GRUP SCOLAR BARSESTI

PROIECT
DE

PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI

COMPETENTE PROFESIONALE
CONTROLUL FINANCIAR IN INTREPRINDERE
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN IN ACTIVITATI
ECONOMICE
TG-JIU

CUPRINS
CAPITOLUL I
1.1.ARGUMENTARE
1.2. NOTIUNI INTRODUCTIVE
CAPITOLUL II
2.1.ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEORETICA SI
ISTORICA
2.2.OBIECTUL, ROLUL SI FUNCTIILE CONTROLULUI FINANCIAR
2.3. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR
CAPITOLUL III
3.1.METODOLOGIA DE EXECUTARE A CONTROLULUI FINANCIAR

3.2.PROCEDURA EXECUTARII CONTROLULUI FINANCIAR

3.3.ACTELE CONTROLULUI FINANCIAR
CAPITOLUL IV: ANEXE
CAPITOLUL V: BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I
1.1.ARGUMENTARE
Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera
profit, a solventei comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii
economici, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul atat al compatibilitatii
reale, operative si stiintific organizate, cat si al controlului financiar, organizat
si exercitat in mod exigent si competent.
Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala,
preventiva, care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul
patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea stiintifica
si eficienta, sesizeaza efectele negative in momentul in care acestea se
manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea
cauzelor. Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu
este numai concomitent si ulterior, ci, in primul rand este bazat pe
previziunea desfasurarii activitatii, a posibilitatilor aparitiei deficientelor si
anomaliilor. Pentru obtinerea profitului maxim, pe langa evaluarea rezultatelor
in raport cu obiectivele stabilite, controlul contribuie si la prevenirea
tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie.
Controlul, ca forma de cunoastere este lipsit de sens daca nu se
manifesta si ca forma de perfectionare a modului de gestionare a
patrimoniului si organizare si conducere a activitatii agentului economic.

2.2.NOTIUNI INTRODUCTIVE
Termenul "control" il datoram expresiei contra rolus, care inseamna
verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop
unei alte persoane. In calitate de concept, controlul consta in verificarea
programelor stabilite a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficientelor dintr-un
anumit domeniu de activitate.
In economie si in societate coexista mai multe forme de control: control
financiar, control tehnic, control sanitar, control al calitatii, control
meteorologic, control comercial etc.
Definit ca proces de comparare a situatiei de fapt cu cea impusa,
planificata si de intreprindere a demersurilor colective (cand este cazul),
astfel incat realizarile sa fie in concordanta cu telurile prestabilite, controlul
are, in principal, trei sarcini:
-furnizarea de informatii privind cunoasterea realitatii, a situatiei de fapt,
a deficientelor, dedesubturilor, aranjamentelor etc.
-propunerea unor masuri de corectare a starii de fapt (in sensul dorit de
cel care a dispus controlul)
-intreprinderea unor actiuni de descurajare, indreptare si (eventual)
pedepsire de catre institutia controlului
-procesul desfasurarii controlului, care exista la orice nivel de gestiune si
se desfasoara in conformitate ca un anumit algoritm.
Fiecare forma de control poarta amprenta specifitatii domeniului in care
actioneaza .

CAPITOLUL II
CONTROLUL FINANCIAR-ABORDARE DIN
TEORETICA SI ISTORICA

PERSPECTIVA

n economia de piata centrul de greutate al functiei de control se

desfasoara la nivelul celulelor de baza ale economiei, efectuandu-se
descentralizat.
Functia de control are doua laturi: una constatativa si
una corectiva care se ntrepatrund n procesul managerial. Aceasta functie
nu trebuie sa se rezume doar la latura constatativa, principala sa menire e sa
contribuie prin actiuni de prevenire si de corectare la optimizarea activitatii.
Controlul activitatii prin intermediul finantelor necesita crearea unui cadru
organizatoric ce sa actioneze unitar n vederea prevenirii abaterilor si cresterii
rentabilitatii.Promovarea economiei de piata, cresterea autonomiei
intreprinderii si privatizarea au schimbat obiectul, sfera de cuprindere,
executantii controlului fiscal si financiar precum si obiectivele urmarite de
acest control.Un factor esential pentru desfasurarea efectiva a activitatii de
control este reprezentata de structura actionariatului, respectiv de persoana
care detine pachetul majoritar (de control).Functia de control are o sfera larga
n circuitul economic, toti indicatorii realizati din programele economice si din
bugetul de venituri si cheltuieli ceea ce impune si organizarea unei evidente
sistematice, corecte si reale, tehnico-operativa, statistica si contabila.
Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera
profit, a solventei comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii
economici, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul atat al compatibilitatii
reale, operative si stiintific organizate, cat si al controlului financiar, organizat
si exercitat in mod exigent si competent.
Controlul este o verificare, o inspectie atenta a corectitudinii unui
act sau o actiune de supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare
minutioasa sau putere de a conduce ca un instrument de reglementare
a unui mecanism, a unui proces.
Activitatea de control mai poate fi definita ca functie a conducerii,
instrument de conducere, mijloc de cunoastere a realitatii si de corectare a
erorilor. De asemenea controlul este definit drept procesul prin care se
verifica si se masoara realizarea cantitativa si calitativa a performantelor, a
sarcinilor sau lucrarilor, pe care le compara cu obiectivele planificate si indica
masurile de corectie, ce apar ca necesare.Privind din punct de vedere al
misiunii sale, controlul este o componenta intrinseca a managementului, iar

