Transilvania viata poporului era coplesita de greutati tot mai mari, din cauza

fortarii nobililor si din cauza stapanirii austriaca. Taranii continuau sa fie crunt
exploatati si asupriti. Ei trebuia sa lucreze multe zile de robota pentru nobili. La
aceasta se mai adauga si faptul ca, desi romanii alcatuiau majoritatea populatiei,
ei nu aveau drepturi egale cu ceilalti locuitori din Transilvania. Toate acestea
faceau ca Transilvania sa fie cuprinsa de mari framantari.
In 1848 au izbucnit revolutii in intreg Imperiul Austriac. In Ungaria, care se
gasea si ea sub stapanirea austriecilor, revolutionarii au castigat insemnate
victorii impotriva Austriei.
Poporul roman din Transilvania s-a ridicat si el la lupta. La 3 mai 1848 in
localitatea Blaj unde s-au adunat vreo 40 de mii de tarani. Ei cereau desfiintarea
indatoririlor fata de nobili, improprietarirea taranilor, egalitatea in drepturi a
romanilor cu ceilalti locuitori din Transilvania, scoli in limba romana. S-a cerut si
unirea Transilvaniei cu Tara Romaneasca si Moldova.
Printre conducatorii mai de seama ai revolutiei din Transilvania erau Avram
Iancu, Gheorghe Baritiu, Eftimie Murgu si altii.
Dar burghezia maghiara si cea romana, care se aflau la conducerea revolutiilor,
nu s-au inteles. De aceea, lupta poporului maghiar si a celui roman nu s-a putut uni
impotriva dusmanului comun: Imperiul Austriac. Profitand de dezbinarea
fortelor revolutionare, Imperiul Austriac, prin faradelegi mincinoase, a atatat pe
romani impotriva ungurilor si pe unguri impotriva romanilor.
Nicolae Balcescu si poetul maghiar Alexandru Petofi au incercat sa convinga pe
conducatorii celor doua revolutii sa-si uneasca fortele impotriva asupritorilor
austrieci. Dar, in vara anului 1849, imparatul Austriei, cu ajutorul tarului Rusiei,
a infrant pe rand revolutia din Ungaria si pe cea din Transilvania.
Imperiul Austriac a continuat astfel sa supreasca atat pe romani, cat si pe
maghiari.
Revolutiilor din anul 1848 au cuprins toate cele trei tari romane. Poporul a luptat
atunci ca sa nimiceasca asuprirea boierilor si sa scuture jugul strain. A luptat
pentru pamant si libertate, pentru unirea celor trei tari romane.
Desi revolutiile au fost infrante, totusi, in urma lor s-au savarsit multe schimbari
in viata poporului. Dupa revolutiile din 1848, alaturi de mosieri, a ajuns la
conducerea tarilor romane si burghezia, care a dezvoltat industria, comertul si
bancile. In agricultura au inceput sa fie folositi salariati. Burghezia se intarea
tot mai mult. Astfel, s-a ajuns ca oranduirea feudala sa fie inlocuita printr-o
oranduire noua, numita oranduirea capitalista.
Revolutiile din 1848 au aratat ca poporul poate birui pe asupritori. Libertatile
prin care el a luptat atunci au fost cucerite, insa mult mai tarziu, de clasa
muncitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Roman.

Avram Iancu (centru) alturi de principalii lideri revoluionari romni din

Transilvania: Ioan Buteanu (stnga sus), Simion Balint (stnga jos), Petru Dobra
(dreapta sus), Nicolae Solomon (dreapta jos)