etica medicala? Importanta eticii medicale si a invatamantului de etica
medicala. Dualitatea medicului: umanitate-competenta; profesionalism. Ce inseamna a fi competent?
Ce inseamna a fi profesionist in medicina? Respectul drepturilor pacientului si responsabilitatea
profesionala.
CAP. 2.ELEMENTE DE ETICA MEDICALA
Dilema etica. Caile deciziei in dilema etica: teoriile binelui. Dilema etica medicala.
Cap. 3 DEONTOLOGIA MEDICALA SI ETICA NORMATIVA: datoria medicului; normarea exercitiului
datoriei in medicina si moralitatea comportamentului profesional . Juramantul Hipocratic si
continuitatea normelor morale in practica medicinii: corpul profesional si constiinta profesionala.
Coduri deontologice; coduri de etica. Codul de etica universitara. Asociatia medicala Mondiala
(WMA): Declaratia de la Geneva, Codul international al eticii medicale, Declaratii si reglementari ale
WMA. Colegiul medicilor din Romania. Codul deontologic al medicilor din Romania comentat.
Cap. 4.RELATIA MEDICULUI CU PACIENTII.
4.1 Valori morale ale relatiei medic-pacient. Incredere, loialitate, fidelitate, onorabilitate, respect, a
trata egal.
4.2 Valori legale ale relatiei medic-pacient. Drepturile pacientului. Cele mai bune interese ale
pacientului. Autonomia pacientului. Pacientii incompetenti legal.
4.3 Modele ale relatiei medic-pacient: paternalism vs. autonomie.
4.4 Comunicarea. Informarea. A spune adevarul in medicina. Consimtamantul informat.
4.5 Confidentialitatea medicala si secretul profesional in medicina.
4.6 Mecanismul deciziei profesionale in medicina: tipuri de rationament, rationamentul medical,
riscuri in practica medicala, calitatea vietii, evaluarea balantei riscuri-beneficii. A trata vs. a nu trata.
Documentatia medicala a pacientului (dosarul medical al pacientului). Erori medicale.

Cap. 5. RELATIA MEDICULUI CU SOCIETATEA: binele individual vs. binele stiintei si


binele public, dubla loialitate, justitia actului medical si a ingrijirii medicale,
nondiscriminarea, conflictul de interese, alocarea resurselor limitate.

Cap. 6 RELATIA MEDICULUI CU COLEGII. Colaborarea profesionala si stiintifica.


Profesionalismul in medicina. Colegialitatea, solidaritatea corpului profesional.
Posibile situatii de conflict si cai de rezolvare.

Cap. 7 CERCETAREA STIINTIFICA PE SUBIECT UMAN SI DEZVOLTAREA BIOETICII.


Valorile etice ale principlismului. Importanta cercetarii stiintifice intre nevoie
individuala si valoare sociala. Riscuri si beneficii. Grupuri vulnerabile. Diseminarea
stiintifica. Conflictul de interese in practica medicala si de cercetare.

Cap. 8 Aspecte ale BIOETICII INCEPUTULUI VIETII

Cap. 9 Aspecte ale BIOETICII SFARSITULUI VIETII

14 SAPTAMANI. CURSURI DE 1 ORA 30 MINUTE. 15 MINUTE DISCUTII

Bibliografie obligatorie: ETICA MEDICALA


ELEMENTE DE DEONTOLOGIE SI BIOETICA
Bibliografie optionala recomandata:
1. Scafandrul si fluturele. Jean Dominique Bauby
(The diving Bell and the Butterfly), 2008
Humanitas
2. Moartea lui Ivan Ilici, L. Tolstoi, Humanitas

Etica medicala la baza relatiei medic


pacient
Ce este morala? Ce este etica medicala? Ce este
bioetica? Importanta eticii medicale si a
invatamantului de etica medicala. Dualitatea
medicului: umanitate-competenta;
profesionalism. Ce inseamna a fi competent? Ce
inseamna a fi profesionist in medicina?
Respectul drepturilor pacientului si
responsabilitatea profesionala.

Ce este morala?

