Tema 1 : Notiuni generale privind dreptul civil

1.
2.
3.
4.

Notiunea dreptului civil

Obiectul si metodele de reglementare a dreptului civil
Principiile dreptului civil
Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept
1.
Notiunea dreptului civil. Dreptul civil reprezinta o totalitate de norme juridice ce
reglementeaza raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale dintre persoanele fizice si
juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica. Dreptul civil ca obiect de studiu este o disciplina
cu ajutorul careia se obtin informatii in domeniu. Dreptul civil ca stiinta studiaza instituitiile
dreptului civil adica drept civil ca ramura de drept. Dreptul civil ca ramura de drept
reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si personale nepatrimoniale in care partile
figureaza ca subiecte egale in drepturi. Dreptul civil are ca obiect de reglementare relatiile intre
oameni in care acestia se afla in raport cu egalitatea.
2.
Obiectul si metodele de reglementare a dreptului civil. Prin obiect de reglementare a
dreptului civil se inteleg relatiile sociale reglementate de normele acestui drept: raporturi
patrimoniale si personale nepatrimoniale. Prin metoda de reglementare se intelege modalitatea
specifica in care statul printr-un sistem de norme juridice impune participantilor la raporturile
juridice o anumita conduita, cu alte cuvinte metoda de reglementare determina pozitia partilor in
raporturile juridice pozitie in care ramura de drept poate fi de egalitate sau de subordonare
juridica. Prin urmare dreptul civil reglementeaza 2 categorii de relatii sociale: patrimoniale si
personale nepatrimoniale. Este patrimonial raportul al carui continut poate fi exprimat in bani,
raportul care are in continut dr de proprietate, raportul creat de contrat de vinzare cumparare.
Este nepatrimonial raportul al carui continut nu poate fi exprimat in bani, raportul care are in
continut dr la nume, la denumire ori dreptul la sediu. Ambele raporturi se caracterizeaza prin
faptul ca subiectele lor se afla pe pozitie de egalitate juridica, sunt libere in as alege modul de
comportare cu alte cuvinte apar intre subiecte egale care au un patrimoniu distinct. Raporturile
patrimoniale si cele nepatrimoniale care nu intrunesc aceste conditii nu constituie obiectul
dreptului civil si nu pot fi reglementate de normele lui.
3.
Principiile dreptului civil. Principiul inseamna un element fundamental conform careia se
desfasoara elementele in natura pe care se intemeiaza un sistem, o norma de conduita. Orice
sitem de drept este guvernat de anumite pricipii fundamentale, deci de idei calauzitoare, idei
comune tutror ramurilor de drept. Principiile fundamentale ale dreptuluui reprezinta idei de baza
ce sunt consacrate de legea fundamentala si alte legi. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de
drept, aceste sunt: Principiul democratie, principiul egalitatii in fata legii, principiul separatiei in
stat, principiul legalitatii. Toate principiile se impart in 2 categorii: principii generale, principii
ale unor institutii de drept civil. Principii de drept civil se caracterizeaza prin faptul ca ele privesc
toate institutiile dreptului civil. Cele mai importante principii ale dr civil se gasesc in CC al RM,
art 1: Principiul inviolabilitatii proprietatii, principiul libertatii contractuale, principiul egalitatii
in fata legii civile, principiul inadmisibilitatii, imextiunii statului in afacerile private, principiul
exercitarii cu buna credinta a drepturilor, principiul libertatii, exercitarii drepturilor civile,
principiul garantarii si apararii drepturile subiective civile, principiul fortei obligatorie.
Principiul inviolabilitatii proprietatii- art 9, 46, 127 din Constitutia RM, art 296 din CC.nimeninupoatefi silit a ceda proprietatea sa inafara de cazurile cind e de utilitate publica pentru
o dreapta despagubire.
Principiul libertatii contractuale- joaca un rol important in asigurarea si dezvoltarea circuitului
civil. Subiectele de drept civil singure hotarasc de a incheia sau nu contractul a negocieze
conditii contractuale, astfel conform art 1 al 2 CC al RM persoanele fizice si juridice sunt libere
sa-si stabileasca pe baza de contract drepturi si obligatii orice alte conditii daca nu contravin
legii. Art 667 CC al RM reglementeaza libertatea contractului prin care partile pot incheia in
mod liber in limitele normelor imperative de drept contracte si pot stabili continutul lor, exceptie
fac cazurile de incheiere fortata partile pot incheia contracte prevazute de codul civil precum si
neprevazute dar care nu contravin legislatiei in vigoare.

Principiul inadmisibilitatii imextiunii in afacerile private caracterizeaza dreptul civil ca fiind o

ramura a dreptului privat stabileste ca statul si organele lui nu pot sa intervina in afacerile private
decit doar in cazurile si in conditiile prevazute de lege. Acest lucru e definit de CC art 1.,
referitor la relatiile personale nepatrimoniale acest principiu este consfintit si in normele
constitutionale potrivit carora statul respecta si ocroteste viata intima si privata, garanteaza
inviolabilitatea domiciuliului art 28, 29. Respectarea acestui principiu este posibila si prin prisma
reglementarilordin CC al RM care admit raspunderea statului pt prejudiciul cuzat prin imextiune
in raporturi juridice civile precum si posibilitatea declararii nulitatii actului emis de autoritatea
publica CC art 1.
Principiul egalitatii in fata legii are o deosebita importa in dr civil intrucit raporturile de drept se
bazeaza pe egalitatea participantilor. Acest principiul isi gaseste expresia in egalitatea capacitatii
juridice adica in egala aptitudine de a avea drepturi si obligatii, in posibilitate egala a tutror de
asi exercita drepturile subiective, art 16 C, 18 CC.
4.Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept. Criterii se delimitare sunt: obiectul de
reglementare, metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor si specificul
sanctiunilor. Calitatea subiectelor. Dreptului civil i este specific faptul c normele sale nu
pretind o calitate special subiectelor juridice civile. Poate fi subiect al dreptului civil orice
persoan fizic sau juridic, spre deosebire de alte ramuri de drept care atribuie subiectelor o
calitate special: organ al puterii, cetean, patron, angajat, rud etc.
Caracterul normelor. Dreptul cunoate mai multe criterii de clasificare a normelor de
drept. Criteriul care ne intereseaz este natura dispoziiei normei, dup care normele se clasific
n imperative i dispozitive. Dreptului civil i este caracteristic faptul c majoritatea normelor
sale au caracter dispozitiv (permisiv). n schimb n alte ramuri, ca dreptul muncii, dreptul
administrativ, preponderente sunt normele juridice imperative.
Caracterul sanciunii. nclcarea oricrei norme juridice atrage o consecin negativ
pentru autorul nclcrii. O astfel de consecin ns n diferite ramuri de drept civil, sanciunea
urmrete readucerea prilor la poziia iniial, ceea ce nseamn c dac, de exemplu a fost
cauzat un prejudiciu, acesta trebuie reparat.
ntre dreptul civil i dreptul muncii exist urmtoarele asemnri i deosebiri:
- obiectul ambelor ramuri este format att din raporturi patrimoniale (majoritatea), ct
i din raporturi personale nepatrimoniale;
- dac n dreptul civil poziia de egalitate juridic a prilor se menine tot timpul, n
dreptul muncii aceast poziie este caracteristic doar ncheierii contractului de
munc, pe parcursul raportului de munc existnd disciplina muncii, care implic
subordonarea salariatului;
- sfera subiectelor dreptului muncii este mai restrns dect cea a subiectelor dreptului
civil;
- n dreptul muncii exist, pe lng rspundere material, i rspundere disciplinar;
- n dreptul muncii, majoritatea normelor au caracter imperativ, pe cnd n dreptul
civil, dup cum s-a menionat, majoritatea normelor au caracter dispozitiv.
Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei
Aceste dou ramuri se deosebesc i se aseamn prin faptul c:
-

pentru ambele ramuri de drept este specific metoda egalitii juridice;

subiectele dreptului familiei necesit o calitate special (de so, printe, copil);
n dreptul familiei, majoritatea normelor sunt imperative, pe cnd n dreptul civil
dispozitive.

Delimitarea dreptului civil de dreptul consituional

ntre dreptul civil i dreptul constituional exist multe deosebiri, dar i unele tangene
printre care menionm:
-

Constituia conine norme care consfinesc principii ale dreptului civil, cum ar fi
principiul egalitii n faa legii;
Subiectele dreptului constituional se afl, de regul, pe poziie de subordonare; n
dreptul civil funcioneaz principiul egalitii prilor, nesubordonrii ntre subiecte;
n dreptul civil, majoritatea raporturilor sunt patrimoniale, iar n dreptul
constituional nepatrimoniale;
Dac normele dreptului constituional cer subiectelor sale o calitate special, acea de
a fi autoritate public(legislativ, executiv, judectoreasc), dreptul civil nu cere
subiectelor sale dect simpla calitate de persoan fizic ori de persoan juridic;
n dreptul civil, majoritatea normelor sunt dispozitive, iar n dreptul constituional
imperative;
Sanciunile din dreptul constituional sunt specifice, neimplicnd, de regul, nici un
proces; cele din dreptul civil urmresc restabilirea persoanei n dreptul subiectiv
nclcat.

4.
Prin izvor de drept, n sens juridic se neleg formele de exprimare a normelor juridice, inclusive
a celor de drept civil. Normele de drept civil sunt reguli de conduit pentru subiectele de drept n
raporturile care formeaz obiectul de reglementare a dreptului civil. Varietatea izvoarelor
dreptului civil necesit ierarhizarea acestora, n funcie de caracterul i de poziia ierarhic a
autoritii publice emitente. Izvor al dreptului civil constituie un subsistem al sistemului
izvoarelor dreptului. Considerat astfel, formula izvor al dreptului civil poate primi dou
sensuri:a) izvor de drept civil n sens material, sens potrivit cruia prin izvor de drept civil se
nelege ansamblul condiiilor materiale de existen ce genereaz reglementrile juridice
aparintoare acestei ramuri;b) izvor de drept civil, n sens formal, desemnnd formele
specifice de exprimare a normelor dreptului civil, adic actele normative. Numai actele
normative pot fi izvoare ale dreptului, n general i ale dreptului civil. Prin izvor de drept civil
nelegem forma specific de exprimare a normelor juridice de drept civil, adic actul normativ
n care asemenea norme snt prezente.
n RM actele normative sunt considerate principalul izvor de drept, locul central revenind legii.
Acetele normative civile constituie legislaia civil, consemnat pentru prima dat n CC al RM
la art.4. Astfel, se stipuleaz c legislaia civil const din CC al RM i din alte legi, n ordonane
ale Guvernului i n alte acte normative subordinate legii. Deci, n toate cazurile cnd dispoziia
normei cuprinde termenul legislaie civil se va avea n vedere nu doar legile civile, ci i actele
normative enumerate la art.4 din CC. Un rol important n sistemul izvoarelor de drept l joac i
tratatele internaionale la care RM este parte, concluzie bazat pe dispoziia art.4 din Constituie.
Pornind de la cele expuse, se poate de tras concluzia c sunt izvoare de drept civil actele
normative, ori legislaia civil, aa cum este denumit n CC la art.3, inclusive tratatele
internaionale, precum i uzanele.

Tema 2: Raportul juridic civil.

1.
2.
3.
4.
5.

Notiunea de raport civil.

Notiunea si elementele raportului civil. Particularitatile raportului juridic civil.
Continutul raporturilor juridice civile.
Subiectele si obiectele raportului juridic civil.
Clasificarea raporturilor juridice civile.

