Preot Dr. CONSTANTIN COMAN ERMINIA DUHULU! = EDITURA BIZANTINATar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va céliuzi la tot adevarul. (Ioan 16, 13) Omul firese nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, cici pentru el sunt nebunie si nu poate sd le inteleaga, fiindca ele se’judect duhovyniceste. (1 Corinteni 2, 14) Ar fi trebuit si nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sé avem 0 via{’ atét de curat{ incat harul Duhului sd fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. $i dup’ cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cernealf, tot aga ar fi trebuit ca inimile noastre s4 fi fost scrise cuDuhul Sfant. (Sfantul loan Gurii de Aur) A vorbi cu precizie despre acestea este cu putinti numai acelora, care, pentru multa curajenie a mingii lor, au primit de la Dumnezeu tot harul pe care-| pot primi oamenii. Cci patrunzénd cu ajutorul acestui har in noianul vederilor tainice, acestia vad numai ratiunile celor scrise, dezbricate de vesmantul figurilor. ( fantul Maxim Marturisitorul) Pentru lamurirea celor care din lipsi de cercare a lor si de neascultare de sfinti nesocotesc lucrurile tainice ale Duhului, care sunt lucrate in cei ce vietuiesc dup’ Duh, intr-un chip mai presus de cuvant si sunt afdtate prin fapte, nu dovedite prin cuvant... (Sfantul Grigorie Palama) Joh : $i prin impért&sirea mai presus de fire de Duhul, prin har, mintea se face in intregime vaziitoare, in chip tainic, a unor mari bunatati. coranral Calist Patriarhul) Lucrurile ceresti se cunose prin Duhul Sfant, iar cele pamantesti prin minte. Cine vrea si cunoasca’ pe Dumnezeu prin mintea lui, din stiin{4, acela este fn ingelare pentru c&i Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfant. (Cuviosul Siluan Atonitul) $i cand, in ascultare gi in liniste, se vor curaiti simturile tale gi se va odihni mintea ta si se va curati inima ta, atunci vei primi har si luminarea cunostinjei. Vei deveni in intregime lumini, in intregime minte, fn intregime straveziu. (Gheron Iosif) Omul are in sufletul lui o Fatiune gio libertate, dar ele nu pot functiona in modul deplin dec&t in unire cu Dumnezeu, decat adap4ndu-se de apa vie a Duhului dumnezeiesc. (Parintele Dumitru Stiniloae) ————— BIBLIOTECA TEOLOGICA UNIVERSITARARdactor de carte: Garoafa COMAN Tehnoredactor: Corina VANATORU Coperta: Maria COMAN Ilustratie coperta: Tronul Etimasiei, Manastirea Probota Copyright: EDITURA BIZANTINA ISBN 973-9492-44-4 Pr. Conf. Dr. Constantin COMAN ERMINIA DUHULUI Texte fundamentale pentru o ERMINEUTICA DUHOVNICEASCA CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA PREA FERICITULUI PARINTE TEOCTIST PATRIARHUL BISERICI. ORTODOXE ROMANE EDITURA BIZANTINA Bucuresti, 2002Prefata Problematica ermineutica ma preocup& inca din perioada studiilor mele la Atena, unde am lucrat sub indrumarea profe- sorului Savvas Agouridis. Este motivul pentru care ii inchin acest prim rod mai important al stridaniilor mele in campul studiilor biblice. MA folosesc de acest prilej pentru a-mi manifesta adanca recunostint& si pretuirea pentru persoana marelui biblist, de ale cdrui calitati umane gi stiintifice exceptionale am beneficiat si mai beneficiez inca. Cursul de Ermineutica biblicd pe care il tin la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti in ultimii doi ani m-a ajutat si-mi materializez preocuparile de pana acum intr- © prima lucrare, care se doregte o contributie in directia unei Ermineutici biblice ortodoxe. Ea nu se adreseaza, ins’, numai studentilor teologi, ci cred cA poate interesa pe teologi si pe preoti ca gi pe toti cei care sunt preocupati de problema intelegerii sau a interpretarii corecte a Sfintei Scripturi. Cititorul este rugat sa tina seama de doua obiective colate- rale ale lucrarii, impuse de destinatia ei didactica. Primul se refera