Morala: se refera la comportamentul pe care il


manifesta un om din perspectiva alegerii dintre bine si
rau si in respectarea valorilor, normelor, standardelor,
codurilor de comportament
Moral : despre un comportament/raionament, bun,
corect, n conformitate cu valorile, factorii culturali
(istorie, traditii, educatie, credinte, etc.) si normele de
comportament ale societii, grupului, culturii,
civilizatiei, etc.

Moralitatea are un sens descriptiv, individual, in


care semnifica acele valori personale, culturale,
obiceiuri proprii ori ale societatii care se considera
a fi bune si astfel care se asteapta a se face bine.
Moralitatea are insa si un sens normativ punand in
acord actiunile si comportamentul cu valorile de
referinta ceea ce presupune implinirea unui nivel
de asteptare corespunzator normelor
reprezentand ceea ce s-a facut/infaptuit bine
(respectand normele/codurile de comportament).

Ce este etica?
Etica este studiul filozofic, sistematic, critic (argumentativ) al
moralei (subiectul studiului este moralitatea )
Etica se refer la motivaia care st la baza gandirii, aciunilor ce
determina comportamentul (moralitatea aciunii).
Etica furnizeaz criteriile raionale pentru deciziile/alegerile
morale.
Etica incearca sa rationalizeze actiunea morala si, pornind de la
motivatiile alegerii binelui, sa ofere o judicioasa alegere a binelui.

Morala este despre ceea ce cred oamenii (societatea) c este bine,


iar etica este despre ceea ce este bine.

Etica privita ca ramura a filozofiei, are 3 domenii:

Etica analitica (metaetica) studiaza sursele, originea si


intelesurile conceptelor etice ce stau la baza comportamentului
uman (binele, raul, exista bine?, ce este binele?, etc.).
Etica normativa (prescriptiva) studiaza normele
comportamentului, defineste si analizeaza codurile si seturile
de reguli care reglementeaza comportamentul uman in
societate sau in interiorul unui grup socio-profesional.

Etica descriptiva studiaza insusi comportamentul uman


(morala si moralitatea ca obiect de studiu) in diversitatea sa;
are un caracter aplicativ (etica medicala, bioetica).

ETICA MEDICALA este aplicatia eticii la domeniul practicii


medicale; centreaza relatia medic-pacient. A fost initiata o data cu
juramantul Hipocratic care a stabilit normele morale ale practicii
medicale clinice (cca 450 iH).
Sanatatea pacientului este principala mea consideratie
(Decl. Geneva, 1948)
Etica medicala:
genereaza un sistem de valori si principii care permit dezvoltarea
corecta a relatiei medic-pacient
reglementeaza alegerile morale si profesionale la patul bolnavului.
Etica medicala este calea argumentativa pentru a rezolva dilemele
etice (raspunde la intrebarile care incep cu De ce?).
Etica medicala a devansat cronologic aparitia bioeticii (1970) cu peste
2000 de ani

Juramantul Hipocratic
cca. 450 iH

Organizatie socio-profesionala
Independenta
Justitie, egalitarism
Pro-viata, nu eutanasiei, avortului
Non-maleficenta
Beneficenta

Competenta, profesionalism
Egalitate
Nediscriminare
Fidelitate
Responsabilitate

Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa
abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere:
Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si atunci
cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii sai ca pe fratii mei
pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acord scris, si invatandu-i , sa
impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si catre discipolii care au prestat un juramant
dupa legile medicale, dar nu si catre altii.
Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe orice
vatamare si injustitie.
De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui n aceast privin. Tot aa nu
voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta mea.
Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta munca.
Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din vina
mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi.
Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu trebuie
vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.
Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre toti
oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample."

Sunt numite principiile morale care se afla la baza juramantului Hipocratic.

