Anul geoeconopolitic 2014

Adica geopolitica si geoeconomie. Si una si alta. In acelasi timp. Un mix prefid de concept si strategii par
sa defineasca cel mai bine marea scena international a lumii anului 2014 care se incheie. Si daca am mai
adauga si un mix prefix neo celor doua.Inainte de toate, precizeaza-ci termenii, invita Mircea Malita
intr- replica academcica (Zece mii de culture, o singura civilizatie ) la titratul scenariu al lui Huntington
(Ciocnirea civilizatiilor ).
Sa vedem atunci ce inseamna ge-politica" si ce este geoeconomia"? In sensul for cel mai clasic,
ambele se refera la putere, mai exact la maximizarea puterii. Prima pune in sprijinul acesteia teritoriul
(factorul geografic), cea de-a doua, economia. Esti o mare putere si poti interveni in deciziile celorlalti
daca dispui de teritoriu (in sensul larg al semnificatiei geografice: resurse, oameni etc.) sau de
configuratii deosebite ale spatiului geografic (stramtori, peninsule, insule) sau iti poti manifesta
capacitatea de influenta externa utilizand instrumentul economic ca forma de presiune. Nu mai intervii
cu tancurile, nu mai vizezi teritorii cheie, inchizi robinetul unor conducte ce ali-menteaza cu energie
anumite regiuni, vizezi supremacia pe anumite piece. In ambele situacii/strategii dreptul fortei este
proeminent. Anul 2014, cu evenimentul sau major - (re)anexarea Crimeei la Federatia Rusa, dupa 6o de
ani de existenca administrative. Si politica ucraineana care a generat o terminologie noua (de exemplu,
Euromaidan") contextualizarea sa spatio-temporala (unde se situeaza frontiera dintre Occident si Rusia
dupa destrarnarea ordinii bipolare a celei de-a doua jumatati a secolului XX, la inceputul mileniului III?),
invita la interogatii critice: cum incadram fenomenul Euromaidan" efectele acestuia in conceptele
teoriile geopolitice?; care sunt noile nuancari conceptuale care se desprind?; sunt verificabile in acest
context elemente de neogeopolitica, precum: lume multipolara in loc de lume bipolara, axe
geostrategice in loc de sfere de influence, geoeconomie in loc de geopolitica, softpower in loc de
hardpower, actor geopolitic in loc de stat, jocuri strategii in loc de politica de stat etc., etc., etc.?
Sfarsitul Razboiului Rece a coincis, pe de o parte, din punct de vedere epistemologic, cu revenirea in
actualitate a geopoliticii ca stiinca si mod de analiza, terminologia geopolitica gasind un teren fertil de
manifestare, initial in mass-media, ulterior in literatura de specialitate (dupa ce timp de aproape o
jumatate de secol geopolitica fusese scoasa din universitati i interzisa, fiind pe nedrept asocial cu
ideologia na-zista), iar, pe de alta parte, cu explozia unor noi curente si sintagme care pot fi incadrate
sub sintagma elemente de neogeopolitica": lume multipolara, actori geopolitici, axe geostrategice,
geoeconomie, softpowcr, reyolutii co-lorate", jocuri geopolitice, state equate, axa raului, razboi de
preintampinare (preemptive war"), mix de putere .a. Continuarea revolutiei portocalii" in Ucraina
(inceputa in 2004), dupa zece ani, sub forma Euromaidanului" (2014) - adica tendinta de occidentalizare i orientarea strategics, politica i economics spre Vest (Occident) -, testeaza soliditatea acestor
concepte i notiuni invita la introspectii privind vechile concepte sau renuantarea lor. Razboiul Rece a
definit o ordine internacionala, o lume bipolara impietrita intr-un echilibru nuclear, supra-numit al
terorii", o simetrie geopoliti-ca generata de doua superputeri (SUA si URSS), fiecare individualizandu-si
sfere de influenta, trasate ideologic, dupa reguli proprii. Sfarsitul Razboiu-lui Rece, infaptuit prin caderea
Zidului Berlinului, in 1989, si implozia URSS in 1991, a condus la mutatii geopoli-tice interesante in
