Drepturile

publici

si

obligatiunile

functionarilor

O perioada indelungata, functionarii au fost supusi unor

regimuri restrictive, dat fiind specificul misiunii lor de a servi
statului. Actualmente, acest specific este in atenuare
progresiva, remarcindu-se o tendinta evidenta de a sterge
diferenta dintre functionari si restul cetatenilor.
Dupa cum functionarii publici au obligatii fata de serviciul
public, la fel ei au si drepturi respective.
Drepturile si obligatiunile
divizeaza in doua mari categorii:

functionarilor

publici

se

1. Drepturi si obligatiuni cu caracter general pe care le au toti functionarii publici;

2. Drepturi si obligatiuni speciale, pe care le au numai

anumite categorii de functionari publici;
Ne vom opri mai detaliat la drepturile pe care le au toti
functionarii publici.
Functionarul public are dreptul:
a) sa examineze probleme si sa ia decizii in limitele
imputernicirilor sale;
b) sa solicite, in limitele competentei sale, si sa dispuna de informatia necesara de la alte
autoritati publice, precum si de la persoane fizice si juridice, indiferent de forma de proprietate si
tipul de organizare juridica;

c) sa se perfectioneze profesional;
d) sa avanseze la serviciu corespunzator pregatirii lui profesionale, capacitatilor intelectuale,
rezultatelor atestarii, constiinciozitatii in exercitarea atributiilor in cazul in care participa la
concursul pentru ocuparea posturilor vacante de un rang superior;

e) sa-si cunoasca drepturile si obligatiunile de serviciu;

f) sa fie remunerat conform functiei, pregatirii profesionale si experientei sale de munca;

g) sa se asocieze la sindicate si sa participe la activitatea

lor in afara orelor de program;
h) sa beneficieze de protectie juridica, in corespundere cu
statutul sau.

Printre drepturile fundamentale ale functionarilor publici,

evidentiem:
- dreptul la protectie juridica;
- drepturi financiare(dreptul la remunerare, la indemnizatii
speciale, la asigurare sociala, la pensie de batrinete);
- dreptul la stabilitatea postului (acest drept constituie in
acelasi timp si un avantaj fata de salariatii din sectorul privat.
In principiu, functionarul este numit pentru toata cariera sa
(in Germania, el este numit pe viata), cu exceptia cazurilor
de demisie sau destituire, sanctiunea cea mai grava, care
poate fi aplicata doar in urma unei proceduri disciplinare.
Functionarilor le sint garantate libertatea de opinie,
libertatea de exprimare (cu conditia respectarii principiului
neutralitatii si a obligatiei de rezerva), libertatea de asociere,
libertatea sindicala, dreptul la greva.
Obligatiunile functionarului sint urmatoarele:
a) sa execute la timp si calitativ deciziile autoritatilor publice in problemele ce tin de
competenta lui;
b) sa dirijeze, in cunostinta de cauza, sectorul de munca incredintat, sa manifeste initiative si
perseverenta, sa asigure indeplinirea neconditionata a sarcinilor ce stau in fata autoritatii
publice;
c) sa respecte cu strictete drepturile si libertatile cetatenilor;
d) sa se calauzeasca in exercitarea atributiilor de legislatia in vigoare, sa fie obiectiv si
impartial, sa nu dea dovada de tergiversari si birocratism;

e) sa examineze la timp propunerile, cererile si plingerile cetatenilor in domeniul activitatii

sale de serviciu, in conformitate cu legislatia;
f) sa studieze opinia publica si sa tina cont de aceasta in activitatea sa;
g) sa pastreze secretele de stat ori un alt secret ocrotit de lege, precum si informatiile despre
cetateni de care ia cunostinta in exercitarea atributiilor, respectind legislatia.
Nu se permite, conform legii, nici acceptarea de daruri si alte servicii din partea agentilor
economici si cetatenilor pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, cu exceptia semnelor de
atentie simbolice, recunoscute conform normelor de politete si ospitalitate. Functionarul public nu
are dreptul sa plece in delegatii peste hotare din contul persoanelor juridice sau ai cetatenilor, sa
aiba conturi in banci din strainatate.

