Statutul social si psihologic al personajului.

Craisorul, devenit Harap-Alb, protagonistul basmului,este mezinul uni crai care

stapneste o mparatie la capatul pamntului, al carui destin i-a fost scris de sus,dupa
spusele batrnei grbovite: .
. .ai sa te poti duce, unde n-au putut merge fratii tai; pentru ca tie a fost s
cris de sus sa-ti fie data aceasta cinste
Calatoria pe care o va savrsi Craisorul va aveacaracter formativ, el initiindu-se
si fiind initiat n vederea ocuparii tronului mparatului Verde.La nceput va fi
boboc
(este posibila intrepretarea dublei semnificatii a termenului: boboc de floare
c
usensul de nedeschis , nca, spre viata
sau boboc de pasare
cu sensul de neputincios,
nestiutor), dar vaajunge mparat, care n-a mai stat altulpe fata pamntului, asa de
iubit, de slavit si de puternic , o data cusfrsitul calatoriei. ntre aceste doua coor
donate se va desfasura devenirea eroului ce va dobndi o ntreitamaretie, caci va fi
iubit (el nsusi descoperind sensul iubirii),va fi slavit
datorita binelui savrsit,
va fi puternic
,fiindca de-a lungul calatoriei a fost nevoit sa dovedeasca putere.
Caracterizarea directa.
Este adevarat ca n popor sunt apreciate, mai nti, valorile morale,apoi nsusirile fiz
ice; de regula, un om bun si viteaz este considerat si frumos. De aceea, poate,
Craisorului nu-ieste numita nici o trasatura fizica de catre povestitor. Stim do
ar ca, nefiind atent la nici una dintre vorbele batrnei cersetoare, care ar trebu
i sa-i atraga atentia asupra misterioasei existente a acesteia, ramne uimit despai
ma si de mirare abia cnd o vede disparnd ntr-un hobot alb, ridicndu-se n vazduh . Alte
rsonaje sivor exprima direct parerea cu privire la feciorul cel mic al craiului:
precum Sfnta Duminica, este, la un momentdat, slab de nger si mai fricos dect o femeie
mparatul Verde vede n el o sluga vrednica si credincioasa ,iar Spnul l numeste sluga n
trebnica, sluga vicleana , exprimndu-si, astfel, ura, dar si teama de a nu fi dat nv
ileag.
Caracterizare indirecta
* prin fapte
Craisorul, botezat de Spn, la iesirea din fntna, Harap-Alb, nu este un Fat-Frumos p
lecat sa nfaptuiasca fapte de vitejie, nu are nsusiri supranaturale, nu nfrunta zme
i sau balauri. Este ajutat,sfatuit, ndrumat de cei care i apreciaza bunatatea sufl
eteasca. Aceasta este trasatura morala esentiala,dezvaluita de multe dintre secv
entele narative: miluirea cersetoarei cu un banut, ocolirea furnicilor pentru a
nule strica nunta, gasirea adapostului pentru roiul de albine. De altfel, Sfnta D
uminica i aminteste mereu: . . . puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta .
Scopul calatoriei lui Harap-Alb este acela al desavrsirii spirituale, n vederea co
nducerii unei mparatii, pentru care numai vitejia si curajul nu sunt suficiente.
Atunci cnd savrseste fapte vitejesti are avantaje , caci,mbracndu-se cu hainele din tin
erete ale tatalui, recunoscut pentru vitejie, avnd armele si calul lui, se bucura
de puterile magice ale acestora; nfrunta ursul la pod si e gata sa-l doboare, aj
utat de cal si de palos, ia salatiledin Gradina Ursului, dupa ce ajutat de Sfnta
Duminica l adoarme pe acesta cu o fiertura vrajita, taie capulcerbului, dar are p
alosul si obrazarul lui Statu-Palma-Barba-Cot si sprijinul aceleiasi Sfinte, reu
seste sa obtinamna fetei mparatului Ros, ajutat de cei cinci tovarasi, de craiasa
albinelor, a furnicilor si - din nou de calulsau.Craisorul are, asadar, nevoie d
e minte, de experienta, de ntelepciune. Dobndirea acestora devine o necesitate.
