PĂRȚILE ÎN PROCESUL CIVIL.

REPREZENTAREA PĂRȚILOR ÎN PROCES

Cuprins:
1. Noţiune. Poziţia părţilor
2. Condiţiile pentru a fi parte
3. Coparticiparea procesuală subiectivă ( liticonsorţiul)
4. Drepturile şi obligaţiile părţilor
5. Reprezentarea părţilor în procesul civil
6. Asistenţa judiciară

Competențele unității de învățare

 deosebirea formelor reprezentării persoanelor fizice și juridice în procesul
civil;
 identificarea tuturor formelor de participarea a terților în proces;
 abilitatea de a da soluții legale unor situații ivite în practica judicară cu privire
la participarea terțelor persoane în procesul civil.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1. Noţiune. Poziţia părţilor

- sunt părţi (art.55 NCPC):
 reclamantul: persoana care solicită protecţia instanţei pentru apărarea unui drept
sau interes legitim;
 pârâtul: persoana chemată să răspundă pentru pretinsa încălcare a dreptului;
 terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces în condiţiile legii;

2. Condiţiile pentru a fi parte

- capacitatea procesuală de folosinţă (art.56-58 NCPC) - legislaţia noastră procesuală se
referă în mod expres doar la această condiție pentru a fi parte în proces;

3. Coparticiparea procesuală subiectivă (litisconsorţiul) - art.59 NCPC

a) Noțiune
- situaţia în care procesul civil se desfăşoară între mai mulţi reclamanţi şi pârâţi:
 dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună;
 dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză;
 dacă între ele există o strânsă legătură.
b) Formele coparticipării subiective:
- după poziţia părţilor : activă, pasivă sau mixtă.
- după momentul în care se formează: coparticipare iniţială şi coparticipare ulterioară;
 regula o constituie coparticiparea iniţială, dar sunt şi situaţii când, după
declanşarea procesului, intervin şi terţe persoane, care iniţial nu avuseseră
calitatea de părţi.
- în funcţie de rolul voinţei părţilor în formarea sa : coparticipare facultativă şi
coparticipare necesară;
 de regulă, coparticiparea este facultativă (art.59 NCPC);
 în litigiile privitoare la proprietatea devălmaşă a soţilor sau la o stare de
indiviziune, coparticiparea este obligatorie: la judecată trebuie să participe
toţi coproprietarii, altfel partajul este lovit de nulitate absolută (art.684 alin.2
din Noul Cod civil); instanţa va da o hotărâre uniformă, faţă de toţi
coparticipanţii.

c) Efectele coparticipării (art.60 NCPC)

- pentru litisconsorțiul facultativ: principiul independenţei procesuale a coparticipanților;
- pentru litisconsorțiul necesar: principiul dependenţei procesuale;

4. Drepturile şi obligaţiile părţilor

- drepturi procesuale comune sunt (exemple):
 dreptul la apărare;
 dreptul de a solicita recuzarea judecătorilor
 dreptul părţilor de a pune capăt litigiului printr-o tranzacţie
 dreptul de a exercita căile de atac, etc.
- drepturi specifice reclamantului:
 dreptul de a sesiza instanţa;
 dreptul de a stabili cadrul procesual (obiect, părţi, cauză);
 dreptul de a-şi modifica sau completa cererea de chemare în judecată, în termenul
prevăzut de lege;
 dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv dedus judecăţii
- drepturi specifice pârâtului:
 dreptul de a formula pretenţii printr-o cerere reconvenţională;
 dreptul de a recunoaşte pretenţiile reclamantului;
- obligaţii comune:
 obligaţia de a-şi exercita drepturile procesuale cu bună-credinţă
 obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele
prevăzute de lege
 obligaţia părţilor de a-şi proba pretenţiile şi apărările, etc.
 obligaţia de a depune copii certificate de pe înscrisurile invocate;
 obligaţia părţii care a căzut în pretenţii de a suporta cheltuielile de judecată.
5. Reprezentarea părţilor în procesul civil
- acea situaţie în care o persoană numită reprezentant îndeplineşte acte procedurale în
numele şi în interesul altei persoane care este parte în procesul civil; actele îndeplinite
de reprezentant se răsfrâng întotdeauna asupra părţii reprezentate.
- legislaţia procesuală cunoaşte următoarele forme ale reprezentării:
I. Reprezentarea legală (necesară)
II. Reprezentarea convenţională (voluntară).
III. Reprezentarea judiciară
- excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, ce are iniţial un efect dilatoriu, poate
atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art.82 NCPC.

