Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs de Criminalistica
Curs de Criminalistica
CRIMINALISTICA
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
2. Definirea criminalisticii
"tiin contra crimei" cum a mai fost denumit, criminalistica ne apare ca o tiin complex, care
utilizeaz i adapteaz datele i metodele de analiz proprii altor discipline, cum ar fi fizica, chimia i
biologia pentru cercetarea probelor materiale, psihologia i psihiatria pentru audieri i verificarea
credibilitii declaraiilor, matematica i statistica pentru calculele de probabilitate etc.
Criminalistica este mprit n trei ramuri :
1) Tehnica criminalistic
2) Tactica criminalistic
3) Metodologia criminalistic
Terminologie:
In tarile francofone "Poliie tehnic" sau "Poliie tiinific", justificat prin dorina de a departaja
probele materiale stabilite prin mijloace tehnico-tiinifice de celelalte.
In rile germanice s-a introdus i folosit termenul de "Kriminalistik", iar n rile anglo-saxone se
vorbete de "Forensic Sciences" care s-ar traduce prin "tiinele legale".
In prezent expresia de "tiine forensic" sau pur i simplu "forensic" (laborator forensic, expert
forensic) tinde s se extind ca un neologism n toate limbile, precum ali termeni unanimi adoptai,
cum ar fi: "soft", "hardware" sau "feedback".
Forensic vine de la cuvntul latin "Forum" care nseamn n antichitate piaa public, loc de judecat.
tiinele forensic ar fi deci cele care au legtur cu justiia i se definesc ca ansamblul principiilor
tiinifice i al metodelor tehnice aplicabile investigrii infraciunilor comise, pentru a proba existena
faptei ilicite, identitatea autorului i modul su de a opera.
CAPITOLUL II
IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA
dreptul penal
medicina legal
criminologia
psihologia i psihiatria
logica.
fizica
chimia
CAPITOLUL III
FOTOGRAFIA JUDICIARA
fotografia obiectelor principale cuprinde numai o parte din locul faptei in care se
afla obiectele care au legatura directa cu fapta, ca de exemplu : obiectele corp delict, obiecte
care au suferit modificari de pozitie ori deteriorari si toate categoriile de urme.
fotografia de detaliu se realizeaza astfel incat sa redea detaliile obiectelor si urmelor fotografiate.
2.Fotografia de reconstituire
Realizarea acestei fotografii parcurge doua etape :
fotografierea locului reconstituirii care oglindeste intregul loc in care se desfasoara
procesul reproducerii savarsirii faptei.
fotografierea momentelor reconstituite care are ca scop redarea fidela a celor mai
importante secvente din procesul savarsiri faptei, reproduse artificial in vederea verificarii
unor probe sau pentru descoperirea de probe noi.
3.Fotografia de perchezitie
Se efectueaza in conditiile de loc si timp in care organul de urmarire penala desfasoara
aceasta activitate tactica. Si aceasta fotografie se realizeaza in trei etape :
fotografia locului perchezitionat care oglindeste ansamblul locului cu imprejurimile sale
intrunind astfel elementele fotografiei de orientare.
fotografia ascunzatorii obiectelor cautate si descoperite care reda locul in care au fost
gasite acestea fara imprejurimi.
fotografia obiectelor descoperite care cuprinde fiecare obiect fixat izolat, astfel incat sa
redea particularitatile de identificare a acestora.
fotografierea grupului de personae sau obiecte in cadrul caruia se afla persoana sau
obiectul ce urmeaza a fi recunoscut;
fotografierea momentului in care persoana care face recunoasterea indica persoana sau
obiectul identificate ca au legatura cu fapta cercetata.
5.Fotografia semnalmentelor
6.Fotografia de urmarire
Fotografia de urmarire se efectueaza in cadrul activitatilor operative a persoanelor
suspecte care pregatesc savarsirea unei infractiuni ori intreprind actiuni de inlaturare ori de
ascundere a urmelor infractiunii.
3.Spectrometria
Metodele spectrometrice sunt metode de analiz care utilizeaz proprietile materiei
de a interaciona cu lumina sau alte energii electromagnetice (raze gamma, roentgen, UV, IR,
lumin vizibil, micro unde).
3.1.Spectrometria de absorbie.
Spectrometria UV i vizibil d informaii asupra intensitilor luminoase a radiaiilor
monocromatice. In cea mai simpl expresie aceast metod const n observarea culorilor,
culoarea fiind o reflectare a absorbiei selective din anumite zone ale spectrului vizibil. Ea
permite o rapid clasificare n grupe mari moleculare (droguri, fibre, colorani etc.).
Spectrometria IR este expresia modificrilor vibratorii i elastice ale fiecrui tip de
legtur chimic din interiorul unei molecule. Spectrometria IR transformat Fourier (FTIR),
permite analize ultrasensibile. n prezent este una dintre metodele de vrf pentru analiza
produselor organice (fibre, vopsele, polimeri, cleiuri, droguri etc.).
3.2.Spectrometria de emisie.
Anumite molecule au capacitatea de a absorbi energia luminoas cu o lungime de und data i
n acelai timp s emit o parte din acesta energie dar ntr-o alt lungime de und. Acest
fenomen denumit luminiscen este cunoscut sub denumirea de fluorescent, iar cnd emisia se
prelungete de fosforescen.
3.3.Metode de msurare a modificrii iradierii.
Raportul dintre viteza de propagare a radiaiei n mediul din care provine i viteza de propagare
n mediul n care ptrunde se numete indice de refracie. Aceasta permite definirea unei specii
chimice. Puine substane au indicii de refracie identici la o temperatura i lungime de und
dat. Acest element este util mai ales la compararea fragmentelor de sticl.
CAPITOLUL IV
TRASEOLOGIE JUDICIARA
1.Definitie, obiect, sarcini.
Traseologia poate fi definit astfel: este o ramur a tehnicii criminalistice care studiaz
urmele ca impresiuni ale structurii exterioare a obiectelor, ca resturi detaate din obiect, ori ca
modificri produse de fenomene, n vederea identificrii persoanei sau a obiectului creator, a
lmuririi mprejurrilor legate de formularea acestor urme i aflarea adevrului.
Traseologia se bazeaz pe urmtoarele principii generale:
toate obiectele materiale au o structur exterioar caracterizat printr-o anumit form i
printr-un anumit macrorelief i microrelief strict individual. Nu exist obiecte absolut
netede, plane. Cnd microrelieful nu poate fi pus n eviden ori stabilit precis, identificarea
prin examinarea traseologic nu este posibil;
structura exterioar a obiectelor este individual datorit unicitii caracteristicilor luate n
totalitate. Drept urmare, structura exterioar a unui obiect nu se poate reda la alt obiect,
chiar dac ea se modific prin uzare;
identificarea n traseologie este posibil numai la obiectele care i pstreaz structura
exterioar din momentul formrii urmei pn la efectuarea expertizei;
reproducerea fidel n urm a structurii exterioare a obiectului depinde de mecanismul
formrii urmei i de proprietile n care se formeaz. n toate cazurile, aceast
reproducere apare invers, ca n oglind.
2.Urmele criminalistice
2.1.Definiia urmei
Aadar, sub aspect criminalistic, se poate considera c prin urm se nelege orice
modificare produs la locul faptei, ca rezultat material al activitii persoanelor implicate
n comiterea acesteia i este util cercetrii criminalistice.
2.2.Clasificarea urmelor
Urme de contact
In funcie de modul de formare se disting:
Urmele de suprafa care pot fi:
urme de stratificare atunci cand substanta de pe suprafata obiectului creator
adera pe suprafata obiectului primitor
urme de destratificare cand procesul este invers.
Urmele de adncime
Urmele statice
Urmele dinamice
Urmele vizibile
Urmele latente
Intre "originar (obiectul creator) i "copie" (urm), n realitate apar diferene, respectiv modificri
ale configuraiei suprafeei obiectului redat n urm, datorit unor factori, cum ar fi1:
caracteristici "false" ( pietricele ncastrate ntre profilul tlpii de cauciuc sau ale anvelopei).
urme lsate de obiecte (instrumente de lovire: contondente (ciocan, bata, ranga, muchia
toporului, box, etc.), taietoare intepatoare (cutit, briceag, foarfece, bisturiu, etc.), taietoare
despicatoare (topor, tarnacop, satar), intepatoare (sula, furca, ac, andrea, etc);
instrumente de spargere (cleste, patent, levier, surubelnita, etc.); instrumente de deschidere
a incuietorilor (speraclu, cheie falsa, cheie potrivita, dispozitive artizanale : pontoarca, ruptor,
etc.);
urme lasate de mijloacele de transport ( auto (anvelope, faruri, bara de protectie, etc.), cu
tractiune animala (rotile, lada si oistea carutei), propulsate de forta omului (rotile, ghidonul,
pedalele bicicletei, etc.);
urme lasate de armele de foc (interiorul tevii, mecanismul de dare a focului, incarcatorul);
urme lasate de instrumente de scriere (caracterele mainii de scris, matrie, fax, imprimant
de computer, peni, creion, pix, tampil, sigiliu, paraf, ablon, poansoane, imprimator de
timbru sec).
