UNIVERSITATEA TEFAN CEL MARE SUCEAVA

ARESTAREA PREVENTIV

Andrei Nicolaie Silviu

AP. III. I.D. sem I

NOIUNI INTRODUCTIVE

Masurile procesuale sunt mijloace prevazute de Codul de procedura penala pentru a

asigura normala desfasurare a procesului penal n vederea realizarii scopului acestuia, putnd
fi luate att n faza de urmarire penala ct si n faza de judecata. Ca institutii de drept
procesual, ele sunt puse la dispozitia organelor judiciare si constau n anumite privatiuni sau
constrngeri, personale sau reale, determinate de conditiile si mprejurarile n care se
desfasoara procesul penal. Functionalitatea lor este de a prevenii sau nlatura mprejurarile
care mpiedica realizarea n bune conditii a procesului penal.
Potrivit art.136 C.pr.pen. scopul masurilor preventive este de a asigura buna desfasurare
a procesului penal ori de a se mpiedica sustragerea nvinuitului sau inculpatului de la
urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.
Interventia reala si efectiva a masurilor preventive se manifesta numai daca n cursul
desfasurarii procesului penal apar dificultati sau situatii a caror evitare impune luarea lor.
Arestarea preventiva este cea mai grava dintre masurile preventive si consta n detinerea
persoanei n spatii special amenajate si destinate. Prin aceasta masura nvinuitul este
mpiedicat sa nteprinda anumite activitati care s-ar rasfrnge negativ asupra desfasurarii
procesului penal sau asupra atingerii scopului acestuia.
Arestarea preventiva face parte din masurile preventive privative de libertate, alaturi de
retinere, si poate fi dispusa n tot cursul procesului penal.
Potrivit dispozitiilor art. 23 din Costitutia Romniei si a art. 5 din Codul de procedura
penala, n tot cursul procesului penal libertatea persoanei este garantata. Libertatea persoanei,
nvinuit sau inculpat, reprezinta starea fireasca n timpul procesului penal, masurile
preventive, printre care si arestarea preventiva, fiind luate numai n caz de exceptie si fiind
permise numai n cazurile si conditiile strict prevazute de lege.
Astfel, arestarea preventiva poate fi dispusa numai daca sunt ndeplinite cumulativ mai
multe conditii generale:
- sa existe probe sau indicii temeinice ca nvinuitul sau inculpatul a savrsit o fapta
prevazuta de legea penala. Daca prin proba se ntelege orice element de fapt care serveste la
constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la indentificarea persoanei care a
savrsit-o si la cunoasterea mprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei (art. 63
alin.1 C.pr.pen), si a fost reglementata n textul de lege pentru interpretarea sa unitara,
sintagma " indicii temeinice" era lasata la libera interpretare a organului judiciar. Recent,
legiuitorul, prin introducerea art.681 n Codul de procedura penala, pentru o mai buna
desfasurare a procesului penal, a nteles sa defineasca indiciile temeinice drept presupunerea
rezonabila, rezultata din datele existente n cauza, ca persoana fata de care se efectueaza acte
premergatoare sau acte de urmarire penala a savrsit fapta.
n ceea ce priveste notiunea de fapta prevazuta de legea penala, trebuie remarcat ca
exista o diferenta clara ntre aceasta si notiunea de infractiune, infractiunea fiind fapta
prevazuta de legea penala care trebuie sa aiba anumite trasaturi esentiale pentru a fi
infractiune (prezinta pericol social si este savarsita cu vinovatie). Avnd n vedere faptul ca