*prin atitudini si comportament
nsusi calul i spune, ca raspuns la vaicarelile sale, cnd sesimte asuprit de Spn: Si
unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cteodata, pentru ca fac pe oameni sa prin
da la minte .
Naivitatea si neputinta de a vedea dincolo de aparente sunt subliniate de batrna
cersetoare pe care nu o baga n seama, desi aceasta i ofera - intentionat sau nu
m
otive suficiente pentru a se face crezuta; cu toate ca matusa i spune cum sa-si aleg
a calul, Craisorul nu tine seama de sfatul ei si loveste calul grebanos, dupuross
i slab , lasndu-se iar nselat de aparente. Ca orice tnar este instabil sufleteste, tr
ecnd cu usurinta de la o starela alta. Bate calul si-l numeste ghijoaca uricioasa ,

cnd acesta i pare o gloaba si o rapciuga , fiind mnios,dar i se adreseaza cu Dragul me

ovaras si calutul meu cnd si da seama de puterile neobisnuite aleacestuia. Cnd ajunge
tr-un codru
ce poate fi considerat o proba a labirintului, pentru ca tnarul se tr
ezeste nfata unor carari ncurcate - , desi la nceput refuza ajutorul Spnului, l accep
ta apoi ca sluga, calcnd interdictia, prin neascultarea sfatului dat de tatal sau
. Faptul ca nu reuseste sa iasa singur din codru este o dovada ca nu arespirit p
ractic, ca este nepriceput si ca i lipseste experienta de viata; dezvaluirea pove
tei primite de la Crai larata credul si de sinceritate nejustificata fata de un s
train. Ochiul mintii nu i s-a trezit nca; de aceea, nurealizeaza semnificatia spu
selor Spnului aflat n fntna: Chima raului, pe malul praului , intrnd, fara sa banuiasc
imic rau, sa se racoreasca, desi varsarea apei din plosca de catre sluga ar fi t
rebuit sa-i trezeascaatentia.n fntna, feciorul craiului si pierde identitatea, ceea
ce poate sa nsemne si moartea simbolica aacestuia, iar la iesirea din apa fntnii es
te botezat, capatnd o alta identitate si o alta existenta, n care devinesluga. Din
diferitele perioade ale basmului se desprind probele la care este supus de Spn s
i din care Harap-Albnvata cte ceva, constientizndu-si greselile, capatnd experienta,
descoperind valori morale fara de care nu ar fi putut fi un conducator vrednic
si iubit de supusi.Comportamentul fata de furnici si de albine l arata milos cu f
iintele neajutorate, caci ncepe sa creada celor asupriti si necajiti , dupa cum i spus
ese Sfnta Duminica; de asemenea cnd le face stup albinelor,dovedeste harnicie si pri
cepere, calitati necesare unui mparat. Harap-Alb, aflndu-se cu parere de bine despr
easta, alearga n dreapta si-n stnga si nu se lasa pna ce gaseste un bustihan putreg
aios, l scobeste cu ce poatesi-i face urdinis; dupa aceea [. . .]l freaca pe dinau
ntru cu catusnica, cu sulcina, cu mutaciune, cu poala sntaMariei si cu alte burui
eni mirositoare si prielnice albinelor si apoi , lundu-l pe umar, se duce la roi,
rastoarnafrumusel albinele din palarie n bustihan, l ntoarce binisor cu gura n jos
[. . .]si apoi lasndu-l acolo pe cmp,ntre flori, si cauta de drum. nvata pretul asculta
rii sfaturilor venite de la cei cu experienta de viata si al rabdarii, caci nu v
a iesi dinvorba Sfintei Duminici si va astepta rabdator apusul soarelui pentru a