Urme de substan
Vopselele
Sticla
Solul
Fibrele
Rezidurile de tragere
Urmele gazoase
Urmele biologice
Urme deprinderi
scrierea
urme poziionale
urmele de animale
urmele de picioare
urmele de dini
CAPITOLUL V
MICROURMELE
1.Definitie
Caracteristicile microurmelor
posibilitatea observrii lor numai sub microscop;
o stare determinat de aglomerare (coeziune) a materiei;
necesitatea folosirii unor metode specifice n cursul cercetrilor.
Nu sunt microurme:
urme care, cu toate c sunt invizibile, nu necesit ns dup
detectarea lor mijloacele speciale de amplificare a organului vzului
pentru observarea lor (de exemplu reproduceri ale liniilor papilare
pe hrtie sau pe esturi, un scris efectuat cu un mijloc care l face
invizibil, etc.);
cantiti de substane sau de anumii ageni care mpreun
constituie o problem de materie i care pot fi stabilite numai prin
cercetri microanalitice, ca de exemplu grupa, subgrupa i anumii
ageni n sngele uman, elemente chimice care apar n moleculele
materiei, etc.;
corpuri volatile i mirosurile; acestea nu pot fi observate cu
ajutorul unor instrumente care amplific vzul, putnd fi cercetate i
comparate numai cu ajutorul aparatelor.
Clasificarea microurmelor
Dup mecanismului producerii:
Clasificarea microurmelor
(continuare)
n funcie de clasificarea criminalistic a urmelor:
microurme ale omului: particule de fire de pr, pete de snge, de
sput, sperm; fragmente de piele; cantiti mici de secreie
organic, particule de grsime, etc.
microurme animale: n categoria acestora intr att cele
enumerate mai sus (ns de provenien animal), ct i particule de
pene, solzi de pete i de reptile, microorganisme animale fcnd
parte din microfaun, etc.
microurme vegetale: particule de alge, licheni, ciuperci, muchi,
ferigi, flori, fructe, semine, microorganisme vegetale fcnd parte
din microfaun, etc.
microurme ale obiectelor: particule de sticl, vopsea, lac sau
colorani; particule de pmnt, tencuial, resturi de lubrifiani,
particule de materiale plastice i sintetice, pulbere ars i nears
provenind de la o tragere cu o arm de foc, etc.
a) natura faptei;
b) locul comiterii;
c) urmrile produse i amplasarea acestora;
folosirea
dispozitive de mrire;
- lupa, dispozitivul tip binoclu cu putere de
mrire de circa zece ori i microscopul
stereoscopic portabil;
diferite surse de lumin
- surse reglabile de iluminare, lmpi cu halogen
transportabile cu o putere de 30-50 W, surse de
radiaii ultraviolete, infraroii;
luminofore
- lusinol, lucigenina sau siloxen
Conservarea microurmelor
Conservarea microurmelor se face n coli de hrtie
curate sau, atunci cnd la ridicare se folosete banda adeziv
aceasta se va aplica peste o alt band adeziv, folie de plastic
ori lamel de sticl curat.
Este interzis
INVESTIGAREA TEHNICO-STIINIFIC
A
LOCULUI FAPTEI
CONSIDERATII PRIVIND
INVESTIGAREA STIINTIFICA A LOCULUI FAPTEI
FAPT
FPTUITOR
Sustragerea de bunuri
Confecionarea elementului de forare
Forarea sistemului de asigurare a uii
Ptrunderea n locuin
Folosirea instrumentului
INTENIA
(3 etape)
Etapa conturrii
inteniei
Etapa
preinfracional
COMPORTAMENTUL SPECIALISTULUI
CRIMINALIST
transparent
deschis
o serie de trsturi de personalitate:
COMPORTAMENTUL INFRACTORULUI
spirit de echip
calm
meticulozitate
spirit de observaie
capacitate de analiz i sintez
Definiie
Locul unde s-a desfurat activitatea infracional,n
total sau n parte, ori locul unde s-a produs rezultatul
acesteia
ECHIPA DE
CERCETARE
procurorul criminalist
ofierii i specialitii
criminalisti din poliie
medicul legist
Echipa poate fi
completat cu
specialiti din alte
domenii, atunci cnd se
impun cunotine
specifice : ingineri,
pirotehniti, biologi etc
Protejarea i conservarea
urmelor
Protejarea i conservarea
urmelor
Fazele investigarii
locului faptei
Faza static
Faza dinamic
schia
procesul verbal
fotografia judiciar
filmul judiciar
s fie obiectiv
s fie complet
precis
clar
succint
Mijloc de fixare a
rezultatelor
cercetrii
Planul schi
Desenul schi
fotografie de orientare;
fotografie schi;
fotografia obiectelor
principale;
fotografia de detaliu;
filmul i videograma
Urmele de mn
DACTILOSCOPIE
ELABORAREA DE METODE I REGULI
procedee tehnice de descoperire, relevare,
fixare i ridicare
interpretarea urmelor de mn la locul faptei
n vederea obinerii de informaii privind
mecanismul de producere, aciunile
fptuitorului , persoana sa, legtura dintre
urme i fapt
vechimea urmelor de mn
nregistrarea dactiloscopic n fiiere sau
cartoteci
Desenele papilare
(epistemologie)
Proprietile
desenelor papilare
Unicitatea
Unicitatea
Fixitatea i
inalterabilitatea
Structura desenelor
papilare digitale
zona central
zona bazal
zona marginal
Delta
alb
alb
centrul deltei
reprezint punctul
deltic
Tipul bideltic
Subtipul danteliform
Tipul monodeltic
Tipul polideltic
inceput de creast
sfarsit de creasta
intrerupere
bifurcaia i trifurcaia
croetul (crligul)
Elemente particulare
cicatricile;
liniile albe produse de cutele pielii;
liniile anurilor de flexiune;
negii sau alte malformaii
butoniera
intersectie
inelul
anastamoz (podet)
rentoarcerea
fragmentul
punctul (insula)
ninhidrin
nitratul de argint
rodamina B
vaporizri de osmic sau fluorhidric
DEMAC
leucoverdemalachit
laser
dispersia luminoas a unei
raze de lumin incident,
proiectat spre suprafeele
purttoare de urm
CRETOSCOPIA
epiderma superioar
Structura anatomic a
limbului foliar
parenchimul lacunar - format din celule parenchimatice neregulate
urme
papilare
URMELE DE PICIOARE
urme de picior gol (urm plantar)
Clasificare
Fixarea urmelor
de picioare
Descrierea urmelor n procesul-verbal de cercetare la faa locului
Primul procedeu de fixare a orice fel de urm. La nceput se arat
zona n care se afl, natura obiectelor primitoare, culoarea acestor obiecte,
aspectele sub care se prezint ele, numrul i poziia pe care o au fa de
diferite obiecte, distana dintre ele. Apoi se trece la descrierea lor n mod
amnunit, cu toate detaliile, msurndu-se dimensiunile necesare la
aprecierea caracteristicilor de grup.
Fotografierea urmelor de picioare
Pentru nceput urmele de picioare se fotografiaz n ansamblu,
indiferent de faptul c sunt create de nclminte sau de piciorul descul, c
se prezint ca urme de suprafa ori de adncime.
Dup fotografierea ca obiecte principale a urmelor de picioare, se
procedeaz imediat la fotografierea n detaliu a fiecrei urme luate separat.
Tot prin mulaje de ghips sau de sulf se pot fixa i urmele de adncime create n
zpad sau n ghea. n cazul utilizrii ghipsului, pasta se prepar cu ap rece i tot
timpul pregtirii ei vasul se ine n zpad, pentru a primi temperatura acesteia, dup
care se toarn n urm. Prin folosirea sulfului topit se obin rezultate foarte bune.
Cldura pastei de sulf topit poate s modifice detaliile urmei. Spre a evita alterarea
urmei, sulful se topete la o temperatur nu prea ridicat.
Crarea de urme
Crarea de urme const dintr-un ir de cteva urme consecutiv create de
ambele picioare pe traseul de circulaie. Ea poate fi creat la locul faptei att de
piciorul descul al omului, ct i de nclmintea sa. Prin ea se poate cunoate
direcia de micare a persoanei, se stabilesc locurile n care s-a oprit pe traseu, se
apreciaz viteza deplasrii sale, msura n care cel n cauz cunoate locul faptei,
precum i faptul dac n acel loc s-a aflat o singur persoan sau mai multe. Ceea
ce este i mai important, n aceast privin, const n posibilitatea creat de a
studia micrile de ansamblu ale mersului persoanei n cauz. Aceste micri, fiind
formate de-a lungul mai multor ani de via, devin proprii fiecrei persoane.