Obligatiile membrilor
serviciului
public
decurg
din misiunea lor de a servi interesului general. In primul rind,
ei trebuie sa respecte o serie de obligatii profesionale
propriu-zise, care trebuie realizate in exercitiul functiei; in al
doilea rind, ei sint datori sa indeplineasca unele obligatii ce
afecteaza comportamentul lor personal.
Obligatii profesionale:
- Obligatia de a servi, adica obligatia de a executa
sarcinile ce-i sint incredintate. Un element al acestei obligatii
este datoria de a indeplini personal sarcinile conferite.
Obligatia de a servi implica de asemenea datoria de supunere
ierarhica, adica de a respecta ordinele superiorilor ierarhici
(fie ca este vorba de ordine individuale sau de indicatii
generale), dar si datoria de a se supune legilor si
regulamentelor. Totusi, daca subordonatul primeste un ordin
ce contine grave elemente de ilegalitate si care compromite
interesul public, functionarul este obligat sa nu execute acest
ordin.
- Exercitarea exclusiva a functiei (obligatie instituita in
unele tari). Functionarul trebuie sa-si exercite functia
personal si in mod continuu. Din aceasta obligatie reiese
principiul interdictiei cumulului unei functii publice cu o
activitate privata.

- Discretie profesionala si secret profesional. Obligatia de

discretie profesionala interzice de a revela, fara autorizatia
autoritatii superioare, faptele, informatiile, documentele de
care agentul a luat cunostinta in exercitiul functiei sale. Tot
ce tine de functionarea interna a administratiei trebuie sa fie
confidential. Evident, aceasta obligatie nu trebuie sa limiteze
aplicarea principiului transparentei administrative.
Informatiile ce se cer a fi pastrate in secret nu sint doar
cele calificate explicit ca secrete, ci toate informatiile pe care
agentul le-a aflat in exercitiul functiei sale.
Interdictia de a divulga secretul profesional este generala
si absoluta, cu o singura exceptie. Este vorba de teoria
secretului profesional destainuit, care obliga agentii publici sa
impartaseasca informatiile
confidentiale
colegilor
sau
superiorilor ierarhici atunci, cind acest lucru este necesar
pentru buna functionare a serviciului.
Obligatia de rezerva. In exercitiul functiei, functionarul
trebuie sa faca abstractie de opiniile sale politice sau
religioase. El trebuie sa fie neutru si impartial.
Obligatia de perfectionare profesionala, care poate fi
realizata prin formarea continua.
Obligatii ce afecteaza comportamentul personal al
functionarului:
Obligatii specifice: obligatia de resedinta (pentru
ambasadori, militari, de exemplu), obligatia de a cere
autorizatie de casatorie (in Franta, de exemplu, pentru
militarii jandarmeriei).
Obligatii generale. Functionarul trebuie sa aiba, in viata
sa personala, un comportament ce nu compromite
reputatia administratiei. El trebuie sa dea dovada de

demnitate, probitate, onestitate, dezinteres, discretie,

neutralitate, decenta, simtul responsabilitatii.
Nerespectarea de catre functionar a acestor datorii este
sanctionata disciplinar.
Functionarului public i se interzice sa participe la grevele
care perturbeaza activitatea autoritatilor publice respective,
de a carei activitate depinde asigurarea societatii cu bunuri si
servicii de importanta vitala.
In genere, statutul juridic al functionarilor publici este
menit sa sporeasca interesarea lor morala si materiala, sa le
creeze conditii necesare pentru exercitarea functiilor de
serviciu, sa garanteze drepturile si asistenta sociala adecvata
pentru acei care si au consacrat viata slujirii statului si
poporului.