din punct de vedere al exercitarii sale este o activitate umana, autonoma si

specifica, care serveste atat conducerii firmei, societatilor si partenerilor ei,
cat si autoritatilor publice si chiar populatiei.
Pe baza acestor consideratii exhaustive constatam ca controlul este un
atribut al conducerii firmei, o functie a conducerii si, in acelasi timp, este
o activitate independenta. In aceasta calitate, de functie a conducerii,
controlul vizeaza maximizarea parametrilor ce se refera la rezultatele obtinute
si la cresterea vitezei de realizare a lor.
In acelasi sens, exista si ideea, conform careia, controlul face parte din
desfasurarea fiecarei functii a intreprinderii (tehnica, comerciala, financiara,
administrativa, de personal), ca si a functiei directiei generale. Datorita
importantei sale, sistemul de control financiar poate fi considerat ca
instrument indispensabil managementului pentru supraveghere regulata a
activitatii firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun, privind
fiecare functie in parte, dar si ansamblul firmei.
Managementul reprezinta efortul de a organiza, activitatea de
conducere in raport cu legislatiile pietei in vederea cunoasterii si perfectionarii
modului de gestionare a potentialului agentilor economici si de a preveni
aparitia riscurilor, deficientelor si lipsurilor in activitatea acesteia.
Managementul se constituie intr-o adevarata stare de spirit, care se
opune tot mai mult ramanerii in urma si pasivitatii, transformandu-se intr-un
interes public general pentru obtinerea eficientei maxime din orice actiune
pentru ca presupune analiza mediului economic si prognoza evolutiei lui,
pregatirea deciziilor in domeniu. De asemenea,gestiunea financiara a firmei,
inseamna pregatirea, fundamentarea, luarea si executarea deciziilor
financiare ale acesteia.
Controlul financiar, parte integranta a managementului si a gestiunii
financiare, constituie in acelasi timp, expresia unei necesitati obiective ca
forma de cunoastere, ceea ce ii confera o scara mult mai larga si cu
semnificatii multiple care depasesc interesul sctrict al firmei. Mai mult,
acelasi control care se efectueaza in cadrul firmei are o tripla semnificatie
fiind in acelasi timp un control pentru sine (un control interior), un control
pentru altii (un control exterior)si un control pentru stat (un control public).

Controlul contribuie la integrarea firmei in mecanismul economiei de

piata printr-o activitate manageriala complexa si continua.Managementul
intreprinderii include in mod necesar gestiunea resurselor intreprinderii,
gestiunea economica si in special gestiunea financiara precum si deciziile cu
privire la procurarea si repartizarea resurselor.
2.2.OBIECTUL,ROLUL SI FUNCTIILE CONTROLULUI
FINANCIAR
Controlul financiar cuprinde in sfera sa, sub aspect legal, teoretic si
practic, o problematica foarte specifica domeniului economic si financiar in
interactiunea si conditionarea sa reciproca cu domeniul tehnic-tehnologic,
juridic etc.Controlul financiar cerceteaza viata economica la nivelul micro si
microeconomic. Privita prin prisma corectitudinii operatiilor, dar si a eficientei
cu care sunt gospodarite, utilizate si cheltuite resursele materiale, financiare
si umane. Controlul financiar este o activitate de larg interes social, deosebit
de utila si necesara pentru practica economica si sociala, care presupune
nenumarate probleme teoretice, organizatorice si metodologice.
Obiectul controlului financiar consta in examinarea modului in care se
realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului cum se
respecta principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile,
deficientele pentru a le remedia si evita in viitor.
In cadrul economiei de piata controlul are o sfera de actiune aproape
nelimitata fiind implicat in toate activitatile economico-sociale. El se manifesta
ca functie amanagementului, contribuind logic la imbinarea si reglarea
intereselor individuale si sociale intr-un ansamblu unitar.
Importanta si necesitatea controlului financiar in conditiile economiei de
piata sunt unanim recunoscute. El este considerat ca indispensabil
desfasurarii activitatilor economico-sociale atat de factorii de conducere cat si
de cei condusi.
Rolul controlului financiar reiese pregnant in evidenta, in toare fazele
proceselor de productie, incepand de la activitatile de proiectare, contractare
si pana la finalizarea acestora si inregistrarea rezultatelor obtinute.

Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reperezinta un

mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficientelor si de
stabilire a masurilor necesare pentru restabilirea legalitatii.
Prin modul de organizare si exercitare, precum si prin modul si
obiectivele ce le urmareste, controlul financiar indeplineste unele functii si
anume: functia de evaluare, preventive, de documentare recuperatorie si
o functie pedagogica.
1. Functia de evaluare cuprinde acte si operatiuni de estimare a situatiei
de factori, comparative cu realizarile obtinute in raport cu obiectivele si
scopurile prestabilite. De asemenea, prin intermediul acestei functii, pe langa
constatarea starii reale, se efectueaza si o apreciere a performantelor unei
actiuni economice, precum si a unor entitati organizate ca persoane juridice.
Astfel, se urmareste preintampinarea producerii unor deficiente.
2. Functia preventiva sau functia de constatare a situatiei si functia
de cercetare consta intr-o serie de masuri luate de catre organele de control,
in vederea evitarii si eliminarii unor fraude, inainte de a se produce efectele
negative ale acestora, prin identificarea si anularea cauzelor care le
genereaza sau favorizeaza. Prin aceasta actiune, controlul are sarcina de a
opri actele si operatiunilor care nu sunt legale, in faza de angajare a societatii
comerciale de consiliu de administratie al acesteia. In acest sens, actiunea
preventiva se manifesta inaintea emiterii actelor sau efectuarii operatiunilor,
astfel incat sa se preintampine eventualele prejudicii. Prin intermediul acestei
functii, pe langa legalitatea actelor si operatiunilor se mai urmareste
oportunitatea, necesitatea si economicitatea acestora. Prin control se
urmareste modul in care se asigura echilibrul financiar intre venituri si
cheltuieli si se influenteaza favorabil realizarea sarcinilor economice, care sa
contribuie la cresterea eficientei tuturor activitatilor agentilor economici.
3. Functia de documentare sau functia de cunoastere si functia de
evaluarepermite cunoasterea proceselor care au loc in activitatea
economica, a rezultatelor activitatii din structurile economice, relevarea
fraudelor si depistarea cauzelor acestora, precum si identificarea actiunilor
eficiente pentru a fi generalizate.Functia de cunoastere presupune o analiza
riguroasa in vederea sesizarii operative a tuturor neregulilor si a eventualelor
tendinte negative in activitatea agentilor economici. Ea se completeaza cu

functia de evaluare a controlului financiar, care, in conditii de realitate si

legalitate, stabileste, si in limita posibilitatilor individualizeaza consecintele
gestionare, patrimoniale, financiare, bugetare, fiscale si sociale. Astfel,
controlul participa nemijlocit la actul de conducere, furnizand date si informatii
pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.
4. Functia recuperatorie evidentiaza un aspect foarte important al
controlului financiar, deoarece ea nu se limiteaza la prevenirea si aprecierea
starii de fapt, dar actioneaza si pentru descoperirea si recuperarea pagubelor,
precum si pentru stabilirea, conform legii, a raspunderii juridice. Pentru
recuperarea prejudiciilor constatate, organele de control au obligatia de a
stabili forma procedurala prin care urmeaza sa se faca recuperarea, pentru
stabilirea integritatii avutului public.
Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe cale
executarii silite, recuperarea pe calea raspunderii materiale reglementata de
legislatia muncii, precum si recuperarea pe calea actiunii civile in justitie.
5. Functia pedagogica sau functia educativa si functia
stimulativa permite actiuni de educare a celor care au drepturi si obligatii in
formarea si utilizarea fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele sale,
contribuie la formarea deontologiei profesionale, indeosebi a celor implicate
in administrarea fondurilor publice. La randul lor, persoanele care alcatuiesc
corpul de control, prin nivelul de pregatire si atitudine civica, trebuie sa
reprezinte un model de comportament corect, dar si intransigent. Aceasta
functie se realizeaza si in combaterea manifestarilor ilegale, prin depistarea si
sanctionarea lor cu fermitate.
In acelasi timp, controlul financiar indeplineste si o serie de functii
particulare, care reies din natura acestuia, cum ar fi:
-functia de masurare a posteriori ai ecarturilor (abaterii planificate
anticipat)
-functia de diagnosticare a erorilor financiare pe baza ecarturilor
simptomatice care afecteaza sau ameninta activitatea agentului economic
-functia de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare, pe baza
diagnosticului financiar constatat

-functia de a interveni in cadrul competentelor date, pentru redresarea sau

solutionarea problemelor firmei
-functia de reglementare a activitatii firmei, prin asigurarea coerentei actiunii
de control in raport cu obiectivele firmei focalizandu-se asupra activitatilor in
curs de desfasurare
-functia de pregatire a agentului economic pentru luarea deciziilor, pe baza
rezultatelor controlului a priori
-functia de invatare si autoinvatarea realitatilor pe care controlul le ridica
in permananta, prin actiunea sa coercitiva, asupra pertinentei si a normelor
legale folosite.
2.3.Formele controlului financiar
Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fara o
justificare economica, de a asigura profit sporit in folosirea resurselor
materiale, financiare si de munca.
Controlul financiar se realizeaza prin anumite forme care se imbina, se
completeaza reciproc si alcatuiesc impreuna sistemul integrat, general si
cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor si sectoarelor de activitate
economico-sociala. Imbinarea stransa, unitara, a diferitelor forme de control
asigura desfasurarea intregii activitati financiare in conformitate cu directivele
stabilite, facandu-se posibila delimitarea fiecarei forme, precum si stabilirea
organelor care il executa.
Dupa modul de corelare cu interesele economico-financiare pentru care
este organizat si exercitat, controlul financiar se prezinta sub doua
forme: controlul financiar al statului si controlul financiar propriu la
institutiile publice, care, la randul sau, estecontrolul financiar preventiv si
controlul financiar de gestiune.
Controlul financiar al statului cuprinde in sfera sa administrarea si
utilizarea mijloacelor financiare publice precum respectarea reglementarilor
financiar-contabile, in activitatea desfasurata de catre agentii economici
(regii autonome, societatii comerciale etc.) in legatura cu indeplinirea
obligatiilor acestora fata de stat.