Urme de
incaltaminte
URMELE DE DINTI
Fotografierea
nti, ele se fotografiaz n grup, de la o distan de 30 - 50 cm, cu
obiectivul aparatului de fotografiat n poziie perpendicular pe suprafaa
obiectului purttor de urm. Iluminarea poate proveni de la soare sau de la o
surs electric de lumin, cum sunt, de exemplu, becurile mate.
Pentru realizarea fotografiei de detaliu la scar, alturi de urme se aaz
o panglic gradat n centimetri i milimetri, ca s se poat aprecia mrimea real
a urmei date dup imaginea obinut.
URMELE DE BUZE
Utilizarea amprentelor labiale este inc redusa i apare mai ales n
crimele pasionale i sexuale. Astfel de urme se pot gsi pe pahare, tigari, pip,
tacmuri, batiste, stilou, etc.
URMELE DE URECHI
URMELE BIOLOGICE
Printre produsele biologice frecvent recoltate cu ocazia cercetrii
omorurilor, vtmrilor corporale, violurilor, etc se numr sngele, sperma,
saliva, firele de pr, sudoarea, grsimile i urina. Prima problem pentru
identificare este aceea a determinrii naturii petelor i secreiilor, iar a doua cea
a stabilirii caracteristicilor grupale. In ce privete petele de snge fiecare individ
este caracterizat printr-un mozaic de grupe eritrocitare leucocite-plachetare, serice
i enzimatice, determinate genetic i posibil de evideniat cu ajutorul unor seruri
coninnd anticorpi specifici sau prin tchnici speciale. La sngele proaspt se
poate determina un numar mai mare de grupe dect la petele de snge, unde
proprietile de evideniere ale elementelor de grup sunt mai mici.
Urmele de snge
Forma si aspectul lor sunt influentate de o serie de factori ca : modul de
creere, cantitatea lichidului sanguin, natura obiectului primitor, precum i a
unghiului de inciden.
Dup modul de creare, se prezint sub form de dre, dac n timpul scurgerii
persoana se afla n micare, de picturi n grup sau izolate, cnd era n stare de repaus
relativ i ca mnjituri, rezultate din tergerea minilor, a picioarelor ori a obiectelor
acoperite cu snge.
Cautarea si descoperirea
urmelor de sange
Pe corpul omului participant
n calitate de victima, martor sau faptuitor, la svrirea faptei cercetate, se pot
creea urme de snge, dac prin infraciunea svrit s-au creat leziuni deschise.
Urmele de snge vor fi cutate ncepnd cu zonele lezate ale corpului,
continund apoi cu restul corpului, n orificiile naturale ale corpului, n zonele proase,
mai ales pe cap, n urechi i dup urechi, n nas, gur, subsuori, pe mini, n special sub
unghii.
Locul n care s-a comis infraciunea
Mai ales, zona pe care a fost gsit corpul victimei se cerceteaz cu deosebit
atenie.
n ncperi, se examineaza covoarele, lenjeria de pat, mobila tapiat,
suprafeele lustruite ale mobilei de culoare nchis, duumelele, spaiile dintre scndurile
duumelei, mozaicurile din antreuri i holuri, de pe paliere i scri, mobila din buctrii,
chiuvetele, bile, robinetele acestora, prosoapele etc.
Cnd locul faptei este n locuri deschise, cum ar fi pdurile, cmpiile, gradinile,
se examineaza cu atenie solul, iarba, frunzele arbutilor, florile etc.
n faza a doua, se descrie fiecare urm n parte, ncepnd cu aspectul ei, adic
dac este balt, dr ori mnjitur, forma sa, culoarea, starea fluiditii, distana la care
se afl fa de alte urme sau de anumite obiecte fixe, dimensiunile, eventualele corpuri
strine descoperite n ea.
Examinarea de laborator
a firelor de pr
Urmele de saliv
Aceste urme se creeaz la locul faptei prin depunerea lichidului secretat de
glandele salivare pe cele mai variate obiecte. Depunerea se produce fie prin contact
nemijlocit al buzelor sau limbii cu obiectele respective, fie prin eliminarea salivei sub
form de sput. Cea mai mare parte din compoziia sputei este apa, n proporie de 99
la sut, substane organice n proporie de 0,3 la sut, iar restul de 0,7 la sut este
format din elemente celulare degenerate provenite din glande, mucoasa bucala i
limfonoduli, flor microbian i substane anorganice.
Cutarea urmelor de saliv se face pe obiectele care ar fi putut veni n
contact nemijlocit cu gura omului, cum sunt resturile de alimente, paharele i sticlele
din care s-a but, mucurile de igarete, batistele descoperite la locul faptei,
instrumentele muzicale de suflat, corpul omului n unele situaii etc.
Fixarea i ridicarea urmelor de saliv, odat descoperite, nu prezint o
greutate deosebit. Fixarea se realizeaz prin descrierea obiectelor pe care se afl,
forma n care se prezint, dac sunt nc umede ori deja sub form de pelicul,
nepierzndu-se din vedere precizarea naturii obiectului purttor, aspectul i culoarea sa,
locul n care a fost descoperit. Cnd aceste urme s-au descoperit pe corpul victimelor,
mpreun cu mucturile, bineneles, se vor descrie i acestea.
Urmele de sperm
Urmele de sperm constau din lichidul seminal rezultat din secreia glandelor
sexuale masculine n timpul raporturilor sexuale fireti sau de perversiune sexual, al
masturbrii, poluiei nocturne ori al ejaculrii datorit unor stri patologice.
Formele i aspectele de prezentare a urmelor de sperm depind de natura i
forma suportului, modul n care lichidul seminal a venit n contact cu suportul respectiv,
durata de timp scris de la formare i pn n momentul descoperirii lor, bolile de care
sufer persoana n cauz, iar, n cazul cnd sunt lsate de mai muli brbai,
influeneaz i acest factor.
Cutarea urmelor de sperm, de regul, nu ntmpin greuti. Ele se
descoper prin cercetarea obiectelor chiar cu ochiul liber la lumina natural a zilei. n
lipsa acesteia, obiectele suspecte se lumineaz cu o lantern de buzunar sub diferite
unghiuri de inciden a razelor de lumin. Se poate recurge, la nevoie, la utilizarea
lmpii portative de ultraviolete, dup ce s-a creat n prealabil o vizibilitate redus n zona
cercetat.
Fixarea i ridicarea urmelor de sperm ncepe cu descrierea n procesul-verbal
de cercetare la faa locului.
Urmele de sperm
(continuare)
Examinarea de laborator a urmelor de sperm cunoate diferite procedee.
Trebuie tiut c, prin examinrile ntreprinse, expertul stabilete natura urmelor, specia
creia ele aparin, caracterul secretor sau nesecretor al organismului individului, grupa
lui sanguin, numrul de persoane de la care provin urmele respective, prezena unor
eventuale boli, vechimea lor aproximativ.
Pentru diferenierea urmelor de sperm de urmele de alt natur este necesar
s se constate n coninutul lor existena spermatozoizilor, fiindc alt element de
certitudine nu exist. n aceast privin, trebuie reinut c prezena spermatozoizilor
confirm c urmele de la faa locului sunt de sperm, n timp ce lipsa lor nu conduce la
concluzia opus, ntruct este posibil ca unele pete de sperm s nu aib spermatozoizi
din multiple cauze, cum ar fi vrsta, anumite boli de care sufer brbatul, urma din care
a fost recoltat sperma supus examinrii s se situeze printre ultimele dintre cele
eliminate n momentul respectiv.
n privina posibilitilor de valorificare a urmelor de aceast natur, menionm
c, din 1988, n Marea Britanie, a devenit oficial o nou metod de identificare a
persoanelor, pe baza particularitilor genetice din lichidele biologice ale
organismului uman, cum ar fi sngele, sperma, saliva, transpiraia.
IDENTIFICAREA GENETIC
Identificarea genetic const n determinarea codului genetic al fiecrui individ,
descoperire de dat relativ recent, care prefigureaz o adevrat revoluie n domeniul
identificrii criminalistice: amprenta genetic.
Cu privire la noiunile de baz se poate spune c elementul esenial luat n studiu
este ADN-ul format din 4 nucleotide (A,C,G,T) care prin dispunerea lor permit stocarea
tuturor informaiilor referitoare la construcia organismului cu toate caracterele sale. Cele
dou lanuri din structura ADN sunt legate pe baza complementaritii ntre A-T i G-C.