infractiunea este singurul temei al raspunderii penale ( art.17 alin.2 C.pen ), ar fi fost poate de
dorit ca legiuitorul sa prevada ca si conditie a arestarii preventive ca nvinuitul sau inculpatul
sa fi comis o infractiune si nu o fapta prevazuta de legea penala, facnd astfel o diferentiere
ntre conditiile arestarii preventive si conditiile retinerii.
- pentru infractiunea savrsita legea sa prevada pedeapsa nchisorii (mai mare de patru
ani). Conditia nu se considera realizata daca se prevede alternativ pedeapsa nchisorii sau
amenda pentru infractiunea comisa.
- sa existe vreunul dintre cazurile prevazute de art. 148 alin.1, lit.a-f:
a. inculpatul a fugit ori s-a ascuns, n scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la
judecata, ori exista date ca va ncerca sa fuga sau sa se sustraga n orice mod de la urmarirea
penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;
a1. inculpatul a ncalcat, cu rea credinta, masura obligarii de a nu parasii localitatea sau
tara ori obligatiile care i revin pe durata acestor masuri;
b. exista date ca inculpatul ncearca sa zadarniceasca n mod direct sau indirect aflarea
adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea
sau sustragerea mijloacelor materiale de proba;
c. exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni;
d. inculpatul savrseste cu intentie o noua infractiune;
e. exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca ncearca
o ntelegere frauduloasa cu aceasta;
f. inculpatul a savrsit o infractiune pentru care legea prevede ntisi exista probe ca
lasarea sa n libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica;

ARESTAREA PREVENTIV

Conform alinineatului secund al art. 148 C.pr.pen., n cazurile prevazute la alin.1, lit. ae, masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de
lege este detentiunea pe viata sau nchisoare mai mare de 4 ani.
Masura arestarii preventive poate fi luata, indiferent de faza procesului penal, numai de
catre judecator.
Pentru garantarea regulilor de baza ale procesului penal trebuie sa existe anumite
conditii de forma.
Astfel, o prima conditie este nceperea urmaririi penale, moment ce determina limita n timp a
declansarii procesului penal precum si pozitia procesuala a participantilor, fixndu-le

drepturile si obligatiile procesuale. Pentru arestarea inculpatului trebuie pusa n miscare

actiunea penala.
O alta conditie a arestarii preventive este ascultarea nvinuitului sau inculpatului,
conditie necesara si n cazul arestarii nvinuitului chiar daca art. 150 C.pr.pen. se refera numai
la ascultarea inculpatului. Exceptia acestei conditii este situatia n care nvinuitul sau inulpatul
este disparut, se afla n strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla
n stare de retinere sau arestare preventiva (prev. de art.146 C.pr.pen. - arestarea nvinuitului)
si din cauza starii sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi
adus n fata judecatorului. n acest caz prezenta aparatorului nvinuitului sau inculpatului este
obligatorie.
Prezenta procurorului si a aparatorului sunt obligatorii.
Actul prin care se ia masura arestarii preventive este hotarrea (ncheiere motivata)
instantei de judecata careia i-ar reveni competenta sa judece cauza n fond sau al instantei
corespunzatoare n a carei circumscriptie se afla locul de detentie daca nvinuitul sau
inculpatul este arestat n alta cauza.
n codul de procedura penala sunt prevazute ca modalitati ale arestarii preventive
arestarea nvinuitului si arestarea inculpatului, n functie de faza procesului penal n care se
dispune aceasta masura.

Arestarea preventiva a nvinuitului

Arestarea nvinuitului n cursul urmaririi penale ( masura preventiva rar ntlnita n
practica instantelor judecatoresti) se poate dispune fata de persoana fata de care se efectueaza
urmarirea penala, att timp ct ct timp nu a fost pusa n miscare actiunea penala.
Masura preventiva se dispune la propunerea scrisa si motivata a procurorului care
supravegheaza cercetarea penala sau efectueaza efectueaza urmarirea penala, propunere care
trebuie sa fie precedata de ascultarea nvinuitului n prezenta aparatorului ales sau din oficiu.
Arestarea preventiva a nvinuitului se dispune prin ncheiere n care se specifica concret
temeiurile care justifica luarea masurii si se fixeaza durata acesteia.
Judecatorul emite totodata si un mandat de arestare care trebuie sa cuprinda: instanta
care a dispus luarea masurii arestarii, numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis
mandatul nvinuitului, aratarea faptei care formeaza obiectul nvinuirii si denumirea
infractiunii, numele si prenumele nvinuitului, durata arestarii si sematura judecatorului.
Arestarea preventiva a nvinuitului nu poate depasi 10 zile.
Masura arestarii preventive a nvinuitului poate fi luata si de catre instanta de judecata
n situatia n care nvinuitul savrseste o infractiune n cursul judecatii (art.299 C.pr.pen.).
Presedintele constata aceasta fapta si identifica persoana n cauza, ntocmind n acest sens un
proces-verbal .n acest caz, instanta poate dispune arestarea preventiva iar presedintele emite