BIOETICA este un demers etic multidisciplinar (filozofic, medical, biologic, stiinte,


psihologic, social, cultural, religios, ecologic, economic, etc.) prin care se creaza o
abordare comuna care compatibilizeaza valorile umaniste, morale ale omului cu
dezvoltarea stiintei, punand in acord actiunile omului (faptele lui) cu valorile sale
morale. Demersul bioeticii porneste de la ideea de baza dupa care nu tot ce este tehnic
(medical) posibil este si moral.

filozofie

etica

Moralitatea comportamentului
profeisonal in relatia medic-pacient

Etica Medicala

ecologie

economic

biologie

legislativ

religie

etc.

bioetica

Moralitatea comportamentului profesional in


practica medicala moderna, tehnologii medicale
noi, cercetarea pe subiect uman, interactiunile
umane in domeniul medical

Bioetica Medicala

Valori (personale,
culturale)

Teorii ale virtutii (cum trebuie sa


fim?)

Datorie
(obligatie
morala)

Comportament,
gandire, actiune

Datorie
(obligatie
morala)

Teorii ale datoriei Deontologice :


-datoria suprema catre datorie
-datoria ipotetica -prima facie-

Rezultate

Teorii ale datoriei Teleologice :


-consecintialism,
utilitarianism

Teorii ale datoriei (ce trebuie sa


facem?)
Principlismul (principiile bioetici)

Mai intai oamenii au gandul si dorinta binelui pentru celalalt (benevolenta o virtute-)

si apoi dorinta de a face bine (beneficenta ca virtute in stadiul de intentie)

datoria de a face bine (beneficenta ca datorie in stadiul de intentie calitate a vointei-) si de


actiune)

Manifesta alegerea cu privire la ce sa faca si cum sa faca spre a implini binele (alegerea
comportamentului moral constituind beneficenta ca actiune)

datoria de a face bine (beneficenta ca datorie in stadiul de actiune)

Benevolenta (bene = bun; volens = vointa, lat.) = dispozitia (dorinta) de a face bine bine
Beneficenta (beneficentia/beneficentiae = bunatate; benefactum, bene = bun; facere = a face;
beneficus = beneficiu, lat.) = a face bine (actiunea buna) cu un inteles specific de bunatate,
caritate.
Beneficenta constituie o virtute si o datorie. Benevolenta este exclusiv o virtute
Elementele beneficentei (conceptul larg, Wiliam Frankena, 1964):
1.
a nu face rau (non-maleficenta)
2.
a preveni raul
Conceptul ingust, James Childress, 1970
3.
a indeparta raul
4.
a face bine

Binele pacientului si sanatatea lui sunt mereu


prima grija a medicului nu numai pentru ca acesta
se afla in datorie profesionala dar si pentru ca
astfel medicul isi reconfirma alegerea sa
profesionala, scopul in sine al pregatirii si
dezvoltarii sale, ratiunea lui de a se pregati
continuu, respectiv binele pacientului, dand
masura valorii sale ca profesionist si ca om.
Nevoia de mai multa stiinta implica o nevoie de
mai multa moralitate si invers din mai multa
stiinta trebuie sa se reverse mai multa moralitate
spre beneficenta celor in nevoie.

Moralitatea se afla nu numai in actului medical ca


actiune (s-a implinit binele pacientului) cat si in
calitatea vointei medicului dinainte de inceperea
actului medical (se intentioneaza binele pacientului):
moralitatea insoteste atat gandurile cat si actiunile
medicului. Moralitatea se afla si in rezultatul actului
medical ceea ce sustine profesionalismul medicului.
Cu cat actul medical este mai tehnologizat cu atat
mai mare este nevoia de moralitate in exercitiul
acestuia.
Cu cat riscurile medicale sunt mai mari cu atat este
mai multa nevoie de ingrijire medicala bazata pe
umanitate cat si mai multa nevoie de a creste
calitatea actului medical.

Exista 7 prezumptii eronate cu privire la etica


medicala:
1. Cat timp esti un medic bun profesional esti si un om moral
2. Un medic inainte de orice trebuie sa fie competent si acesta
constituie profesionalismul sau si datoria sa
3. Moralitatea tine de cei 7 ani de acasa. Dupa aceea nimic nu se
mai schimba: un medic isi formeaza constiinta pana la
facultate.
4. Discutiile despre bine si rau, despre moralitate si etica
medicala, nu pot modifica ori adauga nimanui valori in plus
5. Etica medicala poate fi importanta, dar curricula este prea
incarcata
6. De ce ar fi nevoie de morala cat timp exista legi care trebuie
respectate si care prin respectul lor rezolva problemele
curente?
7. Bioetica a inglobat etica medicala care nu mai are un obiect
de studiu

Exista cel putin 7 motive pentru a invata etica


medicala:
1.
2.
3.

4.
5.

6.

7.

Etica medicala este despre moralitatea actului medical in respectul valorilor morale si
profesionale si astfel o problema importanta care tine de relatia medic-pacient
Etica medicala se centreaza pe binele pacientului si aceasta constituie insasi natura
umanista a actului medical, scopul in sine al medicinii
Medicii au nevoie de umanitate si compasiune intrucat acestea sunt valori fundamentale
ale relatiei medic-pacient: atunci cand medicul competent apreciaza ca nu mai exista un
tratament eficient care sa permita vindecarea bolnavului ori ameliorarea starii lui de
sanatate, umanitatea actului medical este chemata sa umple nevoia de asistenta medicala
Etica medicala analizeaza valorile morale cu care un medic va lua decizii profesionale
corecte si prin care va promova binele pacientului pe care nu il va discrimina
Etica medicala analizeaza valorile morale profesionale prin care constiinta medicului se
conecteaza la constiinta profesionala iar medicul ca profesionist se face demn de
respectul colegilor sai
Medicii tineri au nevoie de sprijin profesional si moral in exercitiul practicii medicale
intrucat profesiunea are deopotriva impliniri si frustrari iar pentru aceasta este nevoie de
solidaritate profesionala care se castiga prin respectul colegilor
Pentru a fi mai bine informati si astfel mai critici in ce priveste functionarea sistemului
medical in care medicii isi desfasoara activitatea si care le poate influenta atat exercitiul
profesional cat si relatia cu pacientul

Persoana medicului: cele 4 modelari caracteriale


Ideal exista o oferta de calitati (virtuti) proprie cu care tanarul medic
vine in intampinarea profesiei medicale.
Pe parcursul academic afla despre cerintele practicii profesiunii dincolo
de nivelul cunoasterii si incearca sa se evalueze (o prima modelare,
dupa principii).
Dupa incheierea parcursului universitar corpul profesional in care intra
va modela oferta de calitati a medicului si va completa cunostiintele si
abilitatile sale (o a doua modelare, dupa model). Fundamental un
medic este un practician, o persoana in care se impletesc abilitati
practice si teoretice, ponderea lor fiind o caracteristica a acelui
profesionist.
In relatia sa cu societatea si pacientul va cunoaste nivelul de asteptare
al acestora cu privire la calitatile sale si se va produce o a treia
modelare ( o a treia modelare dupa cerinte).
Impletindu-se cu cele de mai sus, medicul isi va realiza o proprie
modelare (o a patra modelare, dupa valori proprii si profesionale), in
raport cu valorile proprii, cu valorile corpului profesional conferindu-si
individualitate si manifestandu-si personalitatea ce ii vor marca
unicitatea.

Profilul moral al medicului dupa cum il anticipeaza


pacientul
1. Responsabilitate (fata de actele si deciziile sale)
2. Independenta profesionala (in slujba celui mai bun interes
medical al pacientului)
3. Competenta
4. Disponibilitate (de a raspunde la chemarea pacientului, de a
acorda asistenta de urgenta)
5. Justitie, dreptate in actul medical: exercitiul profesional
echitabil, fara discriminare

Competenta, profesionalism
Competenta se refera la capacitatea pe care o manifesta o
persoana care dovedeste cunoastere, abilitati si un comportament
de autoperfectionare intr-un anumit domeniu in care intruneste
criteriile legale necesare practicii.
A fi competent inseamna a avea capacitatea de a se achita
corespunzator de sarcina care ii revine in baza cunostiintelor,
pregatirii si abilitatilor detinute.
Un medic este un profesionist atunci cand:
1. este membru al corpului profesional
2. are expertiza (competenta)
3. are simtul datoriei (implineste datoria ce ii revine punand
datoria deasupra avantajelor sale directe: isi va face datoria
impotriva oricaror conditionalitati)
4. actioneaza moral, etic (profesional) respectand si onorand
dreptul de libera practica ce i-a fost conferit de catre corpul
profesional pentru care:

Etica profesionala in medicina presupune:


1.
2.
3.
4.

respect fata de fiinta umana, viata umana


respect fata de onoarea profesiunii
binele pacientului (sanatatea) este principala consideratie
a medicului
Medicul gandeste si actioneaza astfel incat prima sa grija
sa fie serviciul profesional pe care il pune la dispozitie si
calitatea actului medical pe care el o onoreaza cu
competenta si care va fi intotdeauna deasupra oricaror
altor consideratii precum prestigiul propriu, castigul
personal, orice alta solicitare, etc. (aceasta raportare la
calitatea serviciului indiferent de conditionalitati justifica
apelativul profesional in raport cu activitatea sa
medicala).

Profesionalismul presupune asadar expertiza (metoda, tehnica, rezultatul), exercitiul


datoriei (diligenta) si respectul eticii activitatii spre beneficiul celui caruia i se
adreseaza acea activitate si deasupra oricaror consideratii privind propriul interes.

Medicul staruie sa produca bine de fiecare data


desi nu stie daca va reusi aceasta cu fiecare
pacient al sau: in schimb oricand ar dori ar putea
produce rau.
Cu alte cuvinte medicului ii este mai usor sa
produca rau si mai greu sa produca bine: aceasta
decurge din natura bolii, vulnerabilitatea omului
bolnav, dificultatea de a convinge pacientul sa
aiba incredere in vindecare si in buna intentie a
medicului, limitele actului medical ori limitele
rationalitatii stiintifice ale medicului insusi.
De aici nevoia de responsabilitate.

Pacientul este un cetatean cu drepturi depline.


El este in acelasi timp si o persoana vulnerabila
intrucat este bolnav, suferind si care spera ca va
primi din partea sistemului medical si a
profesionistului medic ingrijirea medicala la care
este indreptatit ca asigurat si ca pacient in
nevoie.
De aici decurge nevoia de respect fata de
drepturile pacientului si de responsabilitatea.

Respectul fata de pacient (ca om si ca bolnav),


respectul pentru demnitatea umana, decurge din:
recunoasterea valorii fiintei umane
a unicitatii sale
preocuparea pentru sanatatea pacientului ce devin
reperele care leaga etica actului medical de drepturile
pacientului

In mod just si moral medicul trebuie sa manifeste


responsabilitate in actul medical intrucat actiunile
sale au consecinte asupra unei alte persoane,
consecinte pe care atat medicul cat si pacientul si
le doresc a fi favorabile dar fata de care nu pot
exista garantii.

CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICAL din 30 martie 2012


al Colegiului Medicilor din Romnia
EMITENT: COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMNIA
PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL nr. 298 din 7 mai 2012

CAP. I
Principiile fundamentale ale exercitrii profesiei de medic
1. ART. 1. Scopul i rolul profesiei medicale. ntreaga activitate profesional a medicului
este dedicat exclusiv aprrii vieii, sntii i integritii fizice i psihice a
fiinei umane.
2. ART. 2 Nediscriminarea
3. ART. 3 Respectul demnitii fiinei umane ca valoare fundamental a corpului
profesional.
4. ART. 4 Primordialitatea interesului i a binelui fiinei umane asupra societii ori tiinei
5. ART. 5 Obligativitatea normelor profesionale i a celor de conduit
6. ART. 6 Independena profesional
7. ART. 7 Caracterul relaiei medic-pacient, exclusiv profesional i se va cldi pe
respectul acestuia fa de demnitatea uman, pe nelegere i compasiune fa
de suferin.
8. ART. 8 Obligaia diligenei de mijloace; decizia este corect iar pacientul beneficiaz de
maximum de garanii n raport de condiiile concrete
9. ART. 9 Principiul specializrii profesionale
10. ART. 10 Respectul fa de confrai abinndu-se s-i denigreze ori s aduc critici
cu privire la activitatea profesional a acestora.

