SIMBOLISMUL

Curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva romantismului si a parnasianismului. Numele

acestui curent literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publica in ziarul Le figareau
articolul intitulat Le Simbolisme.Precursorul simbolismului universal este considerat Charles
Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat Florile raului in care valorifica estetica uratului.In
literatura romana precursorul simbolismului este considerat Alexandru Macedonski, cel care in 1880
pune bazele revistei Literatorul in paginile careia vor publica toti reprezentantii acestui curent
literar.
CARACTERISTICI:
-poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare
-este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie
-in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre pretioase, utilizand foarte des
conceptul de corespondenta (transfer de sens)
-sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre simbolisti; ei pornesc de la
ideea ca farmecul poeziei consta in o sugera o ide, un sentiment, si nu in a-l numi explicit
-temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea, tristetea, plictisul, viata targurilor
provinciale si sentimentul mortii
-simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului prin repetarea unor cuvinte, a
unor vocale sau a refrenului
-se mai observa o preferinta a simbolistilor pentru versul alb
CLASICISMUL
Clasicismul este un curent literar-artistic care a aparut initial in Franta si a cuprins intreaga Europa in
secolele al XVII-lea si al XIX-lea. Curentul se defineste ca o miscare artistica si literara care
promoveaza ideile de echilibru si armonie a fiintei umane, constituite in modele durabile si care se
pot regasi in timp. Trasaturi: regula celor trei unitati in dramaturgie (de loc, timp, actiune); puritatea
genurilor si a speciilor literare; intaietatea ratiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru
adevar si natural (in literatura), infrumusetarea si innobilarea naturii (in pictura); promovarea virtutii
propunand un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (tip social exceptional, unic un
model); natura se subordoneaza idealului uman caracter moralizator.Cultiva trasaturi distincte
curajul, vitejia, generozitatea sau lasitatea, avaritia, naivitatea.Puritatea stilului, sobrietatea, stil inalt
nu amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se foloseste si pentru a denumi perfectiunea,
armonia.
ROMANTISMUL
perspectiva narativ obiectiv i naratorul omniscient confer veridicitate operei;
interesul pentru problematica social reflect, cu predilecie, realitatea contemporan;
creeaz iluzia de realitate, prin ilustrarea unor imagini verosimile ale societii, n care
banalul cotidian, aspectele traiului obinuit sunt semnificative i tipide;
aciunea se definete prin accentul pus pe fapte, ntmplri i personaje luate din realitate,
incipitul operei avnd rolul de a induce cititorului iluzia vieii reale
primeaz epicul, n detrimentul analizei, dominnd n oper povestirea coerent a
evenimentelor din viaa personajelor i profilarea relaiilor dintre ele (relaiile interumane);.
naratorul este omniscient, omniprezentei ubicuu, tie ce gndesc, ce fac, ce simt sau ce
intenioneaz personajele, le hotrte destinul, realizeaz perspectiva narativ de tip
\"demiurgic\" (narator omnipotent), adic \"se comport ca un Dumnezeu\", hotrnd
schimbri n planurile epice sau n viaa eroilor (N.Manolescu);
naratorul este obiectiv (heterodiegetic); din punct de vedere gramatical i semantic textele
cu narator heterodiegetic se caracterizeaz prin povestirea faptelor la persoana a Hl-a, prin
secvena temporal linear nealterat de intervenii subiective, ca i prin relatarea n stil
indirect. (\"Dicionar de tiine ale limbii\", Ed.Nemira);

modalitatea narativ se remarc prin absena mrcilor formale ale naratorului i focalizarea
\"dindrt\" sau focalizare zero;
personajul realist este reprezentativ pentru o tipologie uman (un tip) i se supune valorilor
morale ale colectivitii respective, care l aprob sau nu, dar nu-I modific esenial;
predilecia pentru tipuri de personaje statice, construite sub form de caractere i
arhetipuri;
personajul realist este strns legat de mediul ambiant, de mediul su de via care-i
motiveaz i structura etic, de aceea realismul se distinge prin realizarea unor \"personaje
tipice n situaii tipice\";
atitudinea auctorial reieit din relaia cu personajele profileaz focalizarea zero i
viziunea \"dindrt\", confirm atotputernicia naratorului heterodiegetic;
compoziional, romanul realist se caracterizeaz prin construcie echilibrat i, de cele mai
multe ori, sferic, exemplificatoare fiind, din acest unghi, romanele lui Liviu Rebreanu;
precizia, detaliul, veridicitatea, transparena compun maniera stilistic a creaiilor realiste,
figurile de stil, atunci cnd apar, au rol caracterizator i nu de nfrumuseare a
limbajului;Acorda importanta deosebita sentimentelor omenesti, ca predilectie iubirii, trairile
interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii
inflacarate, a fanteziei debordante;
Construirea eroilor exceptionali, care actioneaza in imprejurari iesite din comun, precum si
portretizarea omului de geniu si conditia nefericitii a acestuia in lume; personajele romantice
nu sunt dominate de ratiune, ci de imaginatie si de sentimente;
Preocuparea pentru definirea timpului si a spatiului nemarginite, ca proiectie subiectiva a
spiritului uman, conceptie preluata din lucrarile filozofilor idealisti;
Imbogatirea limbii literare, prin includerea cuvintelor si expresiilor populare, a arhaismelor, a
regionalismelor, specifice oralitatii;
Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupa locul principal atat in
structura poeziei, cat si in construirea personajelor, situatiilor, ideilor sau atitudinilor
exprimate;
Ironia romantica dobandeste, adesea, accente satitice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atat in specia literara cu nume sugestiv, satira, cat si in poeme filozofice, asa cum se
manifesta in "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu.