Sub crengutele unui anotimp

Trec pe aleea veche, trec ncet cu pai reci, trec clcnd pe frunzele uscate, trec
ascultnd oda psrilor care au rmas. Privesc n gol i totui la ceva.
Cerul mbrcat n diverse nuane de gri ale norilor, schieaz un zmbet mut
ncercnd s compenseze lipsa soarelui.
Sub frunzele vestejite se ascund puinele fire de iarb, nc verzi.
n faa mea se aterne un covor brodat cu petice desprinse din copaci, esut n
diferite culori, fiecare ct mai spectaculoas, mai ptrunztoare n suflet. Una cte una,
fiecare frunz, se aterne pe rnd, cobornd purtate n valsul unei adieri blnde ale
vntului tomnatec. Culori vii destrmate din focarul ce a domnit pe tot parcursul verii pe
cuprinsul albastru, picturi verzi sleite de puteri i foi arse de peste anotimpul cald, toate
acestea pentru mine, pentru noi.
M apropii de o banc zgriat de trecerea ireversibil a timpului-o noiune de
care ntreaga via ne este coordonat, de ploile acide ale norilor i mesajele scrijelite cu
cheile n sperana c poate, vreodat, persoana iubit le va citi.
nchid ochii i mi amintesc cum era ast-var, cum tot parcul era plin de flori de
tei i mireasma plcut a acestora. Totul s-a scurs att de repede, att de ireal, ca o oapt
pe buzele unui copil mic, inocent. n locul trilurilor vesele ale privighetorilor, acum nu se
aude dect zgomotul infernal al frunzelor ce se sfarm sub pantofii notri i croncnitul
agasant al ciorilor. mi amintesc cum simeam nisipul fierbinte sub tlpile uscate de soare,
cum perlele apei sreau spre cer de fiecare dat cnd alergam n ap si briza nelinitit a
mrii n plete.
Subit, un amalgam de sentiment m cuprinde. Melancolia, fericirea, dragostea i
sperana se mbin armonios fcndu-i loc n sufletul meu.
M ridic i m ndrept spre centrul parcului, ncercnd s-mi scald privirea n
nuanele fantasmagorice care m nconjoar.
De parte de cromatica fascinant, toamna nu este doar paleta de culori a unui
pictor i nici agonia naturii, este o emoie plcut i profund, o stare de spirit n care te
afunzi de-a lungul a trei luni.