Controlul financiar preventiv, ca forma a controlului propiu, urmareste

sa preintampine incalcarea dispozitiilor legale si producerea de pagube si
elibereaza documente in care se consemneaza operatiile care se refera la
drepturile si la obligatiile patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de
plata in raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.
Controlul financiar de gestiune este controlul financiar ulterior (tinand,
evident, tot de controlul propriu) care urmareste respectarea dispozitiilor
legale cu privire la gestionarea resurselor materiale si banesti pe baza
documentelor inregistrate in evidenta tehnic-operativa si contabila.Dupa
aparenta unitatilor si competenta organelor de control exista: control
departamental si control extradepartamental.
Controlul poate fi incadrat in una dintre aceste categorii, dupa cum
unitatea care controleaza si cea controlata apartin aceluiasi departament sau
fac parte din departamente diferite.
Dupa sfera si continutul lui, controlul financiar poate si de mai multe
feluri, si anume:
*controlul financiar complet are loc atunci cand sunt controlate toate
sectoarele de activitate si toate operatiunile
*controlul financiar partial se refera numai la anumite sectoare de
activitate, precum si la unele sau chiar la toate operatiunile din cadrul acestor
sectoare
*controlul total cuprinde toate operatiunile si documentele care privesc
activitatea unui sector pe intreaga perioada supusa controlului
*controlul prin sondaj cuprinde numai o parte din operatiuni si
documente
*controlul complex consta in faptul ca intreaga activitate a unitatii
verificare, de la problemele economice-financiare pana la problemele tehnice
si de cadre se controleaza in profunzime cu specialisti in diferite domenii de
activitate
*controalele tematice urmaresc o anumita problematica (tema) cu
caracter informativ pentru elaborarea unor masuri cu caracter general

*controlul integral are ca scop controlul pe verticala atat in structurile

centrale, cat si a unui anumit numar de unitati subordonate
*controalele combinate sau mixte constau in combinarea mai multor
tipuri de control pentru atingerea obiectivelor urmarite
Multitudinea formelor de exercitare a controlului financiar pune in
evidenta marea complexitate a obiectivelor care fac obiectivul verificarilor,
fiind o proiectoare din unghiuri diferite a diferitelor tehnici si procedee
specifice asupra realitatii economiei si a societatii.
Controlul preventiv este un control specializat, care implica verificarea
si analiza activitatii economice si financiare sub aspectul legalitatii,
oportunitatii, necesitatii actelor si operatiunilor, a utilizarii cu eficienta a
fondurilor materiale si banesti precum si pentru asigurarea integritatii
acestora.
Prin acest control se urmareste sa se previna inregistrarea fenomenelor
negative si disfunctionalitatea in economie prin incalcarea dispozitiilor legale.
De aceea acest control trebuie sa actioneze in vederea perfectionarii
activitatii tehnologice si tehnico-economice, ca un factor primordial al cresterii
eficientei. El se realizeaza la toate nivelele, contribuind la mentinerea ordinii
si disciplinei, la respectarea legalitatii, a principiilor liberei initiative si loialitati.
Controlul financiar preventiv se exercita de catre conducatorul
compartimentului financiar-contabil.
Se supun controlului financiar
preventive documentele si operatiunile ce se refera la drepturi si obligatii
patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de plata in raport cu alte
persoane juridice si fizice.
Documentele ce contin operatiuni supuse controlului financiar preventiv
si circuitul acestora se stabilesc de conducerile ministerelor, ale altor organe
centrale de stat, prefecturilor, si regulilor autonome in functie de specificul
activitatii financiare.Organizarea controlului financiar preventiv intr-o
unitate are foarte mare importanta pentru evitarea partilor duble sau chiar
triple, cu mijloace de plata diferite folosite concomitent, numerar, cec. In
vederea exercitarii corecte a acestui control, seful compartimentului financiarcontabilul din fiecare unitate va elabora un grafic al circuitului documentelor

