Sub crengile unui anotimp

Trec pe aleea veche, trec ncet cu pai reci, trec clcnd pe frunzele uscate, trec
ascultnd oda psrilor care au rmas. Privesc n gol i totui la ceva.
Cerul mbrcat n diverse nuane de gri ale norilor, schieaz un zmbet mut
ncercnd s compenseze lipsa soarelui.
Sub frunzele veste!ite se ascund puinele fire de iarb, nc verzi.
"n faa mea se aterne un covor brodat cu petice desprinse din copaci, esut n
diferite culori, fiecare ct mai spectaculoas, mai ptrunztoare n suflet. #na cte una,
fiecare frunz, se aterne pe rnd, cobornd purtate n valsul unei adieri blnde ale
vntului tomnatec. Culori vii destrmate din focarul ce a domnit pe tot parcursul verii pe
cuprinsul albastru, picturi verzi sleite de puteri i foi arse de peste anotimpul cald, toate
acestea pentru mine, pentru noi.
$ apropii de o banc zgriat de trecerea ireversibil a timpului%o noiune de
care ntreaga via ne este coordonat, de ploile acide ale norilor i mesa!ele scri!elite cu
cheile n sperana c poate, vreodat, persoana iubit le va citi.
"nchid ochii i mi amintesc cum era ast%var, cum tot parcul era plin de flori de
tei i mireasma plcut a acestora. Totul s%a scurs att de repede, att de ireal, ca o oapt
pe buzele unui copil mic, inocent. "n locul trilurilor vesele ale privighetorilor, acum nu se
aude dect zgomotul infernal al frunzelor ce se sfarm sub pantofii notri i croncnitul
agasant al ciorilor. "mi amintesc cum simeam nisipul fierbinte sub tlpile uscate de soare,
cum perlele apei sreau spre cer de fiecare dat cnd alergam n ap si briza nelinitit a
mrii n plete.
Subit, un amalgam de sentiment m cuprinde. $elancolia, fericirea, dragostea i
sperana se mbin armonios fcndu%i loc n sufletul meu.
$ ridic i m ndrept spre centrul parcului, ncercnd s%mi scald privirea n
nuanele fantasmagorice care m ncon!oar.
&e parte de cromatica fascinant, toamna nu este doar paleta de culori a unui
pictor i nici agonia naturii, este o emoie plcut i profund, o stare de spirit n care te
afunzi de%a lungul a trei luni.