Ja recuperarea $i cultivarea dispozitiei studentilor de a recurge la izvoare gi la descurajarea simultand a dependentei exclusive de manuale gi de cursuri. De aici, citarea extins4 a multor frag- mente din textele patristice si chiar redarea unor fragmente in original. Al doilea obiectiv priveste strict familiarizarea cu exegeza si cu folosirea selectiva a bibliografiei auxiliare, de unde au rezultat pagini de exegeza si analiza care ar fi putut fi omise intr-o lucrare ce nu ar fi implinit si functia didactic& amintita.6 Pr. CONSTANTIN COMAN Nevoia recursului la textele fundamentale ale Bisericii si reducerea la maximum posibil a folosirii teologiei de manual, repetitive, este un imperativ pe care va trebui sa si-l asume teo- logia contemporana romaneasca si pe care si l-a propus progra- matic Facultatea de Teologie din Bucuresti. Prin antologia de fafa am dorit de asemenea sé atrag atenfia asupra faptului ca recursul la Sfanta Scriptura si la Sfintii Parinti poate fi afectat de criteriile ermineutice care dicteaza selectia. Nu este nici un secret faptul c& selectia cu care mai opereaza incd teologia rasariteand este tributar criteriilor ermineutice ale teo- logiei apusene. Sub povara acestei ,mosteniri” nefaste teologia ortodoxd de scoala ezit& inc& s4-si asume, de exemplu, intreaga Evanghelie dupa Joan sau teologia paulina in ansamblul ei ca fundament al spiritualitatii si al teologiei filocalice a unirii omului cu Dumnezeu. inc& mai dainuie prejudecata ci ceea ce intele- gem noi prin spiritualitatea filocalicd este un produs mai tarziu al unei anume traditii crestine $i cA se intemeiaz& mai putin pe Evanghelia Mantuitorului Hristos si mai mult pe scrieri teologice ulterioare tributare unor influente de mediu cultural sau filoso- fic. Un alt exemplu elocvent pentru felul in care, prin preluarea din manual in manual, se perpetueaza o anumita fundamentare biblic& (pe versete, de obicei!) este acela care face ca adevarate tratate de ermineuticd teologic’, aga cum sunt textele despre Sfantul Duh din Evanghelia dupii Ioan (cap. 14-16) sau capitolele 1 si 2 din Epistola 1 Corinteni s& nu fie folosite nici acum de manualele de teologie dogmatica ca temeiuri biblice la capitolele despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre revelatia Jui Dumnezeu sau despre inspiratia dumnezeiasca. Din acelasi imbold de a pune in circulatie texte importante, dar si din marea admiratie pe care o nutresc fata de cel mai mare exeget al Scripturilor si fat de profesorul meu, am adaugat lucrarii mele doua traduceri: un minunat cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur c&tre antiohieni despre De ce au fost date Scripturile dupa mult timp gi despre alcittuirea lumii si cateva capitole din cartea profesorului Savvas Agouridis, Ermineutica textelor sfinte. ERMINIA DUHULUL 7 Imaginea cu care am ilustrat coperta este cunoscuta repre- zentare iconografica intitulatd Tronul Etimasiei. Pe un jilt cu perin& este asezata Evanghelia deasupra careia st4 un porumbel, simbol al Sfantului Duh. Singura ratiune a asocierii Evangheliei cu Duhul Sfant si nu cu Méntuitorul, cum este de obicei reprezentatd in iconografie, ar putea fi aceea cA Duhul Sfant este Cel care face posibila infelegerea Evangheliei. Iar prezenfa scenei in ansamblul judecatii de apoi sugereaz& insemnitatea vitald a interpretirii corecte a Sfintei Scripturi pentru o viefuire care s4 conduca la randuirea oamenilor in ceata celor binecuvantafi. _Ideea mi-a dat-o cartea lui Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rares si modelul lor ceresc, pe care o amintesc aici nu pentru acest motiv, ci pentru cd reprezintd aceeasi pledoarie in domeniul ermine- uticii iconografiei ortodoxe, pe care o reprezint& lucrarea mea fn domeniul ermineuticii biblice si al ermineuticii teologice in ge- neral: Vederea duhovniceasc sau vederea Iui Dumnezeu in Duh este unicul temei al vorbirii despre lumea lui Dumnezeu, sau despre creatiea vazutd dinspre Dumnezeu, fie cA aceast& vorbire este prin desen gi culoare, fie c& este prin cuvant scris. Indiferent de mijloacele de exprimare, teologhisirea nu poate fi produsul ratiunii umane autonome, ci ea se fundamenteaza pe vederea lui Dumnezeu, care nu este o metafora gi nici rod al imaginatiei, ci este deschiderea reala a simturilor duhovnicesti sau intelegdtoare ale omului spre lumea dumnezeiasca prin lucrarea Duhului Sfant. fn incheiere vreau s& multumesc familiei mele - in special sotiei mele - pentru suportul moral si ajutorul pe care mi |-au dat la pregatirea manuscrisului in vederea publicarii, 20 mai, ajunul sitrbittorii Sfintilor Impitrati Constantin si ElenaIntroducere Lucrarea de fafa vine in intampinarea unei nevoi tot mai presant simfite in spatiul studiilor biblice ortodoxe. Este vorba despre nevoia elaborarii unei ermineutici biblice care s4 izvo- rasca din specificul teologiei si al spiritualitafii ortodoxe. Oricat de paradoxal ar parea, studiile biblice ortodoxe nu au ceea ce numim 0 ermineuticd biblic& care sa le exprime. Pe de alt& parte criza prin care trece, la nivelul metodei, scoala biblicd occiden- tala ne indreptafeste s& credem ca teologia ortodoxa poate oferi solutia iegirii din impas, tocmai incercand s& aducé la suprafafa 0 ermineutic’ biblic’ proprie, pe care s& o propuni ca alterna- tiva sau ca solutie complementara scolii exegetice apusene. Nu mai este nici un secret pentru nimeni faptul cd teologia ortodoxa in general, prin urmare si studiile biblice, sunt tribu- tare scolii teologice occidentale. La data infiintrii institutiilor de invafimént teologic universitar in spafiul ortodox, acesta avea 0 traditie de secole in Apus. Asa incdt generatii intregi de teologi ortodocsi si-au facut ucenicia la Universitatile apusene. Marii teologi ortodocsi ai secolului al XX-lea — intre care amin- tim pe George Florovski, Justin Popovici si Dumitru St&niloae — au vorbit insistent despre captivitatea babilonica a teologiei or- todoxe infelegand prin aceasta tocmai tributul pe care teologia ortodoxa il platea teologiei apusene scolastice. Aceiasi teologi au depus eforturi foarte mari pentru a rearticula teologia orto- dox& la sursele proprii si pentru ai conferi o metoda proprie. Esential pentru cercetare ca si pentru studiul sistematic este10 Pr. CONSTANTIN COMAN metoda. Aceasta este determinanta atat pentru mersul studiilor cat gi pentru finalitatea lor. Metoda inseamna, intre altele, raportarea la surse, creditarea surselor in functie de autoritatea lor si o ierarhie a acestora. Teologia apuseana ne-a imprumutat cligeul celor doua izvoare ale credinfei gi ale teologiei: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, cu care teologia ortodoxa a operat si mai opereaza inc, intelegand prin acestea doud marimi statice, obiective, autonome si de autoritate suprema indiscutabila. Nu- mai ca aceste surse sau autoritati ultime ale credintei si teologiei nu pot vorbi singure, ele trebuie citite si, prin urmare intelese sau interpretate. In cele din urma va trebui s& acceptim cé ele in sine nu pot constitui decat in anumite conditii baza autoritativa pentru discursul nostru teologic. Ele presupun un limbaj, iar limbajul presupune infelegere si interpretare. Prin urmare, de- terminanti sunt factorii care asigura o lectura gi o interpretare corect& a Scripturii sau a ceea ce numim monumente ale Sfintei Traditii, cate au fost codificate in vreun fel anume pana la ora aceasta. Proliferarea la nesfarsit a sectelor care invoc& Sfanta Scriptura ca unic si indiscutabil izvor este o dovada clara pen- tru orice om de buna credint& a importantei pe care o reprezinta intelegerea sau interpretarea Sfintei