Dup particularitile funcionale, genomul eucaritelor este format din
dou regiuni:
regiuni codificatoare
regiuni necodificatoare
C-C
G-G-
Polimorfismului ADN
fragmente de organe
snge prelevat de la
persoane sau cadavre
firele de pr
Materialele
secreie vaginal
petele de snge i
de sperm
pulp dentar
Digestia ADN
Electroforeza
Transferul
Denaturarea ADN
Hibridarea ADN
Autoradiografia
CONDIII
identificarea cadavrelor;
mare aplicabilitate
n medicina legal
principii de baz
tehnici de laborator
analiza bazei de date
aplicarea metodelor de calcul
CONCLUZII
Comparaie ntre metodele imnuologice clasice i amprenta genetic
Metodele clasice
Amprenta genetic
Se lucreaz numai pe anumite probe ADN este prezent n toate celulele diploide, fiind stabil
biologice (sperm, snge, saliv, pr).
i identic.
Metoda PCR
Permite analiza mai multor regiuni Permite analiza simultan a mai puine regiuni
VNTR
VNTR
Poate necesita marcaj radioactiv
necesit
Numai anumite variante pot fi folosite Se poate folosi n mod curent pentru stabilirea
pentru obinerea sexului
sexului (Ex. la Jocurile Olimpice)
Uneori ADN este prea degradat pentru Prin folosirea unui sistem marker se amplific un
a permite o analiz convenabil
segment scurt de ADN
Expertiza anvelopelor
Cauza deteriorrii anvelopei.
Genul de autovehicul la care a fost montat
anvclopa.
Identificarea anvelopei dup urmele de la locui faptei.
Identificarea anvelopei.
Caractcristici generale:
Caractcristici individuale:
utilitile
instrumente de tiere
instrumente de presare
instrumente de topire
scule
dispozitive adaptate ori confecionate special
lor,
Instrumente de spargere
Urmele de apsare mai sunt denumite i urme de forare, i sunt cele mai
frecvent ntlnite la faa locului. n general acestea sunt urme statice i de
adncime, care reproduc profilul exterior al instrumentului folosit. Sunt ntlnite la
forarea uilor, ferestrelor, sertarelor , a caselor de bani etc.
Dintre instrumentele folosite n mod obinuit, la crearea acestor urme,
menionm:
rngile
levierele
urubelnia
penele de metal sau lemn
alte corpuri dure
n cazul cnd suportul este mi rezistent dect instrumentul folosit sau sfrmicios
(sticla, varul, lemnul uscat etc) nu se pot crea urme de adncime care s redea
forma obiectului creator. Este vorba de efectul aa-zisei plasticiti relative a
obiectului primitor, care nu reine complet detaliile prii exterioare instrumentului
creator.
Urmele de apsare prezint o valoare de identificare mai redus, pentru c
detaliile obiectului creator sunt mai puin semnificative.
a.
b.
c.
d.
e.
f.
n cazul burghiului sau sfredelului urma este circular, iar n fundul su,
cnd orificiul nu este ptruns, se vor gsi striaii circulare caracteristice
celor dou cuite ale burghiului;
securea ori cuitul, las o urm-orificiu sub form de pan.
dalta ori cletele creeaz striaii rectilinii;
foarfeca las urme rectilinii ntrerupte din loc n loc i rencepute cu o
oarecare deviere fa de punctul de oprire;
freza ori pnza circular de ferstru creeaz urme circulare cu
diametrul obiectului retezat;
pila sau bomfaierul creeaz urme de frecare pe un drum du-te-vino.
Dimensiunile urmei redau uneori pe cele ale lamei de tiere sau ale obiectului
utilizat, de exemplu, limea urubelniei, a lamei ori levierului.
5. Fixarea urmelor
Principalele metode de fixare a urmelor create de instrumentele de
spargere sunt:
- procesul verbal de cercetare la faa locului, n cuprinsul cruia se vor
consemna: locul unde au fost gsite urmele, dimensiunea, culoarea, forma,
aezarea lor, poziia fa de celelalte urme, mijloace materiale de prob, starea
n care se afl i dac pot face obiectul unei expertize sau constatri tehnicotiinifice, dac s-au fotografiat sau nu, prin ce metode s-au ridicat, conservat,
cum s-au ambalat i sigilat;
- fotografia, ca metod de fixare a urmelor, se execut potrivit regulilor de
fotografiere judiciar la faa locului (fotografie schi, a obiectelor principale,
de detaliu).
n practic se folosesc frecvent pentru fixare, pe lng cele artate mai
sus, filmul judiciar i videograma judiciar, care, de asemenea, se anexeaz la
procesul-verbal.
- mulajele se pot ridica cu una dintre urmtoarele substane: ghipsul,
plastilina, masele plastice Kerr i Momax, latexul, cleiul de valuri, negocolul,
aliaje metalice uor fuzibile, pelicula de copiat urme, materiale termoplastice
etc., care vor fi alese n funcie de natura obiectului purttor i de formatul
urmei.
6. Ridicarea urmelor
Ridicarea urmelor se poate face prin mai multe moduri:
- ridicarea obiectului purttor de urm, dac acesta nu este voluminos
sau greu;
- decuparea din obiect a poriunii purttoare de urm, dac prin aceasta
nu este alterat valoarea, utilizarea ori estetica obiectului;
- ridicarea prin fotografierea la scar a urmei;
- prin mulaj, care, de regul, se aplic la urmele de adncime
BALISTICA JUDICIAR
balistica interioar studiaz transformarea energiei chimice a pulberii n
energia mecanic (cinetic) servind la propulsarea proiectilului, precum i urmele create
pe proiectil i tubul de cartu de ctre diversele piese ale armei;
balistica exterioar studiaz comportamentul i traiectoria proiectilului. Ea
vizeaz msurarea vitezei proiectilului de la ieirea din eav pn la lovirea intei,
precum i studiul traiectoriei descris de proiectil, n practic (omor, suicid) distanele
sunt scurte, de la civa centimetri la civa zeci de metri, astfel c de fapt traiectoria se
reduce la o linie dreapt;
balistica terminal studiaz comportamentul proiectilului care a atins inta,
precum i reaciile fiziologice i biologice pe care le provoac n corpul victimei
(probleme de medicin legal i criminalistic);
PRI COMPONENTE
eava
nchiztor
trgaciul
cu garda sa
ncrctor
arc recuperator
amortizor
eava este confecionat din tub de oel i servete pentru a dirija deplasarea
glonului i a imprima acestuia o micare de rotaie n jurul axului.
Este compus din mai multe piese interdependente (trgaci, prghia de legtur
a trgaciului cu cocoul, coco, cui percutor, arcul percutorului, sistemul de asigurare)
care contribuie la aprinderea explozivului de iniiere i implicit a pulberii de azvrlire.
Acesta difer de la o arm la alta i se caracterizeaz prin:
- locul de amplasare;
- sistemul de construcie i forma arcului declanator;
- componentele transmisiei dintre trgaci i percutor;
- sistemul de montare i lcaul percutorului;
- forma i dimensiunile percutorului;
- tiftul arcului.
nchiztorul
Are rolul de a nchide cutia mecanismelor n partea superioar i de a
asigura introducerea cartuului pe eav.
Mecanismul de alimentare
Patul armei
Accesoriile
Sunt piese, ustensile care se utilizeaz la montarea, demontarea, curirea i
ntreinerea armei n perfect stare de funcionare. Acestea sunt: vergeaua, cap cli,
peria, urubelnia, dornul, bulonul, penarul i bidonaul.
Muniia
Potrivit dispoziiilor Legii nr. 17/1996 art. 4 privind regimul armelor i muniiilor
prin muniie se nelege cartuele, proiectilele i ncrcturile de orice fel care pot fi
ntrebuinate la armele de foc.
n procesul tragerii cu armele de foc se utilizeaz cartue corespunztoare
calibrului i tipului armei.
Elementele componente ale cartuului sunt: tubul, proiectilul, ncrctura de
azvrlire, capsa.
Tubul
servete pentru asamblarea tuturor prilor cartuului, ferete ncrctura de aciunile
agenilor exteriori, iar pe timpul tragerii oprete dirijarea gazelor spre nchiztor.
Tubul de cartu se compune din: corp, gt i rozet. Gtul folosete la
sertizarea glonului, corpul pentru nmagazinarea ncrcturii, iar rozeta servete la
fixarea capsei printr-o adncitur special.
Glonul trasor se compune dintr-o cma, miezul de plumb i paharul n care este
presat substana trasoare.
Glonul perforant - incendiar se compune din: cma cu coaf de tambac, miez
de oel cu cma de plumb, subfund de plumb i substan incendiar. Este destinat
pentru aprinderea carburanilor lichizi i nimicirea forei vii.
Glonul exploziv conine o ncrctur ce explodeaz la impact. Acesta poate
exploda la impact cu inta sau dup ce glonul a ptruns n interiorul intei.
Glonul exploziv intern este special proiectat astfel nct la impactul cu inta se
multiplic i se mprtie explodnd n interior. Vrful glonului exploziv este n general
concav.
Alicele sunt sfere metalice (plumb) de diametre diferite i se folosesc la cartuele
pentru armele de vntoare.