Declaratia de la Geneva, 1948,


Adoptata dupa Codul de la Nuremberg, 1947
Textul Declaratiei de la Geneva (actualizat)
Pe timpul admiterii mele ca membru al profesiei medicale:
Jur sa-mi consacru viata in serviciul umanitatii.
Voi datora profesorilor mei respect si gratitudine.
Voi practica profesiunea cu constiinta si demnitate.
Sanatatea pacientilor mei va fi prima mea preocupare.
Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a murit.
Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si traditiile nobile ale profesiunii medicale.
Colegii mei vor fi surorile si fratii mei.
Nu voi permite consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati, credinta, origine etnica, sex,
nationalitate, afiliere politica, rasa, orientare sexuala, statut social sau oricarui alt factor sa
intervina intre datoria mea si pacientul meu.
Voi mentine cel mai inalt respect pentru viata umana.
Nu imi voi folosi cunostiintele medicale pentru a viola drepturile omului si libertatile sale civile,
nici chiar sub amenintare.
Fac aceste promisiuni solemn, liber si pe cuvantul meu de onoare
Declaratia de la Geneva este documentul initiatic de intrare in practica medicala, ca Juramant al
organizatiei profesionale mondiale (World Medical Association) care normeaza moralitatea practicii
medicale. Cu rosu singura adaugare in termeni principiali fata de J. Hipocratic.

Doamna V.A. de 76 ani cu diabet tip II insulino-independent este internata cu gangrena la


primele 2 degete de la piciorul drept. Locuieste singura si nu i-au placut niciodata doctorii.
Primeste antibioterapie i.v fiind internata in spital de o saptamana pentru asanarea infectiei
de la degete dar fara raspuns. Mai mult chiar incepe sa prezinte ascensiune febrila si alterarea
starii generale. Medicul infectionist se consulta cu un chirurg care recomanda amputarea
degetelor afectate pentru a evita socul toxico-septic. La aflarea recomandarii medicului
pacienta ii spune ca nu i-au placut niciodata medicii si ca acum cu atat mai putin, ca nu doreste
interventia pentru ca nu stie exact ce se va intampla cu degetele amputate, soarta degetelor ei
fiind pentru ea foarte importanta. I se spune ca vor fi probabil incinerate. Si apoi, intreaba ea?
Vor fi indepartate din spital. Adica aruncate la gunoi pe undeva, nu-i asa, intreaba pacienta?
Probabil ca da, raspunde medicul. Atunci nu vreau sa ma operez: stiam eu ca nu pot avea
incredere in voi medicii. Vreau sa plec acasa. Refuza interventia si solicita externarea pentru a
pleca la domiciliu unde doreste sa ramana cate zile mai are.
Ce sa faca medicul?
1. Sa tina cont de decizia pacientei si sa o externeze sub semnatura dupa cum i s-a solicitat
2. Sa nu tina cont de solicitarea pacientei, sa o declare lipsita de autonomie si sa o sedeze
pentru a o opera fara consimtamant dar spre binele ei precum si spre binele medicului
insusi care daca ar semna externarea pacientei ce ar putea muri acasa ar putea fi acuzat de
lipsire de ingrijirea unui bolnav ce avea nevoie de ingrijire (poate chiar de urgenta) caz in
care ar putea avea raspundere juridica
3. Sa nu ii amputeze degetele dar sa o pastreze in spital sub antibioterapie chiar daca
pacienta solicita externarea si la nevoie chiar sa o lege