sistemul de relatii internationale (scena a lumii" la Mir-cea Malita, tabla de sah" la Zbigniew
Brzezinski): Lumea Bipolara devenea Unipolara, cu o singura superputere, SUA (1991-2001), o lume

hegemonica, in care initial s-a sperat ca liberalis-mul economic si democratia vor cuceri planeta
(sfarOtul istoriei" al lui Fran-cis Fukuyama), conducand la sfarsitul razboaielor ideologice care au marcat
secolul XX, iar tendin;ele indicau con-turarea unei Lumi Multipolare. 0 lume cu mai multi poli de putere,
o lume in care rolul statelor era diminuat in fata altor actori (retragerea statului" la Su-san Strange)
non-statali (corporatiile transnationale, trusturile mass-media, ONG-urile, organizaciile suprastatale,
precum blocurile regionale i orga-nismele internacionale ca ONU, FM1, Banca Mondiala, organizatiile
teroriste etc.), cu o dinamica mult mai mare i cu o manifestare care producea turbu-lente" (James
Rosenau) i reconfigurari ale sistemelor geopolitice regionale i planetare, chiar daca functia for primara nu era cea de manifestare a puterii, precum a statului. Anexarea Crimeei de catre Federa-ia pune in
discutie reactivarea unui Nou Razboi Rece i a unei Noi Lumi Bipolare, intre un Occident - mai extins
(incluzand si Europa Centrals o parte din Peninsula Balcanica), dar mai slabit, mai fragmentat, cu SUA retrase din aceasta parte a lumii i repozitionate in Pacificul de Nord (acolo unde au emers noi puteri
regionale, politice si economice) si cu o Europa cu lideri miniaturali - i o Rusie, bine trezita i ranforsata
de Vladimir Putin, ca super-putere energetica, perfect adaptata no-ilor realitati. lntre cele doua,
Occident i Rusia, s-a cascat o adevarata falie geopolitica ce pleaca de la Marea Baltica (Kaliningrad), pe
aliniamentul Belarus, Ucraina, pans la Marea Neagra. (i care continua prin istmul transcaucazian ce
separa Rusia de lumea islamica si Asia Centrals, pivot intre Rusia si China). Conceptul cel mai de pret" al
ge-opoliticii Razboiului Rece - sferele de influenta - a fost surclasat in evolutia post-URSS de cel al axelor
geostrate-gice, logica binara a sferelor (esti cu mine sau impotriva mea, intr-un bloc ideologic sau in
celalalt) fiind inlocuita cu una polinara (sunt si cu tine si cu... ceilalti, pe nivele diferite). In aceasta
situatie s-au inscris extinderea structurilor euro-atlantice spre Est (marul spre Rasarit al Europei", ca s
folosim expresia lui Oleg Serebrian), avansul in spatiul caucaziano-caspic (drumul energiei caspice") etc.
Cel putin patru axe geostrategice regionale au fost identificate: doua continentale (axele Vest - Est:
Occident - Rusia i Nod-Vest - Sud-Est: Occident - Orientul Apropi-at i Mijlociu), una fluviala (axa
fluviilor i canalelor: Dunare - Main - Rhin) i una maritima (axa marilor i stramtori-lor: Marea
Mediterand - Marea Neagra - Marea Caspica). Evenimentele din Georgia (august 2008), in problema
Osetiei de Sud, i din Ucraina i Abhazia (2014), derulate sub egida intervencionismului militar rusesc,
au dovedit Ca sferele de influenta mostenite din perioada Razboiului Rece nu au disparut, ba mai mult,
cel putin pentru Rusia, sunt perfect functionale, Federacia incercand sa-si recastige, chiar si usor
reconfigurat, fosta sfera de influenta din perioada sovietica. Interventionismul militar enuntat anterior
readuce in atentie manifestarea puterii brute (hardpower), dupA ce inceputul secolului XXI punea pe
tapet o aliniere a Rusiei i Occidentului pe o anumita agenda internationala (lupta impotriva
terorismului international, includerea Rusiei in fostul i, recent, actualul G7, summit-urile NATO - Rusia
etc.) i o manifestare predilecta a puterii blande (softpower), caracterizata prin preeminenta puterii
diplomatiei, predilectia culturii Si economiei in fata invaziei militare, a pietei libere in fata statului, a