ce contin operatiunile supuse controlului, care va cuprinde si

responsabilitatea sefilor compartimentelor de specialitate imputernicit sa
semneze documentele respective, care raspund de realitatea si exactitatea
datelor si legalitatea operatiunilor consemnate, prezentarea lor in termenul
legal prevazut in grafic,conform instructiunilor in vederea efectuarii platilor si
corecta lor intocmire.
Controlul concomitent se exercita in timpul desfasurarii proceselor
economice si financiare, simultan cu efectuarea actelor si operatiunilor legate
de aceste activitati, cu scopul de a interveni pentru corectarea sau
diminuarea, eliminarea deficientelor si ilegalitatilor. Prin acest control se
urmareste cunoasterea operativa a modului in care se indeplinesc sarcinile si
se gestioneaza patrimoniul.
Acest control se exercita sistematic pentru asigurarea desfasurarii
proceselor economico-financiare la parametrii eficienti si este efectuat din
interiorul unitatii, iar datele culese in timpul controlului sunt consemnate intrun registru de control.
Controlul ulterior se poate exercita asupra actelor si operatiunilor
economico-financiare si dupa ce acestea au fost executate fiind desfasurate
de organele din afara societatii cat si de organele proprii prin actiuni
periodice.Controlul este necesar sa se efectueze din mai multe considerente,
si anume:
-interpretarea eronata ori necunoasterea prevederilor legale;
-lipsa de supraveghere din partea conducatorului ierarhic;
-autonomia si independenta atribuite eronate etc.
Aceasta forma de control contribuie la identificarea, mobilizarea si
formarea resurselor interne din economie, verifica legalitatea, oportunitatea si
eficienta activitatilor, reface integritatea patrimoniului lezat prin frauda si se
actioneaza persoanele care au incalcat reglementarile juridice.
Controlul poate fi permanent sau periodic, total sau
partial. Poate fi de asemenea grupat pe diverse sectoare ale activitatii si
anume controlul de magazin, de documente etc.

Controlul poate fi impartit si dupa organele care il executa in control

financiar ierarhic, control de gestiune sau control de executie. De
asemenea se poate imparti si dupa modul de concretizare in urmatoarele
forme: control direct, control indirect, control de drept si control faptic.
CAPITOLUL II
Metodologia de exercitare controlului
financiar
Metodologic, controlul este un proces de cunoastere si
perfectionare prezentand atat o latura obiectiva determinata de specificul
obiectului, cat si o latura subiectiva, prin acea ca in anumite momente
obiectul este simplificat.
Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente, metodologic si
organic structurate, se utilizeaza selectiv, diferentiat in functie de natura
activitatilor sau operatiunilor controlate, formele de control fianaciar, sursele
de informare pentru control, natura abaterilor existente si a posibilitatilor de
perfectionare a activitatii controlate.
Metodologia de control utilizeaza atat modalitati proprii de cercetare si
actiune cat si ale altor discipline, putand fi folosite o serie de metode tehnice
ca: controlul financiar faptic, controlul financiar documentar, controlul
financiar tematic, controlul financiar total, controlul financiar partial, controlul
financiar complex, controlul financiar incrucisat, controlul financiar mixt,
controlul financiar repetat, etc. Aceste metode se utilizeaza in mod selectiv si
combinat in raport de circumstantele concrete diferite.
Controlul financiar faptic este acel procedeu de stabilire reala a existentei
si miscarii mijloacelor materiale si banesti si a desfasurarii activitatii
economice financiare. Acest control se exercita la fata locului printr-o
observare directa, constatand acele situatii ce nu rezulta din documente, ca
urmare aceste doua forme de control completandu-se.
Dintre cele mai importante modalitati de realizare a controlul financiar
faptic mentionam: inventarierea, observarea directa, expertiza tehnica,
analiza de laborator.

Inventarierea, ca modalitate principala de control faptic, are ca

obiectiv constatarea, la un moment dat, a existentei cantitative si calitative a
elementelor de activ si pasiv ale unei unitati si modul de executare a
sarcinilor de catre gestionari.
Inventarierea joaca un rol important prin faptul ca prin el se poate face
comparatie intre datele stabilite si cele din documente, stabilindu-se daca
exista sau nu diferente; tocmai de aceea, pentru a se stabili realitatea este
necesar ca acest control sa se faca inopinat.
Prin observarea directa, se urmareste modul cum este organizat si
functioneaza un compartiment, daca se respecta prescriptiile legale in
desfasurarea unei activitati, in ce masura este utilizat timpul de munca
corespunzator etc. Aceasta tehnica are rolul de a stabili situatiile practice,
daca personalul isi indeplineste actiunile de serviciu, aceasta facandu-se pe
baza de program si inopinat.
Expertiza tehnica si analiza de laborator sunt modalitatile controlului
faptic care se folosesc pentru stabilirea integritatii valorilor materiale, realitatii
unei operatii, calitatii unor produse, continutul unor anumite lucrari, volumul
manoperei si cantitatii de materiale necesare pentru executarea lui.
Controlul financiar documentar se exercita prin verificarea
documentelor existente in cadrul evidentei contabile. Prin acest procedeu se
stabileste realitatea, oportunitatea, necesitatea si legalitatea operatiunilor
economico-financiare care se controleaza.
Controlul financiar tematic consta in verificarea unei anumite
probleme-operatiuni de casierie, evidenta si pastrarea mijloacelor
materialelor banesti, retributia muncii- cu scopul de a generaliza, de a face
comparatii si de a concluziona.
Controlul financiar total se executa asupra tuturor actelor si
operatiunilor ce au avut loc in perioada de la ultimul control financiar. Este
cel mai cuprinzator si sigur, insa datorita volumului mare de munca nu poate
fi folosit decat la unitatile mici.
Controlul financiar partial presupune verificarea numai a unor sectoare
din activitatea unitatii controlate si pe o anumita perioada de timp. Acest