Mitraliile sunt alice mai mari care depesc 5,5 mm n diametru.
Poele sunt alice confecionate propriu din diferite materiale.
ncrctura de azvrlire servete pentru a imprima glonului micarea propulsiv.
Ea se compune din pulbere de piroxilin.
Capsa are scopul de a aprinde ncrctura de azvrlire.
- arme de tir, cu glon sau cu alice, special fabricate sau confecionate pentru
practicarea tirului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de ctre Federaia
Romna de Tir
-arme confecionate special pentru a mprtia gaze nocive, iritante sau de neutralizare
- arme ascunse, astfel fabricate sau confecionate nct existena lor s nu fie vizibil
ori bnuit
- arme de panoplie, fcute inofensive, dac, prin valoarea lor istoric, tiinific sau
care constituie daruri, recompense ori amintiri sunt destinate a fi pstrate n instituii de
cultur i art, asociaii cultural-artistice i sportive sau n panoplii personale.
- arme de recuzit, fcute inofensive, destinate a fi folosite n activitatea artistic
sau de producie cinematografic a teatrelor, circurilor, studiourilor de filme ori a altor
asemenea instituii cultural artistice;
- ansamblurile, subansamblurile i dispoziivele care se pot constitui i funciona
ca arme de foc.
arme artizanale
Puc semiautomat modern - model PSG, calibrul 7,62 mm, din dotarea trupelor
NATO, care asigur efectuarea unei trageri precise la distana de 2 Km ,cu ajutorul
calculatorului
CLASIFICAREA MUNITIILOR
cartue teleghidate.
Urmele impuscaturii
Urmele principale si secundare
Urmele principale sunt urmele aparute ca rezultat al folosirii armelor de foc si
al actiunii fenomenelor dinamice : arma, cartusul, glontul, tubul, orificiul de intrare,
orificiul de iesire, canalul orb si urmele de ricoseu.
Urmele secundare ale impuscaturii apar ca rezultat al actiunii fenomenelor
termice si chimice care au loc in canalul tevii armei si la o oarecare distanta de aceasta.
Din categoria urmelor secundare cele mai importante sunt : urme rezultate din actiunea
flacarii, a gazelor, urme de funingine, particule de pulbere arsa si nearsa, inelul de
metalizare si particule de unsoare.
Urmele rezultate din actiunea flacarii se manifesta sub forma unei arsuri
limitrofe orificiului de intrare, indeosebi in cazul in care teava este suficient de aproape
de tinta.
Urmele rezultate din actiunea gazelor se datoreaza presiunii gazelor
provenite din arderea pulberii in interiorul tevii si pot fi descoperite atunci cand tragerea
s-a efectuat de la o distanta nula sau foarte mica. In acest caz canalul format de glont se
prezinta ca o prelungire a canalului tevii si primeste pe pereti presiunea unei cantitati
mari de gaze care il dilata, iar orificiul de intrare capata o forma neregulata.
Urme de ghinturi
create pe glont
IDENTIFICAREA ARMEI
Se realizeaz prin compararea traseologic a urmelor de pe proiectilul sau tubul
ncriminat cu cele trase experimental cu arma suspect, n primul rnd se va stabili dac
exist corespondene ale conturului, n prezena unor asemnri (cu tolerane
admisibile, mai ales la proiectilele ricoate) se va trece la examinarea microreliefului.
Similitudinea configuraiei urmelor de pe proiectile, respectiv de pe tuburile comparate,
evideniate de continuitatea liniar a striaiunilor, va face dovada categoric a identitii.
Litigiu
Comparatie
GRAFOSCOPIA JUDICIAR
DEFINIIE
Grafoscopia judiciara
SCRISUL
o actiune automatizata.
legaturile nervoase ce formeaza
esenta stereotipului dinamic
sunt
asociate
si
cu
o
permanenta analiza si sinteza
de
ordin
optic,
acustic,
chinestezetic.
o reglare adecvata a circulatiei si respiratiei, guvernata de centri
nervosi superiori localizati in cortex.
MOBILITATEA
VARSTA
PIERDEREA VEDERII
Orbirea nu duce si la pierderea deprinderilor grafice ale unei
persoane care stie sa scrie. De scrierea orbilor s-au ocupat in special doi
experti romni: Henri Stahl si Aurel Boia, care au intreprins cercetari pe
cazuri reale si experimentale
Ca aspecte generale, scrisul unui orb va prezenta aceleasi
caracteristici ca si scrisul sau din perioada in care era vazator, dar va fi
evident marcat de fenomenul de dezorganizare cauzat de nesiguranta
datorata conditiilor in care este executat.
MANA
MANA INMANUSATA
Scrisul va fi diferit totdeauna de cel cu mana libera prin
coeziunea care scade in prima situatie, prin schimbarea liniei de baza a
randurilor, prin marirea literelor si forma lor ascutita, repartizarea scrisului
este foarte stransa, ritmul se micsoreaza, se schimba pozitia punctului
de atac sau dispare la unele litere, trasatura incipienta la unele litere
devine mai concava.
DISGRAFIILE
Procesul scrierii este un proces lent si aproape insensibil, de
aceea si evolutia scrierii nu este riguroasa in dezvoltarea sa. Se
intampla, insa ca uneori se poate descoperi la unele persoane un
decalaj intre scrierea ei si stadiul psihomator corespunzator varstei
reale, un avans al dezvoltarii psihologice, intelectuale asupra matricitatii,
decalaj cunoscut sub numele de disgrafie. Disgrafiile sunt intalnite mai
ales la copii, in procesul formarii scrisului si chiar dupa aceea. La copilul
normal, scrierea este regulata, ordonata, urmarind modelul caligrafic.
CRAMPA FUNCTIONALA
(o contractura tonica a unui anumit grup de muschi care apare totdeauna
in executarea aceluiasi act) poate fi la unele persoane un factor care
imprima scrisului anumite modificari. La copii, ea se manifesta sub forma
unor dureri permanente, in timpul scrisului, la nivelul umarului,
antebratului sau al degetelor.
STAREA DE EBRIETATE
Starea de ebrietate poate modifica scrisul unei persoane in
functie de cantitatea de alcool continuta in sange. Sunt situatii cand
persoana in cauza se afla doar intr-o stare de hiperexcitabilitate; atunci
insa cand cantitatea de alcool in sange este foarte mare, scrisul prezinta
caracteristici cu cel detinut in conditiile accentuate.
In aceasta forma, scrisul este foarte neregulat, literele sunt de
marimi diferite, predomina forma ascutita, deposantele sunt mai mari ca
de obicei, coeziunea este mai mica, linia de baza a randurilor este
dreapta descendenta (ca la oboseala accentuata).
FACTORII PATOLOGICI
TULBURARI CARDIOVASCULARE. La bolile cronice, deci de lunga durata si
insotite de leziuni permanente, scrisul se mentine in limite normale, fiind marcat insa de
mici semne care dupa dr. Rene Restin, ar corespunde organelor lezate si pe care le-a
denumit gesturi de suferinta ale scrierii (gesturi esentiale privind, in principal,
oranduirea scrisului si gesturi referitoarea la litere).
Modificarile generate de bolile cronice privesc siguranta trasaturilor, directia
randurilor, dimensiunea semnelor grafice, neglijenta punctuatiei etc.. Bolnavii imobilizati
la pat intampina dificultati mult mai mari, in special la inceperea randurilor si a cuvintelor,
unde pot fi necesare doua, trei incercari ce apar pe hartie sub forma unor trasaturi de
atac repetate; la fel desprinderea, adica ridicarea instrumentului de scris, este
anevoioasa, dand nastere unor trasaturi tarate.
BOLILE MINTALE. Acestea, indiferent ca sunt cu sau fara lezarea centrilor
nervosi, afecteaza profund scrisul. Modificarile din aceasta categorie cunosc o mare
varietate.
Pentru ilustrare, mentionam cateva dintre schimbarile mai caracteristice pentru
starile agitate: aspect haotic, numeroase neregularitati ale trasaturilor, tremuraturi
accentuate, dezalinieri, randuri orientate in toate sensurile; in cazurile de comportare
violenta se merge pana la inteparea si ruperea hartiei cu varful creionului sau al penitei.
Caracteristici generale
Forma scrisului
simple
simplificate
complicate
Dimensiunea sau marimea scrisului
Presiunea scrisului
cilindrice
maciucate
ascutite
fusiforme
Continuitatea scrisului
mare
medie
mica
Inclinaia scrisului
Caracteristici generale
spre dreapta
vertical
spre stanga
nedeterminat
Repartizarea scrisului
extins
potrivit
strans
foarte strans
Directia randurilor
scrisuri drepte
concave
convexe
serpuitoare sau etajate
Viteza scrisului
mare
mijlocie
redusa
Forma liniei de baza a randurilor
drept
concav
convex
serpuit sau frnt
CARACTERISTICILE TOPOGRAFICE
ALE SCRISULUI
Dupa cum sugereaza insasi denumirea lor, caracteristicile topografice privesc
modul de dispunere, de amplasare a unui text pe o coala de hartie sau pe un alt
suport.