Raspuns

Persoana pare sa fie lipsita de capacitatea de a intelege ce i se intampla si respectiv


ca va putea muri. Pare sa puna soarta celor 2 degete deasupra vietii sale. Nu are
nici un motiv rational pentru a dori sa aleaga neefectuarea tratamentului ori
moartea si pe care sa il fi prezentat justificand calitatea redusa a vietii, etc.
Pare sa fie lipsita de autonomie adica (1) lipsita de voluntariat, (2) fara capacitatea
sa inteleaga ce I se intampla si ce I s-a recomandat si de ce I s-a facut aceasta
recomandare dar si (3) fara capacitatea de a lua o decizie in scopul de a-si proteja
cel mai bun interes al sau (care este viata cu atat mai mult cu cat interventia nu
este mai riscanta decat noninterventia).
Medicul are datoria de a explica inca o data cu blandete pacientei aducand toate
informatiile necesare astfel incat sa-si sustina cu calm in fata pacientei
recomandarea profesionala ce are ca scop binele pacientei si va trebui sa incerce sa
o faca pe pacienta sa intelaga acest fapt. In acest sens poate apela la un psiholog
sau si la un alt coleg.
Daca este lipsita de autonomie, medicul are atunci datoria sa obtina
consimtamantul actului medical de la apartinatori (daca exista). Daca nu exista
apartinatori va intruni o comisie care va sustine (1) lipsa autonomiei (daca aceasta
este reala) (2) indicatia de operatie si cu acest aviz consultativ, medicul curant (care
este in raspundere) va decide spre a proteja cel mai bun interes al pacientului, in
cazul de fata va interveni.

Domnul BU, un vaduv de 85 ani este diagnosticat de 10 ani cu Alzheimer. Acesta este
lipsit de autonomie. Starea sa clinica s-a deteriorat mult in ultima vreme si nu-si mai
poate controla miscarile gurii , astfel s-a incercat hranirea prin tub nasogastric dar
acesta a smuls in repetate randuri sonda; se indica plasarea chirurgicala a unui tub de
alimentare gastric fara de care persoana se va emacia si va deceda.

Familia sa este alcatuita din 3 copii: unul dintre ei doreste continuarea ingrijirii (si
este cel care l-a ingrijit pe acest parinte tot acest interval); al doilea care este cel ce a
sustinut financiar ingrijirea medicala timp de 10 ani gandeste ca tatal lor nu si-ar fi
dorit continuarea ingrijirii intr-o astfel de situatie, se gandeste si la costurile medicale
dar si la lipsa demnitatii tatalui hranit prin tubul plasat intragastric. Al treilea copil,
doreste sa nu se amestece spunand ca el nici nu a ingrijit si nici nu a sustinut financiar
astfel incat nu are nici un drept sa spuna nimic dar ca e de acord cu orice solutie se va
hotara.

Ce are de facut medicul?


a. Sa asculte de primul copil, cel care a ingrijit, considerand ca acesta are dreptul
de a decide
b. Sa asculte de al doilea copil, cel care a sustinut financiar, considerand ca acesta
are dreptul de a decide mai ales ca de la el va veni plata costului interventiei
actuale
Sa efectueze interventia protejand sanatatea si viata pacientului
So solicite rezolvarea la notar sau la tribunal a acestui diferend (pe cale juridica) si
apoi el se va supune hotararii legale

Raspuns
Pacientul este lipsit de autonomie. Montarea sondei este indicata pentru
supravietuire. Medicul are datoria de a proteja sanatatea pacientului si sa
manifeste cel mai inalt respect fata de viata umana (Decl. de la Geneva,
1948).
Are consimtamantul unuia dintre apartinatori ceea ce legal ii este de
ajuns.
Este recomandabil sa solicite familiei o decizie comuna in timpul avut la
dispozitie (nu este o urgenta acel caz in acel moment) pentru ca existand
un consens sa existe o vointa unica a familiei, un acelasi nivel de
asteptare din partea familiei, o unitate a familiei in jurul celui bolnav
astfel incat sa poata construi o alianta terapeutica cu familia daca nu
poate cu pacientul lipsit de autonomie.
In raport de aceasta decizie armonizata va actiona sau nu va actiona
intrucat nu va putea trata impotriva vointei apartinatorilor cat timp
autonomia pacientului este absenta iar acesta nu se afla in urgenta
medicala.
Daca decizia ramane separata, nearmonizata, atunci va proceda in sensul
respectarii valorilor morale profesionale, a declaratiei de la Geneva,
juramantului Hipocratic si codului deontologic national.