1.
Notiunea de raport civil. Raportul juridic civil este o relatie sociala fie patrimoniala fie
nepatrimoniala regelementata de norma dreptului civil si care ia nastere dintre persoane fizice
si/sau juridice.
2.
Caracterele raportului juridic civil: Rapotul juridic civil este o relatie sociala deoarece
intervine intre oameni fie individual ca persoane fizice fie in colectiv ca persoane juridice. Deci
un prim caracter al raportului juridic civil este cel social. Ca orice raport juridic, raportul juridic
civil are un caracter volitional. Caracterul volitional insa fiind caacteristic tuturor raporturilor
juridice specific raportului juridic civil este faptul ca el are caracter dublu volitiv in sensul ca
exprima si vointa statului concretizata in normele juridice care reglementeaza relatiile sociale si
il transforma in raporturi juridice si vointa subiectiva a partilor care incheie actul juridic. In
raporturile juridice civile in primul plan se plaseaza vointa subiectelor (art 9 CC). O alta
particularitate a raportului juridic civil consta in egalitatea juridica a partilor sale.
Elementele constituitive: Are 3 elemente constitutive: Subiectele, continut si obiectele. Sint
subiecte ale raportului juridic civil persoanele fizice si persoanele juridice care dobindesc
drepturi ori isi asuma obligatii. Din punct de vedere al dr civil prin persoana fizica se intelege
omul privit individual adica subiectul individual de drept ca titular de drept si obligatii civile (art
17). Persoana juridica este subiectul de drept civil adica un colectiv de oameni care intrunind
conditiile cerute de lege este titular de drepturi subiective si obligatii civile (art 55). Pornind de la
notiunea pers fizice si juridice ajungem la concluzia ca prin subiect de dr civil se intelege acea
specie de subiecte de drept care cuprinde persoana fizica si persoana juridica in calitate de titular
de drepturi subiective si de obligatii civile. In raport din definitiile prezentate rezulta ca sunt 2
categorii de subiecte de drept civil: persoanele fizice si persoanele juridice. Persoanele fizice se
pot clasifica in functie daca nu au /sau au capacitate de exercitiu restrinsa fiind in functie de
cetatenie. In raport cu capacitatea de exercitiupoate fi: restrinsa, deplina sau lipsa ei in baza
hotaririi instantei de judecata. In raport cu cetatenia persoanele fizice pot fi: care au cetatenie,
care nu au cetatenie. Peroanele juridice se pot clasifica in functie de natura proprietatii lor sau de
apartenenta lor la un anumit stat. Ele pot fi: persoane juridice private, per jur de stat, pers jur
mixte, pers jur cooperatiste si obstesti. In raport de criteriul nationalitatii per juridice pot fi:
inregistrate in RM, inregistrate in strainatate.
3.
Continutul raporturilor juridice civile. Continutul raportului civil- se intelege totalitatea
drepturilor sociale civile si obligatiilor civile ce revin partilor acestui raport. Din definitie rezulta
ca in privinta continutului raportului juridic civil se contureaza 2 componente: a) drepturile
subiective civile care se nasc din acest raport si b) obligatiile civile ce partile si le asuma. Potrivit
criteriului opozabilitatii dr subiective civile se impart in drepturi absolute si drepturi relative. Dr
subiect civil absolut este dreptul in temeiul caruia titularul sau are posibilitatea sa il exercite
singur si direct asupra bunurilor la care se refera fara sa fie nevoie a apela la concursul altor
persoane: drepturile patrimoniale,
Dreptul subiectiv civil absolut este dreptul in temeiul caruia subiectul activ numit creditor i se
recunoaste posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv numit debitor sa dea sa faca sau sa nu
faca. In functie de natura continutului drepturile subiective civile se impart in drepturi
patrimoniale si nepatrimoniale. Dreptul subiectiv civil patrimonial este dreptul care are un
continut economic si poate fi exprimat in bani. Sunt drepturi subiective civile patrimoniale,
drepturile reale si drepturi de creanta.
Dreptul real este dreptul subiectiv civil in virtutea caruia titularul poate exercita singur atributele
asupra unui lucru determinat in mod direct si nemijlocit fara concursul altei persoane.

Dreptul de creanta este acel drept subiectiv civil patrimonial in virtutea caruia subiectul activ
numit creditor are posibilitatea sa pretinda subiectului pasiv numit debitor sa dea, sa faca sau sa
nu faca.
Dreptul subiectiv civil nepatrimonial este acel drept reglementat de legea civila care avind un
continut moral nu poate si evaluat in bani si care este strins legat de persoana omului ce ajuta la
individualizarea acestuia.
Drepturile subiective civile nepatrimoniale se clasifica : a) in raport de cadrul in care se
individualizeaza persoana avem- drepturi patrimoniale cu ajutorul carora se individualizeaza
persoana in cadrul societatii; drepturi nepatrimoniale cu ajutorul carora se individualizeaza in
cadrul familie.b) in raport de aspectele la care se refera, drepturi ce privesc existenta si
integritatea fizica si morala a persoanei, drepturi referitoare la atributele de identificare a
persoanelor; drepturi care privesc latura nepatrimoniala a drepturilor de creatie intelectuala, c) in
functie de raportul de corelatie dr subiective civile se impart in : dr principale si accesorii.
Dreptul subiectiv principal este dreptul care are o existenta de sine statatoare si nu depinde de un
alt drept. Sunt drepturi principale, de proprietate, reale principale. Dreptul subiect civil accesoriu
este dreptul al carui soarta juridica depinde de existenta altui drept subiect civil, acesta din urma
fiind considerat principalin raport cu primul: dreptul de ipoteca, de gaj.
Obiectul raportului juridic civil consta in actiunea sau inactiunea la care este indreptatit subiectul
activ si tinut subiectul pasiv iar actiunea se refera la lucru dar nu ca obiect direct dar derivat,
indirect. Obiectul raportului juridic civil reprezinta prestatia pe care subiectul activ o poate
pretinde din partea subiectului pasiv, care poate fi pozitiva (de a da, de a face) sau negativa ( de a
nu face).
Obiectul raportului juridic civil consta in actiunile sau inactiunile spre care sunt indreptate partile
ori pe care acestea trebuie sa le respecte. Cu alte cuvinte obiectul raportului juridic civil este
conduita pe care o pot avea sau trebuie sa le aiba partile.
Obiect al raportului juridic civil pot fi: a) actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le
indeplineste ori le poate pretinde si pe care celalat este obligat a le savirsi sau se abtine de la
savirsirea lor, b) valori nemateriale: deminitatea, onoarea, numele., c) rezultatul creatiei
intelectuale: opera literara.

Tema 3: Subiectele dreptului civil

1. Persoanele fizice subiecte ale dr civil.
2. Persoanele juridice subiecte ale dreptului civil.
3. Statul si unitatile administrativ teritoriale ca subiecte de drept civil.
1.Persoanele fizice subiecte ale dr civil.
Notiunea subiectului de drept este o notiune importanta dar deseori deseori noi folosim notiunea
de personalitate prin care intelegem subiect al relatiilor sociale ce are unumit nivel de dezvoltare
psihica. Aceasta reprezinta o categorie mai ingusta decit cea de om, insa omul este acea categorie
ce e recunoscut ca subiect de drept. Notiunea de om ca subiect de drept este folosita deseori in
actele universale (declaratia universala a drepturilor omului). Deci omul este subiect al mai
multor drepturi si obligatii precum si a celor civile.
In legislatia civila e folosita notiunea de persoana fizica, care e folosita si in actele internationale
si mai larga dupa continut. Omul pentru a deveni subiect de drept si a capata statut de persoana
fizica trebuie sa dispuna de anumite capacitati care se impart in: capacitate de folosinta si
capacitate de exercitiu.
Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile.
Aceasta capacitate apartine persoanei ca individ si nu depinde de virsta, starea sanatatii. Ea
apartine persoanei pe tot parcursul vietii. Ea incepe de la nasterea persoanei, uneori apare si mai
inainte (mostenire). Unele drepturi apar mai tirziu (capacitatea de folosinta se completeaza pe
pacursul vietii)=dreptul de a fi tutore, curator, infietor,apare la o anumita virsta in viata si
anumite conditii.
Potrivit art 18, al 2 CC al RM capacitatea de folosinta a persoanei fizice apare in momentul
nasterii prin urmare nu exista nici o persoana fizica in viata care sa nu aiba capacitatea de
folosinta chiar din momentul nasterii sale.
Stabilirea datei si chiar a momentului cind persoana fizica s-a nascut este foarte importanta, ea se
face prin certficatul constatator al nasterii, adica prin actul medical intocmit de unitatea sanitara
in care s-a produs nasterea. In acest act se indica anul, luna, ziua, ora si minutul nasterii. In
temeiul acestui certificat data nasterii se transfera in certificatul de nastere a copilului. Daca
copilul nu se naste intr-o unitate sanitara, data a nasterii va fi considerata ziua inscrisa in actul de
nastere potrivit declaratiei facuta de persoana obligata.
De la acesta regula generala de aparitie a capacitatii de folosinta exista insa si o exceptie care
rezulta din art 18, al 3 al CC, conform careia dreptul la mostenire a persoanei fizice apare la
conceptiune daca se naste vie. Prin urmare nu intreaga capacitate civila de folosinta este
recunoascuta copilului abia conceput ci doar mostenirea.
Cit priveste caracterele juridice ale capacitatii de folosinta in literatura de specialitatea acestea se
considera urmatoarele:
Egalitatea capacitatii de folosinta- acest caracter se bazeaza pe principiul egalitatii in fata
legii civile si el rezulta din normele constitutionale cit si din prevederile art 18, al 1 CC.
In conformitate cu aceste prevederi sexul, rasa, nationalitatea, gradul de cultura, religia
nu au nici o inramurire asupra capacitatii de folosinta. Egalitatea in capacitatea de
folosinta este garantata si aparata atit prin mijloace dedrept civil cit si de drept penal.
Caracterul egal al capacitatii de folosinta a persoanei fizice este consacrat si pe plan
international. Astfel Declaratia Universala a drepturilor omului proclama in art 1: toate
fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi.
Generalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice exprima caracterul abstract si
atotcuprinzator a acestei capacitati in sensul ca persoana fizica poate avea orice drepturi

subiective si civile cunoascute de legi. Acest caracter rezulta si idn prevederile art 18 CC
in care se stipuleaza capacitatea de a avea drepturi si obligatii civile fara a se ingradi sfera
drepturilor si obligatiilor civile pe care le poate avea persoana fizica.
Intangibilitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice este consacrta in art 23 al 3 CC
conform careia nimeni nu poate fi lipsit in capacitate de folosinta decit in cazul si in
modul prevazut de lege. Din formularea acestei formulari legislative rezulta ca nici macar
legea nu poate lipsi total o persoana fizica de capcaitatea sa de folosinta ci ii poate limita
aceasta capacitate.
Inalienabilitatea capcitatii de folosinta este strins legata de precedenta, consacrarea sa
fiind stipulata de legiuitor in art 23, al4 CC in care se spune ca renuntarea toatala sau
partiala a unei persoane fizice la capacitatea de folosinta este nula.
Legalitatea capacitatii de folosinta a persoanei fizice exprima ideea ca aceasta capacitate
este de domeniul legii adica este recunoascuta de legea civila.
Continutul capacitatii de folosinta il formeaza totalitatea drepturilor patrimoniale si
nepatrimoniale precum si obligatii pe care persoana le poate avea conform legii. Astfel CC al
RM ne stabileste continutul capacitatii de folosinta: cetatenii pot avea in folosinta locuinte, alte
bunuri, pot avea bunuri in proprietate, pot mosteni, isi pot alege ocupatia si domiciliul, pot avea
dreptul de autor.
Capacitatea de folosinta nu poate fi limitata arbitrar. Conventiile ce duc la limitarea capacitatii de
folosinta sunt nule. Legea stabileste anumite cazuri de ingradire a capacitatii de folosinta: 1.
Ingradiri cu caracter de sanciune (privare de libertate, lipsirea persoanei de a ocupa o anumita
functie, sau de a desfasura o anumita functie. 2. Ingradiri cu caracter de protectie.
Dupa izvorul lor incapcitati stabilite legea civila. Daca persona fizica incalca prin conduita sa
legea penala ingradirea prevazuta de lege are caracter de pedeaspa penala
Daca prin conduita sa se incalca legea civila , ingradirea are caracter de sanctiune civila.
Ingradirile cu caracter de pedeapsa penala sunt stabilite de legea penala. Conform CP persoana
care a savirsit o infractiune poate fi pedepsita cu privatiune de libertate si poate fi privata de
dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate. Aceste masuri il
limiteaza pe cel ce a savirsit infractiunea in posibilitatea de asi alege singur locul de trai
(domiciliu), drept ce decurge din prevederile art 27 Const RM, precum si de ai alege si ocupatia
drepr consfintit in art 43. Incapacitatea persoanei fizice apare la data inceperiiexecutarii pedepsei
continua pe durata ei si sfirseste in momentul in care expira termenul de executare a pedepsei.
Ingradirile cu caracter de sanctiune civila sunt reglementate prin norme juridice, o astfel de
ingradire este prevazute in art 67 CF care stabileste decaderea din drepturile parintesti. Acest
articol stipuleaza caparintii pot fi decazuti din drepturile parintesti daca se constata ca se
eschiveaza de la exercitarea obligatiilorparintesti inclusiv de la plata pensiei de intretinere, ca
refuza sa ia copilul din maternitate sau dintr-o alta institutie educativa, curativa sau ca abuzeaza
de drepturile lor parintesti se comporta cu cruzime fata de copii, aplicind violenta fizica sau
psihica, atenteaza la inviolabilitatea sexuala copilului, exercita o inraurire daunatoare asupra lui
prin purtare amurala, anitisociala, precum si daca parintii sunt alcoolici sau fumatori cronici.
Art 68 CF stabileste ca decaderea din drepturile parintesti se face numai pe cale
judecatoreasca,cerea urmind sa fie inaintata de celalalt parinte, de tuturele copilului, de
autoritatea tutelara sau de procuror.
Ingradirea de capacitatea de folosinta a pers fizice sunt prevazute si in art 38 CC care stabileste
persoanele ce nu pot fi numite tutor sau curator. Al 4 al acestei norme prevede ca nu poate fi
tutore sau curator: minorul, persoana lipsita sau limitata in capacitatea de exercitiu; cel decazut
din drepturile parintesti; cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauze de sanantate;
cel caruia din cauza exercitarii necorespunzatoare a obligatiilor de adaptator i s-a anulat adoptia:
el caruia i s-a restrins exercitiul unor drepturi politice sau civile fie in temeiul legii fie prin

hotarire judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari; cel caruia interese vin in conflict cu
interesele persoanei puse sub tutela sau curatela.
Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu moartea persoanei sau declararei mortiei in baza
prezumtiei absentei fara veste.
Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei ca prin actiunile sale sa dobindeasca anumite
drepturi si sa isi asume obligatii (posibilitatea de a exercita actiuni juridice singur). Ea este
formata din : capacitatea de a incheia conventii, capacitatea de a raspunde, capacitatea de a
exercita drepturi si a executa obligatii. Capacitatea de exercitiu nu poate fi instrainata, nimeni
arbitrat nu poate limita sau lipsi de capacita de exercitiu decit numai in cazurile prevazute de
lege si instanta de judecata. Capacitatea de exercitiu depinde de virsta, nivel de dezvoltare si
starea psihica a persoanei. Se cunosc 3 categorii de capacitati de exercitiu:
1. Capacitatea minorilor care nu au implinit 14 ani, acest minori au dreptul de a incheia mici
conventii ce tin de viata de toate zilele. In rest toate conventiile le incheie parintii, infietorii,
tutorele in numele minorului. Pentru toate actiunile lor raspund parintii.
2. Capacitatea minorilor care au implinit virsta de 14 ani= capacitate restrinsa de exercitiu.
Aceasta categorie de minori are dreptul de a incheia conventii dar numai cu consemtamintul
parintiilor, tutorelui. Inafara de conventiile mici ce tin de vita de toate zilele au dreptul de a li se
face depuneri in institutiile financiare pe numele lor, de catre parinti, de a incheia conventii cu
titlul gratutit in folosul minorului. Ei raspund pentru daunele materiale cauzate de ei. In cazul
cind minorul nu dispune de suficiente surse pentru a repara dauna aceasta va fi despagubita de
parinti daca ei nu vor dovedi ca dauna nu se datoreaza culpei lor.
3. Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la 18 ani sau incheirea unei casatorii legale daca
aceasta a avut loc inainte de majorat.
Atributele de identificare a persoanei fizice: numele, starea civila , domiciliul.
Exista si mijloace de identificare care nu apartin dreptului civil ( vehimea in munca), cu sau fara
cazier judiciar in dreptul penal.
Numele cuprinde numele de familie, prenumele, pseodonimul.
Domiciliul cuprinde domiciliul comun, legal si ales sau conventional iar in strinsa legatura se
afla resedinta. Starea civila se infatiseaza ca un complex de raporturi juridice cu caracter juridic
napatrimonial prin care se undividualizeaza pers fizica in familie si societate. Precizam ca
numele si domiciliul sunt drepturi subiective cu caracter nepatrimonial prin care se identifica
pers fizica iar starea civila se infatiseaza ca o sinteza, iar starea civila se infatiseaza ca o sinteza
cu carater nepatrimonial prin care se individualizeaza pers fizica.
Elementele accesorii de identificare a persoanei sunt: porecla si pseodonimul.
Pseodonimul este un nume voluntar ales de pers fizica la adapostul caruia acestea dorestesa
desfasoare o activitate legala. Pseodonimul are deci rolul de a individualiza o persoana in
societate intr-un anumit domeniu de activitate. Identitatea adevarata a titularului pseodonimului
poate fi sau nu cunoscuta publicului de aici si contraversa la faptul daca actele juridice semnate
cu pseodonim pot sau nu produce efecte juridice. In literatura juridica s-a aratat ca solutia
afirmativa poate fi admisa daca este neindoilnica identitatea pers fizice nesemnatare si nu exista
nici un dubiu cu privire la seriozitatea actului. El trebuie deosebit de porecla care este un
supranume dat unei persoane in legatura cu trasatura caracteristica a fizicului, psihicului sau
activitatii sale. Porecla nu este aleasa de persoana vizata ci este data de altii. Uneori porecla
serveste la identificarea persoanei dar cu toate acestea ea nu se bucura de protectie juridica.
Numele ca fiind acel atribut de identificare a per fizice care consta in cuvintele prin care aceasta
se individualizeaza in familie si in societate,cuvinte stabilite in conditiile legii cu aceasta
semnificatie.Din punct de vedere structural numele este alcatuit din numele de familie si din

prenumele persoanei fizice. Numele de familie maieste desemnat in vorbirea curenta si nume
patronimic, iar pentru desemnarea prenumelui se mai foloseste expresia nume de botez. Numele
de familie este acea componenta anumelui pers fizice care indicalegatura acesteia cu alte familii,
prenumele serveste la individualizarea unei pers fizice mai ales in raport cu celalti membri ai
familiei din care acesta face parte, dar si in raport cu alte persoane ce au acelasi nume de
familie. Potrivit art 28 CC al RM orice persoana fizica are dreptul la numele stabilitsau dobindit
potrivit legii. Numele cuprinde cuprinde numele de familie si prenumele, iar in cazul prevazut de
lege si patronimicul.
Art 28, alt 3 CC dispune ca numele de familie se dobindeste in efectul de filiatie in contextul
prevazut de lege. Prin filiatie intelegem raportul de descententa dintre un copil si fiecare din
parintii lui. Filiatia poate fi de 2 feluri: filiatia fata de mama= maternitate,filiatia fata de
tata=paternitate. Acestea pot fi din casatorie sau din afara.
Domiciliul, potrivitart 30 Cc domiciliul pers fizice este locul undea ceasta isi are locuinta
statornica sau principala. Se considera ca persoana isi pastreaza domiciliul atita timp cit nu si-a
stabilit un altul. Legiuitorul stabileste astfel ca domiciliul pers fizice este acolo unde ea are
locuinta statornica sau principala. Deci ca pentru locuinta persoanei fizice sa fie considerata
drept domiciliu este necesar ca ea sa fie statornica iar daca pers fizica are mai multe locuinte
statornice domiciliul sau va fi locuinta sa principala. Daca o persoana fizica are o singura
locuinta statornicaacolo va fi si domiciliul ei, iar daca ea are mai multe locuinte statornice
domiciliul sau va fi unde se aflalocuinta principala. Astfel importanta domiciliului poate fi
caracterizata sub aspectele: 1. De domiciliu tine declararea pers fizice fara veste art 49 CC, si
declararea mortii art 52. 2. In dependenta de domiciliu este stabilita competenta diferitor organe
ale puterii executive si celor judecatoresti. 3. Se determina locul executarii obligatiilor (573
CC),locul deschiderii succesiunii art 1443 CC si alte drepturi si obligati ale persoanei fizice.
Termenul de domiciliu trebuie delimitat de cel de resedinta. Potrivit art 30 al 2 CC resedinta pers
fizice locul unde isi are locuinta temporara sau sucundara. Resedinta de asemenea este un atribut
de identificare in spatiu a persoanei fizice ce apare ca un drept subiectiv nepatrimonial ocrotit de
lege. Stabilirea resedintei este guvernata de principiul libertatii depline. Orice persoana fizica isi
poate alege resedinta conform intereselor sale. Resedinta poate fi stabilita in aceeasi sau in alta
localitate decit cea in care isi are domiciliul. Institutia data prezinta importanta pentru pers fizica,
aceasta consta in faptul ca in cazul in care domiciliul pers nu poate fi stabilit cu certitudine
aceastea se considera la resedinta sa. In cazul in care resedinta persoanei nu poate fi stabilita
deoarece ea lipseste, domiciliul persoanei se considera la locul unde ea se gaseste. Iar daca nici
locul de aflare nu este cunoscut atunci domiciliul este considerat la locul ultimului domiciliu. In
conformitate cu prevederile art 27 din Constitutie oricarui cetateam al RM ii este asigurat dreptul
de asi stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara. Domiciliul si resedinta sunt
atributele de identificare a pers fizice in raporturile de drept civil si se prezinta ca drepturi
nepatrimoniale.
Caracterele juridice ale domiciliului. Pe linga caracterele generale ale oricarui atribut de
identificare a persoanei fizcie domiciliul prezinta si urmatoarele caractere juridice specifice: 1.
Obligativitate- orice persoana fiind obligata sa aiba un domiciuliu,in cazul in care persoana are
un domiciliu se va folosi ultimul domiciliu care figureaza in buletinul de identidante a persoanei.
2. Unicitate deorece fiecare persoana poate avea si are un singur domiciliu. Chiar daca persoana
are mai multe locuinte statornice domiciliul va fi locuinta principala. 3. Stabilitate- insemnind o
statornicie, o folosire constanta si indelungata a locuintei. Plecarea temporara de la domiciliu nu
inseamna schimbarea lui.
Starea civila a persoanei fizice. In dreptul modern cuvintele stare civila servesc pentru a desemna
principalele elemente care individualizeaza peroana fizica cum ar fi: nationalitatea, filiatia care
leaga o persoana de autorii sai si prin ei de o familie determinata precum si diferite fapte juridice
care inseamna inceputul sau sfirsitul personalitatii sau care modifica starea sa juridica (nasterea,
casatoria, divortul, adoptia). Starea civila cuprinde legaturile care unesc persoana fizica cu statul

(nationalitate), cu mediul social (barbat sau femeie, minor sau major, pus sau nusub interdictie
judecatoreasca) precum si cu familia din care face parte (casatorit, divortat, adoptat). Toate
aceste elemente sau calitati inerente omului alcatuiesc starea civila sau statutul civil al persoanei
fizice prin care se individualizeaza in familie si in societate. Sub aspectul naturii juridice
atributele de identificare sunt dreptul personal nepatrimoniale.
Declararea persoanei absenta fara veste si declararea mortii persoanei. Sunt situatii cind persoana
nu este la domiciliu un timp indelungat si nu este si nici o veste despre ea. Este o situatie dificila
si pentru a evita aparitia unor probleme CC stabileste anumite reguli in vederea acestor persoane
care in cumul formeaza institutul absentei fara veste. Temeiurile recunoasterii persoanei absente
fara veste sunt: 1. Lipsa de la domiciliu pe o perioada stabilita de lege-un an. 2. Lipsa
informatiilor despre persoana si despre locul aflarii ei. 3. Prezumtia vietii persoanei deoarece nu
este nici un fapt care ne-ar face sa fim convinsi ca persoana este moarta. Consecintele juridice
ale declararii absente fara veste sunt: 1. Se stabileste persoana ce administreaza patrimoniul. 2.
Copii minori sau persoanele incapabile au dreptul de a primi pensie alimentara in legatura cu
pierderea intretinatorului. 3.Sotul, sotia poate divorta.
Declararea mortii persoanei. Declararea jucatoreasca a mortii unei persoane fizice este mijlocul
juridic prin care se determina cu puterea unei prezumtii consacrate intr-o hotarire judecatoreasca,
data incetarii capacitatii de folosinta a unei persoane, atunci cind moartea acesteia nu poate fi
constatata fizic prin examinarea cadavrului. Sediul legislativ al materiei respective il constituie
art 52, 53 CC. Conformamart 52 CC poate fi declarata pe cale judecatoreasca. Conform temei pt
declararei persoanei moaret poate fi: lipsa ei de la domiciliu in decursul a 3 ani. Lipsa decusrsul
a 6 luni a stirilor despre ea daca a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau o primejdie de
moarte sau care dau temei care ar presupune ca a murit in urma unui anumit accident. Referitor
la formularea imprejurari ce prezinta imprejurari de moarte se are in vedere orice fapt care este
de natura sa conduca in mod cert la concluzia decesului acelei persoane,deci dincolo de
accidentele (aviatice, maritime) la care se refera direct textul legii in aceasta categorie se includ
calamitatile naturale. Alt temei poate fi militarul sau disparut fara veste in legatura cu actiuni
militare pot fi declarati morti pe cale judecatoreasca numai daca au trecut 2 ani din ziua
incetarilor actiunilor militare. In aceste cazu este necesar sa fie intreprinse toate masurile pentru
aflarea locului unde se gaseste persoana dar care nu au dat nici un rezultat si nu se stie daca ea
este vie sau moarta. Termenul de 6 luni pt declararea mortii se aplica dupa cum se indica in lege,
de exemplu daca se stie ca persoana a fost pasager sau membru al echipajului aeronavic care a
suferit catastrofa ,pentru declarare mortii ei trebuie sa treaca 6 luni fiindca in acest caz nu
constata moartea persoanei ci o declara moarta in baza prezumtiei producerii mortii in timpul
catastrofei. Defapt in toate cazurile de declarare a mortii instanta nu va constata moartea
persoanei dar va reusi din prezumtia mortii, din faptul ca o perioda, stabilita de lege persoana nu
se afla la domiciliu si nu se stie daca est vie sau moarta. Declararea persoanei decedata se
efectueaza conform prevederilor art 27 din codul de procedura civila. Drept data a mortii
persoanei declarata decedata se considera ziua in care hotarirea judecatoreasca de decalararea a
decesului a ramas irevocabila. Daca persoana disparuta fara veste in imprejurari ce prezentau
primejdii de moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident a fost
declarata decedata instanta poate sa declare ca ca data a mortii acestui cetatean data mortii lui
prezumtive (art 52), deci dupa regula generala ziua mprtii persoanei declarate decedate este ziua
in care a ramas definitiva hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii. Regula acesta se va
aplica si la cazurile in care persoana a disparut fara veste in imprejurari ce prezentau primejdii de
moarte sau care dau temei a presupune ca a murit in urma unui accident.
Declararea judecatoreasca a decesului are aceleasi efecte juridice ca si moartea adica drepturile
persoanei inceteaza ori trec la mostenitori( art 52, al 4), se deschide mostenirea cu toate efectele
sale. Declararea persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflarii ei in viata. Din acest
considerent hotarirea judecatoreasca de declarare a persoanei decedate are efect juridic pentru ea
si pentru alte persoane numai la domiciliul sau adica la locul unde a fost declarata moartea,

numai in acest loc se fac inscrieri in actele de stare civila despre moartea ei, casatoria cu aceasta
persoana se considera desfacuta, bunurile ce ii apartineu trec la mostenitori.
Regulile de repunere in drepturi a persoanei aparute sunt expuse in art 53 CC, din acest articol de
deduc urmatoarele 3 situatii referitor la trecerea bunurilor persoanei declarate decedate: 1. Au
trecut la dobinditor cu titlu gratuit. 2. Au trecut la dobinditor cu titlu oneros. 3 au trecut la stat.
Conform art 53 al 2 CC indiferent de timpul prezentarii sale persoana declarata decedata poate
cere oricarei persoane restituirea bunurilor care s-au pastrat si care au trecut cu titlu gratuit la
aceasta persoana dupa declararea decesului sau ( de exemplu mostenitorii, persoana careia i-au
fost donate bunurile). In principiu dobinditorii bunurilor cu titlu gratuit nu vor suferi prejudicii in
urma restituirii bunurilor catre persoana declarata decedata. Restituirea se efectueaza dupa
regulile stipulate la art 374-375 CC, tininduse cont si de prevederile art 311 CC.
Dupa ce hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii este anulata, lucrul fiiind adus la
cunostinta dobinditorului cu titlu gratuit al bunurilor persoanei declarate decedate el este
considerat posesor nelegitim (pina la adoptarea hotaririi se considera ca dobinditorul are o
posesiune legitima, ca a dobindit dreptul de proprietate asupra bunurilor. Daca dobinditorul
refuza sa restituie bunurile persoana aparuta este in drept sa inainteze o actiune prin care
revindeca bunurile. Odata cu restituirea bunurilor se vor solutiona si alte probleme dobinditorul
de buna credinta in conformitate cu art 311 CC poate cere restituirea cheltuielilor aferente
intretinerii bunurilor. Dobinditorul poate retine imbunatatirile aduse daca ele pot fi separate, in
caz contrar are dreptul la restituirea valorii lor. Dobinditorul in virtutea faptului ca este e buna
credinta obtine dreptul de proprietate asupra fructelor aduse de bun.
In toate cazurile expuse trebuie sa se tina cont de art 311 al 2 conform caruia posesorul de buna
credinta poate cere titularului de drept compensarea imbunatatirilor daca acestea nu pot fi
separate fara a se aduce prejudicii bunurilor, compensarea interventiilor, sarcinilor impozitelor si
altor cheltuieli suportate pe parcursul posesiunii cu buna credinta a bunului care nu se
compenseaza prin folosirea bunului si a fructelor obtinute. Aceasta regula se aplica si
cheltuielilor ce au avut ca urmare sporirea valorii bunurilor daca sporul valorii inca mai exista la
momentul predarii bunurilor.
In art 52 al 2 CC se prevede ca bunurile pot fi restituite daca sau pastrat adica daca exista in
natura. In cazul in care bunurile nu s-au patrat nu se poate cere costul lor (au disparut sau au fost
instrainate (de exemplu daca o casa ce apartinea persoanei declarate decedate a trecut la
mostenitor si acesta a vinduto contra 150 000 lei dupa anularea hotaririi de declarare a mortii nu
se poate cere mostenitorului suma acceasta)
In cazul in care bunurile au fost dobindite cu titlu oneros se aplica art 53 al 3 CC conform careia
dupa regula generala persoana a dobindit cu titlu oneros bunurile persoanei declarate decedate ca
pastra aceste bunuri daca a fost de buna credinta adica la momentul dobindirii nu stia ca cel
declarat mort este in viata. De la aceasta regula exista si o exceptie conform careia dobinditorul
la care bunurile persoanei declarate decedate su trecut pe baza de acte juridice cu titlu oneros
este dator sa le restituie iar in cazul in care nu le are sa plateasca valoarea lor in bani daca se va
face dovada ca atunci cind le-a dobindit dobinditorul stia ca cel declarat mort este in viata.
Oservam ca in acest caz legiuitorul sanctioneaza dobinditorul de rea credinta, si anume in cazul
in care bunul nu s-a patrat, el va fi tinut la plata costului acestuia. De la un asemenea dobinditor
se poate cere si toate veniturile pe care le-a obtinut pe duata posesiunii bunurilor.
Altfel este solutinat cazul cind bunurile celui declarat mort au trecut pe baza dreptului de
succesiune la stat. Daca aceste bunuri au fost vindute dupa anularea hotaririi de anulare a
decesului persoanei i se restituie suma obtinuta din vinzarea bunurilor art 53 al 4.
Un aspect delicat il constituie si efectele hotaririi de anulare a declararii mortii in domeniul
dreptului familiar. Astfel daca sotia celui declarat decedat s-a casatorit in cazul solutionarii
acestuia va ramine valabila noua casatorie.