DEFINIIE
CARACTERISTICILE TOPOGRAFICE
ALE SCRISULUI (continuare)
Printre caracteristicile topografice ale unui scris se numara si cele privind
distantele ce se inregistreaza intre literele ce alcatuiesc cuvintele, intre cuvinte si
intre randuri. Ca etalon de apreciere in primele doua situatii poate fi luata latimea
literei, iar pentru ultimul caz, inaltimea acesteia.
Amplasarea diverselor mentiuni - cum ar fi semnatura, data, indicarea persoanei
careia i se adreseaza inscrisul, mentiuni ca Vanzatorul, Cumparatorul, Martorii, etc.
Nu numai pozitia lor intereseaza, dar si plasamentul lor reciproc si cel fata de text. In
aceasta privinta de la caz la caz, situatiile inregistrate pot fi extrem de diversificate.
De multe ori insa, in acest domeniu pot aparea raporturi constante, bine
particularizate, care sa constituie o caracteristica valoroasa, explorabila in cursul
examinarilor.
Cercetarea grafica
a cifrelor
Expertiza grafica a cifrelor constituie una din problemele dificile ale identificarii
persoanelor dupa scris. Desi in practica de cercetare identificarea persoanei dupa
scrierea cifrelor survine relativ destul de frecvent in literatura de specialitate aceasta
problema este destul de putin tratata.
GENERALE
gradul de evolutie al scrisurilor cifrelor, care
se observa dupa precizia si siguranta
miscarilor
inclinarea cifrelor prezinta aceeasi variatie
ca in scrisul literelor, putand fi: dreapta,
inclinata spre stanga sau spre dreapta
legarea cifrelor este o caracteristica ce
apare mai rar in scrierea acestora si se
deosebeste dupa: forma si pozitie
dimensionarea cifrelor este o caracteristica
fara stabilitate, fiind executata in raport de
spatiu disponibil
INDIVIDUALE
adaugarea unor elemente suplimentare, ca
punctul pe cifra 1, sau linia situata la
extremitatea de jos, formand talpa cifrei
simplificarea construirii unor cifre (ca 4,5,7)
prin reducerea unor trasaturi
arcuirea, curbarea sau ondularea unor
trasaturi care trebuiau executate in linie
dreapta
plasarea trasaturilor incipiente si a finalizarii
cifrei 8
semnul dextrogir sau sinistrogir al executarii
cifrei 8
formarea trasaturilor incipiente si a finalizarii
in croset (1,6,7) sau in bucla (2,3,6)
CARACTERISTICI
GENERALE
dispunerea generala a textului scris, in
raport cu suportul, caracterizata printro
serie de elemente ca: amplasarea
datei, a titlului, inaltimea si distanta
fata de margini ale alineatelor, latimea
si directia marginii, inaltimea ultimei
linii etc
spatierea (distantarea) intre linii,
cuvinte sau chiar litere
inclinarea literelor, care de regula se
pastreaza, desi modelele de tipar sunt
drepte
dimensiunea literelor
intensitatea apasarilor si repartizarea
acestora pe elementele componente
ale semnului grafic, care, de regula,
raman neschimbate comparativ cu
scrisul cursiv
legarea literelor
caracteristicile limbajului folosit de
scriptor
(vocabular,
semne
de
punctuatie, constructiile gresite in
propozitii si fraze)
CARACTERISTICI
INDIVIDUALE
forma literelor, care are o importanta
deosebita scrisul tipografic
numarul trasaturilor componente ale
literelor
dimensiunea
literelor
(inaltimea si
latimea)
directia de executare a trasaturilor care
compun toate elementele literale
forma si marimea suprafetelor cuprinse
intre trasaturile componente ale semnelor
grafice
modul de combinare a trasaturilor literale si
forma acestora (ascutite, maciucate,
fusiforme, etc)
inclinarea diferitelor trasaturi care compun
semnul grafic
prezenta, forma si pozitia semnelor de
punctuatie (punct, virgula, etc.)
trasaturile ornamentale ale semnelor grafice
(inflorituir)
modul de legare a literelor
modul de executare a unor semne grafice
neliterale
alte caracteristici (orientarea barelor,
existenta crosetelor incipiente si finale,
forma ovalelor, etc.)
Tendinte criminale
in scris (continuare)
Aceste aspecte au fost subliniate de multi autori, ca eminetul caracterolog
Ludovig Klages, care, spunea, intre altele: Progresele substantiale se inregistreaza in
campul cercetarilor, asupra manuscriselor delicventilor si criminalilor, oferindu-ne date
notabile care demonstreaza considerabilul aport al grafiologiei.
Specialistii, analizand scrierea unor delicventi, deserva o zona medie blocata la
un nivel scolar, rea luare in posesie a spatiului grafic, margini din stanga rigide, ritm
grafic absent sau perturbat, miscare lipsita de suplete (rigiditate) sau instabilitate. E.C.
remarca monotonie a traseului, adesea lipsa de spontaneitate, scriere nestructurata, de
tip infantil, in arcade, arcuita.
Aceste anomalii grafice traduc devieri caracteriale pe care le-am specificat
anterior si care se remarca pregnant si la criminali.
Aceste cateva date, ca si multe altele ale literaturii ne arata importanta
investigarii unor anomalii grafice in vederea cunoasterii unor motive ale actiunii umane.
Toti aceia care au studiat aceste probleme au fost izbiti de abundenta si
diversitatea materiei de tratat, de varietatea punctelor de vedere si de dificultatea fara
incetare reinnoita de raspunde acestora.
Desi sunt lucrari mai intinse prin care s-au adus contributii notabile in perioada
respectiva, abordarea in acest domeniu a fost facuta in mod partial, vadind adesea
aspecte discutabile in stabilirea unor repere ca si lipsa unei metodici mai precise de
evaluare.
Tendinte suicidara
in scris
Sinuciderea este un act semnificativ cu implicatii sociale deosebite.
Exista dezechilibre caracteriale care favorizeaza tentativa impulsul
surprinzand prin bruschetea scutului. Grafologul este rar consultat asupra riscului
eventual de sinucidere la un scriptor dat. Mai adesea aratau documente scrise de catre
o persoana care s-a sinucis sau care a facut o tentativa, cerandu-i-se, daca este posibil
sa regaseasca indicii care ar putea atrage atentia.
Desigur nu se pot trage concluzii categorice din punct de vedere grafologic intro problema atat de vasta intrucat se sinucide, repetam, la orice varsta si dintr-o
infinitate de motive.
Studiul scrierii permite de a se vedea unde dinamismul psihic a
fost perturbat in cazul tulburarilor psihologice dar nu se poate prevedea trecerea
la act. Scrierea sinucigasilor nu este obligatoriu patologica (doar in anumite
cazuri), dar este expresia unui dezechilibru , a unei lupte inegale intre energia
vitala si dezastrele sau agresiunile lumii inconjuratoare , existand o relatie intre
dezadaptare si riscul de autodistrugere.
Alte aspecte grafice. Mod de legatura frecvent utilizat este arcada, care in
contextul respectiv ar exprima repliere narcisista, intrerupere a comunicari cu ceilalti ,
absenta de curbe care ar exprima lipsa de suplete, rigiditate sau din contra exces de
curbe care ar corespunde lipsei de fermitate, de stabilitate, adesea absenta de unghiuri
drepte, indicand o lipsa de rigoare, de constanta, de posibilitati de ancorare in realitate
sau invers, exces de unghiuri drepte, indicand incapatanare, rezistenta obstinanta,
folosirea de trasaturi subtiri sau pline fara a face diferenta dintre ele; mai apar trasaturi
finale oblice la dreapta si in jos, accente si virgule imprastiate sau ascutite.
Cercetarea semnaturilor
In identificarea persoanelor dupa scris o problema speciala o constituie
identificarea semnaturilor contestate. Semnatura la inceput urmeaza acelasi proces de
formare ca si scrisul obisnuit, dar curand se detaseaza pentru a evalua singura, luand-o,
in numeroase cazuri, inaintea scrisului.
Formarea semnaturii intr-un proces oarecum separat de restul scrisului unei
persoane se datoreaza urmatorilor factori. In primul rand trebuie tinut cont ca semnatura
este formata dintr-un grup restrans de litere care se repeta in aceeasi grupare.
Semnatura se executa cu o rapiditate mai mare decat scrisul obisnuit si pentru unele
persoane, chiar mai frecvent decat scrisul. Rapiditatea executarii semnaturii va duce la
simplificarea literelor, facandu-le necitete. In al doilea rand trebuie tinut cont de faptul ca
adeseori semnaturile sunt complicate in mod intentionat, fiind presarate cu forme
artificiale fanteziste pentru a le face de neimitat.