Scripturi si, desigur factorii care sunt implicati in actul lecturii inteligibile a textelor biblice. De aici deducem cat este de important pentru teologie in gene- ral si pentru teologia biblicd in special s& clarificim conditiile in care omul, apartindtor oric&rei epoci, poate citi cu sansa de a intelege corect Sfanta Scriptura. Acesta este, de fapt, obiectivul ermineuticii biblice. Teologia ortodoxa mai noua a renunfat in parte la cliseul celor doua izvoare, reconsiderandu-l din perspectiva unei inte- legeri mult mai unitare si mai dinamice a ceea ce:numim Sfanta Traditie, dar gi a Sfintei Scripturi. Teologia Sistematica a fost cea care a reusit cea dintai emanciparea de sub presiunea acestor clisee, prin generatia marilor teologi amintiti mai sus. Studiile biblice intarzie sa faca acest lucru. ERMINIA DUHULUI ll in spatiul ortodox romanesc au aparut lucrari de ermine- utic& biblic& chiar incepfnd cu sfarsitul veacului al XIX-lea’, deci imediat ce au ap&rut scolile de teologie. O simpla analizi a cuprinsului lor si compararea acestora cu manualele occidentale ne conving cat de tributare le sunt, Problema nu const in aceea ci manualele noastre folosesc bibliografe occidentala, ci in fap- tul ca se limiteaza la perspectiva proprie teologiei occidentale si nu arati nici cel mai mic interes pentru explorarea posibili- t&tilor proprii teologiei si spiritualitatii ortodoxe in acest sens. | Repet, exist’ diferente teologice considerabile intre traditia~ rasariteana gi cea apuseand. Daca n-ar fi existat, nu s-ar fi ajuns la expresii atat de diferite in spatiul vietii liturgice gi bisericesti in general. Chiar daci percepem aceste diferente numai in termeni pozitivi, suntem datori totugi s& clarificim in ce masura influenteaz4 dezvoltarea diferitelor discipline teologice, intre care se inscrie si ermineutica biblica. M& voi referi la unul dintre cele mai raspandite manuale de Ermineutica biblicd dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, cel al arhim. Iuliu Scriban?. Prima observatie pe care ag dori si o fac este aceea c& din manualul respectiv si din felul in care este abordata problematica ermineutica, reiese cu oarecare claritate faptul ca autorul se raporteaza la textele biblice ca la nigte texte vechi care provin dintr-un mediu mult diferit de al nostru gi nimic mai mult. Prin urmare, problema pe care ar trebui si 0 rezolve Ermineutica este aceea de a oferi suficiente informatii care sa ajute pe cititor sa infeleaga aceste texte vechi, precum gi specificul lor. Desigur, textele contin si,adevaruri dogmatice si morale” deosebite. Necesitatea ermineuticii biblice reiese, dupa cum afirma Juliu Scriban din urméatoarele trei considerente: 1. Vechimea carfilor sfinte (,:..e foarte gresit a judeca ideile expri- mate si faptele petrecute intr-un mediu vechi, dup’ ideile in | Arhiereu Filaret Scriban, Sfintita Erminevtici, lagi, 1956; Prof. Vasile Ivano- vici, Ermineutica biblick, 1867; Dr. C. Chiricescu, Ermineutica biblic#, Bucuresti, 1895; Arhim. Iuliu Scriban, Manual de Ermineutica biblicd, Bucuresti, 1911; Dr. Tustin Suciu, Ermineutici biblicd, Arad, 1933. 2 Editia a doua, Bucuresti, 1922.12 Pr. CONSTANTIN COMAN care traim noi”); 2. Locul diferit in care au fost scrise (,ele au fost compuse in Orient, care cu toate cercetarile de panad acum, tot nu e de ajuns de bine cunoscut”); 3. Limbile in care au fost scrise (,,toate cartile biblice au fost scrise in limbi stinse astazi, a caror mAnuire e mai grea decat a celor de azi”)’. La acestea, autorul adauga caracterul specific al Sfintei Scripturi, spunand: »Necesitatea Ermineuticii se vede nu numai din motivele expu- se mai sus, pe care le imparte cu alte discipline biblice, ci mai cu seama din caracterul carfilor Sfintei Scripturi. Sfanta Scriptura nu este o singura carte, ci mai multe, si nu sunt scrise intr-un timp, ci intr-o lung scurgere de timp. Autorii n-au scris toti intr-un singur gen literar si in aceeasi forma. Unii au scris pro- 24, altii poezie, alfii au profetizat; unii au scris istorie, altii au dat invataturi morale, alfii au scris invafaturi dogmatice”*. O trimitere la capitolele componente ale ermineuticii bib- lice, semnat& de arhim. Iuliu Scriban va fi, cred, gi mai elocventa pentru ceea ce propune acesta. Continutul ermineuticii este imparfit in trei mari capitole, intitulate dupa cum urmeaza: 1. Teoria sensurilor Sfintei Scripturi (Clasificarea sensurilor posi- bile cu care opereaza textele biblice, imp4artite in principal in doua categorii: sensul literal sau istoric gi sensul tipic sau spi- ritual); 2. Euristica (sau Despre aflarea sensurilor, in care se vorbeste Despre uzul vorbirii in Noul Testament, Despre con- text, Despre locurile paralele; Biserica gi traditiunea ca organe ale interpretarii; Despre analogii) si 3. Proforistica (Formele de expunere ale sensului Sfintei Scripturi: Scolia, Glosa, Tractatul si Comentariul). Desigur, toate aceste dificultati sunt reale. Dar nu sunt singurele si, dupa parerea noastra nici cele mai mari in calea infelegerii c&rtilor biblice. Ar urma in mod necesar, ca cineva care ajunge si cunoasca foarte bine lumea in care au fost scrise c&rtile biblice, formele literare, limbile gi mediul scrierii fieca- reia si aib& acces, astfel, la intelegerea corectd si deplina a acestora. Or, lucrurile nu stau chiar asa. 3 Arhim. Iuliu Scriban, op.cit., p.13. 4 Ibidem, p.14-15. ERMINIA DUHULUI 13 Carentele ermineuticii arhim. Scriban, ca gi ale celorlalte din vremea respectivd, care nu se deosebesc substantial de a- ceasta, constau in faptul c4 nu iau in discutie natura cuvantului biblic, mai concret natura dumnezeiasc a acestuia. inainte de a purcede la elaborarea unei ermineutici speciale cum este cea biblicd, este firesc mai intai sA definesti natura discursului Sfintei Scripturi. Noi credem si marturisim cA Sfanta Scriptura prezinta cuvantul lui Dumnezeu, atat la nivelul continutului cat gi la cel al formei. Nu este deloc ugor sa intelegem gi cu atat mai putin sa explicam acest lucru. Dar credinta Bisericii este aceasta: Sfanta Scriptura nu este un produs exclusiv uman, ci este o realitate divino-umana atat de complex4 incaét nu poate fi infeleas& decat prin analogie cu taina insasi a intruparii Fiului lui Dumnezeu, cum afirma marele teolog al veacului XX George Florovskis\,,in aceasta const’ minunea si taina Sfintei Scripturi: ea este Cuvantul lui Dumnezeu in limbaj omenesc. Indiferent cum intelegem inspiratia, exista un factor pe care nu putem sa-l ignoram. Sfintele Scripturi transmit gi pastreazd Cuvantul lui Dumnezeu in limbaj omenesc... Ce este aceasta inspiratie nu se poate niciodata preciza cu claritate. Este vorba de o taina. Este taina comuniunii divino-umane... Dumnezeu a vorbit cu ade- varat omului gi omul a auzit si a infeles. Limbajul omenesc nu-si pierde caracteristicile sale naturale pentru a deveni purta- tor al descoperirii dumnezeiesti. ... Tot ceea ce este omenesc nu este anulat de inspiratia dumnezeiasca, ci este transfigurat... Lim- bajul omenesc nu traédeaza gsi nici nu micgoreaz cu ceva stra- lucirea relafiei, nu limiteaz4 puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu este exprimat corect si potrivit in cu- vinte omenesti... In cuvantul omenesc suflé Duhul dumneze- iesc si in felul acesta este posibil ca omul s& pronunfe cuvintele lui Dumnezeu, s& vorbeascé despre Dumnezeu.”/Am reprodus _ acest lung citat pentru a se observa mai bine, prin contrast, faptul c& ermineutica biblic&d la care ne referim nu ia in calcul tocmai esentialul in ceea ce priveste natura cuvantului biblic. STewpylov diopéboxv, ‘Ayla pag, Exxdnoia, Mapd5oon, Oxcoadovixn, 1976, p.24-25.