SIN C LAB

POLINOAMELE HURWITZ

Definitii si proprietati :
Definitii:
Un polinom P(s) este polinom Hurwitz daca:
si nu are zerouri in semiplanul drept (Re s>0).
P(s) este polinom strict Hurwitz daca are zerouri numai in semiplanul stang (Re s<0).
P(s) este polinom Hurwitz in sens larg daca are zerouri simple pe axa imaginara s=j
Proprietati:
1. Toti coeficientii unui polinom Hurwitz P(s) sunt pozitivi. Intr-adevar factorii primi ai unui
polinom Hurwitz pot fi de forma:
( sa ) unde a>0 - corespunzator unei radacini reale negative sau
2
2
2
( s 2 a sb ) unde a>0 - corespunzator unei perechi de radacini complexe a b
2
si a b
2. Fie P(s) = M(s) + N(s) unde M(s) este partea para a lui P(s) si N(s) este partea impara a lui
P(s). Diferenta intre gradele M(s) si N(s) este unitara.

Testarea polinoamelor Hurwitz

Test preliminar
Se testeaza daca toti coieficientii lui P(s) sunt pozitivi.
Dezvoltarea in fractie continua
Fie un polinom strict Hurwitz P(s)=M(s)+N(s) unde M(s) si N(s) sunt partile para si impara ale
M( s )
lui P(s). Daca gradul lui P(s) este par, atunci
admite o dezvoltare in fractie continua
N( s )

cu coeficientii 1 , 2 , 3 ......pozitivi.
Reciproc, o fractie continua cu coeficienti pozitivi se poate scrie ca
sunt partea para si partea impara a unui polinom Hurwitz.

M( s )
unde M(s) si N(s)
N( s )

Deci un polinom se poate testa daca este polinom Hurvitz aplicand algoritmul lui Euclid pentru
determinarea celui mai mare divizor comun al M(s) si N(s). Daca toate caturile au coeficienti
pozitivi si c.m.m.d.c. este 1 polinomul este strict Hurwitz.
Daca se aplica algoritmul lui Euclid pentru M(s) si N(s) provenind dintr-un polinom Hurwitz in
sens larg rezulta c.m.m.d. c. care contine zerourile lui P(s) de pe axa imaginara. Aceste zerouri
trebuie sa fie simple pentru ca polinomul sa fie Hurwitz.

TESTAREA FUNCTIILOR POZITIV REALE

Functii pozitiv reale:

O functie F(s), s

C este pozitiv reala daca satisface conditiile:

Imitanta unui dipol pasiv realizat cu elemente RLC cu parametri pozitivi este o functie pozitiv
reala. Deoarece conditia 2 este dificil de testat, se formuleaza urmatoarele conditii pentru ca o
functie rationala de s sa fie pozitiv reala:
A. F(s) este analitica in semiplanul drept (Res>0).
B. Toti polii lui F(s) de pe axa imaginara sunt simpli si au reziduul real si pozitiv.
C. s=j => Re F(j )>=0.

Proprietati ale functiilor pozitiv reale

1. Numitorul unei fractii rationale pozitiv reale este polinom Hurwitz.

2. Compunerea a doua functii pozitiv reale da o functie pozitiv reala.
3. Numaratorul unei fractii rationale pozitiv reale este polinom Hurwitz.
4. O functie pozitiv reala nu are poli de ordin mai mare ca 1 in origine si la infinit. Rezulta ca
diferenta intre gradul numaratorului si cel al numitorului nu poate fi mai mare decat 1.
5. O functie pozitiv reala F(s) se poate descompune: F(s)= Fx (s)+ Fa (s) unde Fx (s) este o
functie de reactanta si Fa (s) este o functie de reactanta minima.
Fx (s) are toti polii simpli si plasati pe axa imaginara, reziduurile fiind reale si pozitive.

Descompunerea se poate realizapornind de la descompunerea in fractii simple si grupand in Fx

(s) fractiile corespunzatoare polilor de pe axa imaginara.

