1.

Demult nu v-am mai scris poeme

Constat de fapt ca niciodata.
Credeam atunci ca-i prea devreme,
Acum gindesc l-avoastra soarta.
Nustiu de ce, da-n vremuri grele,
Cind ceata mi se-asterne-n drum
Eu vreau sa va dedic poeme,
Si-atatea vreau ca sa va spun....
Vreau sa va spun ca o duc bine,
Chiar daca-n inimi e razboi,
Fie pamantul in ruine,
Tot n-am sa ma despart de voi.
Am indurat zapada vietii
Si Doamne, cat o sa mai ninga....
Cind mina nu v-o pot atinge
Privesc la voi ca prin oglinda.
Esti mama-n ochiul meu cel drept
In celalat esti tata, tu.
Prin viata cand pornesc sa merg
Vedeti ce-i bine si ce nu.
Sint mare-acum si mica sint
Si nu sint inca mare om..
Nu pot, n-am cum sa fiu ca voi
Parinti iubiti, cu dor de noi.
Mi-s ochii astazi tot mai grei
Si pleoapa tot mai grea o simt..
Iertari, iertari parintii mei
Prea multe ploi s-au scurs in ei..
va scriu si azi, va scriu si maine
Si inc-atatia ani la rand...
Va scriu cum pot, cand rau cand bine
Caci urc de jos si firav sint.

2.
Inima omenirii pe pamint
E mama,chipul nostru cel Sfint
Aerul ce o mentine sa traiasca
E tata,pasarea noastra maiastra.
Perlele nestemate,scaldate de soare
Sunt parintii,vesnic in floare.
Diamantele din pestera luminei
Sunt parintii,capodobera divinei.
Ochii fini,ce privesc cu duiosie
Ii au doar ei,si-i pe vecie
Obrajii rumeni,ca doua petale de trandafir
Ii au doar ei,mirosind a mir.
Miinele batute de anii trecatori,
Picioarele ce fac pasi obositori,
Si inima ce ramine vesnic iubita
Le au al meu tata si a mea mamica!