Ce se intimpla insa in situatia cind sotia celui declarat mort este rea credinta adica stie ca el este
in viata si totusi inchie o alta casatorie? Avind in vedere faptul ca legiuitorul nu face distinctie
intre sotia de buna credinta si rea credinta rezulta ca nici efectele anularii hotaririi de declarare a
mortii nu pot fi diferite in dependenta de intentia sotiei de altfel va fi si foarte greu sa se
dovedeasca si reaua credinta a sotului. In cazul in care se va restabili casatoria intre cel ce fuseste
declarat mort si sotul sau se va considera ca aceasta nu a fost intrerupta (art 40 al 2 CF).
2.Persoanele juridice subiecte ale dreptului civil.
1.Notiunea si elementele constitutive ale persoanei juridice ca subiect al dreptului civil.
Persoana juridica reprezinta o unitate organizationala ce dispune de patrimoniu distinct activeaza
in numele sau si poarte raspundere de sine statatoare poate fi in calitate de reclamant sau
reclamat in instanta de judecata (art 55 CC RM)
Semnele caracteristice: formeaza anumite calitati ce sunt necesare iar in ansamblu sunt destule
pentru ca o organizatie sa fie recunoscuta ca subiect al dreptului civil: 1. Unitate organizationalaeste o organizatie ce dispune de organe de conducere, administrare, control si revizie, deci are o
structura si este bine organizat. 2. Patrimoniul distinct- formeaza baza materiala a activitatii
persoanei juridice, fiecarei activitati ii este necesar: cunostinte, tehnica, mijloace financiare.
Unirea acestora si deosebirea de patrimoniul persoanei ce formeaza aceasta persoana juridica se
numeste patrimoniu distinct. Gradul distinctivitatii patrimoniului depinde de forma
organizatorico juridica a intreprinderii. 3. Raspunderea de sine statatoare- asociatia persoanei
juridice nu raspund pentru obligatiile persoanei juridice si invers. 4. Activitatea nume propriuposibilitatea dobindirii si exercitarii in nume propriu precum si asumarea obligatiilor. 5.
Posibilitatea de a fi reclamant sau reclamat.
Legislatia RM cunoaste urmatoarele categorii de persoane juridice: 1.Organizate in mod
corporativ si organizate in baza calitatii de membru. 2.Dependente si independente. 3. Cu scop
lucrativ (comerciale) si fara scop lucrativ (necomerciale). 4. De drept public si de drept privat. 5.
Persoane juridice cu drept de administrare operativa si persoane juridice cu drept de proprietate
privata. 5. Persoane juridice de persoane si per juridice de capital.
2.Infiintarea persoanei juridice.
Persoana juridica se infiinteaza dupa vointa fondatorilor dar statul in interesul tuturor
participantilor verifica legalitatea fondarii lor. Din acest considerent inregistrarea de stat a
persoanelor este obligatorie. In calitate de fondator a persoanei juridice pot aparea proprietari de
patrimoniu organul imputernicit sau persoanele care au depus un aport nefiind obligatoriu de a
participa in activitatea subiectului ca in cazul fondurilor.
Dreptul civil evidentiaza urmatoarele metode de infiintare a personelor juridice: 1. Libera
asociere, astfel se constituie societatile comerciale. 2. In baza actului unui organ de stat
competent, astfel se constituie persoane juridice de drept public. In ambele cazuri persoanele
juridice trebuie inregistrat. Persoane juridice cu scop lucrativ, societatile comerciale au o
procedura unica de inregistrare.
Actele de constituire a persoanei juridice sunt: contractul de constituire si statutul. Contractul de
constituires se incheie iar statutul se aproba de catre fondatori. Persoana juridica se considera
constituita din momentul inregistrarii de stat, iar persoana juridica de drept public se considera
constituita din momentul intrarii in vigoare a actului normativ prin care se aproba regulamentul
sau statutul ei. Data inregistrarii de stat se inscrie in registrul de stat fiind accesibil oricarei
persoane. In cazul incalcarii modului de constituire sau a cerintelor legii privind actele de
constituire atrag refuzul inregistrarii de stat. Persoana juridica este supusa reinregistrarii doar in
cazul prevazut de lege. (art 62)
3.Capacitatea juridica civila a persoanei juridice.

Persoana juridica ca si alte subiecte al e dreptului civil dispunde de capacitate juridica civila.
Capacitatea juridica civila apre din momentul inregistrarii de stat a persoanei jurice si atribuie
acestei persoane calitatea de subiect de drept. Capacitatea juridica civila a persoanei juridice
inceteaza la data radierii ei la registrul de stat. Aceste momente si deosebesc capacitatea
persoanei fizice de cea a persoanei juridice. Capacitatea juridica civila a per juridica este formata
din capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta a pers juridice cu scop lucrativ este generala, iar a persoanelor juridice
cu scop nelucrativ este speciala.
Capacitatea generala de exercitiu acorda persoanei juridica dreptul de a desfasura orice activitate
neinterzisa de lege chiar daca nu este prevazut in actele de constituire. Insa fata de persoana
fizica care are o capacitate de folosinta generala in sensul ca poate avea orice drept patrimonial
sau nepatrimonial persoana juridica are capacitate de folosinta speciala neavind posibilitatea de a
avea orice drept sau obligatie (legea cu privire la licentierea unor genuri de activitate).
Pentru participarea in circuitul civil persoana are nevoie si de capacitatea de exercitiu. Spre
deosebire de persoanele fizice capacitate de exercitiu a persoanei juridice apare si dispare odata.
Dispunerea persoanei juridice de exercitiu ii permite ca prin actiunile proprii sa-si dobindeasca
drepturi si sa isi asume obligatii personale. Activitatea pers juridice reprezinta activitatea
oamenilor ce o formeaza deoarece numai oamenii sunt capabili de a exercita actiuni volitive.
Rolul lor este realizarea capacitatii de exercitiu a persoanei juridice. Persoana juridica poate avea
necesitatea de a savirsi actiuni in afara locului unde se gaseste permanent. In acest scop ea poate
forma in o alta localitate o subdiviziune in forma de filiala sau reprezentanta. Reprezentanta este
o subdiviziune separata a pers juridice situata in afara sediului acesteia care o reprezinta si ii
apara interesele (art 103). Filiala se constituie in scopul desfasurarii unei din activitatile
persoanei juridice. Filiale si reprezentantele formate capata bunuri de la intreprinderea care le-a
format raminind a fi proprietatea intreprinderii fondatoare.
Nefiind persoane juridice de sine statatoare (art 102 al 2) ele nu pot participa in circuitul civil ca
subiecte de sine statatoare. Pentru indeplinirea functiilor filialei si reprezentantele iau procura de
la peroana juridica.
4.Atributele de individualizare a persoanei juridice.
In raporturile juridice civile persoana juridica se individualizeaza din masa de persoane juridice
prin: 1. Sediu- reprezinta locul unde se afla organele de conducere. Sediul este indicat in actele
de constituire, pe aceasta adresa se inregistreaza persoana juridica. Sediul este necesar pentru
inaintarea pretentiilor actiunilor in instantele de judecata exucutarea obligatiilor a hotaririlor,
pentru aplicarea corecta a actelor organelor locale. Stabilitatea si schimbarea sediului sunt
opozabile tertilor din momentul inregistrarii de stat. Adresa postala a persoanei juridice este acea
de la sediu, insa persoana juridica poate avea si alte adrese pentru corespondenta. Toate
documentele intrate la sediul persoanei juridice se considera receptionate de catre persoana
juridica. In cazul modificarii sediului persoana juridica este obligata sa publice in monitorul
oficial al RM despre modificare . 2. Denumirea persoanei juridice este reglementata prin art 66
CC RM. Denumirea persoanei juridice trebuie sa fie exprimata in limba de stat si sa contina
forma de organizare juridica. Inregistrarea unei denumiri este respinsa daca coincide cu alta
denumire a unei persoane deja inregistrate. Se interzice a utiliza in denumirea persoanei juridice
a sintagmelor ce contravin prevederilor legale, normelor morale, nume proprii daca nu coincid cu
numele participantilor, daca nu exista acordul persoanei respective sau al mostenitorilor ei cu
privire la folosirea numelui. Persoana juridica nu este in drept de a utiliza cuvinte in denumirea
sa care ar induce in eroare privind la forma sa, in cazul modificarii denumirii per juridica este
obligata sa publice acest fapt in monitorul oficial al RM.
5.Incetarea activitatii persoanei juridice.

Activitatea per juridice inceteaza in cazul reorganizarii si lichidarii persoanei juridice.

Reorganizarea poate avea loc in urmatoarele forme: 1. Fuziune care cuprinde contopirea si
absortia. 2. Dezmembrare care paote avea loc prin divizare si separare. 3. Separare. (Art 86)

Tema 4: Actul juridic civil si conditii de valabilitate ale acestuia.

1. Notiunea actului juridic civil.
2. Clasificarea actelor juridice civile.
3. Conditiile actului juridic civil.
1.Notiunea actului juridic civil. Actul juridic civil este manifestarea de vointa a persoanelor
fizice si juridice cu scopul de a naste, modifica sau stinge obligatii si drepturi civile (art 195 CC).
Conform doctrinei de specialitate actul juridic civil este actul savirsit in scopul de a produce
efecte de drept adica de a crea modifica, transmite sau stinge raporturi juridice.
Termenul de act are 2 intelesuri: 1. Act- manifestare de vointa efectuata cu intentia de a produce
efecte juridice. 2. Act- in scris constatator al operatiunii juridice.
Actul juridic civil face parte din categoria faptelor juridce dar se deosebeste de evenimentele si
actiunile omenesti savirsite fara intentia de a produce efecte juridice. Actul juridic civil se
deosebeste de actele admnistrative ale organelor de stat, organele autoadministrarii locale care
duc la aparitia, modificarea sau incetarea drepturilor si obligatiilor unui subiect de drept concret.
Astfel de acte administrative sunt: licentierea, retragerea loturilor de pamint daca nu sunt folosite
dupa destinatie.
Importanta actului juridic civil este determinata de realitatea ca actul juridic reprezinta
principalul izvor de drepturi si obligatii civile. Cunoasterea actului juridic civil este necesara
pentru o corecta aplicare a legii deoarece actul juridic civil este un instrument principal prin care
se realizeaza dinamica circuitului civil si a circuitului economic. Sub aspect stiintific teoria
actului juridic civil este cea care elaboreaza notiuni de baza folosite nu numai in institutiile
dreptului civil cum sunt de exemplu: drepturile reale, obligatiile, succesiunile, contractele dar si
cele de catre alte ramuri ale dreptului.
Trasaturile caracterisitice ale actului juriidc civil sunt: 1. Este o manifestare de vointa ce provine
de la una sau mai multe persoane fizice si juridice. 2. Manifestarea de vointa este exprimata cu
intentia de a produce efecte juridice. 3. Efectele juridice urmarite sunt: crearea,modificarea sau
stingerea unui raport juridic civil concret.
2.Clasificarea actelor juridice. Actul juridic este un concept general obtinut printr-un proces de
abstractizare generalizatoare de caracteristici comune diferitor acte. Astfel clasificarea actelor
juriidce civile este necesara pentru o mai buna cunoastere a acestei institutii publice a dreptului
civil.
Criteriile de clasificare a actelor civile sunt:
1. Dupa numarul partilor si exprimarea vointei acestora.
a)
Acte unilaterale- actele in care doar o singura parte isi exprima vointa (procura,
testament); Este important de accentuat ca in cazul acestor acte vointa de catre o singura parte
dar nu de mai multe persoane;
b)
Acte bilaterale- actele in care se exprima vointa ambelor parti ale raportului juridic,
mactul juridic bulateral tipic este contractul. Contractele supa continutul lor pot fi clasificate in
contracte unilaterale si bilaterale. Contractul unilateral este un act juridic bilateral care da nastere
la obligatii numai in sarcina numai uneia dintre parti, cealalta parte avind numai drepturi, cum
este contractul de imprumut (prin contractul de imprumut o parte numita imprumutator se obliga

