Anamneza

Din punct de vedere etimologic, acest termen provine din franceza:

anamnesis - ,,aducere aminte , ,,rememorare .
Stabilirea diagnosticului cea mai dificila parte a medicinei se bazeaza
pe anamneza, examenul obiectiv al bolnavului si pe examinarile complementare.
De corectitudinea sa depinde terapia, evolutia bolii si prognosticul, adica depinde
soarta omului suferind.
Anamneza cuprinde totalitatea informatiilor pe care medicul le primeste
de la bolnav si de la insotitorii acestuia in legatura cu boala acuala si cu trecutul
sau patologic, informatii necesare stabilirii diagnosticului.
Valoarea datelor furnizate de anamneza poate fi deosebita, ea aratand
conditiile in care a aparut boala (cauzele bolii) , simptomatologia (poate fi
edificatoare pentru diagnostic ex. ulcer gastric si duodenal, enterocolita, angina
pectorala etc.), evolutia simptomatologiei (evolutia bolii) precum si terapia
urmata , cu mentionarea rezultatelor terapeutice. Desigur ca valoarea acestor
informatii depinde de cei doi factori: medic si pacient. Referitor la medic N.
Fiessinger (1881-1946, clinician si biolog francez) spunea: Nu poti aprecia
niciodata mai bine experienta clinica, stiinta, patrunderea psihologica si
autoritatea morala a unui medic decat atunci cand il asisti cum ia anamneza unui
bolnav. Cat priveste bolnavul, datele pe care ni le furnizeaza, valoarea lor,
depinde de mai multi factori: gradul de inteligenta, capacitatea sa de observare si
memorare, impactul bolii asupra lui (starea emotionala). Atunci cand el nu poate
vorbi (copii mici, stari comatoase etc.) trebuie sa ne informam de la cei cu care
convietuieste.
Luarea anamnezei este o operatiune foarte importanta in vederea
stabilirii diagnosticului, uneori decisiva, care implica din partea medicului multa
rabdare, tact, blandete, prestanta, calitati care-I permit sa stabileasca un dialog
activ cu omul suferind, sa se apropie de el, sa-l inteleaga, sa-I castige increderea.
Castigarea increderii bolnavului constituie cheia succesului in medicina. Graba,
indiferenta, bruscarea bolnavului au influenta negativa asupra lui, il inhiba.
Hatieganu spunea: cine se grabeste la anamneza, intarzie la diagnostic si
tratament.
Datele anamnestice le obtinem de la bolnav prin urmatoarele metode:
a) Chestionarea lui prin intrebari tintite (cand a inceput boala actuala, in ce
imprejurari, prin ce manifestari, ce tratament a urmat si cu ce rezultate

etc.); intrebarile vor fi astefl formulate incat sa evite un anume raspuns

(dorit uneori de medicul incepator);
b) Relatarea libera a bolnavului care spune spontan acuzele sale, derularea lor
in timp si tot ceea ce este in legatura cu starea sanatatii lui;
c) Imbinarea celor doua metode descrise, ceea ce economiseste timp si evita
relatari inutile (mai ales la pacientii care se pierd in tot felul de amanunte
nesemnificative)
Toate informatiile care sunt obtinute de la bolnav sunt consemnate
in Foaia de observatie , document cu o tripla importanta: clinica
(spitaliceasca), stiintifica si juridica. Sub raport clinic ea insumeaza toate
datele unui bolnav (date persoanale, anamneza, examen obiectiv,
investigatii complementare, tratament, etc.), ceea ce faciliteaza stabilirea
diagnosticului si obliga medicul sa consemneze evolutia bolii pentru care sa internat.
Pe plan stiintific, foaia de observatie reprezinta o sursa de
prelucrare a datelor acumulate pe un numar mare de bolnavi. Din punct de
vedere juridic, foaia de observatie are o importanta deosebita: ea trebuie
sa reflecte fidel tot ceea ce s-a facut pentru stabilirea diagnosticului si
terapia aplicata pana in momentul epicrizei (reprezinta cel mai bun
aparator al medicului). Foaia de observatie ilustreaza cel mai bine
competenta profesionala a medicului si constiinciozitatea lui; este oglinda
sa profesionala.
Partile componente ale foii de observatie sunt urmatoarele:
a) Datele de ordin biografic (nume, prenume, sex, varsta, starea civila,
profesia, locul de munca, domiciliul) la care se adauga numarul foii de
observatie, data internarii si data externarii, diagnosticul, precum si
starea lui la iesire;
b) Datele anamnestice: motivele internarii, antecedente heredocolaterale,
antecedente personale (fiziologice si patologice), conditii de viata si
munca, istoricul bolii actuale;
c) Examenul obiectiv pe aparate;
d) Interpretarea clinica, plan de examinari si plan terapeutic;
e) Evolutia bolnavului;
f) Epicriza (rezumatul observatiei bolnavului si recomandarile terapeutice
la domiciliu).