putea intra n stapnirea pieii si a capuluicerbului fermecat, fara sa se mai lase
ispitit de vorbe frumoase, asa cum se ntmplase la ntlnirea cu Spnul.Harap-Alb descope
ra sensul prieteniei, dovedind la ntlnirea cu cei cinci uriasi maturitate n gndire,r
ealiznd ca gasirea fetei nazdravane a mparatului Ros nu-i o treaba simpla si ca ar
e nevoie de ajutor; chiar daca se amuza de nfatisarea lor caci i numeste pocitanie
, schimonositura, namila onanie, dihanie - , i priveste ca pe niste prieteni, car
e ntr-adevar, si-au justificat prezenta n calatoria savrsita. Fata de acestia,Harap
-Alb e tolerant si prietenos. . . .ca tovaras era partas la toate: si la paguba s
i la castig, si prietenos cufiecare, pentru ca avea nevoie de dnsii .Initiativa de
a-i lua cu dnsul i apartine, el devenind conducatorul , pe care ceilalti l respecta.Co
mportamentul n fata mparatului subliniaza faptul ca stapneste un limbaj adecvat, re
spectnd ceremonialulde la curte si politetea exprimarii: Preanaltate mparate! Lumina
tia sa, nepotul preaputernicului Verde-mparat.. . ; Sa traiti luminate mparate ; Luminar
ea-voastra, de-acum cred ca nu-ti mai face nici o mpiedicare, pentru ca ne-am adu
s ntru ndeplinire tot ce ne-ati poruncit .n timpul calatoriei cunoaste si iubirea, ac
easta noua experienta scotnd n evidenta sensibilitateatnarului, ce nu poate fi desa
vrsit numai prin vitejie si prin ntelepciunea dobndita. Este si un prilej de a-sive
rifica taria de caracter, caci, desi o prapadea din ochi de draga ce-i era si n-ar
fi dus-o n fata Spnului,respecta un cod al onoarei, necalcnd juramntul facut.Fata mp
aratului Ros, farmazoana fiind, spune tuturor adevarul, demascndu-l pe spn, care, co
nsiderndu-ltradator pe Harap-Alb, i taie capul. Acesta trebuie sa moara, pentru a
disparea sluga si pentru ca feciorul de craisa-si reia identitatea pierduta, alt
fel spus, pentru ca Binele sa nvinga Raul.
prin relatiile cu alte personaje
Craisorul si dezvaluie calitatile si defectele prinrelatiile cu celelalte persona
je ale basmului. Este un fiu iubitor care sufera cnd si vede tatal amart: . . .roscu
m i gotca, iese afara din gradina si ncepe a plnge n inima sa. Cu Spnul este n relatii
conflictuale, fiindcapabil de ura, dar ramnnd credincios juramntului facut , aratnd
supusenie: Da, stapne, zise Harap-Alb,lasnd ochii n jos . Alte sentimente l leaga de Sf
ta Duminica, pe care o considera maicuta lui, n fatacareia se arata neprefacut, tem
ator, descurajat si care l ajuta neconditionat, sfatuindu-l si ncurajndu-l,atragndu-

i mereu atentia asupra modului de comportare cnd va ajunge mparat: Cnd vei ajunge si
tu odatamare si tare, i cauta sa judeci lucrurile de-a fir a par si vei crede ce
lor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum cee necazul . n relatiile cu prieteni
i sai e tolerant, acceptndu-i pe acestia cu nfatisarea si toanele lor, iar denazdr
avanul sau cal este atasat mai mult dect un prieten.; l alinta si-l pretuieste, de
scoperind n el cel mai bunsfatuitor si confident: Ei, calutul meu, cnd ai sti tu n c
e necaz am intrat sau Dragul meu calut, la grea beleam-a vrt iar Spnul . Cu mparatul Ro
initiaza relatii protocolare, dovedindu-se politicos si prevenitor.