6. Partea reala a lui F(j ) este o functie para de jw iar partea imaginara a lui F(j ) este o
functie impara de j .

7. X(j ) contine toti polii de pe axa imaginara ai lui F(s), deci R( ) este limitata (ia valori
finite) pentru s=j .
eorema lui Sturm
Fie polinomul

Se determina mai intai cel mai mare divizor comun d(x) al f0 (x) si f0 `(x). Acesta contine toti
factorii corespunzatori radacinilor multiple ale lui f0 (x). Polinomul f0 (x)/d(x) are numai
radacini simple. Putem deci considera in continuare ca f0 (x)=0 are numai radacini simple.
Se construiesc functiile lui Sturm f1 , f2 , ..., fn unde f1 (x)= f0 '(x), f0 = q1 f1 - f2 , f1 = q2
f2 - f3 , f2 = q3 f3 - f4 , ..., fn 2 = qn 1 fn 1 - fn .

Teorema lui Sturm da numarul de radacini reale ale lui f0 (x)=0 intr-un interval [a,b]. Se
calculeaza valorile functiilor lui Sturm in a si b.

Se calculeaza numarul de schimbari de semn Va de pe prima linie, numarul de schimbari de semn

Vb de pe a doua linie.
Numarul de radacini reale in [a,b] este Va-Vb.
3
Sa determinam numarul de radacini reale negative si pozitive ale ecuatiei: x -7x-6=0
Se va folisi derivarea simbolica diff(f(x),x) si limita limit (f,x=a).
Se construieste tabelul:

Rezulta numarul radacinilor negative Va-Vb=2 si cel al radacinilor pozitive Vb-Vc=1. Intr-adevar
radacinile sunt -2, -1, 3.
Testarea functiilor pozitiv reale
P( s )
Q( s )
Caracterul pozitiv real al lui F(s) se testeaza in trei etape:
1. Se testeaza daca Q(s) este polinom Hurwitz.
2. Se calculeaza reziduurile in polii de pe axa imaginara si se testeaza daca sunt pozitive.
M1 N1
P( s )
3. F(s)=
=
Q( s )
M2 N2

Se da o fractie rationala de s: F(s)=

Se calculeaza:

Dar
Rezulta ca trebuie testat daca E( ) > 0
2

Se considera:
si se aplica teorema lui Sturm pentru

SINTEZA IMITANTELOR LC

Functii de reactanta
Fie un polinom Hurwitz P(s)=M(s)+N(s), unde M(s) este partea para a lui P(s) si N(s) este
partea sa impara.
M( s )
N( s )
Functia (s) definita ca ( s ) =
sau ( s ) =
se numeste functie de
N( s )
M( s )
reactanta.
Proprietati ale functiei de reactanta:
1. ( s ) este o functie impara de s.
2. ( s ) are toti polii simpli si situati pe axa imaginara, reziduul in orice pol fiind real si pozitiv.

3. Prin compunerea a doua functii de reactanta rezulta tot o functie de reactanta; in particular
1
daca (s) este functie de reactanta, atunci si
este functie de reactanta; deci zerourile lui
( s )
1
(s) care sunt polii lui
sunt simple si plasate pe axa imaginara.
( s )
4. (j )=jX( ), iar X( ) este o functie crescatoare de .

5. Polii si zerourile unei functii de reactanta alterneaza pe axa imaginara.

6. Diferenta intre gradele numaratorului si numitorului unei functii de reactanta este 1.
7. O functie de reactanta admite o dezvoltare in fractie continua cu toti coeficientii pozitivi.
Fie grad M(s)=grad N(s)+1.
Atunci:

unde dk >0, k=1,2,....

Testarea functiilor de reactanta

P( s )
Se pot testa foarte usor urmatoarele conditii necesare si suficiente pentru ca ( s ) =
sa
Q( s )
fie functie de reactanta.
1. Toti coeficientii lui P(s) si Q(s) sunt pozitivi.
2. (s) este functie impara de s.
3. Polii si zerourile lui (s) alterneaza pe axa imaginara.

Exemple:
s 2 3 s 5
1o
s 2 4 s 9

nu este pozitiv reala (nu are toti coeficientii pozitivi).

2o

s 2 3 s 5
s 2 4 s 9

3o

s3 s
4( s2 9 )
s2

nu este functie impara de s.

are polii

p1, 2 = + 2j ; p3, 4 = +3j si zerourile z1 =0; z2, 3 = + j

polii si zerourile nu alterneaza pe axa imaginara.

4o

s( s2 4 )
1( s2 9 )
s2

au polii p1, 2 = + 2j; p3, 4 = + 3j si zerourile z1 = 0; z2, 3 = + j

polii si zerourile alterneaza pe axa imaginara si ( s ) este functie de reactanta.

Metoda Foster I
Metoda Foster I se bazeaza pe descompunerea in fractii simple a impedantei ZLC (s). Fiecarei
fractii simple ii corespunde o impedanta simpla ( ZL sau ZC ) sau un circuit LC derivatie.
Circuitele corespunzatoare fiecarei fractii simple sunt conectate in serie.

Circuitul este canonic si are un numar minim de elemente.

Metoda Foster II
Metoda Foster II se bazeaza pe descompunerea in fractii simple a admitantei YLC (s). Fiecarei
fractii simple ii corespunde o admitanta simpla ( YL sau YLC ) sau un circuit LC serie.
Circuitele corespunzatoare fiecarei fractii simple sunt conectate in paralel.

Circuitul este canonic si are un numar minim de elemente.

Metoda Cauer II
Metoda Cauer II se bazeaza pe dezvoltarea in fractie a unei imitante. Termenii fractiei continue
au forma : 1/ dk s.Rezulta un circuit in scara.
Fie cazul impedantei ZLC(s):

Prima etapa a dezvoltarii in fractie continua este echivalenta cu extragerea serie a admitantei
d1s, a doua etapa este echivalenta cu extragerea paralel a impedantei d2s s.a.m.d.

Circuitul este canonic si are un numar minim de elemente. Metoda poate fi interpretata ca o
serie de extrageri succesive a polului din origine al unei impedante LC

Metode Foster-Cauer
Extragand imitantele corespunzatoare unora dintre fractiile simple printr-o metoda de tip
Foster, ramane de sintetizat o imitanta LC mai simpla. Sinteza acestei imitante mai simple se
poate face printr-o metoda de tip Cauer. Spunem in acest caz ca am folosit o metoda FosterCauer.
Extragand de cateva ori polul de la infinit sau din origine printr-o metoda de tip Cauer, ramane
de sintetizat o imitanta LC mai simpla. Sinteza acestei imitante se poate face printr-o metoda de
tip Foster. Spunem in acest caz ca am folosit o metoda Cauer-Foster. Se pot utiliza toate
combinatiile posibile intre cele patru metode de tip Foster si Cauer.
SINTEZA IMITANTELOR RC

Conditii necesare si suficiente pentru testul imitantelor RC

1. Functia data este o functie rationala cu coeficienti reali.

2. Polii si zerourile fractiei ZRC( s ) / ( YRC( s ) ) sunt simpli si alternanti pe axa reala negativa, cel mai
apropiat de origine fiind un pol (un zero).
3. Numarul polilor (zerourilor) impedantei ZRC( s ) (sau admitantei YRC( s ) ) sa fie egal, sau cel mult cu
o unitate mai mare decat numarul zerourilor (polilor).
Observatie: O impedanta (admitanta )RC nu poate avea pol la (0).

Exemple:
Sa se testeze daca urmatoarele functiii sunt imitante RC.
a)

s 2 6 s 8
s 2 4 s 1

nu este pozitiv reala din cauza coeficientului negativ de la numarator, deci nu este

nici imitanta RC.

b)

s3 6 s2 8 s
s2 4 s 3

satisface conditia (1).