sa dea in proprietatea celeilalte parti numita numita imprumutatul bani sau alte bunuri fungibile,
iar acesta se obliga sa restituie banii in aceeasi suma sau bunuri de acelasi gen calitate, cantitate
la expirarea termenului pentru care i-au fost date); (contractul de donatie); Contractul bilateral
este tot un act bilateral care da nastere la obligatii atit pentru o parte cit si pentru cealalta parte
(adica in aceste contracte avem 2 parti: debitor si creditor);
c)
Acte multilaterale- actele incare se exprima vointa a 3 sau mai multe parti. Sunt
multilaterale contractele de societate, actele prin care mai multe parti se asociaza pentru
realizarea unui scop comun aducindu- se contributia fiecaruia in parte.
2. Dupa scopul urmarit la incheierea lor avem:
a)
Acte juridice cu titlu oneros- sunt acele acte in care ambele parti primesc un folos
patrimonial (cu bani);
b)
Acte juridice cu titlu gratuit sunt acele acte incare numai o parte primeste un folos
patrimonial (testament, donatie);
Actele cu titlu oneros sunt: comutative sau aleatorie. Actele comutative sunt acele acte cu titlu
oneros in care partile cunosc sau pot cunoaste chiar din momentul incheierii lor existenta si
intinderea obligatiilor ce le revin.
Actele aleatorii sunt acele acte cu titlu oneros in care partile au posibilitate unui cistig sau riscul
unei pierderi de care fac sa depinda existenta sau intinderea obligatiilor (loto).
Actele cu titlu gratuit se impart: in liberalitati si acte dezinteresate. Liberaluatile sunt acte in
temeiul carora urmeaza sa se transmita un bun, o fractiune de patrimoniu gratificant (donatiile,
legatele). Obiectul legatului poate fi transmiterea in proprietate, folosinta sau un alt drept real al
bunurilor care fac parte din bunul succesoral.
Actele dezinteresate sunt actele care in temeiul carora niciun bun nu urmeaza sa iasa din
patrimoniul celui care procura altuia un folos, de ex: imprumutul fara dobinda, mandatul gratuit.
3.Dupa modul de incheiere:
a)
Acte consensuale- acte care se considera incheiate si drepturile si obligatiile partilor apar
din momentul cind acestea au ajuns la un consens. Aceste acte iau nastere prin simpla
manifestare de vointa a partilor (arenda, locatiunea)
b)
Actele reale- sun acele care se considera incheiate si drepturile si obligatiile apar din
momentul transmiteri bunurilor (transportul de marfuri);
c)
Actele solemne (formale)- acele acte pentru formarea carora simpla manifestare de vointa
este insuficienta legea cerind ca vointa sa imbrace o forma speciala.
4.Dupa momentul procedurii efectelor lor:
a)
Acte intrevii- acte in care efectele se produc in timpul vietii subiectilor de drepti care le
incheie si reprezinta majoritatea actelor juridice civile.
b)
Actele pentru o cauza de moarte- sunt acte de a caror esenta este producerea efectului
numai la moartea autorului lui , aceste acte fiind facute tocmai in considerarea mortii
(testamentul)
5.Dupa efectele lor:
a)
Acte constitutive sunt acele acte prin care se creaza raporturi juridice care au in
continutul lor drepturi si obligatii inexistente anterior (ipoteca);
b)
Acte translative- acele acte prin care se stramuta un drept dintr-un patrimoniu in altul
(vinzare- cumparare);
c)
Acte declarative- acele acte care definitiveaza drepturile preexistente (partajul averii).
6. Dupa importanta lor in raport cu un bun sau patrimoniu:

a)
Acte de conservare- actele care reprezinta o masura de preintimpinare a pierderii unui
drept. El este intotdeauna avantajos si este act care menit sa patreze un drept in patrimoniul ueni
persoane (inscrierea unei ipoteci);
b)
Acte de administrare- actele prin care se tinde la o punere in valoare, la o exploatare a
unui bun sau patrimoniu (repartiile de inretine a unei institutii);
c)
Acte de dispozitie- actele care au ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui drept sau
grevarea cu sarcini reale a unui bun (vinzarea, donatia).
7. Dupa modalitatea de incheiere:
a)
b)

Acte strict personale

Acte incheiate prin reprezentare.

8. Dupa corelatia dintre ele:

a)
b)

Acte juridice principale- exista de sinestatatot;

Acte accesorii- depind de existenta unui alt act.

3.Conditiile actului juridic civil. Conform legislatie in vigoare actul juridic este valabil daca sunt
respectate urmatoarele conditii:
1. Legalitatea actului juriidc civil- continutul trenuie sa corespunda legal ca in vigoare.
2. Capacitatea de a contracta- consta in atitudinea persoanei de a deveni tutulari fr drepturi si
obligatii prin incheierea actului de drept civil. Persoana fizica trebuie sa dispuna de capacitatea
de exercitare deplina iar minorii pot sa exercite acele acte conform capacitatii lor. Persoana
juridica pot incheia orice acte dar sa nu contravina obiectului de activitate din documentele de
constituire, unele categorii de acte juridice pot fi incheiate numai daca dispune de licenta.
3. Consemtamintul- conditii esentiale de fond generate ce consta in hotarirea de a incheia un act
juridic manifestant. Necorespunderea vointei interioare cu cea exterioara este temei de declarare
a nulitatii actului juridic.
Pentru a fi valabil consemntamintul trebuie sa indeplineasca anumite conditii: 1. Sa emane de la
o persoana cu discernamint. 2. Sa fie facuta cu intentia de a produce efecte juridice. 3. Sa fie
exteriorizata. 4. Sa nu fie conditionata de un viciu.
1. Conditia de discenamint nu poate fi redusa la conditia consemtamintul sa emane de la o pers
capabila cu capacitate de exercitiu, intrucit pot fi lipsite de discernamint nu numai persoanele
lipsite de capacitatea de exercecitiu dar si persoanele cu capacitate de exercitiu deplina. Lipsa de
discenamint se poate datora virstei fragede, alinatiei sau dibilitatii mintale permanente si
persoanele in stare de tulburare a mintii vremelnice. Aceasta se intimpla in cazul betiei,
narcomaniei. Lipsa de discernamint se echivaleaza cu lipsa consemntamintului. Cerinta
consimtamintului rezulta din natura actului juridic care este o manifestare de vointa facuta in
mod constient cu reprezentarea urmarilor juridice.
2. Consimtamintul trebuie facut cu intentia de a produce efecte juridice- prin aceasta se intelege
ca prin maifestarea de vointa persoana se angajeaza juridic (realizarea acestui raport juridic este
susceptibil de obtinut prin forta de constringere a statului in caz de nevoie). Deobicei se
considera ca lipseste intentia de a produce efecte juridice in urmatoarele cazuri: 1. Cind
manifestarea de vointa a fost facuta din gluma. 2. Cind manifestarea de vointa a fost facuta din
prietenie, curtoazie. 3. Cind manifestarea de vointa a fost facuta cu o rezerva mintala. 4. Cind
manifestarea de vointa este foarte vaga.
3. Pentru a dobindi valoare juridica de consemtamint vointa interioara, psihologica trebuie sa se
manifeste in exterior. Exteriorizarea manifestarii de vointa facuta cu intentia de a produce efecte
juridice, este dominata de principiul alegerii libere a formei de manifestare a vointei care poate fi
expresa sau tacita. Modurile obisnuite de manifestare a vointei sunt urmatoarele: verbal, scris,
gesturi. In privinta tacerii putem spune ca tacerea prin ea insusi nu valoreaza consemntamint dar
prin exceptie valoreaza in urmatoarele cazuri: cind prevede legea, cind partile stabilesc prin
vointa lor si cind dupa obicei tacerea se considera acceptarea sau neacceptarea.

4. Viciile de consimtamint sunt acele imprejurari care afecteaza caracterul constient si liber al
vointei de a face un act juridic. In cazul viciilor de consimtamint manifestarea de vointa exista
fie in continutul sau intelectual, constient cum este in cazul dolul fiind caracterul sau liber ca in
cazul violentei al leziunii. Cele de consemntamint: eroarea- este o falsa reprezentare a realitatii la
incheierea unui act juridic. In literatura de specialittae de deosebesc urmatoarele tipuri de erori:
1. Dupa natura realitatii se deosebesc eroare de fapt- falsa reprezentare a unei situatii faptice in
legatura cu incheierea si la momentul incheierii actului juridic; si eroare de drept- falsa
reprezentare a existentei sau continutul existintei actului normativ la incheierea unui act
normativ.
2. Dupa gravitatea si consecintele ce le produce se deosebesc: eroare obstacol- eroare care
datorita gravitatii impiedica formarea actului juridic, deoarece in cazul actelor bilaterale
manifestarea de vointa a partilor nici nu se intilnesc. Acest tip de eroare cuprinde: eroarea asupra
naturii juridice a actului juridic, de ex: o parte crede ca incheie contractul de vinzare cumparare,
iar alta parte crede ca incheie un act de donatie)si eroarea asupra identitatii obiectului actului (se
confunda obiectul contractului de catre parti, astfel o parte crede ca obiect a contractului este o
casa, iar cealalta crede ca este alta casa. Acest tip de eroare atrage nulitatea absoluta a actului
juridic.
Eroare ca viciu de consimtamint- este o alterare a consimtamintului care exista. Aceasta eroare
are 2 forme: eroare asupra substantei obiectului actului juridic- o persoana crede ca o persoana
crede ca cumpara un tablou original insa in realitate o copie; si eroare asupra identitatii
persoanei.
Eroare indiferenta- este falsa reprezentare a unor elemente neesentiale la incheierea actului
juridic si nu produce efecte asupra valabilitatii actului juridic civil.
Dolul- viclenia- este o cauza de nulitate a actului cind mijloacele viclene intrebuintate de una din
parti care fac ca cealalta parte sa incheie contract. Prin dol persoana se duce in eroare prin
mijloace viclene cu scopul de a o face sa incheie contractul de aici rezulta ca dolul este o eroare
provocata. Dupa natura elementelor deosebim: 1. Dolul principal, are la baza elemente
determinate la incheierea contractului. In lipsa erorii date contractul nu ar fi fost incheiat, acest
dol atrage anularea actului juridic. 2. Dolul incident- cade asupra unor elemente nedeterminate la
incheierea actului juridic. Pentru a constitui viciu de consimtamint dolul trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa fie determinat, sa provina de la cealalta parte.
Violenta- este un viciu de consemtamint- prin care o persoana este amenintata cu un rau de
natura sa provoace o temere ce determina persoana sa incheie actul juridic pe care in conditii
obisnuite nu l-ar fi incheiat. Dupa efectele pe care le produce violenta este de 2 feluri: fizica si
psihica.
Violenta presupune urmatoarele elemente: element obiectiv si exterior ce consta in amenintarea
cu un rau, elementul psihologic care consta in insuflarea unei temeri care determina pe victima
sa incheie un act juridic pe care in lipsa temerii nu l-ar fi incheiat. Pentru a fi un viciu de
consemtamint violenta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie determinata pentru
incheierea actului juridic sa fie ilicita si injusta.
Leziunea- paguba materiala pe care o sufera una din parti din cauza dispoportiei vadite de
valoare dintre cele 2 prestatii chiar la momentul incheirii contractului.
O alta conditie este obiectul actului juridic civil- este conduita persoanei care trebuie sa existe, sa
fie determinat posibil licit si moral. Obiect pot fi si bunurile viitoare. Obiectul actului juridic
civil este insasi obiectul raportul juridic civil la care da nastere actul juridic civil, adica consta in
obiectul obligatiei generate de actul juridic, deci prestatia care inseamna transmiterea unui drept,
a unui fapt.

Conditiile de valabilitate ale actului juridic sunt: 1. Sa existe. 2. Sa fie in circuitul civil. 3. Sa fie
determinat sau determinabil. 4. sa fie posibil de realizat, sa fie in conformitate cu legea, sa fie
licit,
Cauza actului juridic civil- consta in scopul urmarit la incheierea actului juridc civil. Cauza este
o parte a vointei juridce cealalta parte fiind consimtamintul. Cauza este un element al actului
juridic de natura psihologica care ne da raspuns la intrebarea pentru ce este incheiat actul juridic.
Cauza este o conditie ce nu trebuie confundata nici cu consimtamintul nici cu obiectul actului
juridc.
Elementele cauzei sunt: Scopul imediat, este un element abstract, obiectiv si invariabil in cadrul
aceleiasi categorii de acte juridce ( scopul imediat pentru cumparatori este a dobindi dreptul de
proprietate, iar a vinzatorului de a primi pretul stabilit).
Scopul mediat- numit si scopul actului juridic civil este acel element care consta in motivul
determinat pentru incheierea actului juridic.
Conditiile de valabilitate a cauzei sunt: 1. Cauza trebuie sa existe. 2. Cauza sa fie reala. 3. Cauza
sa fie licita.
Forma actului juridic civil- este modalitatea de exteriorizare a vointei cu intentia de a crea, de a
modifica sau stinge un raport juridic civil. In art 208 se contin regulile generale cu privire la
forma actului juriidc civil si sunt determinate modalitatile existente de exprimare a manifestarii
vointei de a incheia un act juridic civil: verbal, in scris, in forma autentica, prin actiuni
concludente, prin tacere. Art 211 al 2, 212 al 1, 213, 806, 1516, 687, 904...
Tema 5: Nulitatea actului juridic civil
1. Definitia si functiile nulitatii.
2. Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil.
3. Cauzele nulitatii.
4. Clasificarea nulitatilor
5. Efectele nulitatii actului.
1.Definitia si functiile nulitatii. Nulitatea este sanctiunea de drept civil care desfiinteaza actul
juridic atunci cind a fost incheiat cu nerespectarea conditiilor sale de validitate impuse de lege.
Nulitatea este principala si cea mai vasta specie a ineficacitatii actului juridic civil.
Functiile nulitatii. Ca sanctiune juridca civila nulitatea indeplineste o functie preventiva pentru
ca partile stiind ca actul lor va fi lipsit de efecte daca nu respecta cerintele legii; Functia
represiva sanctioneaza incalcarea savirsita. Functia reparatorie prin care se asigura pe de o parte
restabilirea ordinii de drept incalcate, iar pe de alta parte repararea prejudiciului cauzat prin
incalcarea sanctionata si uneori in masura prevazuta de lege adaptarea sau refacerea actului
juridic prin inlocuirea de drept a cauzei ilegale cu clauza conforma dispozitiei ilegale imperativa.
Nulitatea poate fi invocata independent de orice cerere de executare si pe cale de actiune fie
inainte fie dupa executare.
2.Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficienta a actului juridic. Pentru a contura mai precis
specificul sanctiunii nulitatii si pentru evitarea confundarii ei cu alte sanctiuni civile vom face
citeva delimitari esentiale intre nulitatea si alte cauze de inificacitate a actelor juriidce civile:
a) Rezolutiunea este sanctiunea civila care consta in desfiintarea cu efect retroactiv a unui
contract sinalagmatic cu executare imediata la cererea unei din parti ca urmare a neexecutarii
obligatiei celeilalte parti din cauze imputabile acesteia, de ex intre doua persoane care s-a
incheiat un contrct de vinzare cumparare, in momentul incheierii sale actul respectiv este valabil
obligatiile partilor existind reciproc. Daca insa in momenutul executarii acestui contract una din
parti nu a indeplinit obligatia sa celalat contractant pentru a evita o paguba mai mare poate cere

in instanta desfacerea contractului. In asa fel daca instanta ii va admite cererea, el va fi lipsit de
propria obligatie.
Rezolutiunea se deosebeste de nulitate prin: domeniul de aplicare. Rezolutiunea se aplica doar
contractelor sinalagmatice cu executare imediata. Nulitatea se aplica oricaror acte juridice.
Prin contract sinalagmatic intelegem acea conventie care de la data incheierii ei produce obligatii
reciproce si interdependente in sarcina ambelor parti, obligatia fiecarei parti avindusi cauza in
obligatia celelilalte.
3.Cauzele nulitatii. Cit timp rezolutiunea intervine pentru cauze ulterioare incheierii valabile a
actului (neexecutarea culpabila a obligatiei a unei din parti) nulitatea intervine pentru cauze
anterioare sau concomitente incheierii constind in nerespectarea conditiilor cerute de lege pentru
valabilitatea actului.
Modul de aplicare. In timp ce in cazul rezolutiunii instanta chiar daca dovedeste neexecutarea
culpabila a obligatiei nu este obligata sa pronunte rezolutiunea putind acorda mai intii un termen
de gratie debitorului. In cazul nulitatii judecatorul nu are nici o putere de apreciere fiind tinut sa
constate sau pronunte nulitatea daca sunt dovedite cauzele ei.
Raspunderea pt daunele pricinuite prin desfiintarea actului- este in cazul rezolutiunii o
raspundere contractuala deoarece intre parti a existat un act valabil dar in cazul nulitatii este o
raspundere delictuala deoarece actul este desfiintat datorita faptului ca de la inceput nu a fost
valabil. Rezolutiunea poat fi judecatoreasca sau conventionala, in orice conventie sinalagmatica
conditia rezolutorie este subinteleasa dreptul la actiune il are partea pentru care nu s-a executta
angajamentul.
Rezilierea- este sanctiunea civila care consta in desfiintarea pentru viitor a unui contract
sinalagmatic cu executare succesiva in timp ca urmare a neexecuarii obligatiei unei din parti din
cauze imputabile acesteia. Rezelierea este identica in esenta ei cu rezolutiunea de care se
deosebeste prin domeniul de aplicare si prin lipsa caracterului retroactiv al sanctiunii. Deaceea
concluzia este ca rezilierea se deosebeste de nulitate prin aceste trasaturi si in plus cele aratate la
rezolutiune.
Este necesar de mentionat faptul ca in cazul contractelor cu executare succesiva in timp nulitatea
nu opereaza in timp retroactiv ci tot numai pentru viitor ca si rezilierea de ex: un contract de
inchirieire sau de munca pe o perioada nedeterminata poate fi reziliat de una din parti, dar aceste
contracte si-au produs toate efectele pina in ziua rezilierii lor si incepind cu aceasta data nu vor
produce efecte juridice pentru viitor.
4.Clasificarea nulitatilor. Data fiind diversitatea cauzelor care le determina nulitatile pot fi
clasificate in diferite criterii.cea mai importanta clasificarea nulitatii se face
1.In functie de natura interesului ocrotit prin norma incalcata: nulitatile absolute si cele relative.
Nulitatea absoluta intervine in cazul in care la incheierea actului s-au incalcat norme juridice
imperative. Normele imperative care au ca scop ocrotirea unor interese generale, pe cind
nulitatea relativa intervine in cazurile in care la incheierea actului s-au incalcat dispozitii legale
care au ca scop ocrotirea unor interese personale.
Regimul juridic al nulitatii absolute difera de ce regimul juridic al nulitatii prin urmatoarele
momente: 1. Nulitatea absoluta poate fi invocata de catre orice persoana interesata si chiar de
oficiu de catre instanta de judecata, pe cind nulitatea poate fi invocata numai de persoana ocrotita
prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului. De exemplu: daca la incheirea actului
comsemtamintul partii a lipsit cu desavirsire atunci va fi invocata nulitatea absoluta, nu numai de
partea respectiva, ci si de alta parte sau de orice persoana care interesul de a fi desfiintat acest
act; in schimb daca o parte a consimtit la inchierea actului, dar consemntamintul ei a fost viciat
de eroare, dol sau violenta va putea fi invocata nulitatea relativa numai de catre partea respectiva.

2.Nulitatea absoluta poate fi invocata oricind fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune. Pe
cind nulitatea relativa nu poate fi invocata decit in limita termenului legal de prescriptie, actiunea
in anulare fiind prescriptibila in termen de 3 ani, daca nu prevede un termen mai scurt.
2.Dupa intinderea efectelor sanctiunii distingem: 1.nulitatea totala care desfiinteaza actul in
intregime. De exemplu: nulitatea unui contract de donatie pentru neincheierea lui in forma
autentica ceruta de legislatie. 2.nulitatea partiala care desfiinteaza numai o parte din actul juridic
sanctionat si anume: pe cela care contravin scopului, normelor juridice incalcate la incheirea
actului juridic. Contractul de vinzare cumparare- arvona.
3.Dupa cum este sau nu prevazuta de lege nulitatea poate fi: nulitate expresa,(prevazuta de textul
legii), nulitatea virtuala(tacita implicit),-cind sanctiunea nu este expresprevaxuta de lege dar
nevalabilitatea actului rezulta din caracterul imperativ al dispozitie legale incalcate sau de scopul
urmarit de legiuitor prin instituirea anumitor conditii de instituire a actului.
4.Dupa felul conditiilor de valabilitate- nulitate de fond si forma.
5.Efectele nulitatii. Efectul nulitatii consta in desfiintarea actului juridic si a raportului juridic
creat prin act. In acest context mentionam urmatoarele aspecte: 1.daca actul juridic lovind in
nulitate nu afost executat si nu a produs efecte juridice, sanctiunea nulitatii va face ca actul sa nu
mai poata produce efecte in vederea carora a fost incheiat. Astfel in cazul in care una din parti ar
cere celeilate executarea unei prestatii, la care s-a obligat prin actul juridic lovit de nulitate,
debitorul se va putea opune la executare invocind exceptia de nulitate; 2.daca actul juridic lovit
de nulitate a fost deja executat in tot sau imparte, total sau partial aplicarea nulitatii va avea ca
efect obligatia partilor de a-si restitui reciproc prestatiile savirsite si primite.3. daca in urma
incheirii actului lovit de nulitate partile au inchiat unele acte juridice cu terte persoane juridice,
acte pe care nu le-ar fi putut incheia daca n-ar fi incheiat mai intii actul nevalabil aplicarea
sanctiunii nulitatii acestui act va atrage in principiu si desfiintarea actelor incheiate in temeiul lui
cu alte persoane.
Principiul retroactivitatii, Principiul repunerea in situatia anterioara, Principiul desfiintarii
actelor, ca urmare a actului initial.
Tema 6: Drepturile personale nepatrimoniale
1.Notiuni generale privind drepturile personal nepatrimoniale.
2.Clasificarea drepturilor personale nepatrimoniale.
3.Exercitarea si apararea drepturilor nepatrimoniale.
1. Notiuni generale privind drepturile personal nepatrimoniale. Drepturile personale
nepatrimoniale sunt strins legate de persoana si existenta lor, garantarea realizarii acestor
drepturi reprezinta o valoare sociala. Regelementarea juridica a acestor drepturi rezulta din ideile
umanismului, din politica statului si din cauze economice. Drepturile personale nepatrimoniale
formeaza un institut complex ce contine norme din diferite ramuri de drept: norme de drept
constitutional (proclama drepturile personale ale cetatenilor, stabileste garantiile de stabilire,
astfel prin Constitutia RM si se garanteaza drepturile si libertatile omului si cetateanului
recunoscute in dreptul international), norme dreptului penal care sunt indreptate la lupta
impotriva atentarilor asupra principalelor drepturi principale cum sunt viata, sanatatea,
inviolabilitatea fizica, cinste, demnitate; norme de drept muncii; normele dr civil ce recunosc
inviolabilitatea persoanei si a drepturilor persoanei. =Conventia cu privire la dr omului 1950.
Drepturile subiective per nepatr se caracterizeaza prin: 1.caracter strict personal. 2.caracter
exclusiv. 3.caracter nepatrimonial. 4. sunt drepturi absolute dupa caracterul lor- cu toate ca
aceste drepturi se opun lor ele se deosebesc de toate celelate drepturi absolute prin faptul ca
titularul dispune de 2 imputerniciri: de a cere de la tot cercul de persoane sa se abtina de la
actiunile ce le-ar leza drepturile. 2. De a se apara in cazul lezarii drepturilor persoanei. 5.sunt
drepturi inalienabile.