un mandat de arestare nvinuitului. Despre luarea acestei masuri se face mentiune n

ncheierea de sedinta.
nvinuitul, procesul-verbal ncheiat si mandatul de arestare preventiva este trimis de
ndata procurorului.

Arestarea preventiva a inculpatului

Arestarea preventiva a inculpatului este reglementata asemanator cu arestarea
preventiva a nvinuitului, diferentele constnd n principal de faza procesului penal n care
este luata ( dupa punerea n miscare a actiunii penale n cazul arestarii preventive a
inculpatului ), durata arestarii si prelungirea acesteia.
Astfel, arestarea preventiva a inculpatului se face n baza unui mandat emis de catre
judecator pentru o durata de maxim 30 de zile, din care se scade perioada n care acesta a fost
retinut sau arestat. Prelungirea arestarii se aproba motivat numai de catre instanta de judecata
cu cte cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai
mult de 180 de zile, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun n continuare
privarea de libertate sau au aparut temeiuri noi care sa o justifice.
Competenta sa solutioneze prelungirea duratei arestarii preventive este instanta de
judecata careia i-ar reveni competenta sa judece cauza n fond sau instanta corespunzatoare n
a carei circumscriptie se afla locul de detentie, daca nvinuitul sau inculpatul este arestat n
alta cauza.
Prelungirea arestarii preventive se dispune pe baza propunerii motivate a organului care
efecueaza urmarirea peanla, propunere avizata de catre procurorul care exercita supravegherea
si naintata de acesta instantei competente cu cel putin 5 zile nainte de expirarea duratei
arestarii mpreuna cu o adresa motivata.
La prelungirea arestarii preventive este obligatorie prezenta procurorului, a inculpatului
si a aparatorului acestuia, fie el ales sau desemnat din oficiu. Daca inculpatul arestat nu poate
fi adus n fata instantei, propunerea de prelungire a arestarii preventive va fi examinata n
prezenta aparatorului acestuia, n lipsa sa solutia instantei fiind lovita de numitate.
ncheierea prin care s-a hotart asupra prelungirii arestarii preventive poate fi atacata cu
recurs de catre procuror sau de catre inculpat.
Potrivit art.160a C.pr.pen., arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa n cursul
judecatii, prin ncheiere, daca sunt ntrunite conditiile necesare pentru arestarea inculpatului in
faza de urmarire penala.
Arestarea preventiva a inculpatului n cursul judecatii nu poate depasi 60 de zile si
poate fi mentinuta daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun n continuare
privarea de libertate sau au aparut temeiuri noi care sa o justifice.

Masura arestarii preventive a inculpatului n faza de judecata poate fi luata si n cazul n

care inculpatul a mai fost anterior arestat n aceiasi cauza sau n cursul judecatii nsa numai
daca au intervenit elemente noi care fac necesara privarea de libertate.
n faza de judecata instanta poate dispune arestarea inculpatului prin hotarre, care
poate fi ncheiere, sentinta sau decizie.

Arestarea preventiva a minorilor

n ceea ce priveste arestarea preventiva a minorilor, legiuitorul a prevazut dispozitii
speciale, cuprinse n art.160e-160h C.pr.pen..
n cea mai mare parte arestarea preventiva a minorului se face n aceleasi conditii cu
cea a nvinuitului si inculpatului major, cu unele derogari si completari.