Factorizand numitorul si numaratorul obtinem

s ( s2 ) ( s4 )
.
( s3 ) ( s1 )

Polii si zrourile alterneaza pe axa reala negativa si s=0 este un zero, deci functia satisface conditia (2) ca
o admitanta RC.
Gradul polinomului de la numarator este mai mare decat cel al polinomului de la numitor deci si
conditia (3) este satisfacuta ca admitanta. Deci functia este o admitanta RC.
c)

s 2 6 s 8
s 2 4 s 3

devine prin factorizare

( s2 ) ( s4 )
( s1 ) ( s3 )

si se constata ca functia este o

impedanta RC.

s 2 4 s 3
s 3 6 s 8

d)

2
nu poate avea poli simpli pe axa reala negativa deoarece termenul in s lipseste

de la numitor, deci aceasta functie nu este o imitanta RC.

e)

s 2 4 s 3
s 2 6 s 8

este inversa impedantei RC de la punctul (c), deci este o admitanta RC.

e)

s 2 4 s 3
s 2 6 s 8

este inversa impedantei RC de la punctul (c), deci este o admitanta RC.

f)

s3 4 s
s 4 4 s 2 3

nu are poli si zerouri pe axa reala negativa deci nu este o imitanta RC.
Metode de sinteza ale diportilor RC

Exista transformari de frecventa care fac sa corespunda o functie de impedanta ZLC (s) unei functii

ZRC (s) si reciproc, asemenea si pentru functiile de admitanta YLC (s) si YRC (s).
ZRC ( s 2 )=

ZLC( s )
s

YRC( s2 ) s YLC( s )

k0 p 2 k s
k s
Z
(
s
)

Fie impedanta LC
2

s
2
1 s

ZLC( s )
s

2 k
p
k
2

s
1 s 2 2

k0

2 k
p
k
ZRC( s )

s 1 s 2

k0

deci

ZLC( s )
s

corespunde lui ZRC( s ) care satisface conditiile

de realizabilitate.

Deci se poate face sinteza dupa metoda Foster I a lui ZRC( s ) , considerand schema pentru
ZLC( s ) care ii corespunde si inlocuind bobinele cu rezistoare avand rezistentele de valoarea
inductantelor. Similar se poate aplica si metoda Foster II, Cauer I, Cauer II.
q 2 k s2
k s2 = Y ( s 2 ) rezulta
Pentru admitanta avem s YLC( s )k0 2
RC
2

1 s

q 2 k s
YRC( s ) k0
k s
1 s

Dezvoltarea in fractie continua pentru sinteza Cauer I a unei impedante ZRC( s )

ZRC( s )d1

1
d2 s

1
d3

1
d4 s

Orice metoda de sinteza pentru ZLC( s ) poate fi aplicata la ZRC( s ) .

PREAMBULUL FOSTER SI BRUNE.

Reducerea functiei de imitanta prin reducerea reactantei si a rezistentei:

Realizabilitatea fizica a functiilor p.r. a fost demonstrata de O. Brune, care a aratat ca pentru orice
functie p.r exista un circuit RLC canonic cu un numar minim de elemente care o realizeaza (metoda
Brune). Aceasta metoda conduce la scheme care contin bobine cu cuplaj perfect care se realizeaza
greu.Prin metodele actuale se evita transformatoarele ideale dar rezulta un numar mai mare de
elemente.
Metodele de sinteza pentru imitante LC, RC, RL utilizeaza separarea unei imitante mai simple de aceeasi
natura prin extragerea unei alte imitante. Metodele Foster si Cauer nu se pot aplica in general la
circuitele RLC, de aceea descompunerea in fractii simple sau dezvoltarea in fractie continua a unei
functii p.r. nu conduce intotdeauna la functii realizabile.
In sinteza R, L, C, este util ca in, vederea reducerii ordinului functiei, sa se extraga aceea parte din
imitanta care exprima o reactanta pura si partea care reprezinta rezistenta pura. Extragerea trebuie sa
se faca astfel incat functia care ramane dupa extragere sa ramana tot p.r., adica fizic realizabila.