procedeu se poate efectua si prin sondaj, asupra unor acte sau operatiuni
economice financiare.
Controlul financiar complex reprezinta cercetarea intregii activitati a
unitatii, de la probleme economico-financiare pana la probleme tehnice si de
cadre. Acest control se realizeaza de o echipa formata din organe de control
financiar si specialisti din domeniile controlate. Are avantajul cunoasterii
activitatii in totalitate a unitatii, obtinandu-se date complete atat cu privire la
rezultatele negative, cat si cele pozitive.
Controlul financiar incrucisat consta in verificarea documentatiei
unitatiicontrolate, concomitent cu o verificare a documentelor unitatilor cu
care aceasta are relatii economice si financiare in scopul constatarii
autenticitatii actelor si operatiunilor efectuate. Prin acest control se confirma
ca datele inscrise in documentele sau evidentele controlate corespund
realitatii. Acest control constituie o confirmare externa a datelor. Controlul
financiar mixt presupune folosirea mai multor procedee tehnice de control, cu
scopul de a realiza o mai mare eficacitate a actiunii de verificare si de a
elimina dezavantajele unora dintre procedeele de control.
Controlul financiar repetat se exercita in situatia cand rezultatele
actiunii de control, efectuate anterior, sunt neconcludente, incomplete sau
nesatisfacatoare, si deci, se impune cu necesitate un nou control.
Controlul poate fi departamental sau extradepartamental, atunci cand
unitatea care controleaza si ce controlata, precum si organele de control
apartin aceluiasi departament sau sunt din departamente diferite.
In concluzie se poate spune ca metodele controlului economico-financiar
prezinta unele trasaturi specifice care constau in sesizarea unor fapte cu
caracter general si specific din structura interna a unitatii prin intermediul
cercetarii directe a fenomenelor, ca: stabilirea legalitatii, necesitatii,
oportunitatii, sinceritatii si realitatii operatiunilor, stabilirea modului de
indeplinire a indicatorilor calitativi si cantitativi, cunoasterea faptelor care au
determinat rezultatele.

3.2.Procedura executarii controlului

financiar
Procedura controlului financiar este alcatuita dintr-un ansamblu de acte
si operatiuni privind organizarea, desfasurarea si valorificarea rezultatelor
actiunii de control.
Rezultatele actiunii de control sunt determinate tocmai de modul de
programare si organizare, asigurandu-se astfel ordinea in munca. Procedura
controlului financiar se desfasoara pe baza unui plan bine determinat, intr-o
anumita ordine, care poate fi grupata pe sase etape.
Prima etapa consta in pregatirea echipei de control financiar,
prin informarea si documentarea asupra dispozitiilor legale cu privire la
specificul unitatii ce urmeaza a fi controlata, actele normative cu caracter
economico-financiare, analizarea actelor de control anterioare, masurile luate
in urma verificarilor, sesizarilor facute de catre banca finantatoare, cele ale
intreprinderilor cu care are legaturi economice. Pregatirea echipei de control
joaca un rol important, deoarece da posibilitatea de a stabili problemele de
baza si de a asigura calitatea controlului.
Cea de-a doua etapa este prezentarea la unitatea in care urmeaza sa
se efectueze controlul. Organele de control cer conducerii unitatii sprijinul
pentru efectuarea controlului in bune conditii, prin a li se pune la dispozitie
toate materialele necesare.
A treia etapa corespunde organizarii activitatii echipei de control.
Dupa constatarilefacute in urma informarii, documentarii, se intocmeste un
plan de lucru in care se prevad obiectivele cuprinse in tematica de control,
metodele folosite etc. Cu cat acest plan este intocmit, cu atat creste calitatea
controlului.
O alta etapa reprezinta desfasurarea actiunii de control, care consta in
verificarea propriu zisa a actelor si operatiilor, legalitatea, necesitatea,
oportunitatea, economicitatea si realizarea acestora.
Controlul are la baza in primul rand date din evidentele contabile, insa
nu sunt suficiente, de aceea se controleaza si celelalte documente si
evidente care nu sunt de natura contabila. Prin controlul tematic al
documentelor si evidentelor se poate obtine un tablou complet asupra

continutului operatiunilor si proceselor economice ale unitatii controlate.

Procesele economice se reflecta insa clar in indicii sintetici si analitici cuprinsi
in bugetele de venituri si cheltuiieli.
Organele de control, in cazul constatarii unor fraude, deplasari, lipsuri
in gestiune sau daca documentele sunt dubioase, trebuie sa se realizeze un
control incrucisat. Pentru aceasta este necesar sa se ridice documentele
cercetate, lasandu-se in locul lor copii. Este foarte important ca documentele
sa fie ridicate imediat pentru ca acestea sa nu fie modificate sau distruse.
In timpul controlului, in caz ca se descopera abateri, comise in mod
constient sau inconstient, vinovatilor li se va cere sa dea explicatii in legatura
cu acea problema.
O alta etapa consta in redactarea actelor de control, acestea constand
in fundamentarea concluziilor, a constatarilor si a masurilor propuse,
prezentarea abaterilor si a dispozitiilor legale inclacate, persoanele
raspunzatoare, pozitia acestora in fata echipei de control, punctul de vedere
al echipei de control si concluzia definitiva. In aceasta etapa se sintetizeaza,
se definitiveaza constatarile facute in timpul controlului, actele facandu-se in
tot acest timp si nu la incheierea controlului, aceasta ar duce la ingreunarea
valorificarii actelor.
Ultima etapa consta in valorificarea actiunii de control, care se
concretizeaza prin luarea masurilor si urmarirea executarilor de catre unitatea
care a dispus controlul, ca urmare a constatarilor facute in acte.
Valorificarea rezultatelor are ca principal scop remedierea deficientelor.
Pentru aceasta se va intocmii un plan de masuri, organelor de control
revenindu-le sarcina sa acorde sprijinul necesar unitatii pentru a-l realiza.
Putem trage concluzia ca daca se tine cont de toate aceste momente in
realizarea controlului, acesta va avea eficienta dorita, descoperindu-se la
timp deficientele, asigurandu-se luarea in mod operativ a masurilor ce se
impun.
3.3.Actele controlului financiar