I. Reprezentarea legală
a) cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu
- vor sta în judecată prin reprezentant legal (părinte, tutore etc);
- instanţa va putea numi un curator special, care să reprezinte partea până la numirea
reprezentantului legal, potrivit legii (art.58 NCPC);
b) cazul persoanelor juridice
- sunt reprezentate în justiţie de organele lor de conducere şi administrare; actele juridice
îndeplinite de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt
actele persoanei juridice însăşi (a se vedea art.205 şi urm. din Noul Cod civil)
- instanţa va putea numi un curator special când o persoană juridică, chemată să stea în
judecată, nu are reprezentant legal (art.58 NCPC)

II. Reprezentarea convenţională

- în principiu, în procesul civil, reprezentarea convenţională nu este obligatorie (art.80
alin.3, art.83 alin.1 NCPC);
- forma mandatului diferă după cum reprezentarea este asigurată de un specialist al
dreptului sau nu (art.85 NCPC):
 împuternicirea dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris,
potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.
 împuternicirea dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin
înscris autentic; de asemenea, dreptul de reprezentare poate fi dat şi prin
declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu
arătarea limitelor şi a duratei reprezentării.
- conţinutul mandatului: acesta este presupus a fi dat pentru toate actele procesuale
îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe
 el poate fi, însă, limitat:
o de către părți, în mod expres, la anumite acte;
o de către legiuitor, în materia actelor procesuale de dispoziţie ale părţilor
(art.81 NCPC), care nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat
special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii
administrative competente (renunţarea la judecată sau la dreptul dedus
judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, etc)
- efectele mandatului: în principiu, toate iniţiativele procesuale ale mandatarului se
răsfrâng asupra mandantului, chiar dacă sunt prejudiciabile pentru acesta şi profită
 adversarului; cel reprezentat va avea o acţiune în despăgubire împotriva mandatarului
(avocat sau nu);
- renunţarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de
la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţa de judecată şi în prezenţa ei;
- specific mandatului procesual este că, în cazul morţii mandantului, dăinuie până la
retragerea lui de către moştenitori (art.88 NCPC)

a) reprezentarea convenţională a persoanelor fizice

- ia naştere în urma unei convenţii de mandat, între partea litigantă şi un terţ, care de
obicei, este specializat (avocat sau consilier juridic).
- Regula: în faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi
reprezentate de către avocat sau alt mandatar (art.83 al.1 NCPC); Excepţii de la regula
enunţată:
 cazuri în care legea impune prezenţa personală a părţilor în faţa instanţei:
chemarea părţilor la interogatoriu (art.351-358 NCPC), prezenţa părţilor în
procesul de divorţ (art.921-922 NCPC);
- legea face distincţie şi cu privire la persoana mandatarului: dacă este profesionist al
dreptului sau nu – avocat sau neavocat (art.83 al.1,2 NCPC; L.nr.51/1995 privind
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat);

b) reprezentarea convenţională a persoanelor juridice (art.84 NCPC)

- persoanele juridice sunt reprezentate legal în justiţie de organele lor de conducere, care
la rândul lor, pot apela la asistenţă specializată, încheind convenţii numai cu avocaţi sau
consilieri juridici (a se vedea L.nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, L.nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic).

III. Reprezentarea judiciară

- reprezentarea judiciară are un caracter excepţional şi temporar, fiind o măsură
complementară celor cuprinse în „asistenţa judiciară”: când legea prevede sau când
circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil,
judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant ( a se vedea art. 80
alin.4, art. 58 alin.3 NCPC);

6. Asistenţa judiciară
- cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi
susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale,
poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public
judiciar (art. 90 NCPC, O.U.G. nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie
civila).