actorilor non-statali pe scena internationala etc. Chiar si razboiul se umanizase... era transmis la
televizor. lmplozia URSS i destramarea comunismului, ca ideologie internationa-la (revolutia Fara
frontiere" a fostului lider sovietic Brejnev) puternic angajata in lupta impotriva imperialismului i
colonialismului" decadent al democratiilor occidentale, anuntau, chiar pe fondul manifestarii i aparitiei
unor noi concepte geopolitice (axa raului, state equate, razboi de preintampina-re, revolutii colorate,
primavara araba etc.), mutarea centrului de greutate dinspre economiile nationale spre piata globala,
dinspre stat spre corporatiile transnationale, dinspre geopolitica spre geoeconomie, lupta ideologica

dintre Occident i Rusia fiind inlocuita cu lupta pentru pace, iar teava tancului fiind substituita de teava
prin care se scurgeau petrolul i gazele naturale. Martie 2014 Si invazia trupelor ruseti in Crimeea
(evident, nerecunoscuta sau partial recunoscuta de Kremlin) i anexarea peninsulei la federatia Rusa,
democratic" (prin referendum!), sub presiunea instrumentului militar, au facut trecerea...inapoi la
geopolitica, dar intr-un sens uor adaptat. Spre deosebire de Statele Unite, care s-au trezit in postura de
super-putere globala, hegemonica, prin implozia adversarului ideologic, Rusia a cunoscut o
spectaculoasa transformare de la o superputere militara in timpul Razboiului Rece (i chiar una care-i
depaise oponentul in anii '7o-'8o) la o superputere energetica, inlocuind invazia armatei rosii in propria
sfera de influenta pentru a taxa deviationismul" (Budapesta 1956, Primavara de la Pra-ga" 1968) cu
robinetul gazelor naturale (reamintim in acest sens, o suita de studii stiintifice i articole de popularizare semnate de care membrii colii de geopolitice de la ASE). Pe de o parte, Rusia se conforma noilor
realitati armata, competitie doar inpace), dar pe de altaparte si-a mentinut treaza permanent viziunea
imperialista. Pierzand imens din punct de vedere teritorial, prin destramarea URSS-ului, Kremlinul, prin
vocea fostului siactualului preedinte, Vladimir Putin, s-a vazut nevoit s nuanceze conceputul lui
Brejnev de suveranitate limitata" in vecinatatea apropiata" (URSS ii rezerva dreptul de a interveni
militar in once stat socialist din propria sfera de influence in scopul mentinerii la putere a
comunismului), pastrand conceptul, dar inlocuind instrumentul militar cu cel al gazelor naturale: preturi
preferentiale (5o de dolari mia de metri cubi, in timp ce pretul pietei se cifra la 300-40o dolari) pentru
Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Georgia etc. versus concesii politice (respingerea avansurilor
Occidentului, eliminarea de pe agenda diplomatica a unor obiective precum integrarea in Uniunea
Europeans sau aderarea la NATO, orientarea spre Est, spre o Uniunea Eurasiatica). In acelasi timp, cu
deplinul concurs al Occidentului care a cazut in propria capcana a pietelor libere i a accesului neingradit
la resursele energetice din spatiul caucaziano-caspic, recent dezenclavat prin disoluria lmperiului
Sovietic, Rusia a sporit dependenta statelor europene de importul de gaze na-turale fie din Rusia, fie din
spatii adia-cente, dar dependente de infrastructu-ra ruseasca. Razboiul gazelor" (sistarea alimentarii cu
gaze naturale a Ucrainei - 2006, 2008, 2009, pentru contracararea revolutiei portocalii" declanate in
2004 -, spatiu de tranzit al gazelor catre economiile occidentale) a declansat un alt razboi, acela al
gazoductelor" (gasirea unor rute alternative de trans-port a energiei caspice care sa ocoleasca Ucraina),
pans in prezent o parte din proiectele rusesti de alimentare a Europei prin gazoducte proprii , spatii de