Arestarea preventiva a minorilor ntre 14 si 16 ani;

Astfel, minorul ntre14 si 16 ani trebuie sa raspunda penal ( pentru care se va efectua
expertiza medico-legala psihiatrica care sa demonstreze ca la data comiterii faptei avea
discermannt ) iar infractiunea savrsita sa fie pedepsita cu detentiunea pe viata sau
nchisoarea mai mare de 10 ani ori mai mare. De asemenea, trebuie ca luarea unei alte masuri
preventive sa nu fie suficienta.
Durata arestarii preventive a nvinuitului cu vrsta ntre 14 si 16 ani se poate lua pentru
o durata de cel mult trei zile si nu poate fi prelungita.
Durata arestarii preventive a inculpatului minor cu vrsta ntre 14 si 16 ani este n
cursul urmaririi penale de cel mult 15 zile. Prelungirea se face n mod exceptional, fiecare
prelungire neputnd depasi 15 zile. Durata arestarii preventive a inculpatului minor cu vrsta
ntre 14 si 16 ani n cursul urmaririi penale nu poate depasii un termen rezonabil si nu mai
mult de 60 de zile. n mod exeptional, atunci cnd pedeapsa prevazuta de lege este
detentiunea pe viata sau nchisoarea mai mare de 20 de ani, arestarea preventiva a inculpatului
minor ntre 14 si 16 ani se poate prelungi pna la 180 de zile.

Arestarea preventiva a minorilor peste 16 ani;

Inculpatul minor cu vrsta de peste 16 ani poate fi arestat preventiv n cursul urmaririi
penale pentru o perioada de 20 de zile, perioada ce poate fi prelungita pna la 90 de zile,
fiecare prelungire neputnd depasii 20 de zile. n mod exeptional, atunci cnd pedeapsa
prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau nchisoarea mai mare de 10 de ani, , arestarea
preventiva a inculpatului minor peste 16 ani se poate prelungi pna la 180 de zile.

n cursul judecatii, verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii prevenive a inculpatului

minor cu vrsta ntre 14 si 16 ani se efectueaza periodic, dar nu mai trziu de 30 de zile, iar n
cazul inculpatului minor cu vrsta mai mare de 16 ani nu mai trziu de 40 de zile.
La arestarea minorului este obligatorie ncunostiintarea parintelui, tutorelui, persoanei
n ngrijirea sau supravegherea careia se afla acesta, alte persoane pe care minorul o
desemneaza, serviciul de reintegrarea sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii
sanctiunilor neprivative de libertate de pe lnga instanta careia i-ar reveni sa judece n prima
instanta cauza, n termen de 24 de ore. Toate acestea se consemneaza intr-un proces verbal.

CONCLUZII
Arestarea preventiva este cea mai grava dintre masurile preventive si se poate dispune
numai n conditii stricte prevazute de lege. Prin arestarea preventiva se aduce atingere unei
libertati fundamentale a omului si anume libertatea persoanei, garantata de Constitutia
Romniei si de conventiile privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului.
Din acest motiv, lipsirea de libertate a unei persoane constituie exceptia si nu starea
fireasca n care o persoana este cercetata n cursul procesului penal.
Scopul arestarii preventive este de a asigura buna desfasurare a procesului penal ori de
a se mpiedica sustragerea nvinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata
ori de la executarea pedepsei si acesta este unicul scop n care o persoana poate fi privata de
libertate pe parcursul procesului penal, orice lipsire de libertate a unei persoane n alt scop
reprezentnd un abuz din partea autoritatilor statului. De aceea organele judiciare trebuie sa
urmareasca ca arestarea preventiva sa nu fie dispusa n alte scopuri dect cel prevazut de lege.

BIBLIOGRAFIE
- Petre Buneci, Drept Procesual Penal, Bucuresti 2006
- Ion Neagu, Drept Procesual Penal, Bucuresti 2006, Ed.Global Lex
- I.Volonciu, Tratat de Procedura Penala, Bucuresti 1993