Cu tot caracterul ei strict individual si stabil, semnatura se poate executa in mai
multe variante, ca: ingrijit, mai putin ingrijit si prescurtat.
Examinarea grafica a unor semnaturi in vederea stabilirii autenticitatii lor se
face tinand seama de: si speciale ale scrisului.
Din punct de vedere topografic se stabileste pozitia semnaturii in raport de
marginile laterale si de jos a hartiei, de ultimul rand scris, de locul unde se gaseste data
actului
Caracteristici generale
asezarea semnaturii pe document
amplasarea semnaturii in raport
cu marginile documentului
asezare a semnaturii in raport cu
data documentului
structura semnaturii
compozitia semnaturii
gradul de evolutie
intensitatea apasarii sau felul
repartizarii
viteza de executie
dimensiunea grafismelor
inclinatia literelor
gradul de coeziune
Semnatura neliterara
Caracteristici individuale
Pentru punerea in vedere a caracteristicilor individuale se procedeaza ca si in
cazul scrisului cursiv sub forma de text, adica se studiaza amplasarea punctelor de atac
si de sfarsit ale miscarii, particularitatile executarii literelor, felul legaturii dintre litere,
caracteristicile trasaturilor suplimentare, particularitatile executarii si amplasarii semnelor
diacritice.
Examinarea semnaturilor
La inceput, expertul studiaza semnatura in litigiu pentru a stabili daca poate
sau nu sa faca obiectul unei cercetari grafice criminalistice. In continuare, examineaza
documentul ce o contine, stabileste instrumentul si substanta cu care s-a scris, data
executarii semnaturii.
In aceasta faza se impune a fi puse in evidenta eventualele urme care atesta
ca semnatura in litigiu nu este autentica. In acest scop, cu ajutorul unui stereomicroscop
sau cu un convertizor electrooptic se studiaza traseul semnaturii si portiunile invecinate,
in vederea depistarii unor urme, cum ar fi: opriri nejustificate pe traseu, retusari,
intepaturi, urme de apasare tangente traseului ori de radiere, urme de transferare a
semnaturii de pe un alt document, urme ale substantei cu care s-a copiat initial
semnatura, devieri de traseu si altele.
Faza urmatoare a examinarii consta in determinarea compozitiei semnaturii,
respectiv a proportiei si repartizarii traseurilor literale si neliterale din alcatuirea ei.
Pentru aceasta este foarte important ca expertul ca cunoasca numele si prenumele
titularului semnaturii in litigiu.
semnaturilor,
executate la
sus si in jos,
intersectare,
tergere sau
caracteristicele grafice;
n pofida tuturor regulilor, fiecare tampil poate s aib unele elemente care
s individualizeze suprafaa de imprimare obinut. Aceste elemente pot s apar att n
urma confecionrii, ct i n urma exploatrii tampilei. Semnele de individualizare
obinute prin confecionare sunt: litere ori semne din cadrul compoziiei poligrafice s
prezinte anumite caracteristici particulare, deformarea matriei n timpul presrii i
uscrii, existena neregularitilor pe suprafa datorit bulelor de aer sau corpurilor
strine aflate ntre matri i masa de cauciuc.
CARACTERISITICI GENERALE
forma general
forma impresiunii (care poate fi:
dreptunghiular,
circular,
triunghiular, oval)
orientarea
rndurilor
(drepte,
oblice, curbe)
valorile dimensionale
coninutul textului
distana dintre cuvinte
distana dintre litere
caracteristicile literelor
aspectul stemei sau a emblemei
diametrul impresiunii circulare
CARACTERISTICI INDIVIDUALE
reflect particularitile dispunerii
textului fa de centrul impresiunii
i
de
marginile
desenului,
nclinarea semnelor grafice unul
fata de altul, poziia reciproc a
detaliilor diferitor elemente ale
impresiunii.
Snt
cunoscute
elemente de individualizare care
provoac macrodeformri. Ele au
mare importan i se pronun
prin absena unor fragmente ale
desenului, intreruperi ale literelor,
liniilor sau a altor elemente ale
impresiunii. Enumerarea tuturor
acestor elemente n dependen
de situaia concret
Stabilirea falsului se face mai ntai prin cercetarea aspectului grafic al impresiunii,
foloindu-se microscopul, aparate de msurat, lupa i alte mijloace de laborator.
Eventualele particule rmase pe hrtie se pot releva i cu ajutorul unor reacii chimice.
La constatarea c exist mai multe tampile confecionate dup aceeai matri,
este necesar a se efectua modele cu fiecare din ele. Pentru stabilirea adevrului trebuie
s cunoatem att c exist aceste tampile ct i faptul cum s-au confecionat,
exploatat, pstrat.
La determinarea elementelor individuale se va ine seama de posibilitatea apariiei
ntamplatoare a acestora, datorit condiiilor variabile de imprimare, ceea ce impune
verificarea caracterului lor stabil. Cnd tampila este nou sau n cazul unei imprimri
defectuoase, numrul caracteristicilor individuale va fi mai redus, scznd i posibilitile
de identificare. Rezultatul cercetarilor cu privire la identificarea tampilei se vor stabili
numai dac caracteristicile generale i cele individuale vor coincide.
METODE DE COPIERE
Examinarea scrisului
dactilografiat
Indoielile fa de actele dactilografiate pot fi epuizate prin determinarea genului
mainii de scris i stabilirea persoanei care a dactilografiat la aceast main . Acestea
sunt principalele lucruri ce urmeaz a fi clarificare, dar pot exista i altele ca: dac a fost
tiprit documentul n ntregime la aceeasi main, vechimea textului dactilografiat .a.
Particulariti
individuale
Izolator
Fir
Izolator
+
+
Depunere
de material
Aluminiu
+
+
Ai
+
Corotron de ncrcare, figurat simplu
X
X
X
X
X
Cilindru ce se rotete
Surs luminoas
(lamp expunere)
document
Cilindru ncrcat
X
X X
X X
X
Figura a
geam
XX
XX
Figura b
n figura (b)cilindrul care iniial era ca n figura (a) a fost expus cu un fascicol
luminos. ntre lampa de expunere i cilindru s-a interpus un platan din sticla (geam) pe
care era un document ce reprezenta un cerc. Fluxul luminos va terge sarcinile + de
pe cilindru cu excepia zonei n care fluxul este obturat de cercul tuat de pe document.
n aceast zon va rmne pe cilindru un cerc identic, format din sarcini electrice +. n
concluzie zonele scrise ale documentului, vor genera pe cilindru zone identice de sarcini
electrice +.
band
copie
n cazul lipsei de toner sau developer, de obicei apar lipsuri din scris iar aceste
lipsuri se manifest variabil. Dac calitatea tonerului sau developerului este slab, atunci
pot apare i pete pe copie, sau dungi, precum i poriuni mai mari n care copia este
nnegrit.
Ochii
Culoarea: cprui nchis, cprui deschis, verzi, albatrii. Particulariti: ochi de
culori diferite, prezena unor pete de alt culoare pe iris.
Poziia orbitei: orizontal, oblic spre interior sau exterior. Particulariti:
strabism (convergent sau divergent, la un ochi sau la ambii), albea, protez ocular.
Nasul :
1. Inlimea: scurt, mijlociu, nalt
2. Limea (distana dintre fosele nazale): ngust, mijlociu, lat.
3. Proeminena vrfului nasului:mic,mijlocie,mare
4. Conturul: drept, convex, concav, erpuit.
5. Poziie: orizontal, ridicat, cobort.
6. Particulariti: foarte mic sau foarte mare, teit, rotund, crn, bilobarea vrfului
Buzele:
1. Grosimea: subiri, groase
2. Proeminen (din profil): la ambele buze sau numai la una .
3. Particulariti: retracia buzelor datorit lipsei dinilor din fa, buza de iepure.
Gura :
1. Mrimea: mic, mijlocie, mare
2. Unghiurile: orizontale, ridicate, coborte
Brbia :
1. Inlimea: joas, mijlocie, nalta
2. Limea: ngust, mijlocie, lat
3. Poziie (nclinare): retras napoi, vertical, proeminent.
4. Contur : plan, mijlocie, bombat
5. Particulariti: anul transversal, gropia, brbie bilobat ("dubl")
Urechea :
Mrimea: mic, medie, mare
Forma: oval, triunghiular, dreptunghiular, rotund
Poziie: lipit, ndeprtat.
Antetragusul: scobit; drept, bombat, nclinat orizontal
Lobul: dup contur: rotund, triunghiular, liniar-orizontal i liniarnclinat; dupa fixare: detaat, semidetaat, lipit; dup grosime: subire,
mijlociu, plin
Pielea:
Culoarea (tenul); alb, roz, roie, glbuie, smead
Dilataia porilor: mare, mijlocie, mic
Particulariti: eczeme negi, alunie, tatuaje, (piept, spate, brae), cicatrici, ncreiturile
(ridurile): pe fa, n special pe frunte i ntre sprncene.
