A fost ca niciodata, Din rude mari mparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfinti Si luna ntre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l ndreapta Lnga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea n zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce, l vede azi, l vede mni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamni, i cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visnd ale ei tmple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se mple. Si ct de viu s-aprinde el n orisicare sara, Spre umbra negrului castel
Cnd ea o sa-i apara. *
Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesnd cu recile-i scntei O mreaja de vapaie. Si cnd n pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mnile pe piept, I-nchide geana dulce;