2.Clasificarea drepturilor pers nepatrimoniale.

Drepturi ce stau la baza individualizarii persoanei- dreptul la nume, domiciliu, onoare,
demnitate.
Drepturile per nep indreptate spre asigurarea inviolabilitatii persoanei.
Drepturile personale nepatrimoniale care asigura inviolabilitatea si taina vietii privatedrepturi la inviolabilitatea proprietatii, taina medicala.
Aceste drepturi trebuie sa aiba un caracter personal si sa asigure posibilitatea restabilirii lor.
3. Exercitarea si apararea drepturilor nepatrimoniale. Drepturile personale nepatrimoniale trebuie
sa fie exercitate cu buna credinta in limitele stabilite de lege. Legea stabileste anumite limite la
exercitarea acestor drepturi, de exemplu art 8 al2 Const RM stabileste o restrictie privind
amestecul autoritatilor publice in exercitarea drepturilor personale nepatrimoniale, totodata
trebuie sa tina cont de regulile de etica si morale. De exemplu mijloacele de informare in masa
nu pot sa intervina in viata privata a persoanei sau sa atenteze la cinste, demnitate. Unele drepturi
personale nu pot fi exercitate prin reprezentanti si inceteaza odata cu moartea persoanei. Unele dr
nepatrimoniale strict personale nu pot fi exercitate prin intermediul tertilor si inceteaza odata cu
moartea per fizice nefiind transmise prin mostenire.
Apararea drepturilor per nepatrimoniale. Apararea drep subiective civile este posibila doar in
cazul incalcarii lor(art 11,13) In cazul lezarii dr nepatrimoniale intre titular si persoana vinovata
apare un raport juridic relativ. Raspunderea persoanei ce a lezat dreptul dat apare indiferent de
vinovatie, aceasta fiind o exceptie de la regula generala (in cazul lezarii drept patrimoiale este
necesara existenta vinovatiei de atragere a raspunderii) in cazurile cind persoanei i se aduce
daune fizice ele se repara in baza raspunderii pentru cauzarea de daune. In cazurile stabilite de
lege persoanele pot cere si repararea daunei morale 1423 CC. Marimea compensatiei
prejudiciului moral se stabileste de instanta de judecata, CC nestabilind careva limite. Apararea
cinstei, onoarei, reputatiei persoanei. Onoarea reprezinta evaluarea persoanei de catre public
aprecierea sociala a persoanei. Demnitatea este autoevaluarea si autoaprecierea calitatilor morale,
profesionale ale persoanei. Reputatia profesionala reprezinta opinia publicului privind calitatile
profesionale si neajunsurile persoanei formata in decursul unei perioade de timp. Persoanele
fizice si juridice au dreptul sa ceara dezmintirea informatiei ce le lezeaza cinstea, demnitatea,
reputatia daca cel ce a raspindit aceasata informatie nu va putea demonstra ca nu sunt veridice.
Deci cinstea, reputatia trebuie sa se formeze din informatii veridice pentru ca evaluarea morala
de public sa corespunda realitatii. Raportul juridic ce rezulta din dreptul subiectiv la cinste,
demnitate are caracter absolut, dar din momentul lezarii dreptuui apare un raport relativ deoarece
subiectul pasiv se reduce la anumite persoane concrete care au lezat dreptul titularului. Apararea
onoarei demnitatii si reputatiei profes se regelemeteaza de art 16 CC si poate fi definita ca
dreptul personal de a cere confirmarea faptului ca afirmatiile raspindite nu corespund realitatii.

Tema 7: Exercitarea si apararea drepturilor subiective civile.

1. Dreptul subiectiv. Mijloacele de exercitare a drepturilor subiective si de executare a
obligatiilor. Principiile de exercitare a drepturilor si de executare a obligatiilor.
2. Limitele de exercitare a drepturilor subiective civile. Abuzul de drept.
3. Apararea drepturilor civile.
1. Dreptul subiectiv. Mijloacele de exercitare a drepturilor subiective si de executare a
obligatiilor. Principiile de exercitare a drepturilor si de executare a obligatiilor.Exercitarea dr
subiectiv reprezinta realizarea imputernicirilor. Prin realizarea dr subiective titularul obtine un
scop (de exemplu dobindeste un drept, savirseste acte juridice), isi satisface anumite necesitati.
Conform art 9 CC a RM persoanele fizice si juridice trebuie dupa bunul plac sa-si exercite
drepturile si sa-si execute obligatiile ce le apartin. Aceasta ne permite sa afirmam ca toate

actiunile asupra drepturilor subiective, adica realizarea lor, precum si renuntarea la drepturile
subiective, transiterea lor altor persoane sunt efectuate de persoanele imputernicite la propria
convinngere. Peparcursul exercitarii dr si executarii obligatiilor, persoanele impuernicite trebuie
sa actioneze cu buna credinta, trebuie sa respecte legea, contractul, ordinea publica si bunile
moravuri. Potrivit al 2 art 9 neexercitarea drepturilor nu duce la stingerea drepturilor- regula
generala, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Astfel art 440 CC a RM stipuleaza ca
servitutea se stinge prin radierea ei, in caz de neuz pe o perioda de . art 1170 al2 prevede in cazul
in care termenul nu este determinat fidijusiunea inceteeaza daca creditorul in decursul unui an de
la scadenta obligatiei garantate nu a intentat nici o actiune contra fidijusor. Potrivit opiniei
doctrinale unele drepturi subiective sunt totodata si obligatii civile, acest lucru este mentionat si
in CC art 40-44, iar prin exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut in vedere
drepturile subiective civile concrete ale persoanei. Legislatia civila nu admite limitarea
posibilitatii exercitarii drepturilor posibile viitoare art 23 al 4. Prin exercitarea drepturilor se
intelege realizarea de catre titularul dreptului subiect civil a continutului acestui drept. Elementul
central al fiecarui drept subiectiv este libertatea alegerii comportamentului de catre titularul
dreptului. Deaceea drepturile subiective civile se exercita la propria dorinta a titularului prin
actiuni care sunt cele mai des intilnite. Doctrina de specialitatea evidentiaza mijloace reale si
mijloace juridice de exercitare a drepturilor subi civile.
Mijloacele reale reprezinta actiunile altele decit cele care imbraca forma actelor juridice civile
(de exemplu in cazul dreptului de proprietate acestea constau in actiuni indreptate spre
exercitarea atributelor de posesiune si folosinta ce apartin proprietarului)
Mijloacele juridice sunt actiunile care imbraca forma actelor juridice civile , alte actiuni cu
caracter juridic (de exemplu exercitarea dr de proprietate inseman exercitarea atributului de
dispozitie.)
Executarea obligatiilor civile. Drepturile si obligatiile civile sunt in strinsa legatura in raporturile
juridice civile. Din aceasta cauza respectarea obligatiei civile si executarea obligatiei
corespunzator atrage realizarea dreptului civil. Obligatiile pot fi executate fie prin actiuni in
cazul raporturilor juridice civile relative(de obligatii) sau prin inactiuni in cazul raporturilor
juridice absolute de catre subiectul pasiv. Executarea obligatiei civile poate avea loc benevol sau
fortat. In cazul schimbarii componentei participa la raportul juridic civil executarea obligatiei se
face conform normelor de cesiune a creantei sau de preluare a datoriei art 556-571; in cazul
succesiunii este vorba de raspunderea mostenitotului si obligatiile care se transmit prin
succesiun-art 664. Este necesar de deosebit cele enuntate mai sus de executarea obligatiei de
catre o terta persoana-581.
Principiile de exercitare a dr si executare a obligatiilor sunt: 1.Principiul legaliatatii art 9. 2.
Principiul respecarii ordinii publice si a bunurilor moravuri-9, 66, 87, 220,. Principiul
rezonabilitatii si a bunei credinte-art9,. Principiul interesului solidar si al colaborarii- capata
expresie in institutul raspunderii reciproce, de exemplu vinovatia dubla.

2. Limitele de exercitare a drepturilor subiective civile. Abuzul de drept. Drepturile subiective

civile trebuie exercitate in limitele prevazute de lege. Astfel conform art 352 CC RM se interzice
instrainarea unui bun proprietate comuna pe cote parti. In cazul depasirii nu putem fi aparati de
justie deoarece limitele sunt stabilite de lege. In primul rind cind vorbim de limitele exercitarii
dre civile trebuie sa respectam drepturile si interese altor persoane ocrotite de lege. Deci
exercitarea dreptului nu trebuie sa prejudicieze dreptul altor persoane. Art 46 al 5 Cons, 315 CC.
Deci exercitind un drept nu trebuie sa uitam ca cineva are un drept similar care deasemenea este
ocrotit de legea civila. Exercitarea drept si execu oblig este garantata numai intr-un stat dezvoltat
economic, politic, legislativ numai intr-o societate cu un sistem economic civilizat si cu o cultura
juridica inalta. Exercitarea drepturilor are anumite limite in timp. Depasirea limitelor la
exercitarea drepturilor atrage dupa sine aparitia abuzului de drept. Abuzul de drept reprezinta o

forma specifica de incalcare a principiului de exercitare a dreptului subiectiv potrivit scopului

social economic legii si regulilor de convietuire sociala. Abuzul de drept are ca efecte
urmatoarele: pricinuirea pagubelor intentionat sau fara intentie, din imprudenta. pozitia
dominanta pe piata a agentilor economci are ca efect limitarea concurenteisi lezarea drepturilor
altor subiecte. De cele mai deseori abuzul de drept se face prin actiuni ce are ca scop pricinuirea
de pagube si se poate manifesta in relatiile contractuale si extracontractuale.
3.Apararea drepturilor civile. Orice drept daca poate fi aparat are importanta pentru titular si
apararea fiind una din imputernicirile subiectului activ. Dreptul subiectiv la aparare este
posibilitatea juridica a persoanei imputernicita de a folosi masurile de ocrotire legala cu scopul
restabilirii situatiei si curmarea actiunilor de incalcare a drepturilor. Continutul dr la aparare este
determinat de complexul normelor materiale si procesuale ce determina: continutul masurii de
ocrotire, termenul de utilizare, cercul de subiecte imputernicite de a folosi dreptul la aparare si
ordinea procesuala. Masura de ocrotire juridica reprezinta mijloacele de aparare. Exista diverse
metode de aparare a drepturilor civile art 11 CC. Ordinea si limitele aplicarii unei metode
depinde de continutul dr subiectiv lezat si de caracterul lezarii dreptului. Fiecare metoda poate fi
folosita intr-o ordine procedurala. Ordinea data reprezinta forma de aparare a dr civile. Se cunosc
2 forme: jurisdictionala- apararea dr civile de catre organele statului in ordine administrativa sau
judiciara, forma nejurisdictionala- apararea prin actiuni proprii fara adresarea la instanta de
judecata sau alte organe competente, autotaparare.