Prul capilar :
Forma: drept, ondulat, buclat, cre.
Culoarea: negru, castaniu, blond, rocat, alb (se are n vedere i posibilitatea colorrii
cosmetice).
Incrunirea i situarea (tmple, partea parietal, occipital, total ).
Desimea: des , rar, gradul de chelire (calviie) i forma cheliei.
Dinii :
Important pentru identificarea cadavrelor necunoscute sunt : lipsa sau defecte,
particulariti privind mrimea i forma, anomalii de aliniere, plombe i proteze dentare.
In afar de cap, respectiv fa, se pot face aprecieri cu privire la gt, bust i
membre (bra, mn, gamb, laba piciorului). Ca anomalii se noteaz lipsurile (amputri)
si deformrile (malformaii).
Identificarea antropologic
Se bazeaz pe caracterele de grup individuale de ordin antropologic
constnd n particulariti morfologice, normale i patologice, de pild ale sinusului
cranian, ale maxilarelor sau ale sistemului dentar.
Rezultate interesante s-au obinut prin reconstituirea feei (fizionomiei)
dupa craniu, ntemeiat pe corespondena dintre suportul osos al craniului i esuturile
moi ale feei (metoda Gherasimov, perfecionat la noi de Dr. C. Rieuia).
Reconstituirea se efectueaz pe baza unui studiu craniologic prealabil al cazului, n
cadrul cruia se stabilesc sexul, vrsta, caracterele craniometrice, tipologice i
patologice ale cazului.
Apoi pe baza observaiilor facute se procedeaz la fixarea
grafic a datelor (prin desenare). Fixarea grafic urmrete proiectarea contururilor
esuturilor moi pe diferite seciuni ale capului cu ajutorul standardelor de grosime ale
acestor esuturi. Desenul manual sau cu ajutorul computerului are un rol de "plan"
pentru reconstituirea plastic (prin modelaj, ca n sculptur).
O alt cale pentru identificare este compararea morfologic a craniului cu
fotografia persoanei disprute pentru a se putea deduce un numr suficient de
corespondene de forme. Un procedeu simplu este suprapunerea fotografiei persoanei
disprute peste clieul craniului obinut prin fotografierea la aceeai scara i din aceiai
inciden. Dat fiind Variabilitatea cranian din rndul unei populaii, exist o
probabilitate destul de mare ca suprapunerea celor doua fotografii s nu apar dect n
caz de identitate.
TACTICA CRIMINALISTIC
Planificarea urmririi penale este guvernat de urmtoarele principii:
- individualitatea urmririi penale - generat de faptul c fiecare cauz n
parte are individualitatea sa, impunnd tratarea n funcie de particularitile sale
concrete.
- principiul dinamismului - care se prezint sub dou aspecte:
- necesitatea operativitii n cercetare i descoperire;
- capacitatea de adaptare permanent a planului de urmrire penal la
situaiile care apar n cursul anchetei (versiunile de anchet se pot modifica pe msura
administrrii probatoriului).
Structura planului de urmrire penal este unitar, avnd un
caracter eficient, organizat (metodic) si trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente :
- versiunile care urmeaz a fi verificate.
- problemele pe baza crora vor fi verificate versiunile.
- activitile care urmeaz a fi desfurate.
Dei exist cauze mai simple care nu necesit un plan de urmrire este indicat
sa se precizeze toate activitile ce urmeaz a fi desfurate, conform Codului de
procedur penal.
Coninutul planului de urmrire penal este determinat n principal de sarcinile
ce se ridic n cadrul anchetei, de datele la dispoziia anchetatorului, fiind guvernat de
principiul legalitii i al aflrii adevrului. El presupune descoperirea, verificarea i
clarificarea tuturor problemelor legate de soluionarea cauzei.
Etapele ascultarii
1. Pregtirea ascultrii.
2.Studierea materialului cauzei.
3.Cunoaterea nvinuitului sau inculpatului
4. Intocmirea planului de ascultare.
5.Asigurarea prezenei aprtorului.
Conform prevederilor art. 70 din C.P.Pen., ascultarea nvinuitului sau
inculpatului parcurge trei etape:
1.verificarea identitii, urmat de punerea n vedere a nvinuirii i garantarea
dreptului la aprare;
2.relatarea liber;
3.ascultarea dirijat.
Ascultarea martorilor
Generalitati
Conform art.78 C.P.Pen martor este persoana care are cunotin despre
vreo fapt sau vreo mprejurare de natur a servi la aflarea adevrului n procesul
penal.
Ascultarea minorilor
Dat fiind situaia particular a dezvoltrii psihice i fizice a minorilor, cu o
personalitate n curs de formare, ascultarea comport unele elemente specifice.
Audierea minorilor presupune o i mai atent pregtire, adecvat sau n
concordan cu particularitile psihologice specifice fiecrei vrste .
Se vor obine date privind mediul familial, colar, locul de munc dac este
cazul, precum i cu privire la preocuprile, cercul de prieteni, preferine etc. Prin discuii
cu rudele, prinii, profesorii i anturajul minorului se va contura portretul psiho-afectiv i
intelectual al acestuia, de natur s permit planificarea strategiei de ascultare,
stabilirea persoanelor care comunic mai uor, care l pot influena, n care are mai
mult ncredere, din rndul crora se pot alege cei ce vor asista la audiere.
Confruntarea
Confruntarea reprezint un procedeu la care se poate recurge n situaiile n care ntre
declaraiile diferitelor persoane exist contradicii, cerndu-li-se clarificarea si
completarea anumitor probe sau depoziii. Confruntarea, ca o soluie de excepie,
trebuie s fi bine pregtit, mai ales sub aspectul stpnirii perfecte a datelor ce
urmeaz a fi clarificate.
Reconstituirea
Reconstituirea poate fi definit ca o activitate tactic prin care sunt reproduse
integral sau parial mprejurri ale cauzei, fapte sau secvene ale acestora, care s-au
produs nainte, n timpul ori dup comiterea infraciunii, verificndu-se pe aceast cale
probatoriul existent, n condiiile concrete i cu mijloacele ce rezult din coninutul su,
putnd fi obinute probe noi sau lmurite aspecte controversate, inclusiv aa-zisele
mprejurri negative''.
Reconstituirea nu trebuie confundat cu experimentul judiciar. Aceasta din
urm este menit s reproduc modul n care s-a desfurat un anumit proces, cum ar fi
stabilirea distanei de la care martorul a putut observa trsturile autorului faptei,
stabilirea modului de producere ale unor urrne etc.
Rezultatele reconstituirii se consemneaz ntr-un proces verbal, fiind fixate prin
schie, fotografiere i nregistrri video. Se recomand reinerea ct mai amnunit a
tuturor aspectelor, cum ar fi metodele aplicate, mijloacele tehnice utilizate, modul
desfurrii, persoanele participante, aciunile executate i de ctre cine, dac s-a
repetat secvena i de cte ori.
De asemenea vor fi notate relatrile i observaiile participanilor. Planele
fotografice se anexeaz la procesul verbal. Se vor meniona data i ora nceperii i
ncheierii reconstituirii, actul fiind semnat pe fiecare pagin de ctre toate persoanele
care au luat parte.
Percheziia
Precizari de ordin general
Percheziia const n activitatea tactic de cutare de noi dovezi, prin
descoperirea i ridicarea de obiecte i /sau de nscrisuri care au legtur cu comiterea
faptei ilicite.
Din practica judiciar rezult c obiectele cutate n locurile unde exist bnuieli
c ar fi ascunse sau depozitate sunt urmtoarele :
-obiectele produs al infraciunii (bunurile sustrase, bancnote falsificate);
-obiectele utilizate la comiterea faptei (instrumente de spargere, arme albe
sau de foc, aparatur i materiale de contrafacere, dischete n cazul
infraciunilor cibernetice);
-obiectele deinute ilegal (arme, explozive, substane toxice, stupefiante);
-obiectele care au creat urme la locul faptei (nclminte, dispozitive de
violare
a
ncuietorilor,
instrumente
de
forare
i
efracie,
obiecte
vulnerante, contondente tietoare sau despictoare,
autoturismul care a
prsit locul accidentului).
Percheziia mbrcmintei.
De obicei cutarea se efectueaz de sus n jos, adic de la cap spre picioare.
Fiecare obiect de mbrcminte va fi examinat minuios cu deosebire locurile ascunse
privirii: buzunare, cptueli, custuri, mneci, manete, revere, gulere, tocul i talpa
nclmintei. La fel i pentru obiectele accesorii: portmoneu, pachet igri, tocul
ochelarilor, ceasul de mn, umbrela, geant, bagaje. Dac exist suspiciuni c
obiectele cutate au fost disimulate prin nfurare sau fixate direct pe corp se va cere
persoanei percheziionate s se dezbrace.