Activitatea de control presupune in final inscrierea constatarilor organelor

de control in anumite documente. Aceste documente, atat ca forma cat si ca
structura, fie sunt stabilite de catre organele de control specializate in acest
scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de control.
Constatarile stabilite in urma controlului sunt consemnate in: raportul
de control, actul de constatare a contraventiilor, nota de prezentare a
raportului de control si nota de expunere a concluziilor controlului.
Raportul de control este documentul principal al controlului care
cuprinde deficientele si abaterile constatate, precum si cauzele
si consecintele asupra bunei gospodariri a unitatii controlate.
Acest act se intocmeste pe capitole, intr-o succesiune cronologica,
format din o parte introductiva, unde se trec numele organului de control,
unitatea care dispune controlul, delegatia pe baza careia s-a efectuat
controlul, stadiul de executare a indicatiilor obligatorii si recomandarilor, ca
urmare a controalelor facute anterior, perioada in care s-a efectuat controlul.
Urmatorul capitol va cuprinde deficientele constatate in legatura cu activitatea
unitatii, grupandu-se pe probleme corespunzatoare obiectivelor controlate.
Pentru fiecare abatere si deficienta constatata se indica: actele legale
incalcate, persoanele raspunzatoare, cauzele, consecintele acestora.
In raportul de control se consemneaza numai constatarile proprii ale
echipei de control, bazate pe date si fapte precise, prezentate clar si concis in
document. In raport nu se consemneaza opiniile personale ale membrilor
echipei de control si nici deficientele ori faptele negative pentru care au fost
luate masuri legale, inainte de inceperea controlului.In ultima parte a
raportului de control, se precizeaza ca s-a incheiat controlul si au fost
restituite toate documentele de care s-a folosit organul de control, se arara
cate exemplare au fost incheiate si se semneaza de organul de control si
conducerea unitatii controlate.
In cazul in care se constata fapte care atrag raspunderea penala se
intocmeste un act separat care este semnat si de persoanele vinovate
precum si de martorii asistenti. La raportul de control se poate anexa diverse
documente precum: situatii, tabele, acte, note de constatare, note
explicative.

Notele de constatare reprezinta acele acte constatatorii pentru situatii in

care reconstituirea ulterioara nu este intotdeauna posibila. In aceste note se
consemneaza situatii de fapt, precum si masurile luate pentru remedierea
deficietelor.
Notele explicative se intocmesc in cazul in care se constata abateri sau
fraude care atrag raspundere juridica. Aceste acte sunt intocmite ca niste
raspunsuri la intrebarile organelor de control, pe care le dau persoanele
considerate raspunzatoare de abateri si de alte persoane care pot clarifica
cauzele si imprejurarile care au determinat nerespectarea actelor normative.
Ca urmare a acestor note se definitiveaza constatarile controlului.
Procesul verbal de contraventie se incheie de echipa de control atunci
cand se constata inclacarea actelor normative cu privire la disciplina
financiara de personalul din unitatea controlata. Acesta cuprinde date privind
faptele savarsite, date despre salariatul raspunzator, cuantumul sumei
aplicate ca amenda, se poate acorda si un termen, in care sa se remedieze
deficientele constatate, identitatea si semnatura martorului sau confirmarea
organului constatator ca s-a incheiat in lipsa de martori.Acest act se incheie
in trei exemplare astfel: unul se da contravenientului, altul organului de
control care a instrumentat cazul, si un altul sectiei care executa amenda.
Nota de prezentare a raportului de control, reprezinta un raport personal
al organului de control, cu concluzii si propuneri referitoare la abaterile
constatate, care se va anexa la actele de control incheiate.In cazul in care la
controlul efectuat nu se constata nici o deficienta sau fapt ilicit, nu se incheie
raport de control ci o nota de expunere a concluziilor controlului, in care se
vor consemna obiectivele si documentele controlate.
In nota de expunere se pot prezenta si alte situatii care nu pot fi
consemnate in raportul de control, ca de exemplu: prezentarea principalelor
rezultate pozitive obtinute de unitatea controlata si care pot fi generalizate si
in alte unitati. Felul in care se prezinta aceste acte de control are o
importanta deosebita, de acestea depinde remedierea deficientelor si luarea
masurilor de imbunatatire a activitatii unitatii controlate. Pentru o mai buna
finalitate a actiunii de control, actele organelor de control trebuie sa fie clare,
complete, concise, obiective, bazate pe faptele si documentele controlate.