Preambulul Foster
Reducerea reactantei se poate face tinand seama de posibilitatea de a descompune o impedanta data,
Z(s), in suma dintre o functie de reactanta ZLC( s ) si o functie de reactanta minima Z1( s ) .

Z( s )ZLC( s )Z1( s )

(1)

Functia Z1( s ) este analitica in semiplanul drept si pe axa imaginara a planului s, iar ZLC( s ) contine
toti polii de pe axa imaginara ai lui Z(s).

ZLC( s ) se separa considerand dezvoltarea in fractii simple si luand toti polii de pe axa imaginara.
Z1( s ) este de ordin mai mic (mai simpla) decat Z(s). Reducerea reactantei trebuie continuata daca

Y1( s )

1
nu este de susceptanta minima. Z1( s ) poate avea zerouri pe axa imaginara, care
Z1( s )

devin poli ai admitantei Y1( s ) . Exact ca mai sus se poate face descompunerea

Y1( s ) = Y1 LC( s )Y2( s )

(2)

in care Y1 LC( s ) este o fractie de forma

mai jos, in care Z2( s )Y2( s ) .

p 2 k s
k s . Astfel se obtine circuitul de

s 1 s 2 2

k0

Fig1.
In extragerea susceptantei din Y1( s ) este posibil, ca in functia Y2( s ) sa apara din nou zerouri pe axa
imaginara. Procesul de reducere a reactantei continua cu, etape de tipul celor prezentate prin relatiile
(1), (2) si figura de mai sus, pana cand se ajunge la o functie Zm( s ) de reactanta si susceptanta minima
(care nu are nici poli, nici zerouri pe axa j ).
Reducerea succesiva a reactantei si susceptantei unei functii p.r. pana la o functie de reactanta si
susceptanta minima se numeste preambul Foster si este obligatorie in sineza R, L, C. Se poate intampla
ca Zm( s ) sa se reduca la o rezistenta sau la o functie RC (sau RL) simpla si in acest caz preambulul
Foster conduce la rezolvarea problemei de sinteza.
Exemplu
Se da functia de impedanta R, L, C:

Z( s )

4 s5 4 s4 9 s3 5 s2 5 s 1
4 s5 10 s4 8 s3 14 s2 3 s 3

Preambulul Brune
Reducere rezistentei consta in descompunerea impedantei date intr-o suma de forma:

Z( s )RZ1( s )

(3)

astfel incat Z1( s ) sa ramana p.r., R fiind o constanta.Se stie ca daca Z(s) este p.r. satisface conditia:
R( )=Re{Z(j )}>=0

(4)

R( ) poate sa depinda de frecventa , asa cum se arata in figura urmatoare

Fig2.
In acest caz, in ecuatia (3), Z1( s ) ramane p.r. daca R<= R1 . Luand pentru R valoarea maxima posibila,

R1 , functia
Z1( s )Z( s )R1

(5)

devine o functie de rezistenta minima. Din Z1( s ) nu se poate scadea o constanta astfel incat functia ce
ramane trebuie sa fie p.r. deci nu poate sa apara o rezistenta in serie in circuitul ce realizeaza pe Z1( s ) .
Reducerea conductantei poate fi aplicata admitantei in acelasi mod.
O functie de rezistenta minima nu este in general si de conductanta minima.Daca reducerea rezistentei
se aplica insa unei functii de conductanta si susceptanta minima, se obtine in mod necesar o functie de
rezistenta si conductanta minima. Operatia de reducere a unei impedante (admitante), la o functie de
rezistenta (conductanta) minima se numeste preambul Brune.