Concluzii
Ca personaj de basm, ipostaza a unui Fat-Frumos, Harap-Alb nu are nci onsusirea f
antastica; mai mult, el se comporta ca un flacau ce doreste sa faca pe plac tata
lui sau, se simte urgisitde Spn si se plnge calului si Sfintei Duminici, galben la
fata, olicaindu-se , speriat de greutatea probelor lacare l-a supus Spnul, vaicarin
du-se, dorindu-si moartea, regretnd neascultarea care l-a facut sa ajunga slugala
drloaga , amintindu-si de sfatul tatalui sau referitor la rautatea omului spn si a c
elui ros. Poate de aceeagndeste: Cu Spnul tot am dus-o cum am dus-o, cne-cneste, pna a
cum. Dar cu omul ros, nu stiu zau la ctmi-a sta capul . Cu toate acestea drumul spr
e mparatul Ros ni-l arata cu pofta de vorba si cu chef de rs, ca sicum greul ar fi
trecut, mirndu-se si raspunzndu-si nedumeririlor, glumind pe seama nazdravanilor
sai prieteni: Hai si tu cu noi, daca vrei, zise atunci Harap-Alb; de abia mi-i lua
pe Gerila de tuluc si l-i purta cu nasul pe lasoare, doar s-a ncalzi ctusi dect . Ace
st fel de a fi om care la un moment dat rosteste Sa nu dea Dumnezeuomului ct poate e
l suferi i confera, contrar asteptarilor, identitatea de erou exemplar; de aici der
ivamemorabila lui autenticitate umana (Nicolae Ciobanu). Aducerea salatelor din G
radina Ursului l confrunta cu practicul (necesitatea), gasirea nestematelor din p
adurea Cerbului l situeaza n zona
frumosului
; ntlnirea cufata mparatului Ros nseamna confruntarea cu
iubirea
. Am putea spune ca omul pentru ca nicicum, nicicndsi niciunde Harap-Alb nu si-a
tradat conditia de Om
se distinge prin fapta, pentru realizarea conditiei salema
teriale, prin
contemplatie
si prin iubire, pentru mplinirea conditiei sale spirituale.Acesta este si sensul
plecarii sale n lume, dincolo de motivatia stricta din basm.De-a lungul calatorie
i savrsite, Harap-Alb a fost supus unui proces de initiere, formatorii lui fiind:Sfnta
Duminica (ce poate fi considerata o batrna a timpurilor ), pentru ca aceasta, cunos
cndu-i destinul, ispune ce sa faca si cum sa procedeze pentru a reusi n calatorie s
i pentru a trece de primele doua probe la careeste supus de Spn, calul este alt i
nitiator, rolul sau fiind de a-l ajuta cu vorba, dndu-i tot felul de pilde, de alconduce unde este necesar si de a actiona la momentul oportun; cnd considera ca
procesul de initiere s-ancheiat si ca feciorul craiului trebuie sa nvie , recapatndu-s
i identitatea, l nsfaca cu dintii de cap pe Spn,zboara cu dnsul n naltul cerului, si a
oi, dndu-i drumul de-acolo, se face spnul pna jos praf si pulbere . nsfrsit, cel mai dr
astic, dar si cel mai eficient dintre initiatori este Spnul, care punndu-l la cele
mai grelemunci, l obliga sa-si caleasca vointa si caracterul sau, dupa cum se ex
primase calul sa prinda la minte .Feciorasul de crai, ocrotit la curtea tatalui sau
, orb si surd la ce se petrecea n jurul sau, cu statutul de novice , nvata sa cunoasca l
umea, privind cu atentie, ascultndu-i pe cei din jur, mici si mari, putenici saun
eajutorati si devine om ntreg, capabil sa conduca o mparatie, asa cum i prezisese S
fnta Duminica.Superlativul asa de iubit, de slavit si de puternic, cum n-a mai sta
t altul pe fata pamntului l plaseaza n vrfulierarhiei, n sine ntlnindu-se vitejia, n
ciunea si iubirea, tot n sine mpacndu-se contrariile sugerate de
negru
(harap) si alb, altfel spus, lumina si ntunericul, ceea ce ne poate duce cu gndul
la yin si yang, nchise ncercul perfectiunii. Harap-Alb (robul cu piele alba sau cu
inima pura) devine mparatul care a mostenit vitejiarazboinicului sau tata, dar s
i placerea contemplatiei si meditatiei de la unchiul lui, mparatul Verde, ntrumplin
irea unicului sau destin, n plan faptic si spiritual