DEFINITIE Tetanosul este o boala neurologica ce se caracterizeaza prin tonus muscular crescut si spasme cauzate de

tetanospasmina, o proteina toxica puternica elaborata de Clostridium tetani.

AGENTUL PATOGEN: Clostridium tetani este un bacii anaerob,gram pozitiv, mobil.
Tetanospasmina se formeaza in celulele vegetative sub control plasmidic. Este alcatuita dintr-un singur lant polipeptidic.
EPIDEMIOLOGIE
Tetanosul apare sporadic si afecteaza aproape intotdeauna persoane neimunizate ori partial imunizate.
Desi este o boala care poate fi prevenita in totalitate prin imunizare, numarul de cazuri in lume este mare.
Boala este frecventa in zonele in care se cultiva solul, in regiunile rurale, in conditii de climat cald, in timpul lunilor de
vara si apare mai frecvent la barbati. In tarile fara un program general de imunizare, predomina tetanosul neonatal si
tetanosul la tineri;
Tetanosul este adesea dobandit in timpul activitatilor de interior, alteori in timpul cultirii pamantului sau a gradinaritului
sau in alte activitati din spatii deschise. Leziunea poate fi majora, dar de cele mai multe ori este banala, astfel incat nu
se solicita ajutor medical; in cateva situatii nu poate fi identificata nici o leziune.
Boala poate complica afectiunile cronice cum ar fi ulcerele cutanate, abcesele si gangrena. Tetanosul este de asemenea
asociat cu arsuri, degeraturi, infectii optice, interventii chirurgicale, avort, nastere si abuzul de droguri.
La unii pacienti poarta de intrare nu poate fi identificata.

PATOGENEZA
Contaminarea ranilor cu spori de C. tetani este probabil frecventa. Totusi, germinarea si toxinogeneza apar numai in
ranile cu potential oxido-reducator scazut, cum ar fi cele cu tesut devitalizat, cu corpi straini sau infectie acuta.
Clostridium tetani nu produce singur inflamatie, iar poarta de intrare are un aspect benign daca nu se suprapune o
infectie cu alte microorganisme...
MANIFESTARI CLINICE
Tetanosul generalizat, forma cea mai obisnuita de boala, este caracterizat prin tonus muscular crescut si spasme
generalizate. Timpul mediu de aparitie a simptomelor este de 7 zile de la accident; 15% din cazuri apar dupa 3 zile, iar
10% dupa 14 zile...
Tetanosul neonatal este de obicei generalizat, iar in cazurile netratate este frecvent fatal. Apare la copii nascuti din
mame cu o imunizare inadecvata, de obicei dupa manevrarea nesterila a plagii ombilicale. In general, debutul apare in
primele doua saptamani de viata. Dificultatea in alimentare, rigiditatea si spasmele sunt manifestari obisnuite ale
tetanosului neonatal.
Tetanosul localizat este o forma neobisnuita in care manifestarile sunt restranse la muschii aflati in apropierea plagii.
Prognosticul este excelent.
Tetanosul cefalic este o forma rara de tetanos localizat. E insotit de trismus si disfunctia unuia sau mai multor nervi
cranieni, de obicei a nervului facial. Perioada de incubatie este de cateva zile, iar mortalitatea este crescuta.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul de tetanos se stabileste in totalitate pe baza datelor clinice.
Trebuie efectuate culturi din plagi in cazurile in care se suspecteaza boala.
C. tetani poate fi izolat din ranile unor pacienti fara tetanos si deseori microorganismul nu poate fi izolat din ranile celor
cu tetanos...
Diagnosticul diferential are in vedere conditiile locale care pot produce trismus, cum ar fi abcesul alveolar, intoxicatia cu
stricnina, tetania hipocalcemica si reactii medicamentoase distonice.
Alte stari care pot fi uneori confundate cu tetanosul includ meningita/ encefalita, rabia si un proces intraabdominal acut
(datorita contracturii abdominale). Tonusul mult crescut la nivelul musculaturii centrale (fata, gat, torace, spate si
abdomen) si crizele supraadaugate de spasm generalizat cu crutarea relati a mainilor si picioarelor sunt sugestive pentru
tetanos.
TRATAMENT
Scopurile tratamentului sunt eliminarea sursei de toxina, neutralizarea toxinei nelegate, prevenirea spasmelor musculare
si sustinerea in special respiratorie, pana la vindecare.
Pacientii vor fi internati in saloane linistite din unitatile de terapie intensiva, unde se poate mentine continuu observarea
si monitorizarea cardiorespiratorie, dar in care stimularea este diminuata.
Protectia cailor respiratorii este vitala.
Ranile vor fi explorate, curatate cu atentie si atent debridate.
Se recomanda administrarea de penicilina (10 pana la 12 milioane unitati intravenos, zilnic, timp de 10 zile), dar
metronidazolul (500 mg la 6 ore sau 1 g la 12 ore) este preferat de unii specialisti datorita unei foarte bune activitati
antimicrobiene, a unei rate de supravietuire mai mari dupa metronidazol decat dupa penicilina (conform unui studiu
nerandomizat) si datorita absentei activitatii anti GABA, observata la penicilina.
La pacientii cu alergie la penicilina se pot administra, de asemenea, clindamicina si eritromicina. Pentru infectiile active
produse de alte microorganisme trebuie administrat tratament specific.
PROGNOSTIC Aplicarea metodelor de sustinere respiratorie a imbunatatit simtitor prognosticul in tetanos; in unitatile cu
experienta in abordarea acestor cazuri, ratele de mortalitate raportate sunt sub 10%. in Statele Unite, s-au raportat 11
decese prin tetanos in 1990,11 in 1991 si 9 in 1992. Evolutia tetanosului se extinde peste 4 pana la 6 saptamani, iar
pacientii pot necesita in acesta perioada asistare ventilatorie timp de 3 saptamani. Tonusul crescut si spasme minore pot
persista cateva luni, insa de obicei recuperarea este completa.