CAPITOLUL IV
ANEXE
Ministerul Finantelor, in numele statului, efectueaza, prin aparatul
specializat, controlul administrarii si utilizarii mijloacelor financiare ale
organelor centrale si locale ale administratiei de stat, precum si ale
administratiei de stat si verifica respectarea reglementarilor financiarcontabile in activitatea desfasurata de catre regii autonome, societatii
comerciale si alti agenti economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor
acestora fata de stat.
Aparatul specializat al Ministerului Finantelor actioneaza operativ pentru
prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul
fiscal si vamal, luand masurile prevazute de lege.
Controlul financiar al statului se organizeaza si functioneaza in Ministerul
Finantelor si se realizeaza prin:
*Directia generala a controlului financiar de stat
*Garda Financiara.
Personalul Garzii Financiare este constituit pe doua structuri-comisarii si
personal auxiliar-ce se subordoneaza ierarhic comisarului general.
Subordonarea ierarhica impune respectarea drepturilor si obligatiilor ce
decurg din relatia sef-subordonat, care, pentru comisari, are urmatoarea
ierarhie: comisar, comisar-sef de divizie, comisar adjunct, sef de sectie,
comisar sef de sectie, comisar general, adjunct comisar general.
Comisarii sunt functionari publici cu studii superioare sau cu studii
medii.
Comisarii cu studii superioare sunt incadrati pe grade profesionale,
avand urmatoarea ierarhie: comisar debutant, comisar principal IV,
comisar principal III, comisar principal II, comisar principal I, comisar
principal IA.

Comisarii cu studii medii au urmatoarea ierarhie pe trepte

profesionale: comisar debutant, comisar IV, comisar III, comisar II,
comisar I, comisar IA.
In exercitarea atributiilor legale, comisarii sunt investiti cu exercitiul
autoritatii publice, beneficiind de protectie potrivit legii, iar in calitate de
functionari publici care lucreaza in sistem militarizat, le este interzis sa fie
membrii ai vreunui partid politic.
Garda Financiara este pusa sub comanda unui comisar general si
dispune de un aparat central, abilitat sa actioneze pe intreg teritoriul al
Romaniei, si de un aparat teritorial, constituit in sectii judetene si a
municipiului Bucuresti. Activitatea Garzii Financiare este coordonata
de comandantul garzii.
Sectiile Garzii Financiare au competenta de control pe teritoriul judetului
(sau a municipiului Bucuresti) in care sunt organizate. Extinderea controlului
se poate efectua numai cu aprobarea comisarului general sau a unui adjunct.
Fiecare sectie a Garzii Financiare este condusa de un comisar-sef de
sectie, care este subordonat comisarului general.
Operatiunile financiar-contabile si administrative, aferente sectiilor Garzii
Financiare, sunt realizate prin directiile generale ale finantelor publice si
controlului financiar de stat.
Aparatul central si cel al sectiilor Garzii Financiare se organizeaza in
divizii de specialitate, conduse de catre un comisar-sef de divizie, si in alte
compartimente potrivit organigramei aprobate de ministrul finantelor.
In activitatea de conducere, comisarul general si comisarii-sefi de sectie
sunt ajutati de un numar de comisari generali adjuncti si, respectiv, comisari
adjuncti sefi de sectie, stabilit prin ordin al ministrului finantelor.
Curtea de Conturi este organul suprem atat de control financiar, cat si de
jurisdictie in domeniul financiar. Atributiile jurisdictionale sunt indeplinite de
catre:
A. Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi

B. Colegiul jurisdictional al Camerei de Conturi Judetene

C. Sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi
D. Curtea de Conturi.
Legea organica stabileste si reguli speciale cu privire la exercitarea cailor
extraordinare de atac on fata instantelor Curtii de Conturi.

CAPITOLUL V
BIBLIOGRAFIE

Boulescu, M., Ghita, M., Control financiar si expertiza contabila, Editura

Eficient, Bucuresti, 1996.

Boulescu, M., Ghita, M., Control Financiar, Editura Eficient, Bucuresti,

1997.

Chiriac Beatrice, "Garda Financiar", in Curentul, 30.07.1999.

Ghita, M., Trasca, M., Control financiar, bancar si fiscal, Editura

Universitaria, Craiova (EUC), 1998.

Hofnar R., "Pregatirea si desfasurarea actiunii de control

fiscal", in Controlul economic financiar, nr.1, 1997.

Luchian, D., Curtea de Conturi. Elemente de identitate, Editura

Enciclopedica,Bucuresti, 1996.

Mihailescu, S., V., Controlul financiar, Editura A-92, Iasi, 1996.

Popeanga, P., V., Controlul financiar-contabil, Ed. Tribuna Economica,

Bucuresti, 1999.

Popescu, Gh., "Curtea de Conturi- Curtea Constitutionala a sistemului

financiar" in Buletinul informativ al Curtii de Conturi, nr.1-21995.

Boulescu, M., Curtea de Conturi; Traditie si actualitate, Editura Romfel,

Bucuresti 1993.

Legea nr.30/22.031991 privind organizarea si functionarea

controluluifinanciar si a Garzii Financiare in Monitorul
Oficial, nr.64/27.03.1991.