tranzit) devenind realitate (Nord Stream), iar singurul proiect occidental de anvergura, Nabucco,
inregistrand un eec total. Geoeconomia luase locul geopoliticii de forca, iar instrumentul militar parea
sa cedeze pozitia celui (geo)economic. Sub jocul ca aceste proiecte, ruseti i occidentale, sunt
complementare nu competitoare, Rusia a reuit sa preintampine prin adevarate gazoducte de
preintampinare (preemptive gas pipe-lines"), concept derivat din preemptive war" al lui George Bush
jr. - realizarea oricarei rute alternative de aprovizionare a pietei europene. Mai mult, Rusia a reuit
construirea unui adevarat clete energetic" impotriva Europei, prin realizarea celor dou'a culoare de
transport: unul nordic, pe sub Marea &kid (Nord Stream), functional deja, i unul sudic, pe sub Marea
Neagra (South Stream, in constructie, dar ante-anuntat deja de un gazoduct mai mic, respectiv Blue
Stream). Reactia geoeconomica a Occidentului (ce initial parea firava comparativ cu geopolitica de forts
a Rusiei, respec-tiv invazia militara a Crimeei) - sanctiuni internationale, suspendarea unor contracte
comerciale strategice cu Ru-sia, cum ar fi de pilda dosarul Mistral" i, mai mult, persuadarea OPEC-ului
de catre SUA i prabuirea controlata a pretului petrolului de la peste 1o0 de dolari barilul spre... 75 de

dolari, in con-ditiile in care bugetul de stat al Rusiei pe 2014, un mare exportator de petrol si gaze
naturale, fusese conceput pentru un pre;t de 110 dolari - a dat roade: Kremlinul a inceput s se
prabuseasca economic (intocmai ca URSS-ul de altadata), suspendand (pentru moment, as adauga)
continuarea proiectului South Stream. Clestele energetic strategic care ar fi prins Europa intr-o
menghina de fier nu s-a realizat in totalitate, insa nimic nu impiedica Rusia sa construiasca (dupe cum i
inten0o-neaza) un South Stream reconfigurat (ceea ce Europa nu a reusit cu varul sau, Nabucco Vest),
adica un Blue Stream 11 care sa monopolizeze total piata Turciei si care s saboteze once gand pentru
revitalizarea proiectului occidental. De cealalta parte a frontierei mai sus enuntate, la nivel regional,
efecte-le au fost geopolitice: Ucraina, i aa rupta, fa'ra Crimeea i cu o aka Trans-nistrie" create in
estul sau, la granita cu Rusia (cele doua republici" secesiniste Done* si Lugansk), incearca sa se inscrie
pe un traseu occidental, la fel Republica Moldova, iar Belarus, redu-ta lukashenkista", ultimul bastion al
Rusiei, se clatina i ea, nevrand sa tins seama de interdictiile de la Kremlin pri-vind importul de produse
occidentale. La nivel global, geoeconopolitica anului 2014 produce efecte ce vor crea viitorul cadru de
desfaurare al evenimentelor internationale: nici axele strategice nu par sa mai functioneze cum
trebuie. Precum accesul timid de rebeliune al Belarusului fats de Mos-cova, nici India nu a mai ascultat
vocea de la Casa Alba, incheind contracte comerciale de miliarde de dolari cu Rusia (o gura de oxigen
pentru Kremlin). In loc de incheiere: China terming anul pe primul loc, ca cea mai mare putere
economics a lumii, cu un PiB de 17.600 miliarde de dolari (raportat la paritatea puterii de cumparare),
de-tinand 16,5% din economia mondiala, depasind atat SUA (17.400 miliarde, respectiv 16,3 %), cat i
UE. Cifrele pro-venite dintr-un raport al FM1 atesta o realitate despre care in universitati i in alte medii
se vorbete de peste douazeci de ani - emergenta economics a Chinei, pe care multi analisti au privit-o
circumspect, luand-o usor in deradere (vezi George Friedman i supraincalzirea economies chineze").
2014 a devenit anul incepand cu care once ierarhie a puterilor economice ale lumii va incepe cu China,
nu cu SUA sau UE. Va revitaliza acest cutremur geoeconopolitic" cooperarea nord-atlantica pe axa SUA
- UE pentru a contracara Pacificul de Nord?